Act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. 1,  2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal. 

Judecătoria Târgu Bujor, secţia penală, sentinţa penală nr. 448/05.10.2016

Prin rechizitoriul nr., …P/2015, din data de  8.10.2015, Parchetul de pe lângă Tribunalul G  a trimis în judecată pe inculpatul B  C  pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de art.  220 alin. 1,  2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Ca situaţie de fapt s-a reţinut că în data de 28.09.2013, inculpatul B  C  a întreţinut un raport sexual normal cu minora M  F  A , în vârstă de 11 ani şi 7 luni.

Situaţia de  fapt a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto;  proces-verbal de ridicare;  buletin de analiză nr. 013….00/31.10.2013; raport de expertiză biocriminalistică nr. 5…/20.11.2013; raport de constatare medico-legală nr. …7/A-1D/29.08.2013 emis de către Serviciul Clinic de Medicină Legală G ; raport de evaluare psihologică; declaraţii persoană vătămată M F A ; copie certificat de naştere M  F –A ; declaraţii martori  .

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei T  B  sub nr. 1….9/31../2015, la data de 13.10.2015.

Prin încheierea  din 12.01.2016 judecătorul de cameră preliminară a dispus, în temeiul disp. art. 346 alin. 4 Cod procedură penală, începerea judecăţii.

Legal citat, inculpatul B  C nu s-a prezentat în instanţă.

Prin apărător ales inculpatul a depus la dosarul cauzei acte în circumstanţiere şi şi-a exprimat poziţia cu privire la pretenţiile părţii civile, respectiv că este de acord să plătească jumătate din suma de 100.000 lei cu care  persoana vătămată s-a constituit parte civilă.

Apărătorul ales al inculpatului a învederat că nu contestă probele administrate în  cursul urmăririi penale şi nu solicită readministrarea acestora. Totodată, a solicitat judecata cauzei în condiţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 375 alin. 1 Cod procedură penală „dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. (4), instanţa procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului şi ale celorlalte părţi, se pronunţă asupra cererii.

Alin. 1 indice 1 al aceluiaşi articol, prevede  că „inculpatul poate recunoaşte faptele şi solicita judecarea cauzei în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. (4) şi prin înscris autentic.

Nefiind îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile legale sus  citate, instanţa a respins cererea privind judecata cauzei conform procedurii simplificate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Inculpatul B  C  este vărul numitei M  M , mama persoanei vătămate minore. Acesta locuieşte împreună cu soţia sa în Belgia, iar de câte ori revine în ţară obişnuieşte să-şi viziteze verişoara în oraşul T  B . În cursul lunii iunie 2013 inculpatul a locuit la M M  aproximativ o săptămână, împreună cu soţul său, martorul M  I , cu cei doi băieţi ai săi şi fiica sa, persoana vătămată M  F –A .

În data de 28.06.2013 inculpatul a revenit pentru scurt timp în ţară, s-a deplasat cu autoturismul său marca Audi înmatriculat în Belgia până în piaţa oraşului T  B  unde lucrează mama persoanei vătămate şi întrucât vroia să discute cu martorul M  I , a plecat împreună cu minora în satul U . La întoarcere, inculpatul i-a propus persoanei vătămate minore să bea un suc şi să o mintă pe mama sa pentru a putea pleca de la piaţă. Întrucât a fost sunată în acele momente de o prietenă a sa, martora S  B , la propunerea inculpatului, minora a invitat-o şi pe aceasta.

Persoana vătămată a rămas la mama sa câteva minute, spunându-i că întrucât se plictiseşte va pleca acasă. A sunat-o pe prietena sa, martora S  B  şi s-au întâlnit cu inculpatul la locul stabilit anterior.

S-au deplasat cu maşina în comuna B  la un bar, unde au consumat un suc. Persoana vătămată a fost sunată de părinţi, le-a comunicat să se afla la un suc cu inculpatul, fără a le preciza că a plecat din oraş. Ulterior, la insistenţele inculpatului, s-au deplasat la marginea unei păduri unde au stat toţi trei pe o pătură portocalie, inculpatul solicitându-i minorei persoane vătămate să „îl combine” cu martora.

Martora S  B  a rămas în picioare, evitând apropierea inculpatului, acesta din urmă întrebând-o dacă „îi place de el, dacă vrea să-i guste buzele” şi dacă şi-a început viaţa sexuală.

Persoana vătămată M  F  –A  şi inculpatul au fumat câte o ţigară, aceasta stând în braţele inculpatului, cu capul pe abdomenul acestuia.

Întrucât martorei i s-a făcut frică şi cerea insistent să plece din acel loc, s-au deplasat cu autoturismul în oraş, martora coborând în apropierea parcului.

Inculpatul şi persoana vătămată s-au deplasat cu autoturismul spre localitatea V , unde într-un lan de floarea –soarelui, s-au aşezat pe pătură, inculpatul începând să o mângâie şi să o sărute pe minoră. Când a început să o dezbrace, minora l-a împins, însă întrucât inculpatul a continuat să o mângâie şi să o sărute, minora nu s-a opus, nu i-a cerut acestuia să înceteze sau să o ducă acasă, în cele din urmă întreţinând un raport sexual normal, inculpatul ejaculând pe pătură. Ulterior i-a solicitat să –i facă sex oral, minora refuzând, iar inculpatul nu a mai insistat în acest sens.

Pe drumul de întoarcere inculpatul i-a solicitat minorei ca în situaţia în care părinţii săi vor afla că nu mai este virgină, să le spună că a întreţinut relaţii sexuale cu un băiat de vârsta ei, să nu le spună nimic despre el.

Ajunsă acasă, minora a fost lovită de mama sa întrucât  a sunat la prieteni şi cunoştinţe în acest timp şi nimeni nu ştia unde se  află. Minora a făcut un duş şi s-a schimbat de haine, mama sa a găsit în coşul de rufe lenjeria intimă pătată de sânge, iar la insistenţele acesteia, i-a spus ce s-a întâmplat.

Au fost anunţate organele de poliţie, efectuându-se în acea seară o deplasare la faţa locului în lanul de floarea-soarelui din loc. V, în prezenţa martorilor asistenţi C N  şi P  G, a persoanei vătămate minore şi a mamei acesteia, găsindu-se pătura pluşată de culoare portocalie ce a fost ridicată în vederea expertizării criminalistice.

Totodată, de la persoana vătămată minoră au fost ridicate lenjeria intimă de culoare albă ce prezenta pete brun-roşcate, precum şi o pereche de pantaloni de culoare gri, ce prezentau pete asemănătoare.

Din concluziile raportului de expertiză biocriminalistică nr. ….2/20.11.2013 se reţine că pe pătura de culoare portocalie şi pe lenjeria intimă s-au pus în evidenţă urme de sânge uman care aparţine grupei sanguine 01 şi urme de secreţii umane care conţine capete de spermatozoizi şi celule epiteliale. Totodată, pe pantalon s-au pus în evidenţă urme de sânge uman care aparţine grupei sanguine 01.

Potrivit buletinului de analiză nr. 0…..091100/31.10.2013 persoana vătămată minoră M  F –A  prezintă grupa sanguină 01. 

Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală nr. …7/A-1D/29.08.2013 emis de către Serviciul Clinic de Medicină Legală G , minora M  F –A  prezintă semnele unei deflorări recente ce poate data din 28.06.2013, în secreţia vaginală evidenţiindu-se spermatozoizi. Totodată, prezenta leziuni traumatice ce ar fi putut fi produse prin lovire cu corp dur alungit, putând data din 28.06.2013 şi ce nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.

M  M , mama persoanei vătămate minore, a confirmat situaţia de fapt, declarând că inculpatul cunoştea vârsta minorei, ea însăşi fiind cea care i-a spus. Totodată, a menţionat că atât ea cât şi martorul M  I , tatăl persoanei vătămate, au purtat discuţii telefonice cu inculpatul B  C , în cadrul cărora inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, şi anume că a întreţinut un raport sexual normal cu minora, cerându-le să îl ierte şi propunându-le să le dea autoturismul lui şi o sumă de bani.

Pentru lămurirea situaţiei de fapt şi a încadrării juridice, minora M  F –A  a fost audiată de către procuror, audiere la care a participat apărătorul din oficiu şi consilierul de probaţiune, însă nu a participat mama sa, faţă de care minora are sentimente de ruşine şi teamă. Aceasta a făcut mai multe precizări, în sensul că în săptămâna petrecută la începutul lunii iunie 2013 la domiciliul familiei sale, inculpatul B  C , în mai multe rânduri a sărutat-o, a luat-o în braţe şi a mângâiat-o în zonele intime, aspecte pe care nu le-a spus părinţilor. Tot în acea perioadă, l-a auzit pe inculpat când o întreba pe mama sa ce vârstă are minora, spunându-i totodată că este dezvoltată pentru anii ei. Minora a declarat că în momentul în care inculpatul a început să o dezbrace  nu s-a opus, nu i-a fost teamă de el şi nu s-a gândit că i-ar putea face ceva rău, conştientizând că se putea ajunge la un contact sexual, însă nu i-a cerut să se oprească sau să o ducă acasă, astfel cum a procedat martora S  B . A aratat că ştie ce înseamnă un act sexual şi unii din colegii ei de şcoală şi-au început deja viaţa sexuală. Minora a declarat că s-a simţit măgulită de atenţia pe care inculpatul i-o arăta.

Martora S  B  a confirmat apropierea dintre inculpat şi persoana vătămată minoră, declarând că persoana vătămată stătea în braţele inculpatului, cu capul pe abdomenul acestuia, ambii fumând câte o ţigară, timp în care ea a rămas în picioare, fiindu-i frică întrucât inculpatul începuse să fie insistent cu întrebări legate de viaţa ei sexuală.

Fapta inculpatului B  C  care în data de 28.09.2013 a întreţinut un raport sexual normal cu minora M  F  –A , în vârstă de 11 ani şi 7 luni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 220 alin. 1 şi 2 C.p. cu aplic. art. 5 C.p.

Elementul material al infracţiunii a fost realizat printr-un raport sexual cu o persoană de sex feminin care  nu a împlinit vârsta de 13 ani.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârşită cu intenţie directă.

La individualizarea juridică a faptei instanţa va avea în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, vârsta persoanei vătămate, raportul de evaluare psihiatrică întocmit de specialişti din cadrul Direcţiei Generale de  Asistenţă Socială şi protecţia Copilului G  în care s-a concluzionat că nu se exclude dezvoltarea unui sindrom de stres întârziat sau eventuale tulburări psihogene şi emoţionale, persoana inculpatului care este cunoscut în evidenţele cazierului din Belgia pentru comiterea de infracţiuni.

Probele administrate în cauză susţin îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală în sensul că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa va condamna pe inculpat la pedeapsa închisorii într-un cuantum orientat peste limita minimă prevăzută de lege.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, instanţa constată că solicitarea apărătorului ales al inculpatului de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este neîntemeiată, în cauză nefiind îndeplinite criteriile cumulativ impuse de prevederile art. 91 Cod penal.

Faţă de considerentele mai sus expuse, în speţă se constată că scopul educativ-preventiv al pedepsei poate fi atins numai prin privare de libertate, în regim de detenţie.

Cu privire la latura civilă.

Persoana vătămată, prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 lei, cu titlu de daune morale.

În literatura de  specialitate se arată că în aprecierea importanţei  prejudiciului moral trebuie avute în vedere vârsta, profesia, funcţia, nivelul de pregătire şi de cultură generală al persoanei vătămate, tocmai datorită faptului că fiecare individ acordă valorilor morale o preţuire diferită în funcţie de aspiraţiile sale. De asemenea, trebuie avute în vedere repercusiunile prejudiciului moral asupra stării generale a sănătăţii, asupra posibilităţii persoanei vătămate de a se realiza deplin pe plan social, personal şi familial.

Importanţa prejudiciului moral depinde  de valoarea nepatrimonială căreia i s-a adus atingere, de măsura în care a fost lezată această valoare şi de intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării de către persoana vătămată.

Indemnizaţia destinată reparării prejudiciului  moral  trebuie  să fie justă, raţională, echitabilă, astfel încât să asigure efectiv o compensare suficientă, iar nu exagerată, a prejudiciului cauzat.

În raport de datele cauzei, suma de 100.000 lei solicitată pentru repararea  prejudiciului moral este vădit exagerată.

Cum inculpatul şi-a exprimat acordul de a plăti părţii civile suma de 50.000 lei, în aplicarea principiului disponibilităţii, instanţa urmează a-l obliga pe acesta la plata sumei de 50.000 lei, sumă de natură să compenseze pe deplin traumele psihice provocate părţii civile.

Prin decizia civilă nr. 500/A din 05.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi,  s-a stabilit că în ceea ce privește cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare stabilită de instanța de fond pentru infracțiunea comisă de inculpat, actul sexual  cu un minor, prevăzută de art. 220 alin. 1 și 2 Cod penal, se constată că acesta este în mod corespunzător individualizat, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, închisoarea de la 2 la 7 ani,  atitudinea sinceră manifestată de inculpat pe parcursul întregului proces penal, dar și împrejurarea că acesta a făcut eforturi pentru achitarea pretențiilor civile formulate în cauză, plătind reprezentanților legali ai persoanei vătămate suma de 12.500 euro, echivalentul a 50.000 lei la care inculpatul a fost obligat de instanța de fond cu titlu de daune morale.

Mai trebuie ținut seama că, deși persoana vătămată avea 11 ani și 7 luni la data comiterii faptei, aceasta este fiica verișoarei inculpatului, fapta fiind comisă pe fondul relațiilor apropiate dintre inculpat și familia persoanei vătămate, inculpatul fiind găzduit de părinții acesteia și lăsat singur cu persoana vătămată în mai multe împrejurări, ceea ce a constituit un factor favorizator al comiterii infracțiunii.

În ceea ce privește persoana inculpatului, Curtea constată că, potrivit fișei de cazier judiciar (pagina 41 dosar fond), acesta nu are condamnări pe teritoriul României, fiind sancționat în Belgia pentru încălcarea normelor de trafic rutier în câteva rânduri, pentru fapte care în legislația română nu constituie infracțiuni ci contravenții, iar sentințele de condamnare din Belgia nu au fost recunoscute în România pentru a putea produce efecte juridice.

De asemenea, din actele depuse la dosar, se constată că inculpatul este o persoană care locuiește și lucrează de mai mult timp pe teritoriul Belgiei, fiind integrat în comunitatea locală și beneficiind de caracterizări favorabile, astfel încât se poate deduce că încălcarea  normelor penale a avut un caracter excepțional, nefiind definitorie pentru conduita generală a inculpatului în familie și societate.

Pentru aceste motive Curtea apreciază că majorarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată acesteia de către instanța de fond nu se justifică.

În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea apreciază că în speță se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile prevăzută de art. 91 Cod penal.

Astfel, pedeapsa aplicată în cauză nu depășește 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, și-a manifestat în fața instanței de apel acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității,  iar față de persoana inculpatului, de conduita avută anterior infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare (inculpatul nemaisăvârșind alte fapte penale în decurs de 4 ani de la data comiterii faptei ce face obiectul prezentei cauze), putându-se aprecia că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, fiind însă necesară supravegherea conduitei sale pentru perioadă determinată, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal referitoare la termenul de supraveghere.

În fine, în ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel invocat din cauză de procuror, Curtea constată că acesta este întemeiat, în speţă neimpunându-se aplicarea față de inculpat a pedepsei complementare prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. e) Cod penal -  interzicerea drepturilor părintești – întrucât infracțiunea comisă nu are legătură cu exercitarea acestor drepturi, fiind însă justificată, pentru protecția persoanei vătămate minore, aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. n) și o) Cod penal -  interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată M  F –A ,  respectiv a dreptului de a se apropia la mai puțin de 100 m de locuința persoanei vătămate, de școala unde aceasta învață ori de alte locuri în care aceasta desfășoară activități sociale.

Având în vedere aspectele mai sus arătate, Curtea va admite apelurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria T  B  și de inculpatul B  C , va desființa în parte sentința penală apelată, iar în rejudecare va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare precum și a pedepsei accesorii, cu instituirea față de inculpat a măsurilor de supraveghere și obligațiilor prevăzute de art. 93 Cod penal.

Totodată va modifica conținutul pedepselor complementare și accesorii aplicate în cauză inculpatului Bobocică Costel,  în sensul interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a), b), f) și n) Cod penal, cu mențiunea că pedeapsa accesorie aplicată inculpatului Bobocică Costel se va executa doar în condițiile în care pedeapsa cu închisoarea va fi executată efectiv ca urmare a revocării sau anulării ulterioare a suspendării sub supraveghere.

Pe latura civilă a cauzei, se vor înlătura dispozițiile privind obligarea inculpatului la despăgubiri către partea civilă și se va constata că prejudiciul produs acesteia a fost integral acoperit nemaiexistând alte pretenții civile în cauză.

Celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate vor fi menținute.

Domenii speta

Spete similare