Lovirea sau alte violenţe, amendă penală, acordare daune morale şi materiale

Prin sentinţa penală nr. 1132/13.06.2019, în temeiul art. 193 alin. 2 Cod penal, cu referire la art. 61 alin. 4 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 şi 2 Cod penal şi art. 396 alin. 1, 2 şi 10 Cod procedură penală, instanţa l-a condamnat pe inculpatul NDI, fără antecedente penale, la pedeapsa constând în 2.800 de lei amendă penală, sumă ce reprezintă 140 de zile-amendă, cu un cuantum de 20 lei/zi-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe din data de 25.06.2017, persoană vătămată fiind NG.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 Cod penal, anume: Dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare. În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, unei zile-amendă îi corespunde o zi de închisoare.

A luat act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

În baza art. 397, raportat la art. 19 şi art. 25 Cod procedură penală, a admis în parte acţiunea civilă alăturată acţiunii penale de partea civilă NG. 

A obligat pe inculpatul NDI la plata către partea civilă NG a sumei de 42 de lei - cu titlu de daune materiale.

A obligat pe inculpatul NDI la plata către partea civilă NG a sumei de 2000 de lei - cu titlu de daune morale.

A respins, în rest, ca neîntemeiate, pretenţiile părţii civile cu privire la acordarea de daune materiale şi morale.

În temeiul art. 276 alin. 6 Cod procedură penală, a admis cererea părţii civile NG de acordare a cheltuielilor judiciare făcute de aceasta şi a obligat pe inculpatul NDI la plata către partea civilă NG a sumei de 4661 de lei reprezentând onorariul avocatului ales şi la plata sumei de 310 lei reprezentând cheltuieli de transport.

În baza art. 398, raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 de lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pe rolul Judecătoriei Găeşti a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti privind pe inculpatul NDI, fără antecedente penale, trimis în judecată pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe în forma prevăzută de art. 193 alin. 2 din Codul penal, persoană vătămată NG, constând în aceea că, în  seara de 25.06.2017, l-a lovit pe numitul NG cu o sticlă în zona stângă a capului, pricinuindu-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, instanţa a reţinut, ca situaţie de fapt, că, la data de 06.07.2017, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești a fost înregistrată plângerea formulată de NG, cu privire la faptul că, în ziua de 25.06.2017, în jurul orei 22,00, în timp ce se afla magazinului „…” din localitatea de domiciliu, a fost lovit în zona capului de către NDI, în urma unor discuții contradictorii avute cu acesta.

Din probele administrate a reieșit următoarea situație de fapt:

În seara de 25.06.2017, întorcându-se de la locul de muncă spre casă, persoana vătămată NG s-a oprit la magazinul „…”, situat în sat Șelaru, jud. Dâmbovița. În apropierea magazinului, pe marginea drumului, a observat mai multe persoane pe care le cunoștea, printre care și inculpatul NDI. Pe fondul consumului de alcool, între cei doi au avut loc discuții contradictorii, în urma cărora NDI l-a lovit pe NG cu o sticlă de bere în zona capului, în momentul când acesta din urmă se întorsese cu spatele.

La scurt timp, la fața locului a apărut concubina lui NG, SG, care, după ce a aflat cele întâmplate, i-a cerut socoteală lui NDI, cei doi adresându-și reciproc injurii. Ulterior, a fost anunțată și VM, sora persoanei vătămate, care a apelat poliția și salvarea.

Fiind audiat, inculpatul NDI a recunoscut încă de la prima declarație cele întâmplate, arătând însă că a săvârșit fapta urmare a injuriilor și amenințărilor pe care i le-a adus inițial NG și deoarece a crezut că acesta vrea să îl lovească.

Din declarația martorului NM rezultă că la data de 25.06.2017 i-a observat pe NG și NDI certându-se, iar la scurt timp NDI l-a lovit pe NG în zona capului cu o sticlă care s-a spart după lovitură.

Martorii AVN și AM au declarat că l-au văzut pe NG plin de sânge și i-au acordat primul ajutor, în același timp observând-o pe concubina acestuia cum are un schimb de replici cu NDI.

Conform certificatului medico-legal nr. A2/467/29.06.2017 persoana vătămată NG prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și corp dur cu margini tăioase (posibil cioburi de sticlă, conform datelor de istoric), ce pot data din 25.06.2017, victima necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă reiese din următoarele mijloace de probă:

-plângeri și declarații ale persoanei vătămate

-certificat medico legal nr. A2/467/29.06.2017 emis de SJML Dâmbovița

-declarații suspect/inculpat

-declarații martori

-copie cazier judiciar.

În drept, instanţa constată că: 

Fapta inculpatului NDI care in seara zilei de 25.06.2017 l-a lovit pe numitul NG cu o sticlă în zona stângă a capului, pricinuindu-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod Penal.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

În cursul judecării cauzei, a fost depusă la dosar copie de pe cazierul judiciar al inculpatului; persoana vătămată s-a constituit parte civilă; a fost audiat inculpatul, care a recunoscut săvârşirea faptei; inculpatul a depus la dosar înscrisuri.

În faza judecăţii, inculpatul a solicitat să beneficieze de dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, cerere care a fost pusă în discuţie şi admisă de instanţă, cu concluzii în acelaşi sens din partea reprezentantului Ministerului Public.

