Împăcarea părţilor. Condiţii de formă.

Împăcarea părţilor. Condiţii de formă.

Atâta vreme cât noul Cod penal nu reglementează forma pe care împăcarea trebuie să o îmbrace, Curtea reţine ca fiind valide încă regulile trasate în această materie prin decizia de recurs în interesul legii nr. 27/2006, potrivit cărei încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice.

Secția  penală  și pentru cauze  cu minori - Decizia penală nr. 387/A/21 mai 2014

Prin sentinţa penală nr. 1852/10.12.2013, pronunţată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. 1792/175/2013, s-au hotărât următoarele:

A fost condamnat pe inculpatul F.P. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu executare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a şi g Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.b rap. la art.76 lit.c Cod penal, şi a art.37 lit.b Cod penal.

I s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal, pe durata prevăzută de art.71 alin.2 Cod penal.

A fost condamnată inculpata M.A.S. la pedeapsa de- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. a şi g Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.b rap. la art.76 lit.c Cod penal.

I s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal, pe durata prevăzută de art.71 alin.2 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal şi a art.81 alin.1, art.82 alin.1 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani.

În baza art.359 Cod procedură penală i s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate.

S-a constatat că inculpaţii au reparat integral paguba pricinuită părţii vătămate Macavei Ioan, astfel că acesta a renunţat la pretenţiile pe latură civilă.

În baza art.191 alin.2 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 450 lei fiecare cu titlul cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi în faza cercetării judecătoreşti, din care suma de 300 lei fiecare o reprezintă onorariul avocaţilor desemnaţi din oficiu, care s-a dispus a fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud emis la data de 08.05.2013 în dosarul nr.1554/P/2012, înregistrat pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 13.05.2013, sub dosar penal nr.1792/175/2013, au fost trimişi în judecată inculpaţii F.P. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, şi M.A.S. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g Cod penal, constând în aceea că, în data de 10.09.2012, pe timp de noapte, au pătruns în curtea SC P.M. SRL A. de unde au sustras un aparat de sudură, cauzând un prejudiciu de 1.000 lei.

  În faţa instanţei au fost ascultaţi inculpaţii F.P. şi M.A.S., au fost audiaţi partea vătămată M.I., martorii P.E. şi C.D., şi s-au comunicat fişele de cazier ale inculpaţilor.

La termenul de judecată din 03.12.2013 inculpatul F.P. a depus la dosar adeverinţa nr.284205/19.11.2013 (fila 63) ce atestă achitarea integrală a prejudiciului cauzat părţii civile, în sumă de 1.000 lei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut următoarele:

Partea civilă M.I. este angajat al SC P.M. SRL, cu sediul în A., str.A.I., nr…, societatea al cărei administrator este fiica sa, P.E. În dimineaţa zilei de 11.09.2012, ajungând la serviciu, acesta a constatat că aparatul său de sudură, pe care-l adusese la sediul societăţii pentru efectuarea unor lucrări, dispăruse. Vizionând împreună cu fiica sa imaginile surprinse în ziua precedentă de camerele video din incinta societăţii, au observat cum două persoane, una de sex masculin şi alta de sex feminin, au pătruns după ora 23 în curtea societăţii şi au ieşit ducând în mâini aparatul de sudură. Cu ajutorul unei angajate (vânzătoarea de la chioşc) i-au identificat pe cei doi ca fiind inculpaţii M.A.S. şi F.P., ce locuiesc în vecinătate, pe strada A.I. la nr...

