Executare silită- contestație la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 13 . 09 .2019, sub nr. 7264 / 204 /2019 , contestatorii Ş___ S_______ şi Ş___ L____ , a u chemat în judecată civilă pe intimata B____ C_________ R_____ , formulând contestaţ ie la executare , împotriva executării silite c e face obiectul dosarului de executare nr. 332/2019 înregistrat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc Ţ_____ C____, în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 4948/05.10.2007 de BN I___ M______-S________ V_____ precum şi Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 5200/04.12.2009 de BN I___ M______-S________ V_____, prin care a solicitat instanţei anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosarul de executare.

În motivarea acţiunii contestatorii a u arătat că, un prim motiv de anulare a actelor şi formelor de executare silită, este faptul că au mai existat pe rolul instanţelor de judecată următoarele dosare:

- Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX prin care a fost admisă cererea de investire cu formulă executorie formulată de B____ C_________ R_____ SA privind pe debitorul Ş___ Spirodon, cu privire la titlurile executorii reprezentate de aceleaşi titluri executorii din prezenta cauză, şi anume contractele de ipoteca autentificate sub nr. 5200/04.12.2009 şi 4948/05.10.2007

- Dosarul nr. XXXXXXXXXXX, ce a avut ca obiect" contestaţie la executare" formulată de către Ş___ S_______ şi Ş___ L____ împotriva executării silite ce a făcut obiectul dosarului execuţional nr. 506/2015, înregistrat pe rolul B__ Tărean C____.

Astfel, a mai existat un dosar de executare silită, înregistrat pe rolul B__ Ţ_____ C____, având nr. 506/2015, înregistrat la cererea aceleaşi intimate B____ C_________ R_____, împotriva aceloraşi debitori Ş___ S_______ si Ş___ L____, în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de credit, însă şi de contractele de ipotecă autentificate sub nr. 4948/05.10.2007 şi nr. 5200/04.12.2009.

În acest sens contestatorii au învederat faptul că la data de 16.10.2018, Tribunalul Prahova, Secţia a II-a Civilă, de C_________ Administrativ şi Fiscal, a pronunţat decizia civilă nr. 2331, definitivă, prin care a anulat încheierea de investire cu formulă executorie pronunţată la data de 09.03.2015 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Câmpina, încheierea de încuviinţare a executării silite din data de 11.12.2015 pronunţată în dosarul execuţional de 506/2015 al B__ Ţ_____ C____, precum şi toate actele de executare efectuate în acest dosar execuţional nr. 506/2015.

Ca urmare în opinia contestatorilor, având în vedere faptul că atât încheierea de investire cu formulă executorie pronunţată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, cât şi încheierea de încuviinţare a executării silite din data de 11.12.2015 pronunţată de B__ Ţ_____ C____ în dosarul execuţional nr. 506/2015, au fost emise şi în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de ipotecă autentificate sub nr. 4948/05.10.2007 şi sub nr. 5200/04.12.2009, aceleaşi titluri executorii pentru care s-a emis încheierea nr. 2010/18.06.2019 de încuviinţare a executării silite de către Judecătoria Câmpina în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, au apreciat că această încheiere este afectată de nelegalitate, în temeiul prevederilor legale imperative ale art. 430 şi 431 din C.proc.civ.

De asemenea contestatorii au arătat faptul că motivul de nelegalitate constatat de instanţa de judecată, în speţă instanţa de control judiciar, Tribunalul Prahova, în baza căruia au fost anulate încheierile de investire cu formulă executorie şi de încuviinţare a executării silite nu a putut fi înlăturat pentru a putea proceda la încuviinţarea unei noi executări silite, iar considerentele şi dispozitivul deciziei civile nr. 2331/2018 se bucură de autoritate de lucru judecat, fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru a fi incidentă această instituţie juridică.

În condiţiile în care executarea silită încuviinţată la data de 11.12.2015 de către acelaşi executor judecătoresc, B__ Tărean C____, în baza aceloraşi titluri executorii, contractele de ipotecă autentificate sub nr. 5200/04.12.2009 şi 4948/05.10.2007, a fost constatată, în mod definitiv, ca fiind nelegală, motivate de faptul că a intervenit prescripţia dreptului material la acţiune, contestatorii au apreciat că nu se poate admite de către executorul judecătoresc o nouă cerere de încuviinţare a executării silite în baza aceloraşi titluri executorii, fiind evident faptul că este incidentă aceeaşi prescripţie extinctivă.

În opinia contestatorilor, în temeiul disp. art. 430Cod de procedură civilă, autoritatea de lucru judecat se ataşează automat hotărârii pronunţate de instanţa de judecată atunci când se statuează asupra unei excepţii procesuale dezlegate în cuprinsul considerentelor hotărârii judecătoreşti.

Disp. art.430, al.(2) C.proc.civ. dispune în sensul că nu numai dispozitivul hotărârii judecătoreşti dobândeşte autoritate de lucru judecat, ci şi considerentele pe care acesta se sprijină.

Raportat la disp. art.431C.proc.civ., autoritatea de lucru judecat constituie o prezumţie legală absolută şi irefragabilă a hotărârii judecătoreşti de adevăr judiciar, iar articolul 431, alin.(1) dă expresie funcţiei negative a lucrului judecat, potrivit căreia o acţiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiaşi judecaţi, în condiţiile identităţii de părţi, obiect şi cauză.

În vederea respectării funcţiei negative a lucrului judecat contestatorii au invocat această excepţie a autorităţii de lucru judecat.

Articolul 432, alin.(2) reglementează prezumţia legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat, în sensul că fiecare dintre părţile unui litigiu are posibilitatea de a opune lucrul judecat anterior, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

În consecinţă, în principal, contestatorii au solicitat instanţei să constate nelegalitatea încheierii de Încuviinţare a executării silite nr.2010, pronunţată de Judecătoria Câmpina la data de 18.06.2019 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, cât şi încheierea prin care executorul judecătoresc, B__ Ţ_____ C____, prin care a fost admisă cererea de executare formulată de B____ C_________ R_____ în dosarul execuţional nr. 332/2019 (încheiere care nu le-a fost comunicată de către executorul judecătoresc).

În ceea ce priveşte fondul executării silite a unei creanţe garantate printr-un contract de ipotecă, fiind vorba în speţa de faţă de suma de 94.820,03 Euro, la cursul BNR din ziua plăţii, precum şi 12.28,91 lei, cheltuieli de executare silită, contestatorii au solicitat instanţei să aibă în vedere faptul că urmărirea imobiliară se realizează în baza unor contracte de ipotecă încheiate anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, iar efectele juridice produse de aceste contracte de ipotecă sunt cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii acestora.

Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 5200/04.12.2009 este accesoriu contractului de credit nr. 189V/15.05.2007 şi constituie titlu executoriu conform art.120 din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, nefiind aplicabile dispoziţiile art 2429 şi urm. din Codul civil în vigoare, dispoziţii ce reglementează executarea ipotecii.

Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 4948/05.10.2007 este accesoriu contractului de credit nr. 189V/15.05.2007 şi constituie titlu executoriu conform art.120 din OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, nefiind aplicabile dispoziţiile art 2429 şi urm. din Codul civil în vigoare, dispoziţii ce reglementează executarea ipotecii.

Ca urmare contestatorii au susţinut faptul că executorul judecătoresc a declanşat executarea silită în baza acestor contracte de ipotecă, procedând la executarea silită a unor creanţe garantate prin aceste contracte de ipotecă, însă, trebuie avut în vedere faptul că aceste creanţe au fost stabilite, în mod definitiv, de către instanţa de judecată, cum a arătat mai sus, că sunt prescrise şi, în consecinţă, nu mai pot fi recuperate pe calea executării silite.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât nici dispoziţiile art2518 din Noul Cod civil ce fac referire la termenul de prescriptive de 10 ani, nu sunt incidente în prezenta cauză, în temeiul art.201 din legea de aplicare care instituie faptul că prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Astfel, în opinia contestatorilor, trebuie avute în vedere disp. art. 6 din Decretul nr. 167/1958 care prevede faptul că dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executoriu se prescrie în t ermen de 3 ani.

Reiterează contestatorii faptul că această prescripţie extinctivă a fost analizată şi statuată ca fiind intervenită, prin decizia civilă nr. 2331/2018 a Tribunalului Prahova, stabilindu-se că ultima plată efectuată de către contestatori a avut loc la data de 23.09.2010, susţinerile vis a vis de împlinirea termenului de prescripţie fiind vădit întemeiate (fila 13/17).

Contestatorii au considerat că şi în prezenta cauză sunt incidente disp. art. 706Cod de procedură civilă, fiind prescris dreptul de a obţine executarea silită, în temeiul celor învederate, prescripţia stingând dreptul de a obţine executarea silită, iar titlurile executorii reprezentate de contractele de ipotecă pierzându-şi puterea executorie.

În drept, contestatorii au invocat dispoziţiile art. 6 Decret 167/1958, art. 201 Legea de aplicare Cod civil .

În dovedirea celor susţinute, au solicitat administrare probei cu înscrisuri (f.12-45).

La data de 04.10.2019, intimatul a formulat întâmpinare (f.51-53), prin care a solicita t

respingerea, ca nefondată, a contestaţiei la executare formulată împotriva executării silite ce face obiect al dosarului de executare nr. 332/2019 al B__ Tărean C____, având în vedere următoarele motive.

În ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat invocată de contestatori prin raportare la considerentele Deciziei nr. 2331/16.10.2018 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, în opinia intimatului susţinerile contestatorilor nu pot fi reţinute, deoarece potrivit art. 430 alin. 2 NCPC autoritatea de lucru judecat priveşte considerentele pe care se sprijină dispozitivul, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În acest sens, referitor la considerentele deciziei anterior menţionate, intimatul a subliniat că se poate observa că în, cauza precedentă instanţa a analizat împlinirea termenului general de prescripţie de 3 ani în raport cu creanţa supusă urmăririi silite, prescripţiei pe care a reţinut-o în raport de momentul ultimei plăţi efectuată de debitori, fără a fi efectuată vreo cercetare sau vreo discuţie cu privire la termenul special de prescripţie aplicabil drepturilor reale aşa cum este dreptul de ipotecă (termen care este de 10 ani), la incidenţa sau nu a acestui termen special în raporturile dintre părţi.

În consecinţă, intimatul a apreciat că hotărârea anterior menţionată nu poate prezenta putere de lucru judecat decât în raport de chestiunea tranşată şi anume momentul de la care curge termenul de prescripţie şi dacă în speţă a intervenit sau nu împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani privind urmărirea creanţei.

De asemenea intimatul a considerat că având în vedere că termenul de prescripţie aplicabil în cazul drepturilor reale de ipotecă nu a fost analizat în cauza precedentă, neexistând o judecată definitivă între părţi, care să statueze asupra termenului de prescripţie aplicabil drepturilor reale de ipotecă şi, respectiv, asupra împlinirii sau nu a acestui termen în ceea ce priveşte drepturile de ipotecă ce au fost constituite de debitorii garanţi în favoarea băncii, este de observat că nu pot fi reţinute susţinerile contestatorilor cu privire la o eventuală autoritate de lucru judecat a deciziei precedente în ceea ce priveşte această problemă litigioasă, care se impune a fi soluţionată în prezenta cauză.

Raportat la o eventuală intervenire în cauză a prescripţiei dreptului de ipotecă al băncii şi, respectiv, la efectele prescripţiei dreptului la acţiune privind creanţa principală în ceea ce priveşte dreptul la acţiune al creditorului în temeiul drepturilor de ipotecă ce sunt constituite în favoarea sa, intimatul a arătat faptul că, criticile contestatorilor sunt, de asemenea, nefondate.

Astfel în opinia intimatului sunt lipsite de relevanţă susţinerile contestatorilor privind inaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 2429 şi urm. NCCiv., având în vedere că, pe de o parte, contractul de ipotecă a constituit întotdeauna titlu executoriu, atât în baza OUG nr. 99/2006, cât şi în baza art. 7 coroborat cu art. 101 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, astfel încât întotdeauna a putut fi pus singur în executare, în acest sens inclusiv legea veche cuprinzând dispoziţii vizând posibilitatea executării silite în baza oricărui înscris ce constituie titlu executoriu potrivit legii, respectiv dreptul creditorului de a urmări imobilul ipotecat (art. 1790 VCCiv. art. 372 VCPC, art. 374 indice. 1 VCPC, art. 405 alin. 1 teza finala VCPC, art. 492 VCPC, etc.), iar, pe de altă parte, nu numai legea actuală, ci şi legea veche prevedeau termenul special de prescripţie de 10 ani aplicabil drepturilor reale, aşa cum este dreptul de ipotecă.

Or, intimatul a specificat că astfel, contrar aprecierii contestatorilor, este de observat că dreptul de ipotecă, fiind un drept real, poate fi exercitat înăuntrul termenului de prescripţie în 10 ani, atât prin raportare la dispoziţiile vechii legislaţii, în vigoare la data semnării contractelor de ipotecă imobiliară, cât şi potrivit dispoziţiilor legislaţiei actuale, aplicabile prin raportare la data declanşării executării silite, potrivit:

- art. 405 alin. 1 teza a doua VCPC, potrivit căruia „ In cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani.”:

- art. 706 alin. 1 teza a doua NCPC, potrivit căruia în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani.”

În consecinţă, intimatul a învederat că sub aspectul termenului de prescripţie incident în speţă este lipsit de relevanţă dacă acestuia îi este aplicabilă legislaţia în vigoare la data constituirii ipotecilor, sau cea în vigoare în prezent, atât timp cât, chiar dacă ne raportăm la legislaţia în vigoare la data de încheierii contractelor de ipotecă, se poate observa că art. 405 alin. 1 teza a doua VCPC reglementează acelaşi termen de prescripţie de 10 ani, ca şi legislaţia actuală.

Aşadar, indiferent că ne raportăm la momentul constituirii dreptului de ipotecă sau la momentul declanşării efective a executării silite, în materia drepturilor reale, aşa cum este şi dreptul de Ipotecă, legiuitorul a prevăzut atât posibilitatea executării silite în baza contractului de ipotecă, cât şi un termen special de prescripţie, derogatoriu, mai lung decât termenul general de prescripţie de 3 ani.

În acest sens intimatul a precizat că astfel, potrivit ambelor norme de procedură anterior citate, norme speciale şi derogatorii de la dispoziţiile generale privind prescripţia, drepturile reale, aşa cum este şi dreptul de ipotecă, sunt prescriptibile în 10 ani.

Faţă de cele sus menţionate intimatul a apreciat că dreptul de ipotecă este un drept real patrimonial şi prescriptibil în termen de 10 ani, întrucât are la bază caracterul real, opozabil erga omnes al ipotecii.

În ceea ce priveşte caracterul de titlu în materia drepturilor reale al contractului de ipotecă acesta este atestat de dispoziţiile legale în vigoare la data încheierii contractului de ipotecă ce reglementau ipoteca.

« Astfel, potrivit art.1746 din vechiul Cod Civil: „Ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plată unei obligaţii."

S-a mai arătat de către intimat faptul că debitorii susţin că în raport de soluţia anterioară a instanţei care a constatat că sunt prescrise creanţele garantate, acestea nu mai pot fi recuperate pe calea executării silite. Contrar susţinerilor debitorilor, executarea silită împotriva acestora are ca obiect drepturile de ipotecă ce au fost constituite de aceştia în favoarea băncii, iar nu creanţa rezultată din contractul de credit.

Intimatul a precizat că în raport de cele anterior arătate nu poate fi susţinută prescripţia dreptului de a cere executarea drepturilor de ipotecă invocând caracterul accesoriu al acestora.

Mai mult, în susţinerea celor anterior arătate, intimatul a solicitat ca instanţa să aibă în vedere şi faptul că, în raport cu debitorii, care, pe de o parte, în calitate de împrumutat, respectiv, de coplătitor, s-au obligat în temeiul contractului de credit, iar, pe de altă parte, în calitate-de garanţi ipotecari sunt ţinuţi faţă de bancă în temeiul contractelor de ipotecă, avem de-a face cu titluri distincte care dau naştere unor drepturi distincte, pentru care sunt aplicabile termene distincte de prescripţie, respectiv:

- contractul de credit care dă naştere unui drept de creanţă, care, într-adevăr, din punct de vedere al dreptului de executare silită este supus termenului general de prescripţie de 3 ani;

- contractele de ipotecă ce dau naştere unor drepturi reale de ipotecă, care, din punct de vedere al dreptului de executare silită sunt supuse termenului special de prescripţie de 10 ani, potrivit uneia din dispoziţiile legale anterior citate, aplicabile după caz.

În acelaşi sens intimatul a arătat că de altfel şi obligaţiile care iau naştere în baza celor două tipuri de titluri sunt diferite:

- în baza contractului de credit ia naştere obligaţia Împrumutatului şi a coplătitorilor la restituirea sumelor împrumutate şi la plata preţului creditului (dobânda şi comisioanele);

- în baza contractului de ipotecă, prin raportare la definiţia dată de lege acesteia (art. 1746 VCCiv., în vigoare la data constituirii dreptului de ipotecă), de a fi un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligaţii, ia naştere obligaţia garantului ipotecar de a garanta obligaţia de plată cu imobilul ipotecat, executarea ipotecii fiind consecinţa neexecutării de către împrumutat şi/sau coplătitori a obligaţiei de plată.

În continuare intimatul a învederat că, ipoteca presupune dreptul creditorului de a vinde bunul imobil primit în garanţie, iar nu de a cere plata garantului ipotecar, în cazul în care împrumutatul nu îşi plăteşte datori a.

Evident garantul ipotecar poate obţine încetarea/ridicarea ipotecii prin executarea obligaţiei de plată garantate în locul împrumutatului, însă aceasta nu înseamnă că în baza contractului de ipotecă iau naştere aceleaşi drepturi şi obligaţii ca în baza contractului de credit.

Totodată intimatul a arătat în acest sens, raportat la drepturile şi obligaţiile care iau naştere din fiecare titlu, este lipsit de relevanţă faptul că împrumutatul sau coplătitorii au şi calitatea de garanţi ipotecari, aceştia fiind ţinuţi distinct în baza fiecărui titlu, corespunzător drepturilor pe care le-au constituit în favoarea creditorului şi obligaţiilor pe care şi le-au asumat.

Pe de altă parte, intimatul a considerat că potrivit legii ipoteca reprezintă o garanţie pentru plata unei obligaţii, obligaţia de plată garantată fiind prevăzută în cuprinsul ipotecii înseşi, condiţia determinării prin contractul de ipotecă a obligaţiei de plată garantate fiind impusă de dispoziţiile art. 1776 din vechiul Cod Civil.

În consecinţă, intimatul a arătat că actele secundare la care contractul de ipotecă ar putea face trimiteri sunt irelevante în raport cu obligaţia expresă şi garantată prin contractul de ipotecă, cel puţin în limita determinării acesteia.

Intimatul a afirmat că în cazul de faţă, contractele de ipotecă specifică, suma garantată, care include suma acordată cu titlu de credit, precum şi dreptul creditorului la dobândă şi la costurile aferente recuperării creanţei, astfel încât, în limita capitalului nerestituit, a dobânzii legale şi a costurilor de recuperare, contractul de ipotecă îşi pierde caracterul accesoriu, devenind un titlu executoriu de sine stătător, titlu căruia îi este aplicabilă prescripţia specială de 10 ani, instituită de legiuitor cu titlu de derogare de la termenul general de 3 ani.

În sensul celor anterior menţionate, intimatul a subliniat faptul că, chiar dacă nu este aplicabilă drepturilor de ipotecă ce fac obiectul prezentei cauze, este de reţinut că reglementarea dată de art. 2504 din noul Cod Civil s-a impus tocmai din necesitatea de clarificare a erorilor de interpretare şi aplicare a prescripţiei de 10 ani pentru drepturile reale, chiar şi accesorii, stabilind foarte clar, neechivoc că prescripţia dreptului de ipotecă nu este afectată de prescripţia creanţei principale:

„Prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa principală nu atrage şi stingerea dreptului la acţiunea ipotecară."

Art. 2504 din noul Cod civil a fost adoptat tocmai din necesitatea de a clarifica şi înlătura interpretarea greşita regăsită uneori în practică, potrivit căreia prescripţia contractului principal ar atrage în mod obligatoriu şi prescripţia dreptului de garanţie accesorie.

S-a mai arătat de intimat faptul că această dispoziţie s-a impus ca o necesitate de explicare de către legiuitor a aplicabilităţii prescripţiei speciale, de 10 ani şi că aceeaşi consecinţă, chiar nestatuată expres în vechea reglementare, este aplicabilă şi în ceea ce priveşte ipotecile constituite anterior intrării în vigoare a noului Cod Civil este relevat de faptul că norma care instituie termenul special de prescripţie de 10 ani în materia drepturilor reale imobiliare se regăseşte atât în legislaţia procedurală anterioară intrării în vigoare a noului Cod Civil, cât şi în actuala legislaţie procedural civilă.

Astfel intimatul a apreciat că pe cale de consecinţă, reglementarea similară a termenelor de prescripţie, impune în mod logic o interpretare similară în ceea ce priveşte aplicabilitatea acestora.

În sensul celor anterior menţionate, intimatul a solicitat instanţei să aibă în vedere şi faptul că potrivit art. 1800 VCCiv. stingerea ipotecilor se poate realiza pe cale accesorie când creanţa principală se stinge prin plata, novaţie, compensare, confuziune, remitere de datorie, anulare.

Astfel, numai în aceste situaţii, inexistente în cauză, dispare şi ipoteca ce garanta creanţa, cu precizarea că stingerea creanţei produce stingerea ipotecii doar dacă este totală, însă în speţă nu s-a realizat stingerea creanţei prin plată, novaţie, compensare, confuziune, remitere de datorie, anulare, context în care este exclusă stingerea ipotecii pe cale accesorie, prin stingerea obligaţiei principale.

Mai mult decât atât, intimatul a susţinut faptul că, chiar raportându-ne la prescripţia creanţei reţinută în cauza precedentă, se impune a se observa că prin constatarea prescripţiei dreptului de a declanşa executarea silită pentru recuperarea creanţei nu se stinge însuşi dreptul de creanţă, ci obligaţia corelativă de plată devine naturală, şi anume creditorul nu mai are posibilitatea de a cere executarea silită a acesteia, însă ea poate fi executată de bună voie de debitori.

În ceea ce priveşte valabilitatea creanţei, intimatul a afirmat faptul că un creditor nu-şi poate realiza o creanţă împotriva unei persoane (în speţă, debitorul principal, în cazul constatării prescripţiei dreptului la executare în baza contractului de credit) nu înseamnă că respectiva creanţa a fost stinsă, ci numai că creditorul ei, nu se mai poate îndrepta împotriva persoanei respective pentru stingerea acelei creanţe, dar cel obligat la plată poate însă să achite de bunăvoie creanţa respectivă.

De asemenea, întrucât creanţa există în continuare, creditorul îşi poate asigura realizarea ei îndreptându-se împotriva celorlalte persoane obligate faţă de el în temeiul altor titluri, în speţă, în temeiul contractului de ipotecă.

Astfel, în aprecierea intimatului prescripţia dreptului de a cere executarea silită împotriva împrumutatului pentru recuperarea creanţei nu presupune faptul că respectiva creanţă nu mai există şi că implicit nu se poate stinge prin orice altă modalitate necoercitivă sau că nu se poate stinge prin urmărirea celorlalte persoane obligate în baza celorlalte titluri ale băncii, aşa cum este contractul de ipotecă.

Intimatul a arătat că în consecinţă, este exclusă aplicabilitatea în cauza a dispoziţiilor art. 1800 alin. 1 pct. 1 VCCiv., care exclud prescripţia extinctivă a creanţei ca modalitate accesorie de stingere a ipotecii.

În ceea ce priveşte stingerea ipotecii prin prescripţie, acest mod de stingere a ipotecii vizează stingerea ei pe cale principală, iar nu pe cale accesorie (prescripţia creanţei nefiind prevăzută, aşa cum a arătat, ca o modalitate de stingere a ipotecii), astfel încât prescripţia vizată de art. 1800 pct. 4 VCCiv. este prescripţia operabilă în materia ipotecilor şi anume prescripţia specială reglementată de legiuitor în materia drepturilor reale, respectiv prescripţia de 10 ani (art. 405 alin; 1 teza finala VCPC aplicabil faţă de momentul constituirii ipotecilor).

În continuare intimatul a considerat că în acest sens, se impune a se observa că, în stabilirea momentului la care debitorul poate invoca stingerea ipotecii prin prescripţie, art. 1800 alin. 2 VCCiv. face referire la timpul „definit pentru prescripţia acţiunilor ce rezultă din ipotecă sau din privilegiu”, iar nu a celui prevăzut pentru obligaţia de plată garantată.

De asemenea, intimatul a învederat faptul că apărările anterior invocate sunt susţinute şi de faptul că o interpretare contrară, ar duce la lipsirea de efecte juridice a prescripţiei speciale de 10 ani, efecte pe care aceasta nu le-ar putea produce atât timp cât ar fi condiţionată şi legată de o prescripţie de 3 ani a creanţei principale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205NCPC şi pe cele invocate in cuprinsul său.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile existente în dosarul de executare, precum şi cu orice alte înscrisuri a căror utilitate va rezulta din dezbateri.

La data de 22.10.2019 a fost depus la dosar în copie dosarul de executare nr.332/2019 al B__ Ţ_____ C____ (f.71-157).

La data de 25.10.2019, contestatorii au formulat răspuns la întâmpinare (f.159-161) p rin care în esenţă au reiterate cererile şi susţinerile din acţiunea introductivă de instanţă, totodată au solicita t instanţei respingerea ________ rilor invocate de către intimat ş i admiterea contestaţiei la executare aşa cum a fost formulată.

În drept, au invocat disp. art. 6 Decret 167/1958, art. 201 Legea de aplicare Cod civil art. 430, 431,432, 7U6, 707, 712 şi urm. Cod de procedură civilă, art. 405Cod de procedură civilă din 1865,

În dovedirea celor susţinute, a solicitat încuviinţarea şi administrarea probei cu înscrisuri.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probatoriu administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Între BCR S.A., în calitate de bancă, contestatorul Ş___ S_______, în calitate de împrumutat şi garant ipotecar, şi contestatoarea Ş___ L____, în calitate de coplătitor şi garant ipotecar, s-a încheiat la 15.05.2007 contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 189V (f. 35-38) prin care b____ a acordat împrumutatului un credit imobiliar pentru cumpărare imobil în sumă de 93.750 euro pentru o perioadă de 240 luni, calculată de la data primei trageri din credit.

La aceeaşi dată 15.05.2007 aceleaşi părţile au încheiat contractul de ipotecă accesoriu la contractul de credit nr. 189V autentificat sub nr. 4948 (f. 43-45 ), prin care contestatorii din prezenta cauză au garantat creditul în sumă de 93.750 euro acordat de intimată, plus dobânzile aferente şi alte costuri şi comisioane, precum şi cheltuielile de orice fel legate de recuperarea tuturor sumelor datorate şi cheltuieli de judecată, inclusiv cele legate de executarea silită, constituind în favoarea intimatei o ipotecă de rang I asupra a trei terenuri expres menţionate la pct. 3.

La data de 4.12.2009 părţile au încheiat şi contractul de ipotecă accesoriu la contractul de credit 189V/15.05.2007 autentificat sub nr. 5200 (f.88-90) prin care contestatorii au garantat un credit imobiliar în sumă de 2254,39 euro, plus dobânzile aferente şi alte costuri şi comisioane, precum şi cheltuielile de orice fel legate de recuperarea tuturor sumelor datorate şi cheltuieli de judecată, inclusiv cele legate de executarea silită, reprezentând diferenţa dintre împrumutul în valoare de 93.333,49 euro şi suma de 95.587,88 euro, reprezentând credit restructurat, constituind în favoarea intimatei o ipotecă de rang II asupra imobilelor indicate la pct. 3.

La data de 11.12.2015 intimata, a formulat cerere de executare silită a titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit bancar nr. 189V/15.05.2007, actele adiţionale nr. 1/4.10.2007, nr. 189V/A/29.01.2008 şi nr. 189V/B/4.12.2009, contractele de ipotecă autentificate sub nr. 4948/5.10.2007 şi nr. 5200/4.12.2009 de BNP I___ M______ – S________ V_____ împotriva contestatorilor, pentru recuperarea sumei de 146.023,15 euro, (f.23) .

Cererea de executare silită a fost înregistrată la B__ Ţ_____ C____, formându-se astfel dosarul execuţional nr. 506/2015 .

Prin decizia 2331/16.10.2018 f12-21 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul XXXXXXXXXXX (având ca obiect contestaţia la executare formulată împotriva executării silite ce a făcut obiectul dosarului execuţional nr. 506/2015 al B__ Ţ_____ C____ şi contestaţie la titlul executoriu reprezentat de contractul de credit bancar nr. 189V/15.05.2007) a fost admis apelul declarat de apelanţii Ş___ S_______ si Ş___ L____ împotriva sentinţei civile nr. 704/9.03.2018 pronunţată de Judecătoria Câmpina fiind schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost anulată încheierea de învestire cu formulă executorie pronunţată în sedinţa din camera de consiliu din data de 09.03.2015 în Dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Câmpina, încheierea de încuviinţare a executării silite din data de 11.12.2015 pronunţată în Dosarul execuţional nr. 506/2015 al B__ Tărean C____, precum şi toate actele de executare efectuate în Dosarul execuţional nr. 506/2015 al B__ Tărean C____. S-a constatat caracterul abuziv şi pe cale de consecinţă nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art.9 litera c din Contractul de credit bancar nr.189V/15.05.2007 în privinţa comisionului de administrare.A fost menţinută în rest sentinţa apelată.

În considerentele deciziei anterior amintite s-a reţinut faptul că se impune anularea actelor de executare întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie al dreptului de a obţine executarea silită raportat la disp. art. 705 alin. 1 C.pr.civ.

Prin cererea de executare silită formulată la data de 31 mai 2019 şi înregistrată la B__ Ţ_____ C____ la data de 05 06 2019, f72, BCR SA a solicitat executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de contractele de ipotecă autentificate cu numărul 5200 / 4 12 2009 şi 4948/5 10 2007 împotriva garanţilor ipotecari Şutu S_______ şi Ş___ L____ pentru recuperarea sumelor sumei de xxxxx,03 euro, prin executare silită imobiliară asupra imobilelor aparţinând garanţilor ipotecari situate în Câmpina.

Prin încheierea nr 2010 din data de 18 iunie 2019 f 101 pronunţată de Judecătoria Câmpina dosarul XXXXXXXXXXXXX a fost încuviinţată executarea silită .

La data de 27 august 2019 a fost emisă somaţia imobiliară f 116 comunicată debitorilor împreună cu încheierea de încuviinţare copia titlului executoriu şi încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 27.08.2019 , la data de 30 august 2019 conform dovezilor de comunicare de la filele 128 şi 129.

În susţinerea contestaţiei la executare formulate contestatorii au arătat că, în condiţiile în care executarea silită ce a făcut obiectul dosarului de executare 506/2015 al B__ Tărean C____ pornită în baza aceloraşi titluri executorii, respectiv contractele de ipotecă autentificate sub nr. 5200/04.12.2009 şi 4948/05.10.2007, a fost constatată, în mod definitiv, ca fiind nelegală, motivat de faptul că a intervenit prescripţia dreptului de a obţine executarea silită, nu se poate admite încuviinţarea executării silite în baza aceloraşi titluri executorii, fiind incidentă aceeaşi prescripţie extinctivă, fiind incidentă puterea de lucru judecat a considerentelor deciziei 2331/16.10.2018 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul XXXXXXXXXXX.

Intimata susţine că termenul de prescripţie aplicabil în cazul drepturilor reale de ipotecă este cel prev de art 706 alin. 1 teza a doua C Pr Civ, potrivit căruia în cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani şi nu a fost analizat în cauza precedentă, neexistând o judecată definitivă între părţi, care să statueze asupra termenului de prescripţie aplicabil drepturilor reale de ipotecă şi, respectiv, asupra împlinirii sau nu a acestui termen şi incidenţa sau nu a acestui termen special în raporturile dintre părţi.

Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată (art. 430 alin. 1 C.pr.civ).

Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă (art. 430 alin. 2 C.pr.civ)

Întrucât precedenta executare silită ce a făcut obiectul dosarului de executare 506/2015 al B__ Tărean C____ a fost pornită inclusiv în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de ipoteca 4948/5.10.2007 şi nr. 5200/4.12.2009 , iar în cadrul contestaţiei la executare ce a făcut obiectul dosarului XXXXXXXXXXX a fost analizată prescripţia dreptului creditoarei de a se obţine executarea silită raportat la toate aceste titluri executorii, Tribunalul Prahova apreciind că termenul de prescripţie era cel de 3 ani, instanţa reţine că este incidentă puterea de lucru judecat în prezenta cauză a considerentelor deciziei 2331/16.10.2018 a Tribunalului Prahova referitoare la prescripţia dreptului de a se obţine executarea silită.

Chiar dacă în decizia menţionată nu a fost analizată chestiunea invocată în prezenta cauză referitoare la faptul că termenul de prescripţie aplicabil în cazul drepturilor reale de ipotecă este cel prev de art 706 alin. 1 teza a doua C Pr Civ, în condiţiile în care prin decizie s-a reţinut împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită raportat inclusiv la contractele de ipotecă, nu se mai poate supune dezbaterii în prezenta cauză fără a se încălca puterea de lucru judecat eventuala incidenţă a unui termen de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită diferit pentru aceste titluri executorii.

Principiul puterii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunilor litigioase deja rezolvate, dreptul având la bază în mod imperativ stabilitatea.

În consecinţă, întrucât cererea de executare silită a fost înregistrată la executorul judecătoresc la data de 05 06 2019, anterior s-a constatat cu putere de lucru judecat că a intervenit prescripţia dreptului creditoarei de a obţine executarea silită , iar conform art 707 alin (2) Prescripţia stinge dreptul de a obţine executarea silită şi orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie şi avand în vedere disp art art 632 alin 1 şi ale art 704 C.pr,civ ., va admite contestaţia la executare formulată de contestatorii Ş___ S_______ şi Ş___ L____ şi va anula încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 2010 din data de 18.06.2019 pronunţată de Judecătoria Câmpina în dosarul XXXXXXXXXXXXX şi executarea silită ce face obiectul dosarului de executare 332/2019 al B__ Ţ_____ C____.

În baza art. 720 alin. 4 C.pr.civ prezenta hotărâre se va comunica după rămânerea definitivă B__ Ţ_____ C____.

Domenii speta

Spete similare