La interpelarea instanţei, inculpatul şi-a manifestat acordul privind prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

Coroborând recunoaşterea inculpatului cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală, instanţa reţine că acesta a săvârşit fapta pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 193 alin. 2 Cod penal (lovirea sau alte violenţe).

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii este reprezentat de acţiunea de lovire a persoanei vătămate. Urmarea imediată a infracţiunii constă în cauzarea unor leziuni persoanei vătămate ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată este dovedită de certificatul medico-legal, precum şi de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, instanţa apreciază că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prevăzând rezultatul faptei sale şi producerea acestui rezultat.

Instanţa constată că, din probele administrate în faza de urmărire penală, reiese că fapta inculpatului este stabilită şi că există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Având în vedere dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală de care beneficiază inculpatul ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, se va proceda la reducerea corespunzătoare a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere, conform art. 74 alin. 1 Cod penal (criteriile generale de individualizare a pedepsei):

oîmprejurările şi modul de comitere a infracţiunii;

oatingerea adusă valorii ocrotite;

oaspectul că inculpatul este infractor primar; 

oconduita lui după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;

onivelul de educaţie al inculpatului şi vârsta acestuia.

Instanţa nu va reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, deoarece nu au fost identificate împrejurări care să se încadreze în dispoziţiile art. 75 alin. 2 Cod penal.

În concluzie, se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, astfel că în cauză urmează a opera răspunderea penală a acestuia pentru infracţiunea comisă.

Având în vedere argumentele expuse, instanţa îl va condamna pe inculpatul NDI: la pedeapsa constând în 2.800 de lei amendă penală, sumă ce reprezintă 140 de zile-amendă, cu un cuantum de 20 lei/zi-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe din data de 25.06.2017, persoană vătămată fiind NG.

Va  atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 Cod penal, anume:

Dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, unei zile-amendă îi corespunde o zi de închisoare.

Va lua act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă alăturată celei penale de partea civilă NG, instanţa apreciază că cererea sa de obligare a inculpatului la plata sumei de 3.000 de lei cu titlu de daune materiale şi 5.000 de lei cu titlu de daune morale este întemeiată în parte, având în vedere următoarele:

Este cunoscut că daunele materiale solicitate în cadrul procesului penal se acordă de instanţă în măsura în care se administrează dovezi în acest sens, în timp ce cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, iar jurisprudenţa în materie este neunitară.

În speţa de faţă, partea civilă solicită daune materiale în cuantum de 3.000 de lei, dar daunele materiale cerute nu au fost dovedite decât pentru suma de 42 de lei prin înscrisuri depuse la dosarul cauzei, de exemplu chitanţe, bonuri fiscale, reţete medicale, astfel că aceste daune materiale nu se pot acorda în totalitate, nefiind dovedite în cuantumul solicitat.

În ceea ce priveşte daunele morale, partea civilă a cerut de la inculpat suma totală de 5.000 de lei reprezentând suferinţa pricinuită, fără să administreze vreo probă în acest sens, dar daunele morale nu trebuie în mod necesar dovedite; instanţa constată că şi această solicitare este întemeiată în parte.

Prejudiciul suferit de către persoana vătămată prin încălcarea dreptului subiectiv nepatrimonial (dreptul la integritate şi inviolabilitate fizică) este de natură morală, astfel încât despăgubirile civile pe care instanţa urmează să le acorde acesteia nu reprezintă o modalitate de repunere în situaţia anterioară săvârşirii faptei, ci o modalitate prin care se urmăreşte a se compensa echitabil valoarea de care a fost privată, în raport de modalitatea în care a resimţit impactul celor întâmplate în viaţa sa obişnuită, ţinând cont că orice durere fizică este resimţită cu ajutorul creierului şi presupune şi o suferinţă psihică.

În literatura de specialitate, dar şi în practica judecătorească, s-a arătat că, în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanţă în raport cu consecinţele negative suferite de victima agresiunii, importanţa valorilor lezate acesteia, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite, ori în ce măsură a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

Prin raportare la elementele mai sus arătate, instanţa apreciază că este rezonabil a se acorda părţii civile NG suma de 2.000 de lei cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul suferit ca urmare a săvârşirii infracţiunii de către inculpat.

În concluzie, în baza art. 397, raportat la art. 19 şi art. 25 Cod procedură penală, instanţa va admite în parte acţiunea civilă alăturată acţiunii penale de partea civilă NG. Va obliga pe inculpatul NDI la plata către partea civilă NG a sumei de 42 de lei - cu titlu de daune materiale. Va obliga pe inculpatul NDI la plata către partea civilă NG a sumei de 2000 de lei - cu titlu de daune morale. Va respinge, în rest, ca neîntemeiate, pretenţiile părţii civile cu privire la acordarea de daune materiale şi morale.

De asemenea, în temeiul art. 276 alin. 6 Cod procedură penală, va admite cererea părţii civile NG de acordare a cheltuielilor judiciare făcute de aceasta şi va obliga pe inculpatul NDI la plata către partea civilă NG a sumei de 4661 de lei reprezentând onorariul avocatului ales şi la plata sumei de 310 lei reprezentând cheltuieli de transport, sume care au fost dovedite prin bonurile fiscale depuse la dosarul instanţei şi factura fiscală aflată la dosarul de urmărire penală, f. 80 – în ceea ce priveşte onorariul de avocat.

În continuare, în baza art. 398 Cod procedură penală, raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Calea de atac împotriva prezentei sentinţe penale este apelul, care se poate exercita în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei, conform art. 408 şi următoarele Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare