Plângere soluţie de clasare

Sentinţă penală 140 din 01.04.2021


Prin încheierea nr. 140 din data de 01.04.2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Găeşti a admis plângerea formulată de petenta __, reprezentant legal al minorei ___, împotriva ordonanţei de clasare din data de 03.06.2020, emisă în dosarul nr. ____/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti.

Astfel, a fost desfiinţată ordonanţa de clasare din data de 03.06.2020, emisă în dosarul nr. ____/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti, şi a fost trimisă cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti pentru completarea urmăririi penale.

În încheiere, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că, la data de 25.01.2021 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti plângerea formulată de petenta ___, prin reprezentant legal __, împotriva ordonanţei de clasare din data de 03.06.2020, emisă în dosarul nr. ____/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti, solicitând admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, respectiv pentru administrarea în mod corect şi complet a întregului material probator în cauză.

În motivare, petenta a arătat că prin ordonanţa emisă la data de 27.11.2020 a fost respinsă plângerea formulată, prim-procurorul menţionând că din verificarea actelor dosarului reiese că, în raport de argumentele expuse în ordonanţa atacată, soluţia este legală şi temeinică.

Petenta a apreciat că prim-procurorul a pronunţat o soluţie fără a analiza în mod real argumentele prezentate şi fără a preciza motivele pentru care apărările invocate sunt neîntemeiate.

Petenta a mai arătat că, prin ordonanţa emisă la data de 03.06.2020, s-a dispus clasarea cauzei faţă de numitul ___, pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, faptă prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, întrucât acesta nu a achitat pensia de întreţinere datorată minorei ___, aşa cum a fost stabilită prin sentinţa nr. 137/13 a Tribunalului de Primă Instanţă ___, recunoscută pe teritoriul României prin sentinţa civilă nr. ____/2014 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa.

Motivul principal pentru care a fost dispusă soluţia de clasare a susţinut petenta că a constat în faptul că persoana vătămată nu a introdus plângerea în termenul legal, respectiv în cele trei luni de după pronunţarea sentinţei civile nr. ____/2014, prin care Tribunalul Dâmboviţa a recunoscut pe teritoriul României sentinţa nr. 137/13 a Tribunalului de Primă Instanţă ___.

Consideră că în speţă nu au fost efectuate suficiente cercetări din care să rezulte că momentul cunoaşterii săvârşirii faptei echivalează cu momentul consumării infracţiunii de abandon de familie.

În acest sens, organele de cercetare penală s-au rezumat la a purta o conversaţie telefonică cu făptuitorul ___, care le-a spus că intenţionează să achite pensia restantă, dar că în această perioadă nu a realizat venituri şi s-a aflat în imposibilitate de a plăti. Acest aspect echivalează cu prelungirea termenului de introducere a plângerii prealabile până la momentul când făptuitorul demonstrează că a avut venituri, dar nu a achitat pensia de întreţinere, a susţinut petenta.

De asemenea, organele de cercetare penală trebuia să facă demersurile necesare pentru a-l audia pe făptuitor şi nu să rămână la stadiul de a purta o convorbire telefonică cu acesta. Făptuitorul a fost în România în vara anului trecut şi, contrar susţinerilor tatălui acestuia, numitul ___ păstrează legătura cu tatăl său.

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2/2020 la care s-a raportat procurorul de caz instituie trei momente de la care începe să curgă termenul de trei luni de introducere a plângerii prealabile, iar în cazul de faţă reprezentantul legal al persoanei vătămate a cunoscut despre săvârşirea faptei după momentul consumării şi înainte de momentul epuizării, respectiv în momentul în care a aflat că făptuitorul realizează venituri, până la acea dată având parte numai de promisiuni de plată din partea făptuitorului.

Rezultă că momentul cunoaşterii săvârşirii faptei este un moment subiectiv şi nu echivalează cu expirarea celor trei luni de la data când hotărârea străină a fost recunoscută. Pentru că, dacă ar fi aşa, am asista practic la o prescripţie a răspunderii penale, care ar presupune neangajarea răspunderii penale în ipoteza în care plângerea este introdusă după trecerea celor trei luni de la recunoaşterea hotărârii străine. Or nu aceasta a fost intenţia legiuitorului atunci când a edictat norma juridică, ci intenţia a fost ca persoana vătămată să poată fi protejată şi să poată introduce plângerea oricând între momentul consumării şi momentul epuizării infracţiunii, a susţinut petenta.

De altfel, în cazul infracţiunilor continue, termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la momentul încetării acţiunii/inacţiunii, în cazul de faţă, de la momentul începerii plăţii. Astfel că, dacă am aprecia că termenul de trei luni de introducere a plângerii prealabile s-a împlinit la sfârşitul lunii iunie 2015, ar însemna că făptuitorul nu ar mai răspunde penal, explicaţie care nu poate fi primită, a mai arătat petenta.

Mai mult decât atât, organele de cercetare penală aveau obligaţia de a analiza dacă în tot acest timp făptuitorul nu a realizat venituri şi s-a aflat în imposibilitate de plată, întrucât acest aspect ar avea implicaţii asupra cazului de faţă.

Prin urmare, apreciază petenta că în mod greşit prim-procurorul a respins plângerea formulată, fiind suficiente indicii care să determine redeschiderea urmăririi penale şi completarea acesteia, pentru tragerea la răspundere penală a numitului ___.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 340 Cod procedură penală.

Din dispoziţia judecătorului de cameră preliminară, a fost ataşat dosarul nr. ____/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti.

Prin ordonanţa de clasare din data de 03.06.2020, pronunţată în dosarul nr. ____/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti, procurorul, examinând actele dosarului cu privire la săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, a constatat următoarele: 

La data de 05.10.2018, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Găeşti a fost înregistrată plângerea redactată de către SCPA ___, în calitate de reprezentant convenţional al numitei __, reprezentant legal al minorei ___, prin care se solicita în esenţă tragerea la răspundere penală a numitului ___ pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, faptă prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, întrucât acesta nu a achitat pensia de întreţinere datorată minorei, aşa cum a fost stabilită prin sentinţa nr. 137/13 a Tribunalului de Primă Instanţă ___, recunoscută pe teritoriul României prin sentinţa civilă nr. ____/2014 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa.

Prin ordonanţa din 17.10.2018 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, fiind efectuate cercetări pentru stabilirea situaţiei de fapt.

Astfel, au fost efectuate cercetări pentru identificarea domiciliului numitului ___, având în vedere faptul că, în plângerea formulată, domiciliul a fost indicat la tatăl acestuia, __, respectiv în ___. Conform procesului-verbal din 16.04.2019, organele de poliţie au stabilit că la adresa din ___ locuieşte numitul __, tatăl numitului ___, acesta din urmă fiind plecat de 5 ani în Anglia, nu îi cunoaşte adresa şi nici nu deţine un număr de telefon unde să poată fi citat.

Tot în cadrul activităţilor de cercetare, organele de poliţie au identificat un număr de telefon aparţinând numitului ___, acesta fiind contactat telefonic şi invitat la sediul Poliţiei pentru audiere. În acest sens a fost întocmit procesul-verbal din 06.09.2019, în care lucrătorul de poliţie a consemnat că numitul ___ a fost contactat telefonic, ocazie cu care i s-a adus la cunoştinţă obiectul cercetărilor, astfel că acesta a precizat că este plecat din ţară de circa 5 ani, că intenţionează să achite pensia de întreţinere datorată minorei ___, dar nu realizează venituri, fiind în imposibilitate de a achita suma restantă, precizând că se va prezenta pentru a fi audiat în cauză în momentul în care va reveni în ţară.

În cauză au fost efectuate demersuri şi cu privire la audierea numitei __, reprezentant legal al minorei ___, în condiţiile în care aceasta a formulat o cerere de studiere a dosarului, tot prin intermediul apărătorului ales, cerere care a fost aprobată. În acest sens, la data de 30.09.2019 lucrătorul de poliţie a luat legătura telefonic cu apărătorul ales, căreia i-a adus la cunoştinţă atât stadiul dosarului, cât şt posibilitatea de a se prezenta în vederea studierii acestuia, răspunsul fiind în sensul că nu mai doreşte la acel moment studierea dosarului. Având în vedere că numita __ şi-a stabilit domiciliul procesual la sediul SCPA ___, lucrătorul de poliţie a procedat la citarea telefonică a numitei __, solicitându-i apărătorului ales al acesteia să se prezinte împreună cu clienta sa pentru a fi audiată în calitate de persoană vătămată, răspunsul apărătorului ales al persoanei vătămate fiind în sensul că __ nu se află în ţară şi nu este necesară audierea acesteia, activitatea solicitată urmând să se facă după audierea numitului ___.

Cu privire la plângerea formulată, procurorul arată că, prin Decizia nr. 2/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul penal nr. 11.252/256/2017, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

Dacă, în cazul infracţiunii de abandon de familie, prevăzută în art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, prin sintagma «săvârşirea faptei» prevăzută de dispoziţiile art. 296 Cod procedură penală (relevantă pentru calcularea termenului de introducere a plângerii prealabile) se înţelege «data încetării inacţiunii» (data «epuizării» infracţiunii de abandon de familie) sau «data consumării infracţiunii» (expirarea perioadei de trei luni pe durata căreia autorul a rămas în pasivitate).

Astfel, în dezlegarea acestei chestiuni de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte că: în cazul infracţiunii de abandon de familie prevăzute în art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, termenul de introducere a plângerii prealabile prevăzut în conţinutul art. 296 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală de trei luni din ziua în care persoana vătămată sau reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei curge de la data la care persoana vătămată ori reprezentantul său legal a cunoscut săvârşirea faptei.

În speţa de faţă, în interpretarea coroborată a prevederilor art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal şi art. 296 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, se poate aprecia că, dacă în cele trei luni ulterioare pronunţării sentinţei civile nr. ____/2014 prin care Tribunalul Dâmboviţa a recunoscut pe teritoriul României sentinţa nr. 137/13 a Tribunalului de Primă Instanţă ___, cel mai târziu la sfârşitul lunii martie 2015, numitul ___ nu a plătit nicio sumă, fapta de abandon de familie s-a consumat şi de la această dată a început să curgă termenul de trei luni în care reprezentantul legal al persoanei vătămate minore îndreptăţite la prestarea pensiei de întreţinere putea introduce plângerea prealabilă.

Astfel, apreciază procurorul că termenul de trei luni de introducere a plângerii prealabile s-a împlinit la sfârşitul lunii iunie 2015, iar plângerea penală introdusă de reprezentantul legal al minorei la data de 05.10.2018 este tardivă şi, pe cale de consecinţă, nulă – potrivit art. 268 alin. 1 Cod procedură penală.

Faţă de cele prezentate, raportat la momentul formulării plângerii, se poate constata lipsa plângerii prealabile, fiind aplicabile prevederile art. 16 alin. 1 lit. e Cod procedură penală.

Faţă de cele expuse, în temeiul art. 314 alin. 1 lit. a, cu referire la art. 315 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. e Cod procedură penală, procurorul a dispus clasarea cauzei privind infracţiunea de abandon de familie prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, faţă de numitul ___.

Prin ordonanţa nr. 51/II/2/2020 din data de 27.11.2020 pronunţată în dosarul nr. ____/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti, prim-procurorul a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de __, prin reprezentant convenţional SCPA ___, împotriva ordonanţei din data de 03.06.2020.

Prim-procurorul a arătat că, prin ordonanţa din data de 03.06.2020 s-a dispus, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. e Cod procedură penală, clasarea cauzei privind infracţiunea de abandon de familie prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, faţă de ___.

S-a motivat că plângerea prealabilă formulată de __, personal şi ca reprezentant legal al minorei ___, prin reprezentant convenţional SCPA ___, împotriva lui ___, pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, nu a fost introdusă în termenul legal, ceea ce echivalează cu lipsa plângerii prealabile.

Împotriva soluţiei a formulat plângere __, susţinând că este nelegală şi netemeinică.

Din verificarea actelor dosarului reiese că, în raport de argumentele expuse în ordonanţa atacată, soluţia este legală şi temeinică, a arătat prim-procurorul în ordonanţa sa.

Analizând actele dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, judecătorul de cameră preliminară constată că:

Prin sentinţa nr. 137/13 a Tribunalului de Primă Instanţă ___ a fost soluţionată cererea formulată de __ împotriva lui ___ şi s-au statuat următoarele: s-a fixat un regim de convieţuire individual al fiicei minore ___ cu mama sa, urmând ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinţi ai minorei; nu s-au stabilit în favoarea tatălui legături personale cu minora; s-a hotărât ca mama să faciliteze relaţiile personale ale minorei cu bunicii şi alte rude; s-a decis că tatăl va plăti mamei, în avans şi în primele cinci zile din fiecare lună, prin depunere în contul bancar desemnat în acest scop, ca şi cheltuieli obişnuite pentru fiica sa, suma de 300 euro lunar, această sumă urmând a fi adaptată anual variaţiilor pe care le are IPC; cu privire la cheltuielile extraordinare, s-a dispus ca acestea să fie suportate de ambii părinţi în mod egal.

Prin sentinţa civilă nr. ____/2014 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, s-a admis cererea formulată de reclamanta __, în contradictoriu cu pârâtul ___, şi au fost recunoscute efectele sentinţei nr. 137/13 pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă ___, pe teritoriul României.

Procurorul arată că, dacă în cele 3 luni ulterioare pronunţării sentinţei civile nr. 1455/02.12.2014, deci cel mai târziu la sfârşitul lunii martie 2015, numitul ___ nu a plătit nicio sumă, fapta de abandon de familie s-a consumat şi de la această dată a început să curgă termenul de 3 luni în care reprezentantul legal al persoanei vătămate minore îndreptăţite la prestarea pensiei de întreţinere putea introduce plângerea prealabilă. Astfel, apreciază procurorul că termenul de 3 luni de introducere a plângerii prealabile s-a împlinit la sfârşitul lunii iunie 2015, deci plângerea penală introdusă la data de 05.10.2018 este tardivă şi, prin urmare nulă, potrivit art. 268 alin. 1 Cod procedură penală.

Judecătorul de cameră preliminară apreciază că, pentru a se putea stabili data la care s-a consumat infracţiunea de abandon de familie şi, astfel, data de la care începea să curgă termenul de 3 luni în care se putea formula plângerea prealabilă, era necesar să se cunoască data efectivă la care sentinţa civilă nr. ____/2014 a rămas definitivă. La dosarul de urmărire penală se află această sentinţă civilă, dar în dispozitivul său se face menţiunea „cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare”, fără a se şti dacă această hotărâre a fost sau nu a fost atacată şi dacă a rămas sau nu definitivă în acel mod sau a fost desfiinţată sau schimbată într-o eventuală cale de atac. Astfel, nu se poate afirma că fapta de abandon de familie s-a consumat la sfârşitul lunii martie 2015 şi că termenul de 3 luni în care se putea introduce plângerea prealabilă s-a împlinit la sfârşitul lunii iunie 2015, cât timp nu se cunoaşte nici data, nici modul rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 1455/02.12.2014. 

Astfel, în dosarul de urmărire penală era necesar a se solicita relaţii de la Tribunalul Dâmboviţa pentru a se comunica aceste informaţii, data şi modul rămânerii definitive fiind singurele elemente concrete în funcţie de care se putea aprecia cu privire la momentul consumării infracţiunii, respectiv momentul începerii curgerii termenului de introducere a plângerii prealabile. În lipsa acestor informaţii, aprecierile făcute în ordonanţa de clasare în sensul că fapta de abandon de familie s-a consumat la sfârşitul lunii martie 2015 şi că termenul de 3 luni în care se putea introduce plângerea prealabilă s-a împlinit la sfârşitul lunii iunie 2015 sunt neîntemeiate. 

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2/2020, a apreciat că termenul de 3 luni de introducere a plângerii prealabile prevăzut de art. 296 alin. 1 și 2 Cod procedură penală poate să curgă din trei momente diferite, după cum urmează:

a) din momentul consumării infracțiunii, dacă acest moment este identic cu cel al cunoașterii faptei;

b) din momentul cunoașterii săvârșirii faptei, care se poate situa între momentul consumării faptei până la momentul epuizării; 

c) din momentul epuizării infracțiunii sau ulterior acestuia, odată cu cunoașterea săvârșirii faptei, caz în care nu trebuie să fi fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Infracțiunea de abandon de familie, în varianta normativă prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, constând în „neplata cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească”, reprezintă o infracțiune unică continuă, cu toate consecințele ce decurg de aici și momentele pe care le parcurge inacțiunea concretizată în neplata pensiei de întreținere, cel al consumării și cel al epuizării faptei, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 4/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 16 mai 2017.

Această calificare juridică a faptei de abandon de familie rezultă din împrejurarea că inacțiunea concretizată în neplata pensiei de întreținere se prelungește în timp, în mod natural, după data consumării, până la încetarea activității infracționale, adică la momentul epuizării. Astfel, infracțiunea de abandon de familie se consumă la expirarea perioadei de trei luni, pe durata căreia autorul a rămas în pasivitate, prin neexecutarea obligației de plată a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească și se epuizează la momentul reluării plății de către debitor sau al condamnării acestuia, prin hotărâre judecătorească, dată la care se încheie ciclul infracțional și se autonomizează activitatea desfășurată până la acel moment.

Ca o excepție de la principiul oficialității procesului penal, și în noua reglementare legiuitorul a statuat ca, în cazul anumitor infracțiuni, printre care și cea de abandon de familie, declanșarea procesului penal să se realizeze la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 295 Cod penal, care trebuie introdusă în termenul de 3 luni (fiind o instituție de drept penal - cauză de pedepsibilitate și de drept procedural - condiție de procedibilitate) de la momentul când persoana vătămată sau reprezentantul legal (în cazul incapabilului sau minorului) a aflat despre săvârșirea faptei, potrivit dispozițiilor art. 296 alin. 1 și 2 Cod procedură penală.

Prin folosirea sintagmei „săvârșirea faptei” în conținutul dispozițiilor art. 296 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, legiuitorul nu a prevăzut nicio distincție privind termenul de 3 luni de introducere a plângerii în raport cu formele săvârșirii infracțiunii (fapte consumate sau fapte epuizate), prin urmare, termenul curge fără nicio diferențiere din momentul cunoașterii faptei de către persoana vătămată sau reprezentantul legal, în lipsa unei dispoziții legale care să stabilească momentul inițial al curgerii termenului, respectiv momentul consumării ori cel al epuizării. Atunci când legiuitorul a dorit să facă o astfel de distincție a arătat în mod expres acest lucru, cum este cazul termenului de prescripție a răspunderii penale, când a stabilit că, în cazul infracțiunilor continue, termenul curge de la data încetării acțiunii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 154 alin. 2 Cod penal.

Prin urmare, dacă s-ar accepta existența unei astfel de distincții în cazul infracțiunilor continue și s-ar considera ca moment inițial al curgerii termenului de introducere a plângerii prealabile momentul epuizării (respectiv momentul reluării plății de către debitor sau al condamnării acestuia, prin hotărâre judecătorească), s-ar ajunge la situația în care titularul acțiunii penale (persoana vătămată sau reprezentantul legal), deși cunoaște momentul consumării faptei (respectiv momentul expirării perioadei de 3 luni pe durata căreia autorul a rămas în pasivitate, prin neexecutarea obligației de plată a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească), nu ar putea să introducă plângerea prealabilă între momentul consumării și cel al epuizării infracțiunii. Or, printr-o asemenea interpretare, s-ar ajunge la modificarea conținutului art. 296 alin. 1 Cod procedură penală și la stabilirea unui termen mai lung decât cel avut în vedere de legiuitor. Totodată, rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut această cerință a declanșării și desfășurării procesului penal a avut în vedere atât interesul social și particular al făptuitorului de a nu lăsa la latitudinea persoanei vătămate să țină sub amenințarea formulării unei plângeri prealabile făptuitorul, dar și protecția intereselor persoanei vătămate.

Astfel, în considerarea acestor argumente, în interpretarea dispozițiilor art. 296 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, nu se poate aprecia că termenul de introducere a plângerii prealabile, pentru infracțiunea continuă de abandon de familie, în varianta normativă prevăzută în conținutul art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, trebuie raportat la momentul epuizării infracțiunii, după cum acest moment nici nu poate fi exclus pentru ipoteza în care persoana vătămată sau reprezentantul legal au aflat despre săvârșirea faptei la momentul epuizării faptei.

În concluzie, în interpretarea dispozițiilor art. 296 Cod procedură penală, Înalta Curte apreciază că termenul de 3 luni pentru introducerea plângerii prealabile, în cazul infracțiunilor continue, curge de la data când persoana vătămată sau reprezentantul său legal a aflat despre săvârșirea faptei, consumate sau epuizate, interpretare îmbrățișată și în doctrină în condițiile în care dispozițiile ce reglementează termenul de introducere a plângerii prealabile nu conțin vreo distincție privind formele de săvârșire a infracțiunii (fapte consumate sau fapte epuizate).

În speţa de faţă, procurorul arată că infracţiunea de abandon de familie s-a consumat după trecerea a 3 luni, calculate de la data pronunţării sentinţei civile nr. ____/2014, nedefinitivă, perioadă în care făptuitorul nu a achitat pensia de întreţinere (respectiv s-a consumat la sfârşitul lunii martie 2015), iar termenul în care se putea formula plângerea prealabilă a expirat după trecerea a încă 3 luni de la momentul consumării, respectiv la sfârşitul lunii iunie 2015. Nu se explică în ordonanţa de clasare prin prisma căror argumente s-a considerat că momentul consumării infracțiunii este identic cu cel al cunoașterii faptei.

Or, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că termenul de 3 luni de introducere a plângerii prealabile prevăzut de art. 296 alin. 1 și 2 Cod procedură penală curge din momentul cunoaşterii faptei; acest moment al cunoaşterii faptei poate coincide cu momentul consumării infracțiunii, se poate situa între momentul consumării şi momentul epuizării, poate coincide cu momentul epuizării sau chiar se poate situa după momentul epuizării, caz în care nu trebuie să fi fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Faţă de aceste aspecte, judecătorul de cameră preliminară apreciază că se impune a se completa urmărirea penală, administrându-se probe din care să reiasă în mod cert:

-care este data şi care este modalitatea rămânerii definitive a sentinţei civile nr. ____/2014 pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa (dacă hotărârea instanţei de fond a fost menţinută sau dacă a fost desfiinţată sau modificată într-o eventuală cale de atac) – în acest sens se vor solicita relaţii de la Tribunalul Dâmboviţa şi se va ataşa la dosar hotărârea pronunţată în eventuala cale de atac;

-care este momentul cunoaşterii efective a faptei de către reprezentantul legal al persoanei vătămate (__) şi dacă acest moment coincide cu cel al consumării infracţiunii de abandon de familie sau dacă este situat ulterior consumării şi când anume – în acest sens se vor solicita Tribunalului Dâmboviţa dovezile de comunicare a hotărârilor pronunţate în dosarul nr. ____/120/2014 (în fond şi într-o eventuală cale de atac), pentru a se observa dacă reprezentantul legal al persoanei vătămate a luat cunoştinţă personal de soluţia dispusă în cauză şi la ce dată; se vor face demersurile necesare în vederea audierii numiţilor __ şi ___ cu privire la momentul cunoaşterii efective a faptei de către reprezentantul legal al persoanei vătămate, fiind întrebaţi dacă doresc să propună probe în dovedirea acestor aspecte, acestea urmând a fi administrate de către organul de cercetare penală în situaţia în care se dovedesc utile şi concludente lămuririi cauzei; astfel, persoanei vătămate, prin reprezentant legal, i se va da posibilitatea de a propune probe din care să rezulte că a luat cunoştinţă de săvârşirea faptei ulterior consumării sale, aşa cum susţine în plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară.

Pentru aceste considerente, apreciind că la acest moment urmărirea penală nu este completă, judecătorul de cameră preliminară va admite plângerea formulată de petenta __, reprezentant legal al minorei ___, împotriva ordonanţei de clasare din data de 03.06.2020, emisă în dosarul nr. ____/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti, pe care o va desfiinţa şi va trimite cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti pentru completarea urmăririi penale.

Domenii speta