Contestatie la executare

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal, sub numărul de dosar ........./207/2022, contestatorul A........... S............, în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Drăgănești-Olt, prin primar, a contestat actele de executare și executarea silită însăși, ce formează obiectul dosarului de executare nr. 13138/07.03.2017, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună: anularea în totalitate a executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 13138/07.03.2017; să se constate prescris dreptul de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 38/28.08.2007, debitul fiind de 100.000 lei.

De asemenea, a solicitat să se constate prescris dreptul de a cere executarea silită a următoarelor debite: amenzi în cuantum de 5.135 lei; impozit pe clădiri în cuantum de 5.139 lei; impozit pe teren intravilan în cuantum de 937 lei; taxe auto în cuantum de 1.704 lei; taxa SPPC în cuantum de 119 lei, precum și anularea în totalitate a procesului-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile încheiat în data de 03.03.2017, ora 14:00.

A solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, contestatorul a arătat că Procesul-verbal de constatare şi sancționare a contravențiilor nr. 38/28.08.2007, adresat de Primăria Municipiului Slatina, a fost comunicat intimatei în data de 05.10.2007, fiind înregistrat de aceasta în data de 10.10.2007.

Contestatorul a susținut că respectivul titlu nu a fost pus în executare decât în data de 03.03.2017, prin procesul-verbal de sechestru mai sus arătat, fiind depășit cu mult termenul de 5 ani în care putea fi exercitat dreptul de a cere executarea silită.

Astfel, a precizat contestatorul, situația este similară și în ceea ce privește restul amenzilor, despre care se face vorbire în cuprinsul procesului-verbal de sechestru.

În ceea ce privește restul debitelor despre care se face vorbire în cuprinsul procesului-verbal de sechestru, debite constând în impozite și taxe datorate bugetului local al intimatei, s-a arătat de către intimat că, pentru aceste debite, nu există titluri executorii care în mod obligatoriu ar fi trebuit să provină din titlul de creanță fiscală.

Potrivit contestatorului, aceste titluri de creanță fiscală nu există, nu au fost emise sau, dacă au fost emise, nu i-au fost comunicate în condițiile legii.

În ceea ce privește executarea silită însăși, contestatorul a indicat faptul că aceasta este lovită de nulitate întrucât are la bază titlurile executorii a căror executare silită este prescrisă, nu are la bază titluri executorii pentru debitele datorate bugetului local şi nu are la bază somația obligatorie prevăzută de dispozițiile art. 230 din Codul de procedură fiscală, drept dovadă fiind faptul că această somație nu a fost notată în cartea funciară.

În ceea ce privește procesul-verbal de sechestru, intimatul a apreciat că acesta este lovit de nulitate absolută întrucât este întocmit fără ca să fie deschis un dosar de executare.

Contestatorul a arătat că, din cuprinsul procesului-verbal, rezultă că a fost întocmit în data de 03.03.2017, iar dosarul de executare a fost întocmit în data de 07.03.2017, situație ce rezultă din anexa la procesul-verbal de sechestru, care a fost întocmită în data de 07.03.2017, când a fost identificat și imobilul sechestrat.

Așa fiind, contestatorul a considerat că procesul-verbal din 03.03.2017, prin el însuși, este lovit de nulitate întrucât se referă, practic, la toate bunurile sale imobile, iar anexa din 07.03.2017 nu are la bază un proces-verbal de sechestru, anexa prin ea însăși trebuind a cuprinde mențiunile prevăzute de art. 242 din Codul de procedură fiscală.

De asemenea, contestatorul a apreciat că procesul-verbal este lovit de nulitate absolută pentru că privește debite a căror executare este prescrisă și, deși este întemeiat pe dispozițiile art.242 alin.(5) din Codul de procedură fiscală, este lovit de nulitate absolută tocmai pentru că nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art.242. Și aceasta tocmai pentru că, potrivit contestatorului, a fost întocmit fără să existe deschis dosar de executare silită, fără să existe somație, iar debitele au fost prescrise.

De aceea, a explicat contestatorul, în cuprinsul procesului-verbal nu este indicat locul unde s-a făcut sechestrul, nu sunt indicate numerele legitimației tuturor executorilor fiscali și, cel mai important, nu este indicat numărul delegației, respectiv al împuternicirii date executorilor fiscali de către conducătorul organului fiscal, respectiv  de către primarul orașului.

Contestatarul a susținut că, în cuprinsul procesului-verbal, nu este indicat numărul de înregistrare al somației și nici chiar titlurile executorii, și, totodată, nu se face nicio mențiune despre cauzele lipsei acestuia din imobil și nici despre persoanele majore cu care locuiește.

Este evident, a subliniat contestatorul, că procesul-verbal de sechestru a fost întocmit din birou și, mai apoi, a fost identificat, tot din birou, imobilul descris în anexa la procesul-verbal și care a fost sechestrat.

Procesul-verbal de sechestru este lovit de nulitate și pentru faptul că este luat cu privire la un imobil cu o valoare mult mai mare decât valoarea debitelor, aceste aspecte rezultând, în opinia contestatorului, din faptul că, în cuprinsul procesului-verbal, nu se face nicio mențiune cu privire la valoarea imobilului.

Contestatorul a menționat că, de existența procesului-verbal de sechestru, a luat cunoștință urmare a răspunsului comunicat avocatului ales când acesta a solicitat relații la intimată, contestatorul considerând că bunurile sale sunt sechestrate prin dispoziții ale procurorilor D.I.I.C.O.T. Spre surprinderea sa, a precizat contestatorul, acesta a constatat că este vorba despre creanțe bugetare, despre a căror executare silită a luat cunoștință la acea dată.

Față de cele expuse, contestatarul a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată.

În drept, contestația la executare s-a întemeiat pe dispozițiile Codului de procedură fiscală și pe cele ale Codului de procedură civilă.

În probațiune, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând contestației la executare: copie carte de identitate (f.3), Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor (f.4), Adresa nr.21864/05.10.2007 a Primăriei Slatina către Primăria Orașului Drăgănești-Olt (f.5), Procesul-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile din data de 03.03.2017 (f.6-7), Adresa nr.17578 din 11.04.2022 (f.8).

Contestația la executare a fost legal timbrată, conform art.10 alin.(2) din O.U.G. nr.80/2013, dovada achitării taxei judiciare de timbru fiind depusă la dosarul cauzei (f.132).

În data de 20.05.2022, intimata Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Drăgănești-Olt a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulate de contestator.

Cu prioritate, având în vedere că este formulată o contestație la executare împotriva unei executări silite inițiate în anul 2007, intimata a precizat că ne aflăm în prezența unei succesiuni de legi, urmând a se stabili cadrul procesual potrivit dispozițiilor art.3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (norma de drept tranzitoriu în privința executărilor silite, aceasta statuând că dispozițiile noului Cod de procedură civilă se aplică numai executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare),  iar momentul începerii executării silite este marcat de prevederile art. 622 alin. (2) din actualul Cod de procedură civilă, potrivit cărora executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. Reținând dispozițiile exprese cuprinse în Legea nr.207/2015 - Codul de procedură fiscală, respectiv pe cele ale art.352 pct.4 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora: „Prin excepție de ta prevederile alin. (1) şi (2), executările silite în curs la data intrării în vigoare a prezentei legi se continuă potrivit dispozițiilor prezentului cod, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.", intimata a concluzionat că legea procesuală aplicabilă prezentei contestații, atât sub aspect procesual civil, cât şi procesual fiscal, este reprezentată de Noul Cod de procedură civilă şi Legea nr.207/2015.

De asemenea, în temeiul dispozițiilor art.l85 alin.(1) din Codul de procedură civilă coroborate cu dispozițiile art.261 alin.(1) din Legea nr.207/2015, s-a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind tardiv formulată;

Cu privire la fondul contestaţiei la executare, având în vedere dispozițiile art.110-art.111 din Legea nr.207/2015 şi art.709 alin.(1) din Codul de procedură civilă, intimata a solicitat respingerea contestaţiei la executare formulate constatând că nu s-a împlinit termenul de prescripţie în materie fiscală, acesta fiind întrerupt în mod repetat prin comunicarea actelor de executare silită, a instituirii popririi, a plăţilor efectuate voluntar de către contestator şi a cererii de eşalonare formulate de acesta.

De asemenea, intimata a solicitat respingerea cererii de anulare a Procesului-verbal de sechestru nr.13138/07.03.2017 înscris în cartea funciară, având în vedere tardivitatea formulării contestației la executare şi a inexistenței formulării cererii de reexaminare a Încheierii nr.12532/14.03.2017 emise de O.C.P.I. – B.C.P.I. Slatina, iar în temeiul dispozițiilor art.453 din Codul de  procedură civilă, să fie obligat contestatorul la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, s-a arătat de către intimată că debitorul A........... S............ a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare şi a executării înseşi ce formează obiectul Dosarului nr. 13138/07.03.2017, solicitând instanței de executare să anuleze în totalitate executarea silită, să constate prescris dreptul de a cere executarea silită a tuturor debitelor pe care acesta le datorează bugetului local al Orașului Drăgănești-Olt, precum și anularea, în totalitate, a Procesului-verbal de sechestru nr.13138/07.03.2017 înscris în cartea funciară şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata a precizat că, în susținerea contestației la executare, se arată că debitorul a fost sancționat contravențional în anul 2007 cu suma de 100.000 lei, fără însă a face precizări cu privire la celelalte sume contestate.

S-a menționat aspectul potrivit căruia contestatorul a apreciat că primul act de executare a fost Procesul-verbal de sechestru nr.13138/07.03.2017 înscris în cartea funciară, considerând că executarea silită însăşi este lovită de nulitate întrucât are la bază titluri executorii a căror executare este prescrisă ori nu are la bază titluri executorii şi nu a fost respectată procedura executării silite fiscale.

A susținut intimata aspectul potrivit căruia contestatorul a afirmat că a luat la cunoștință de executarea silită la momentul la care aceasta a dat curs solicitării reprezentantului convențional al acestuia, respectiv în cursul lunii aprilie 2022.

 Intimata a solicitat instanței ca, în temeiul art.185 alin.(1) din Codul de procedură civilă coroborat cu art.261 alin.(1) din Legea nr.207/2015, să respingă contestația la executare ca fiind tardiv formulată, întrucât termenul în care se putea formula contestație la executare era de 15 zile şi acesta începea să curgă de la data primului act de executare, iar prescripţia executării silite în materie fiscală este de 5 ani fiind întreruptă prin comunicarea actelor de executare silită, plată voluntară, popriri, cerere de eşalonare.

 S-a mai arătat că, în data de 21.01.2008, a fost transmisă contestatorului somaţia pentru debitul de 100.000 lei provenit din Procesul-verbal de contravenție nr.38/2007, în data de 28.03.2012, au fost comunicate contestatorului titlul executoriu şi somaţia pentru un total de 192.166,36 lei, sume provenind din amenzi (inclusiv cea de 100.000 lei), impozit pe clădiri şi terenuri, amenzi de circulaţie, taxe.

În continuare, s-a precizat că, în data de 24.06.2014, au fost emise titlul executoriu şi somaţia pentru suma totală de 115.511 lei fapt ce demonstrează că, în intervalul 2012-2014, contestatorul a fâcut plăţi în cuantum de 76.655,36 lei (act voluntar de recunoaştere a creanţei fiscale datorate).

De asemenea, s-a menționat că, în data de 26.06.2014, intimata a instituit măsura popririi conturilor contestatorului prin adresele înaintate mai multor unităţi bancare, în data de 18.09.2014, potrivit situaţiei debitului contestatorului, acesta figura cu suma de 105.628,27 lei, rezultând că a efectuat plăţi voluntare în cuantum de 10.283,73 lei în cursul anului 2014, în data de 16.11.2016 au fost emise titlul executoriu şi somaţia pentru suma totală de 112.826,27 lei, iar în data de 03.03.2017 au fost emise Titlul executoriu nr.8983 pentru debitul de 113.034 lei și procesul-verbal de sechestru despre care contestatorul susţine că a aflat în cursul lunii aprilie 2022.

Potrivit intimatei, afirmaţia contestatorului este nereală, acesta luând la cunoștință despre instituirea măsurii asigurătorii întrucât, în data de 13.03.2017, a transmis acesteia o solicitare de eşalonare a debitului de 113.034 lei pe o perioadă de 5 ani cu motivația că nu poate plăti suma integral.

De asemenea, intimata a prezentat aspectul potrivit căruia contestatorul a comunicat că o împuternicește pe C.......... (fostă A...........) I.............. să îndeplinească toate formalitățile potrivit procurii pe care a ataşat-o la cererea sa.

În acest sens, s-a arătat de către intimată, contestatorul a efectuat o plată voluntară de 1000 lei în data de 15.05.2017, dovedindu-se, astfel, că avea cunoștință despre existența procesului-verbal de sechestru. S-a precizat că debitorului contestator i-a fost comunicată şi încheierea O.C.P.I. – B.C.P.I. Slatina referitoare la notarea procesului-verbal de sechestru, încheiere necontestată, iar în data de 17.10.2019, contestatorul a efectuat o altă plată voluntară în cuantum de 3000 lei.

Prin urmare, intimata a concluzionat în sensul că, urmărind succesiunea de acte de executare, raportat la comunicările acestora, la plăţile efectuate de către debitorul-contestator, analizând solicitarea acestuia de eşalonare a debitului menţionat în procesul-verbal de sechestru, necontestarea acestuia ori a încheierii de carte funciară, rezultă tardivitatea formulării contestației la executare în materie fiscală fiind evident că nu s-a împlinit termenul de prescripție în materia creanțelor fiscale, acesta fiind întrerupt succesiv.

Având în vedere aceste considerente, intimata a solicitat respingerea contestaţiei la executare sub toate petitele acesteia, urmând să fie obligat contestatorul la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, întâmpinarea s-a întemeiat pe dispozițiile evocate în cuprinsul acesteia.

În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând întâmpinării înscrisuri din dosarul de executare silită (f.20-63).

Urmare a dispoziției instanței, în data de 08.06.2022, intimata a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarele de executare silită (f.68-129).

În data de 20.06.2022, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că își menţine contestaţia la executare aşa cum a fost formulată, dezvoltată şi completată, solicitând  înlăturarea şi respingerea apărărilor şi excepţiilor invocate ca fiind neîntemeiate.

S-a precizat că, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, executarea silită a fost demarată prin formarea Dosarului de executare nr. 32/05.06.2007, pentru titlul executoriu reprezentat de Procesul-verbal de contravenţie nr. 38/28.08.2007, fiind întocmită somaţia din data de 21.01.2008, astfel încât executarea silită a fost demarată fără sa existe titlul executoriu, executarea fiind deci lovită de nulitate.

Potrivit contestatorului, somaţia, chiar dacă a fost emisă, nu i-a fost comunicată, acesta luând cunoştinţă de existenţa ei odată cu întâmpinarea.

Faţă de această situaţie, contestatorul a solicitat şi anularea acestui act de executare, parte a executării înseşi, întrucât dreptul de a cere executarea silită a amenzii s-a prescris.

S-a menționat că, în data de 24.03.2011, au fost emise somaţia şi titlul executoriu pentru un debit de 192.166,36 lei ce cuprinde şi amenda de 100.000 lei, însă aceste acte de executare nu i-au fost comunicate.

Contestatorul a învederat că intmata a pretins că aceste acte i-au fost comunicate în data de 28.03.2012, dată la care acesta era deja arestat.

Contestatorul a relatat că, așa cum rezultă din înscrisurile anexate, respectiv mandatul de executare a pedepsei cu închisoare şi biletul de eliberare din penitenciar, în perioada 20.02.2011 - 10.03.2022, acesta a fost în arest pentru condamnări definitive, în diferite penitenciare.

Contestatorul a precizat că solicită şi anularea acestor acte, parte a executării silite înseşi, dreptul de a cere executarea silită a amenzii de 100.000 lei fiind prescris, cum prescris este şi dreptul de a cere executarea silită a celorlalte amenzii, creditoarea fiind obligată a comunica despre ce anume amenzi este vorba.

În ceea ce priveşte debitele provenind din impozite şi taxe locale, contestatorul a subliniat că titlul executoriu este lovit de nulitate întrucât nu are la bază titluri de creanţă fiscale, emise şi comunicate acestuia în condiţiile legii, pentru a putea fi convertite în titluri executorii.

S-a arătat că, îa data de 24.06.2014, au fost emise somaţia şi titlul executoriu pentru un debit de 115.511 lei, ce cuprinde şi debitul pentru amenda de 100.000 lei, acte de executare ce nu i-au fost comunicate, la datele respective acesta fiind în arest.

Menționează contestatorul ca înţelege să conteste şi aceste acte, dreptul de a cere executarea silită a amenzii de 100.000 lei fiind prescris, cum prescris este şi dreptul de a cere executarea silită a celorlalte amenzi, creditoarea fiind obligată a comunica despre ce anume amenzi este vorba.

În ceea ce priveşte debitele provenind din impozite şi taxe locale, titlul executoriu este lovit de nulitate întrucât, în opinia contestatorului, acesta nu are la bază titluri de creanţe fiscale emise şi comunicate acestuia în condiţiile legii.

Potrivit contestatorului, creditoarea pretinde că acesta făcut plăţi în perioada 2012 - 2014, plăţi voluntare, aspect neadevărat întrucât acesta ca nu putea face respectivele plăţi, fiind în arest, fiind necesar ca intimata să facă dovada acestor plăţi, să depună documentele de plată pentru a se putea verifica despre ce anume plăţi este vorba.

De asemenea, contestataorul, a arătat, încă o dată, că, din amenda de 100.000 lei, nu a achitat nicio sumă de bani, dreptul de a cere executarea silită a acestei amenzi fiind prescris, însă creditoarea a încercat să salveze situatia emiţând mai multe adrese de înfiinţare a popririi pe conturile sale, fără a se face dovada că aceste adrese chiar au fost comunicate băncilor, după cum nu se face dovada că băncile ar fi răspuns la aceste adrese.

Contestatorul a considerat că aceste înscrisuri sunt întocmite pro causa, cu precizarea că, la vremea respectivă, acesta nu avea deschise conturi în bănci.

Totodată, contestatorul a indicat faptul că intimata a învederat că, în anul 2014, acesta a făcut plăţi voluntare în cuantum de 10.283,73 lei, plăţi pe care nu le putea face, fiind în arest, fiind necesar ca reclamanta să facă dovada acestor plăţi.

S-a arătat că, în data de 16.11.2016, au fost emise titlul executoriu şi somaţia pentru un debit de 112.826,27 lei, ce cuprinde și amenda de 100.000 lei, însă toate aceste acte nu i-au fost comunicate contestatorului.

În acest sens, acesta a solicitat şi anularea acestor acte, dreptul de a cere executarea silită a amenzii de 100.000 lei fiind prescris, cum prescris este şi dreptul de a cere executarea silită a celorlalte amenzi, creditoarea fiind obligată să comunice despre care anume amenzi este vorba.

În în ceea ce priveşte debitele provenind din impozite şi taxe locale, titlul executoriu este lovit de nulitate, neavând la bază titluri de creanţă fiscală, a învederat contestatorul.

În continuare, contestatorul a arătat că, în data de 03.03.2017, s-a emis titlul executoriu pentru un debit de 113.000,034 lei, fără a fi întocmită somaţie, întocmindu-se direct procesul-verbal de sechestru, acte de executare lovite de nulitate pentru motivele deja arătate în contestaţia la executare.

Potrivit contestatorului, creditoarea pretinde că acesta luat cunoştinţă de existenţa debitului şi, implicit, a procesului-verbal de sechestru întrucât ar fi transmis, în data de 13.03.2017, o cerere de eşalonare a debitului. Potrivut contestatorului, acesta nu a făcut o asemenea cerere, fiind în arest, urmând ca intimata să facă dovada transmiterii.

În ceea ce priveşte pretinsa plată voluntară de 1.000 lei din data de 15.05.2017, contestatorul a învederat că nu a făcut acesstă plată şi nici putea să o efectueze, fiind în arest. De altminteri, potrivit acestuia, nici nu există vreo semnătură la rubrica plătitorului, însă, pe de altă parte, în cuprinsul chitanţei, se face menţiunea ”amenzi”.

Este obligatoriu, în opinia contestatorului ca intimata să comunice despre care amenzi este vorba, întrucât, în data de 31.12.2016, din titlul executoriu din 03.03.2017, rezultă două categorii de amenzi, respectiv amenda de 100.000 lei și încă o amendă de 2.074 lei, precum şi amenzi de circulaţie.

În ceea ce priveşte plata voluntară de 3.000 lei din data de 17.10.2019, contestatorul a precizat, de asemenea, că nu putea face această plată, fiind arestat. În plus, a menționat că, pe chitanţă, nu există semnătura sa şi se face menţiune că ar fi vorba de amenzi, rămăşiţă la 31.12.2016.

Oricum, potrivit contestatorului, se impune ca intimata să arate despre ce anume amenzi este vorba.

Contestatorul a reiterat că, din amenda de 100.000 lei nu a achitat nicio sumă de bani, situaţie faţă de care a considerat că dreptul creditoarei de a cere executarea silită a acestei amenzi este prescris.

Faţă de cele mai sus arătate, contestatorul a solicitat admiterea contestației la executare, anexând: Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.244/2017 din 22.11.2017 (f.135), Biletul de liberare nr.28295/2022 (f.136).

La termenul din data de 28.06.2022, judecata a fost amânată, la solicitarea apărătorului intimatei, pentru a putea formula apărări față de cele învederate de contestator pe calea contestației la executare.

La termenul din data de 27.09.2022, judecata a fost amânată pentru imposibilitatea apărătorului intimatei de a se prezenta la judecată.

La termenul din data de 25.10.2022, judecata a fost amânată pentru ca debitorul contestator să ia cunoștință de înscrisurile depuse în ședință publică de intimată.

La termenul din data de 22.11.2022, instanța a procedat la verificarea și stabilirea competenței, a unit excepția tardivității, invocată de intimată, cu fondul cauzei, a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, a estimat durata cercetării procesului la un termen de 30 de zile, a închis cercetarea procesului și a acordat cuvântul în dezbateri, în principal, cu privire la excepția tardivității și, în subsidiar, cu privire la fondul cauzei, amânând pronunțarea pentru data de 28.11.2022, dată la care a amânat-o, din nou, pentru data de 08.12.2022.

Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției tardivității formulării contestației la executare invocate de către intimată, astfel cum impune art.248 alin.(1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, instanța constată următoarele:

În cauză, se observă aspectul potrivit căruia contestatorul contestă atât executarea silită însăși, demarată împotriva sa în anul 2008, cât și toate actele de executare emise de intimată începând cu data demarării executării silite și până în anul 2017, invocând, în principal (chiar în ceea ce privește, în mod individual, unele acte de executare emise), un motiv care se referă la contestația la executare însăși, respectiv prescripția dreptului de a cere executarea silită. Numai în ceea ce privește Procesul-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile din data de 03.03.2017, contestatorul a invocat motive de nulitate proprii actului, iar nu executării înseși.

Este de remarcat că, pe parcursul executării silite demarate în cursul anului 2008, începută prin urmare sub imperiul O.G. nr.92/2003 – Vechiul Cod de procedură fiscală, a intrat în vigoare, în data de 01.01.2016, actualul Cod de procedură fiscală, respectiv Legea nr.207/2015, care, în art.352 alin.(4), prevede că, prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), executările silite în curs la data intrării în vigoare a respectivei legi se continuă potrivit dispozițiilor respectivului cod, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

Prin urmare, art.352 alin.(4) din Legea nr.207/2015 reprezintă o derogare de la art.24 din Codul de procedură civilă, referitoare la aplicarea legii în timp, potrivit căruia dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai executărilor începute după intrarea acesteia în vigoare și, totodată, de la art.25 alin.(1) din Codul de procedură civilă, conform căruia executările silite începute sub legea veche rămân supuse acestei legi, aceste două din urmă dispoziții consacrând principiul potrivit căruia legea aplicabilă executării silite este legea în vigoare la momentul demarării acesteia, respectiv cel al sesizării organului de executare.

Astfel, în ceea ce privește executarea silită din prezentul dosar, trebuie distinse două perioade: perioada de la data demarării executării silite – 2008 și până la data intrării în vigoare a actualului Cod de procedură fiscală (1 ianuarie 2016) și perioada de la data intrării în vigoare la Legii nr.207/2015 (1 ianuarie 2016) și până în anul 2017, când a fost emis ultimul act de executare contestat în cauză. Instanța apreciază, față de analiza textelor de lege de mai sus, că, pentru fiecare dintre aceste perioade, executarea silită se va face în raport cu legea în vigoare la acel moment, respectiv, pentru prima perioadă, O.G. nr.92/2003, iar pentru a doua perioadă, Legea nr.207/2015.

În acest sens, potrivit art.172 alin.(1) din O.G. nr.92/2003, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Conform art.173 alin.(1) lit.a) din același act normativ, contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.

Totodată, potrivit art.260 alin.(1) din Legea nr.207/2015, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Conform art.261 alin.(1) lit.a) din Legea nr.207/2015, contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.

Așadar, pentru a observa dacă prezenta contestație la executare a fost introdusă în termen, în ceea ce privește contestația la executarea silită însăși, ne vom raporta la momentul comunicării primului act de executare, iar în ceea ce privește fiecare act de executare, privit în mod individual, va fi necesar a ne raporta la dispozițiile de lege în vigoare la data emiterii sale.

Instanța constată, în primul rând, că, din Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.244/2017 din 22.11.2017 (f.135) și Biletul de liberare nr.28295/2022 (f.136), rezultă aspectul potrivit căruia contestatorul a fost încarcerat în perioada 20.02.2011-10.03.2022. De asemenea, instanța observă că, toate actele de executare emise în prezenta cauză, au fost comunicate la domiciliul contestatorului, chiar în perioada în care a fost încarcerat.

Cu toate acestea, instanța reține că, potrivit art173 alin.(1) lit.a) din O.G. nr.92/2003, respectiv art.261 alin.(1) lit.a) din Legea nr.207/2015, formularea contestației la executare nu este condiționată, întotdeauna, de comunicarea actului de executare prin care se aduce la cunoștința debitorului că a fost demarată executarea silită sau de comunicarea unui alt act de executare. Cu alte cuvinte, cele două texte de lege, prevăd că termenul de 15 zile curge nu numai de la comunicarea somației sau altui act de executare, ci, dacă debitorul a luat cunoștință în alt mod de executarea silită, contestația va putea fi introdusă în termen de 15 zile de la data la care a luat cunoștință de executare sau actul executare contestat, în orice alt mod în afară de comunicare.

Or, în speță, raportat la perioada detenției, instanța reține că s-a făcut de către intimată dovada aspectului potrivit căruia contestatorul a avut cunoștință despre executare și despre actele emise în cadrul acesteia, chiar dacă acestea nu i-au fost comunicate la locul de detenție.

Astfel, în ceea ce privește actele de executare emise în cursul anilor 2008 și până la momentul încarcerării (anii 2008, 2009, 2010), se constată că acestea au fost comunicate contestatorului la domiciliul său. Or, în ceea ce privește, în ceea ce privește contestația împotriva executării silite înseși, precum și împotriva actelor de executare emise în perioada 2008.2010, instanța reține aspectul potrivit căruia contestatorul era ținut de termenul de 15 zile. Prin urmare, în ceea ce privește contestația împotriva executării silite înseși și contestația împotriva actelor de executare emise în perioada 2008-2011, contestatorul a depășit termenul de 15 zile instituit de lege.

Raportat la perioada detenției, însă cu luare în considerare a faptului că se contestă actele de executare emise până în data de 03.03.2017, respectiv ultimul act de executare contestat fiind Procesul-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile din data de 03.03.2017, având, prin urmare în vedere, perioada 20.02.2011 (data încarcerării) – 03.03.2017, intimata a dovedit că debitorul contestator a luat cunoștință, în alt mod decât prin legala comunicare, despre faptul că împotriva sa continua executarea silită și erau emise acte de executare, chiar dacă acestea acte de executare au fost comunicate, în perioada mai sus individualizată, la domiciliul contestatorului.

În acest sens este de observat că, în data de 24.03.2011, au fost emise titlul executoriu și somația (f.117-118) pentru suma de 192 166,36 de lei, comunicate la domiciliul contestatorului în 25.03.2011 (f.119), iar în 24.06.2014, au fost emise titlul executoriu și somația (f.104-108) pentru suma de 115 511 lei, rezultând că, între data primirii actelor de executare din 2011 (25.03.2011) și data emiterii următoarelor acte de executare (24.06.2014), contestatorul a făcut o plată de 76655,35 de lei.

Nu există la dosar o dovadă a datei plăților în cuantum total de 76655,35 de lei, însă, față de data emiterii ultimelor acte de executare, putem aprecia că, momentul cel mai târziu la care contestatorul a luat cunoștință de actele de executare din 2011 a fost în anul 2014, când au fost emise acte de executare pentru o sumă mult mai mică. Ar fi de neconceput a considera că debitorul nu a avut cunoștință despre actele de executare din 2011, din moment ce, în contul acestor acte, a efectuat o plată voluntară reprezentată de o sumă deloc neglijabilă, respectiv 76655,35 de lei. Astfel, pentru actele de executare emise în cursul anului 2011, termenul de 15 zile s-a împlinit, cel mai târziu, cândva în cursul anului 2014.

În ceea ce privește perioada 2014-2016, se observă că, în data de 24.06.2014, au fost emise, așa cum s-a arătat mai sus, titlul executoriu și somația (f.104-108) pentru suma de 115 511 lei, iar în data de 16.11.2016, au fost emise titlul executoriu și somația pentru suma de 112 826,27 de lei, rezultând că între data emiterii actelor de executare din 2014 și a celor din 2016, debitul datorat de contestator s-a diminuat cu 2685 de lei. De asemenea, rezultă că, în cursul anului 2014, debitorul contestator a efectuat plăți în cuantum de 10283,73 de lei (f.76).

Nu există la dosar o dovadă a datei plăților în cuantum total de 2685 de lei, însă, față de data emiterii ultimelor acte de executare, putem aprecia că, momentul cel mai târziu la care contestatorul a luat cunoștință de actele de executare din 2014 a fost în anul 2016, când au fost emise acte de executare pentru o sumă mult mai mică. Ar fi de neconceput a considera că debitorul nu a avut cunoștință despre actele de executare din 2014, din moment ce, în contul acestor acte, a efectuat o plată voluntară reprezentată de o sumă considerabilă..

În ceea ce privește perioada 2016-2017, instanța reține că, în data de 16.11.2016, au fost emise, așa cum s-a arătat mai sus, titlul executoriu și somația pentru suma de 112 826,27 de lei, în data de 03.03.2017, s-a emis titlul executoriu (f.72) pentru suma de 113,034 de lei și Procesul-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile din data de 03.03.2017.

Instanța constată că debitorul contestator a avut cunoștință și despre aceste acte de executare, în data de 13.03.2017, transmițând intimatei o cerere de eșalonare a plății debitului (f.74), făcând referire, în concret, în scris, în cuprinsul cererii la debitul de 113034 de lei.

Totodată, din chitanțele depuse de către intimată la dosar (f.152-167), rezultă că, în anul 2017, contestatorul a făcut plăți către intimată în cuantum de 8000 de lei, în cursul anului 2018, a efectuat plăți în cuantum de 11000 de lei, în cursul anului 2019, a efectuat plăți în cuantum de 9000 de lei, în cursul anului 2020, a efectuat plăți în cuantum de 4000 de lei, iar în cursul anului 2021, a efectuat plăți în cuantum de 3000 de lei.

Astfel, instanța constată că, în speță, nu se poate considera că debitorul contestator nu a avut cunoștință despre executarea silită sau despre actele de executare, acesta aflând despre acestea în alt mod decât prin comunicare (în ceea ce privește perioada de detenție). Nu poate fi concluzionat în alt mod, întrucât, până la încarcerare (20.02.2011), debitorului i-au fost, în mod legal, comunicate actele de executare, iar în perioada încarcerării (20.02.2011-10.03.2022), a făcut plăți către intimată în cuantum de peste 120000 de lei (121939,08 lei), o cerere de eșalonare a plății debitului și a împuternicit și o terță persoană să realizeze formalitățile pentru realizarea plăților (f.74-75). Este de neconceput ca un debitor care efectuează de-a lungul executării silite plăți voluntare în cuantum de peste 120000 de lei către organul de executare, pe o perioadă mai mare de 10 ani, să învedereze în cursul anului 2022 că nu a avut cunoștință despre executare sau actele emise în cadrul acesteia, invocând prescripția dreptului de a cere executarea silită. De subliniat, încă o dată, este faptul că aceste plăți au fost voluntare, iar sumele nu au fost recuperate în alte modalități de intimată, ci numai prin acte voluntare ale debitorului contestator.

În plus, acesta deși a negat efectuarea plăților sau solicitarea de eșalonare a plății, nu s-a înscris, la niciun moment, în cursul procesului în fals cu vreun înscris depus de intimată, ci, mai mult, la ultimul termen de judecată (termen acordat pentru ca debitorul să analizeze chitanțele depuse de intimată), acesta nu le-a contestat, singura remarcă fiind că intimata nu a arătat asupra căror debite s-au imputat respectivele plăți, aspect nerelevant, atâta vreme cât această chestiune este reglementată de legislația fiscală.

Față de cele expuse mai sus, instanța va admite excepția tardivității formulării contestației la executare, excepție invocată de către intimata Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Drăgănești-Olt, prin primar, și va respinge contestația la executare formulată de către contestatorul A........... S............, în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Drăgănești-Olt, prin primar, ca tardiv formulată.

Raportat la soluția ce va fi dispusă în cauză și prevederile art.451-art.453 din Codul de procedură civilă, instanța îl va obliga pe contestatorul A........... S............ la plata către intimata Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Drăgănești-Olt, prin primar, a sumei de 2500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat (f.169-171).

Postat 17.01.2023

Domenii speta

Spete similare