În aceeaşi dimineaţă, după descoperirea furtului, partea civilă s-a deplasat la punctul de lucru DC 10 G. al SC F.C. SRL, societate ce are ca obiect de activitate achiziţionarea de deşeuri feroase şi neferoase, şi i-a solicitat martorului C.D. să îl anunţe dacă se prezintă vreo persoană având elemente ale unui aparat de sudură sau o cantitate mai mare de cupru.  La scurt timp, martorul l-a apelat pe M.I., anunţându-l că inculpata M.A.S. doreşte să predea o cantitate mare de cabluri din cupru -16 kg, pe care susţine că o are de la rampa de gunoi. Partea civilă s-a deplasat la punctul de lucru iar de aici, împreună cu inculpata, la sediul SC P.M. SRL unde, împreună cu lucrătorii de Poliţie, au vizionat înregistrările şi M.A.S. a recunoscut comiterea faptei. La domiciliul inculpaţilor, într-un cărucior, au fost descoperite şi celelalte componente ale aparatului de sudură (tablele de siliciu). La data de 19.11.2013 inculpatul F.P. a achitat părţii civile suma de 1.000 lei reprezentând contravaloarea aparatului sustras.

Starea de fapt reţinută de instanţă şi vinovăţia inculpaţilor sunt pe deplin dovedite coroborând potrivit art.69 Cod procedură penală declaraţiile părţii vătămate M.I. cu cele ale martorilor P.E.I. şi C.D. şi cu dovezile de ridicare de la F.P. şi de la SC F.C. SRL a componentelor aparatului de sudură sustras şi de restituire a acestora părţii vătămate.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţi, deşi iniţial au recunoscut săvârşirea faptei, prin declaraţiile date în faţa organelor de Poliţie la 11.09.2012 şi 07.12.2012, ulterior, cu ocazia audierii de către procuror, au arătat că au găsit aparatul în exteriorul societăţii, lângă poartă, poziţie menţinută şi în faţa instanţei. Această stare de fapt nu este susţinută de probatoriul administrat în cauză, care atestă cu certitudine că cei doi au pătruns în incinta societăţii, după ora 23,00, şi au sustras aparatul de sudură, transportându-l la locuinţa lor, situată în vecinătate. Imaginile ce au surprins modalitatea de comitere a faptei de către inculpaţii F.P. şi M.A.S. au fost vizionate de mai multe persoane, inclusiv de agenţii M.A. şi D.A., din cadrul Poliţiei municipiului A., care s-au sesizat din oficiu şi în prezenţa cărora cei doi au recunoscut fapta. Atitudinea nesinceră a inculpaţilor este reflectată şi de contradictorialitatea unor aspecte din cuprinsul depoziţiilor acestora, spre exemplificare, în faţa procurorului au arătat că, în seara zilei de 10.09.2012, în timp ce veneau împreună de la rampa de gunoi, au observat lângă poarta societăţii aparatul de sudură, l-au luat, l-au dus acasă şi l-au dezmembrat, pentru ca în faţa instanţei să susţină că inculpata M. a mers să-şi cumpere ţigări, prilej cu care a observat aparatul şi, încercând să-l transporte singură, acesta s-a dezmembrat. De asemenea, audiaţi în şedinţa publică din data de 22.10.2013 inculpaţii au arătat că au recunoscut săvârşirea faptei în faţa organelor de Poliţie deoarece au fost agresaţi fizic şi verbal, însă fiecare a susţinut aceasta cu privire la sine însuşi şi a negat agresarea celuilalt. Sub acest aspect, partea civilă M.I., prezentă la momentul la care organele de Poliţie au luat depoziţiile inculpaţilor, a declarat că nu au fost exercitate violenţe asupra acestora.

În drept, prima instanţă a reţinut că fapta inculpaţilor F.P. şi M.A.S. care în data de 10.09.2012, pe timp de noapte (după ora 23,00), au pătruns în incinta SC P.M. SRL, situată în mun. A., str. A.I., nr…, de unde au sustras un aparat de sudură, proprietatea părţii vătămate M.I., cauzându-i un prejudiciu în cuantum de 1.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a şi g Cod penal.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul F.P., din fişa de cazier a acestuia rezultă că anterior a suferit numeroase condamnări, ultima fiindu-i aplicată prin sentinţa penală nr.121/2009 pronunţată de Judecătoria Aiud, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat. Din executarea pedepsei de 4 ani şi 2 luni închisoare inculpatul a fost eliberat condiţionat la data de 12.07.2011, conform sentinţei penale nr.939/2011 a Judecătoriei Deva, cu un rest neexecutat de 254 zile. Având în vedere că la data săvârşirii faptei, 10.09.2012 pedeapsa era considerată executată, prima instanţă a reţinut în speţă incidenţa dispoziţiilor art.37 lit.b Cod penal privind recidiva postexecutorie.

La alegerea şi individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, circumstanţele personale ale acestora, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

La stabilirea gradului de pericol social concret al faptei săvârşite, prima instanţă a luat în considerare criteriile stabilite de art.181 alin.2 Cod penal, respectiv: modul şi mijloacele de săvârşire a faptei şi scopul urmărit (sustragerea de bunuri în scopul valorificării acestora), împrejurările în care a fost comisă fapta (pe timp de noapte, din incinta unui imobil situat în apropiere, profitând de neatenţia generată de schimbul de personal), urmarea produsă (prejudiciul în cuantum de 1.000 lei). În ceea ce priveşte persoana inculpaţilor prima instanţă a avut în vedere faptul că aceştia au adoptat o poziţie nesinceră, aspect ce a îngreunat cercetarea judecătorească, dar şi împrejurarea că au reparat paguba pricinuită părţii vătămate M.I., achitându-i la data de 19.11.2013 suma de 1.000 lei, motiv pentru care va reţine în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art.74 lit.b  Cod penal, dându-i eficienţă conform dispoziţiilor art.76 lit.c  Cod penal.

Raportat la cele de mai sus, prima instanţă a dispus condamnarea inculpaţilor astfel cum mai sus s-a arătat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen, recurs inculpatul F.P.

La data de 01.02.2014 s-a produs intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, astfel că, potrivit art. 10 alin. 2 din Legea  nr.255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, recursul a fost analizat potrivit dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel.

Inculpatul nu şi-a motivat în scris apelul dar, reprezentat fiind în faţa curţii prin apărător ales, a solicitat a se dispune încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părţilor. Apărătorul ales a solicitat amânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise şi cu privire la fondul cauzei dar, deşi curtea a amânat pronunţarea pentru 15 zile, concluziile scrise nu au mai fost depuse.

Reprezentantul parchetului şi-a precizat poziţia procesuală în sensul admiterii apelului în ceea ce priveşte intervenirea legii penale mai favorabile.

În cauză curtea, având în vedere că prejudiciul a fost acoperit şi că partea civilă s-a prezentat la termenul din 24.03.2014, afirmând că s-a împăcat cu inculpaţii, a dispus şi citarea inculpatei neapelante, cu menţiunea că instanţa poate dispune extinderea efectelor apelului coinculpatului F. în caz de împăcare, desemnând chiar un apărător din oficiu pentru aceasta. Demersurile instanţei au rămas, însă, fără rezultat.

Analizând sentinţa primei instanţe prin prisma motivului de apel invocat de inculpat dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în acord cu dispoziţiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea reţine următoarele:

Asupra motivului de apel al inculpatului

Prin intrarea în vigoare a noului Cod penal, la data de 01.02.2014, este permisă împăcarea părţilor pentru infracţiunile de furt precum cea de care inculpatul este acuzat în cauză, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 231 alin. 2 din noul Cod penal. Chiar dacă potrivit art. 159 alin. 3 din noul Cod penal împăcarea trebuie să fi intervenit până la citirea actului de sesizare a instanţei, curtea a acordat posibilitatea împăcării chiar în apel, având în vedere că legea penală nouă a intrat în vigoare în timpul judecăţii în calea de atac.

Curtea a mai reţinut că împăcarea este un act juridic bilateral, la încheierea căruia trebuie să se întâlnească voinţa concordantă a inculpatului şi a părţii vătămate în sensul stingerii litigiului dintre ei, nefiind suficientă doar voinţa părţii vătămate, exprimată, de altfel, în faţa instanţei.

Atâta vreme cât noul Cod penal nu reglementează forma pe care împăcarea trebuie să o îmbrace, Curtea a reţinut ca fiind valide încă regulile trasate în această materie prin decizia de recurs în interesul legii nr. 27/2006, potrivit cărei încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice. Prin aceasta, instanţa supremă a conferit împăcării caracterul de act juridic solemn, care este valabil încheiat doar dacă se respectă forma autentică.

În prezenta speţă, deşi inculpaţii au avut mai multe termene la dispoziţie, inculpatul apelant beneficiind chiar de asistenţă avocaţială din partea unui apărător ales, nici unul dintre ei nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi exprima voinţa în sensul împăcării şi nici nu au depus un înscris autentic în acest sens.

Mai mult, inculpatul nu a înţeles nici măcar să dea un mandat special vreunei persoane, mandat care, conform dispoziţiilor art. 2.013 alin. 2 din noul Cod civil, trebuie să fie tot autentic. Inculpatul nu a luat nici măcar legătura cu apărătorul său ales, astfel cum rezultă din cele afirmate de doamna avocat M.C. la termenul din 14.04.2014, pentru ca aceasta să aibă posibilitatea să autentifice manifestarea s-a de voinţă în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. 1 lit. c din Lg. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

 În aceste condiţii, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile de formă ale actului juridic al împăcării, condiţii prevăzute pentru însăşi validitatea actului, curtea nu a dispus încetarea procesului penal pentru acest motiv.

Procedând la analiza aspectelor de fapt şi de drept ale cauzei, în acord cu dispoziţiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea a reţinut următoarele:

Stare de fapt a fost în mod just reţinută de instanţă, astfel cum rezultă din ansamblul materialului probatoriu, fiind recunoscută explicit de inculpaţi, într-o primă fază a cercetărilor.

De asemenea justă a fost şi încadrarea juridică dată faptei de către prima instanţă în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a şi g din Codul penal din 1969, în vigoare la data pronunţării sentinţei.

În data de 01.02.2014 a intervenit intrarea în vigoare a noului Cod penal care, prin art. 228 alin. 1, art. 229 lit. b  din noul Cod penal, ce incriminează fapta comisă de inculpat, a redus drastic limitele de pedeapsă, constituind astfel, lege penală mai favorabilă potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, ceea ce va impune admiterea apelului inculpatului sub acesta aspect.

Văzând că inculpata neapelantă nu s-a împăcat, în condiţiile cerute de lege, cu partea vătămată şi că a fost condamnată cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, o formă de suspendare mai favorabilă ei (care nu se mai regăseşte în noua legislaţie penală) deoarece face posibilă reabilitarea de drept în cazul în care inculpata nu mai săvârşeşte alte infracţiunii în interiorul termenului de încercare, Curtea nu va extinde efectele apelului inculpatului F. şi asupra inculpatei M.

Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală, curtea a admis apelul declarat de inculpatul F.P. împotriva sentinţei penale nr. 1852/10.12.2013, pronunţată de Judecătoria Aiud în dosarul nr. 1792/175/2013, pe care  a desfiinţat-o numai sub aspectul intervenirii legii penale mai favorabile şi, rejudecând în aceste limite:

Cu aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, a constatat că noua încadrare juridică, mai favorabilă, a faptei de furt calificat săvârşită de inculpat este aceea în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b din noul Cod penal.

A menţinut  soluţia de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de furt calificat în noua încadrare juridică prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, cu aplic. art. 75 alin. 2 lit. a, art. 41 alin. 1 şi art. 79 alin. 3 din noul Cod penal şi va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare, pe care inculpatul F.P. o va executa în final. Această pedeapsă a fost considerată de curte ca fiind cea mai potrivită şi în raport de criteriile prev. de art. 74 din noul Cod penal, aptă să asigure şi dezideratul de prevenţie generală şi specială.

Cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, a înlăturat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal din 1969.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate privitoare la inculpatul F.P., în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare