Contestaţie la executare - declinare de competenţă - conflict de competenţă Tip: Sentinta civila

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. X/263/2020 contestatoarea U. P. I. (L.) SA, în contradictoriu cu pârâtul debitor C. L. V. a formulat contestaţie la executare împotriva încheierii din data de 09.12.2019 emisă de BEJ T. G. L. în  cadrul dosarului de executare nr. X/E/2016 prin care au fost stabilite o serie de cheltuieli de executare suplimentare solicitând anularea încheierii susmenţionate.

În motivare contestatoarea a arătat că  a cesionat o serie de creanţe de la diverşi creditori din toată ţara, creanţe pentru care  fie s-a solicitat, ulterior, punerea lor în executare prin formularea cererilor de executare silită, fie  au fost continuate procedurile execuţionale deja declarate de creditorul cedent iniţial.

Că, D. C. A. SRL reprezintă societatea contestatoarei în România, în calitate de administrator creanţe, potrivit dispoziţiilor OUG 52/2016, fiind îndeplinite  condiţiile şi formalităţile care au condus la înregistrarea în lista entităţilor care desfăşoară  activitate de recuperare creanţe care figurează în evidenţa ANPC.

Că, pentru recuperarea creanţelor de la debitorii care îşi aveau domiciliul în raza Curţii de Apel Craiova contestatoarea a apelat,  pentru o bună parte pentru dosarele  gestionate de U. P. I. (L.) SA la serviciile executorului judecătoresc T. G. L. din Mun. Craiova.

Că, având în vedere numărul mare de dosare care urmau a fi deschise, s-a agreat cu executorul judecătoresc ca societatea contestatoare să achite, la momentul deschiderii dosarului de executare, o sumă stabilită între 80-160 lei cu titlul de cheltuieli de executare, aceste cheltuieli  iniţiale fiind singurele agreate de către părţi ca fiind necesar a fi achitate pentru desfăşurarea procedurii de executare silită, în cazul creanţelor negarantate.

Că, de asemenea s-a agreat şi faptul că, în dosarele de executare în care urmează a fi recuperate  diverse sume de la debitori, acestea să fie  destinate acoperii în proporţie de 50% a onorariului executorului judecătoresc(care urma a fi stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare)şi a eventualelor  cheltuieli de executare  efectuate de acesta, iar cealaltă proporţie de 50% să fie pentru acoperirea  cheltuielilor de executare avansate de către creditor(până la limita sumelor efectiv achitate) şi a restituirii debitului restant(până la limita debitului restant din fiecare dosar).

Că, aceasta a fost maniera de lucru uzată de către societatea contestatoare cu executorul judecătoresc începând cu anul 2016 şi până în luna septembrie 2019, moment la care relaţiile dintre cele două părţi au început să se degradeze ca urmare a solicitărilor nelegitime şi exagerate  ale executorului judecătoresc.

Că, în decursul anului 2013 contestatoarea a încredinţat executorului judecătoresc un număr de aproximativ 4 dosare, în 2015 un dosar, în 2016 un număr de 2948 dosare, în 2017 un număr de 1662  dosare, în 2018 un număr de 5014 dosare, iar în decursul anului 2019 un număr de 2704 dosare, rezultând un număr total de 12333 dosare.

Că, în decursul anului 2019, societatea contestatoare a propus şi perfectarea unui contract de colaborare care să reglementeze în scrisa cele deja practicate, fiind schimbate diverse versiuni ale unui astfel de contract, la acel moment executorul judecătoresc  solicitând contestatoarei  acordarea unei exclusivităţi la nivelul Curţii de Apel Craiova, respectiv ca toate dosarele aferente creanţelor cesionate de societatea contestatoare, pentru debitorii cu domiciliul în raza Curţii de Apel Craiova, să îi fie încredinţate exclusiv acestuia, aspect cu care  contestatoarea nu a fost de acord.

Că, prin intermediul unei corespondenţe pe e-mail  din data de 12.08.2019 executorul judecătoresc i-a adus la cunoştinţă contestatoarei, faptul că, pe o perioadă de 15 zile, acesta va suspenda orice eliberare de sume până la momentul în care se va decide cu privire la modalitatea de colaborare în sensul acceptării de către contestatoarei a solicitării acestuia privind exclusivitatea  pe care o solicitase. Că, întrucât solicitarea executorului judecătoresc de acordare a unei aşa zise exclusivităţi  pe raza Curţii de Apel Craiova reprezenta, în opinia contestatoarei, un aspect în contradicţie cu normele legale în vigoare, prin corespondenţa din 12.08.2019 a comunicat că o astfel de condiţie nu poate fi acceptată, iar toate demersurile  sale  de executare silită trebuie să fie realizate în conformitate cu normele legale şi cu cele agreate de-a lungul timpului, privind modul de avansare a cheltuielilor de executare silită şi de distribuţie a sumelor recuperate. Că, faţă de această poziţie a societăţii contestatoare, executorul judecătoresc a răspuns pe e-mail în data de 25.08.2019 impunând o serie de condiţii suplimentare pentru continuarea procedurii de executare, respectiv alocarea şi suportarea  costurilor implicate, de către creditor,  pentru un personal specializat care să activeze  efectiv în cadrul biroului executorului judecătoresc şi care să se ocupe exclusiv de dosarele încredinţate de contestatoare, aspecte ce exced normelor deontologice privind organizarea şi exercitarea  profesiei de executor judecătoresc şi normelor prevăzute de C.proc. civ. Că, ulterior, la data de 03.09.2019 contestatoarea a recepţionat, din partea executorului judecătoresc,  o informare conform căreia, în mod subit, organigrama biroului acestuia fusese modificată şi că personalului biroului care se ocupă de dosarele societăţii contestatoare nu vor mai face acest lucru, corespondenţa  fiind dublată de o informare  similară venită din partea  fiecărui angajat  care confirma faptul că aceştia nu se mai ocupă  de dosarele  atribuite de societatea contestatoare şi că orice solicitare a creditorului cu privire la acestea urma a fi transmisă la o adresă de e-mail de contact. Că, la data de 25.11.2019 executorul judecătoresc  comunica contestatoarei  faptul că, pentru a continua executarea silită în cadrul dosarelor încredinţate de societatea contestatoare în perioada 2016-2019 şi în care acesta nu a recuperat  nicio sumă de bani, respectiv pentru un  număr de  aproximativ 7000 dosare, se impune să achite sume suplimentare cu titlul  de cheltuieli  suplimentare  de executare, executorul judecătoresc, prin această corespondenţă,  condiţionând, practic,  efectuarea  actului de executare silită de plata unor sume  de bani în toate dosarele încredinţate acestuia, indiferent dacă sunt necesare  sau nu fără a menţiona motivul pentru care ar fi necesară plata acestor sume. Că, potrivit celor comunicate anterior de executorul judecătoresc, în data de 23.12.2019 contestatoarea a primit de la executorul judecătoresc un număr de 3642 de încheieri  prin care executorul judecătoresc  stabilea cheltuieli de executare suplimentare într-un număr de 3642 dosare de executare silită fără să precizeze  motivul pentru care se impun a fi achitate aceste sume suplimentare, stabilind, de regulă, o sumă de 150 lei  cu titlul de cheltuieli suplimentare, astfel că suma totală pe care contestatoarea trebuia să o achite  pentru continuarea procedurii de executare silită este de 546.300 lei. 

Că, ulterior, respectiv la data de 06.01.2020, a primit o a doua tranşă de încheieri de stabilire cheltuieli suplimentare, prin intermediul cărora era stabilit, exact ca şi în cadrul primei tranşe, o sumă de 150 lei cu titlu de cheltuieli suplimentare, astfel că, prin raportare la numărul de încheieri primite în cea de-a doua tranşă era obligată la plata unei sume de 173.250 lei , sumă considerabilă, fără a şi măcar pentru ce trebuie achitată. Că, printre aceste încheieri  se află şi încheierea ce face obiectul prezentei contestaţii, încheierea fiind emisă nelegal.

Că, prin această încheiere  executorul judecătoresc  stabileşte  că, „în temeiul art. 697 şi urm. C.proc. civ. urmează a se solicita creditorului, U. P. I.(L.) SA să înainteze suma de 150 lei + TVA cu titlul de avans cheltuieli necesare continuării procedurii execuţionale”, însă textul de lege indicat de executorul judecătoresc , respectiv art. 697 C.proc. civ.  reglementează  instituţia perimării  executării silite, respectiv termenul de perimare şi nicidecum aspecte privind  stabilirea cheltuielilor de executare silită, reglementate de art. 670 C.proc.civ.

Că, prin încheierea atacată executorul judecătoresc a stabilit cuantumul avansului de cheltuieli de executare silită necesar continuării procedurii execuţionale în condiţiile în care  contestatoarea a achita deja un avans pentru cheltuielile de executare la momentul înregistrării dosarului de executare silită la biroului executorului judecătoresc. Că, această încheiere a fost emisă cu încălcarea prevederilor  art. 670 alin.3 C.proc. civ.  care reglementează în mod expres ce cheltuieli pot fi considerate  cheltuieli de executare.

Că, în realitate, executorul judecătoresc nu precizează, în mod concret ce reprezintă aceste cheltuieli suplimentare şi pentru ce sunt necesare, nu precizează dacă aceste cheltuieli suplimentare sunt necesare pentru realizarea unor acte de executare viitoare sau sunt destinate  să acopere  unele cheltuieli efectuate deja de executor.

Că, o parte dintre aceste încheieri au fost emise şi în condiţiile  în care fie debitele au fost recuperate integral de la debitori, fie au existat recuperări parţiale a creanţelor datorate în dosarele de executare, situaţie în care executorul  a recuperat cheltuielile de executare cel puţin parţial.

Că, se impune ca executorul să precizeze motivul obiectiv pentru care solicită cheltuielile suplimentare pentru ca acesta să poată aprecia  asupra legalităţii acestora şi a solicitării executorului, respectiv asupra necesităţii achitării lor, prin raportare la actele de executare silită  estimate a fi realizate de executorul judecătoresc.

Că, în cazul în care executorul judecătoresc nu precizează pentru ce se impun  a fi  achitate cheltuielile suplimentare şi care sunt actele de executare silită viitoare care vor genera  aceste costuri, interesele creditorului şi debitorului sunt lezate prin menţinerea unui caracter ocult asupra acestor elemente faţă de care cel din urmă poate aprecia dacă  sunt necesare sau nu. Că, în cazul societăţii contestatoare impactul este considerabil mai important în condiţiile în care suma de 150 lei  este solicitată pentru un număr de 3642 dosare de executare silită, costul final fiind de peste jumătate de milion lei. Că, în condiţiile în care mare parte din dosarele de executare silită pentru care se solicită  aceste sume  sunt unele în care executorul judecătoresc  nu a recuperat  nicio  sumă  de bani, iar debitorul nu are bunuri  sau alte surse de venit care ar acoperi creanţele datorate, este evident  că o astfel de sumă poate reprezenta mai mult decât valoarea  creanţelor de recuperat din majoritatea dosarelor  pentru care au fost solicitate cheltuielile suplimentare.

Că, devin incidente dispoziţiile 703 pct.1  alin.2  C.proc. civ.  debitorul fiind valid  insolvabil, iar avansarea cheltuielilor de executare solicitate  prin încheierea ce face obiectul  prezentei contestaţii, reprezintă  un prejudiciu evident pentru creditor  şi nu face decât să adâncească starea de insolvabilitate a debitorului.

Că, art. 670 alin.4 C.proc. civ. prevede  expres  faptul că „sumele datorate ce urmează a fi plătite se stabilesc  de către executorul judecătoresc , prin încheiere, pe baza dovezilor  prezentate de partea interesată, în condiţiile legii”, iar în lipsa prezentării de către executorul judecătoresc  a dovezilor/motivelor  pentru care sunt solicitate aceste cheltuieli suplimentare, norma legală susmenţionată  este evident  nerespectată de către executorul judecătoresc, sancţiunea constând în anularea acestui act de executare silită.

Că, încheierea atacată a fost comunicată  contestatoarei în copie simplă şi nu în original, motiv care atrage nulitatea actului în sine.

Că, art. 657 alin.1 lit. j din C.proc. civ. prevede că orice încheiere  va trebui să cuprindă semnătura şi ştampila executorului judecătoresc, sancţiunea  lipsei acestei menţiuni fiind  nulitatea actului în sine.

Că, pretinsa semnătură a executorului judecătoresc nu este executată olograf ci a fost aplicată prin alte metode, probabil prin copiere, iar ştampila aplicată reprezintă doar o simplă copie, nefiind aplicată nemijlocit de către executorul judecătoresc pe actul de executare contestat, neexistând o urmă de imprimare specifică pe suprafaţa actului contestat.

Că, semnătura olografă a executorului judecătoresc, în calitate de reprezentant al statului român şi ştampila acestuia reprezintă elementele de securitate care, prin ele însele, sunt de natură a certifica autenticitatea  documentului în sine, fiind astfel exclusă  orice posibilitate de fraudare a înscrisului în discuţie.

Că, încheierea a fost emisă în mod netemeinic, nefiind justificată de o necesitate  decurgând din desfăşurarea procedurii de executare silită.

Că, instanţa urmează să constate că motivul real pentru care toate aceste încheieri de stabilire cheltuieli suplimentare au fost emise pentru a se face presiuni asupra contestatoarei pentru a accepta  condiţiile impuse de executor, respectiv  de a accepta modul de colaborare dorit de acest cu privire la acordarea exclusivităţii asupra tuturor dosarelor de executare silită din raza de competenţă a Curţii de Apel Craiova.

Că, executorul judecătoresc nu este constant  în sumele  pe care acesta le apreciază ca fiind necesare pentru continuarea executării silite, prin intermediul e-mail-lui  din data de 03.09.2019  specificând în mod concret „ pentru a putea continua procedura execuţională în dosarele neperformante înregistrate la BEJ T. în anii 2016 şi 2017, în temeiul art. 697 C.pro.c civ. este necesar avansarea de către creditor a sumei de 50 lei/dosar cu titlul de cheltuieli de executare”.

Că, la data de 03.09.2019 executorul judecătoresc solicită creditorului urmăritor  o sumă suplimentară de 50 lei per fiecare dosar de executare pentru ca în decembrie 2019 suma să fie majorată la 150 lei+TVA, fără a fi precizat şi un motiv  pentru o astfel de decizie.

Că, în aceste condiţii, nu poate fi reţinut un caracter obiectiv al pretinselor cheltuieli suplimentare solicitate de executorul judecătoresc, în condiţiile în care  , în majoritatea dosarelor de executare silită, demersul principal realizat de executorul judecătoresc pentru recuperarea creanţelor a fost de instituire a popririi asupra eventualelor venituri ale debitorilor.

Că, odată instituită poprirea  n u mai este necesar  ca aceasta să fie reinstituită periodic  prin emiterea de noi adrese de înfiinţare a popririi, fapt care ar genera costuri cu imprimarea şi transmiterea adreselor de înfiinţare a popririi.

Că, se poate observa  faptul că, în realitate şi prin raportare la înscrisurile din dosarul de executare, au fost realizate demersuri suplimentare care să justifice plata acestor sume şi, mai mult, executorul judecătoresc nu a precizat în concret, ce demersuri de executare ar urma să efectueze pentru recuperarea  creanţelor  care să genereze aceste costuri suplimentare care să  fie achitate de către creditorul urmăritor.

Că, toate încheierile de stabilire cheltuieli suplimentare(inclusiv cea contestată prin prezenta contestaţie) reprezintă titluri executorii atât împotriva debitorului cât şi împotriva creditorului având aptitudinea de a fi puse în executare de către executorul judecătoresc împotriva creditorului urmăritor, singura persoană solvabilă.

Că, privită singular, suma de 150 lei nu ar repreznta o sumă considerabilă însă, prin raportare la cele 3642 de dosare în care au fost deja emise încheieri total nelegale, suma de aproximativ 546.300 lei devine una considerabilă şi poate periclita funcţionarea societăţii contestatoare.

Că, faptul că nu este precizat pentru ce este necesar achitarea acestor sume suplimentare, determină orice persoană să constate că, în realitate, suma este stabilită în mod aleatoriu, în funcţie de dorinţa executorului judecătoresc şi în dauna creditorului urmăritor.

Că, în cazul în care instanţa de executare nu anulează această încheiere, executorul judecătoresc are deschisă posibilitatea de a dispune executarea silită a creditorului urmăritor pentru suma totală de peste jumătate de milion de lei, sumă care nu este justificată e activitatea desfăşurată de către executor, iar recuperarea sumei de 719.550 lei de la creditorul urmăritor de către executorul judecătoresc l-ar lipsi pe creditor de sume importante de bani, periclitând  tocmai buna funcţionare a societăţii contestatoare.

Că, este injust ca, în condiţiile unei insolvabilităţi a debitorului urmărit, caz în care  fără putinţă de tăgadă executorul judecătoresc are la îndemână  dreptul  prevăzut de către legiuitor în dispoziţiile art. 703 alin.1 pct.2 C.proc. civ., creditorul să fie obligat să achite sume adiţionale de bani, cu titlul de cheltuieli suplimentare, fără să aibă certitudinea că acestea sunt datorate sau nu şi pentru ce eventuale viitoare demersuri ale executorului judecătoresc vizate de  acesta ca fiind utile recuperării creanţelor  contestatoarei ar fi efectuate.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 712 şi urm. C.proc. civ..

În dovedirea cererii  s-au depus la dosar înscrisuri.

Contestaţia a fost legal timbrată.

Cererea de chemare în judecată a fost comunicată intimaţilor.

La data de 18.02.2020 intimatul BEJ T. G.L. a formulat întâmpinare prin care a arătat că suma de 150 lei reprezentând avans cheltuieli a fost stabilită de comun acord cu reprezentantul creditorului urmăritor.

Că, în data de 25.11.2019, în urma discuţiilor purtate, a comunicat reprezentantului creditorului un fişier cu dosare active înregistrate la BEJ T. G. L.în perioada 2016-2019, în care nu s-au mai realizat încasări de peste 90 de zile.

Că, după analiza fişierului, reprezentantul creditorului a decis că doreşte  să  înainteze suma de 150 lei/dosar cu titlul de avans cheltuieli doar pentru dosarele înregistrate în perioada 2016-2018,  solicitând  ca interogările ANAF, CNPAS, DRPCIV, DITL şi ANCPI/OCPI să fie realizate lunar, aşa cum s-a întâmplat în trecut.

Că, pe toată durata colaborării, executorul judecătoresc nu a impus creditorului să înainteze sume de bani ci doar a propus avansarea unor sume de bani, decizia de a avansa sumele propuse aparţinând întotdeauna creditorului.

Că, formalităţile de solicitare a sumelor s-au realizat la cererea reprezentantului creditorului, iar până la această dată părţile stabileau suma, se emitea factura, iar creditorul înainta suma convenită.

Că, în realitate, scopul contestaţiei nu este anularea actului emis de executorul judecătoresc, ci comunicarea unei citaţii către debitor prin intermediul instanţei de executare, citaţie ce va avea ca efect inducerea unei temeri debitorului, temere care l-ar determina să contacteze executorul judecătoresc/creditor pentru a achita integral ori a cere plata eşalonată.

Că, temerea este susţinută şi de solicitarea creditorului de a-i fi acordate cheltuieli de judecată, deşi cunoaşte dispoziţiile Deciziei CCR nr. 162/2003 privind lipsa calităţii procesuale pasive a executorului judecătoresc.

Că, de la comunicarea citaţiilor s-au primit foarte multe apeluri telefonice din partea debitorilor care doresc să achite, iar unii s-au deplasat la sediul biroului pentru a solicita în scris eşalonarea sumei, această practică fiind des întâlnită în relaţia creditor-executor judecătoresc.

Că, astfel creditorul solicită începerea executării silite după care contactează debitorul şi îi propune  ca plata debitelor să se facă direct în contul creditorului, ocolind  astfel procedura  execuţională.

Că, stabilirea avansului de cheltuieli s-a realizat de comun acord  cu creditorul, creditorul asumându-şi costuri cu contestaţia la executare , în fiecare dosar, de o valoare aproximativ egală cu suma pe care o contestă.

Că, creditorul solicită instanţei  de executare să dispună a i se restitui  cheltuielile de judecată, această menţiune având  rolul de a accentua temerea debitorului că va fi obligat la plata altor sume  de bani pe lângă debitul urmărit.

Că, deşi creditorul cunoaşte  faptul că executorul judecătoresc  nu are calitate procesuală pasivă  nu menţionează obligarea acestuia, dar  nu menţionează  nici obligarea debitorului pentru a induce în eroare instanţa de executare de a nu vedea scopul real al contestaţiei, creditorul practicând aceeaşi metodă şi în cadrul  procedurii execuţionale.

Că, după emiterea somaţiei ori după identificarea bunurilor urmăribile , creditorul contactează debitorul  şi îi propune  diferite înţelegeri în scopul  de a-l determina pe acesta să facă plăţile direct în contul creditorului, ocolind procedura  execuţională, rolul executorului judecătoresc fiind doar de a induce o temere debitorului urmărit, iar creditorul având rolul de a elimina această temere prin oferirea unor înţelegeri.

Că, încheierea contestată nu este o încheiere de stabilire cheltuieli, ci este o încheiere de stabilire avans cheltuieli, iar suma cuprinsă în încheiere nu  modifică totalul cheltuielilor de executare din dosar.

Că, în temeiul art. 657 C.proc. civ. , executorul judecătoresc  poate dispune doar prin încheiere şi, în consecinţă executorul judecătoresc a dispus a se solicita suma de 150 lei creditorului cu titlul de avans cheltuieli de executare necesare continuării procedurii execuţionale  în temeiul art. 697 şi urm. C.proc. civ.

Că, potrivit Deciziei ICCJ nr. 15/2016 pronunţată în dosarul nr. 562/2016 încheierea de stabilire a avansului de cheltuieli necesară continuării executării silite constituie titlu executoriu împotriva creditorului doar în situaţia în  care executorul judecătoresc a suportat sumele necesare continuării executării silite, iar creditorul urmăritor refuză a le avansa.

Că, în restul cazurilor sancţiunea neavansării cheltuielilor solicitate de către executorul judecătoresc  este perimarea.

Că, potrivit adresei emise de CN Poşta Română, BEJ T. G. L.  a achitat în medie, suma de 10.000 lei  lunar numai pentru comunicarea actelor de procedură.

Referitor la  onorariul executorului judecătoresc  s-a arătat prin întâmpinare că acesta reprezintă un element din sfera cheltuielilor de executare şi este prevăzut, sub aspectul naturii juridice şi al cuantumului minimal şi maximal în art. 39 din  Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

Că, este de precizat  că la stabilirea onorariului executorului judecătoresc, în limitele arătate, acesta ar trebui să aibă în vedere criteriile prevăzute la art. 55 alin.3 din Regulamentul de aplicare al legii cât şi alte criterii.

Că, la stabilirea onorariilor au fost avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala  executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea şi valoarea  actului, precum şi răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit.

Că, pe durata colaborării creditorul a solicitat ca interogările să fie efectuate lunar pentru dosarele în care nu sunt încasări, iar costurile cu taxele poştale au fost în medie de 10.000 lei/lună.

Că, aceste interogări generează o cheltuială pentru executorul judecătoresc chiar şi atunci când răspunsul primit este negativ : cheltuieli cu personalul auxiliar care procesează informaţiile primite, cheltuieli cu redactarea adreselor, cheltuieli de birotică, taxe solicitate de instituţiile  care  răspund solicitărilor.

Că, raportat la conţinutul dosarului execuţional şi la solicitările venite din partea creditorului de a se efectua demersuri lunar pentru identificarea de noi terţi popriţi, conturi bancare ce aparţin debitorului ori bunuri mobile şi imobile urmăribile, rezultă că suma de 150 lei/dosar solicitată de executorul judecătoresc este justificată.

Referitor la ştampila şi semnătura executorului judecătoresc a arătat acesta  că încheierea de stabilire avans cheltuioeli şi  adresa de solicitare avans cheltuieli poartă semnătura şi ştampila  pe care BEJ T. G. L.  le-a înregistrat la Primul-grefier al Curţii de Apel Craiova, iar BEJ T. G. L. recunoaşte semnătura ca aparţinându-i.

În ceea ce priveşte lipsa urmelor din relief invocate de către creditorul contestator a arătat BEJ T.G. L.  că executorul judecătoresc nu foloseşte  timbru sec, iar amprenta ştampilei  este confecţionată din silicon nu din lemn, iar executorul judecătoresc nu-şi poate falsifica propria semnătură pe care să o folosească în actele emise de acesta.

Că, BEJ T. G. L. a colaborat cu  U. P. I. (L.) SA şi D. C. A. timp de 4 ani în intervalul aprilie 2016 – august 2019, fără să existe o convenţie scrisă între părţi, temeiul juridic fiind C.proc. civ., însă la scurt timp după schimbările  cu personalul angajat al reprezentantului creditorului au apărut şi primele probleme în comunicarea dintre creditor şi executorul judecătoresc, astfel solicitările venite din partea  creditorului contraveneau dispoziţiilor legale în materie.

Că, cea ai vehementă solicitare venită din partea creditorului a fost înregistrarea cererii de executare şi deschiderea dosarului execuţional fără taxă de timbru, creditorul  dorind ca această taxă să fie  achitată de executorul judecătoresc.

În data de 29.07.2019 reprezentantul creditorului comunică executorului judecătoresc 4 variante de contract: 2 pentru U. P. I.(L.) SA şi 2 pentru D. C. A.

Că, pe toată durata negocierilor  purtate  BEJ T. G. L. a atras atenţia creditorului că propunerea  înaintată nu respectă Codul de Procedură Civilă, Legea 188/2000 privind executorii judecătoreşti, Statutul  executorului judecătoresc, Codul penal şi Deciziile ICCJ, însă creditorul a condiţionat  colaborarea de înregistrarea cererilor de executare şi deschiderea dosarului execuţional fără taxă de timbru aceasta urmărind a fi achitată de executorul judecătoresc.

Că, fapta creditorului de a condiţiona  colaborarea cu un executor judecătoresc, de admiterea cererii de executare fără existenţa taxei de timbru şi achitarea acesteia de către executorul judecătoresc  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită.

Că, fapta executorului judecătoresc de a deschide procedura execuţională fără existenţa  taxei de timbru şi achitarea taxei de către executorul judecătoresc cu scopul  de a-şi asigura o  colaborare cu creditorul urmăritor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită.

Că, acestea sunt principalele motive pentru care BEJ T. G. L. a refuzat continuarea colaborării cu U. P. I.(L.) SA şi D. C. A. .şi a dat asigurări creditorului că toate dosarele înregistrate vor fi soluţionate conform C.proc. civ.

Că, BEJ T. G. L. nu a solicitat ca personal angajat al creditorului să lucreze dosarele de executare, iar credfitorul, cu rea-credinţă, a invocat  faptul că BEJ T. G.L.a solicitat să-i pună la dispoziţie proprii angajaţi pentru a lucra dosarele de executare.

Că, BEJ T. G. L. a pus la dispoziţia creditorului personal  care lucra exclusiv  dosarele acestuia, iar creditorul asigura suport  executorului, prin personalul angajat, respectiv angajaţii creditorului preluau  solicitările venite  din partea executorului şi răspundeau în cel mai scut timp posibil.

Că, cinci cosilieri juridici angajaţi ai BEJ T. G. L. lucrau doar dosarele creditorului, iar trei consilieri juridici şi un team leader din partea creditorului  răspundeau solicitărilor  venite din partea BEJ T.G.L..

Că, s-a dorit de creditorul contestator să aibă angajaţi în BEG T. G.L. sub pretextul de a lucra dosarele proprii, dar scopul real a fost acela de a avea un control asupra activităţii executorului judecătoresc, însă BEJ T.G.L. a refuzat această propunere venită din partea creditorului.

Că, executorul judecătoresc nu a condiţionat actul de executare silită în scopul de a păstra privilegiile în relaţia cu creditorul ci a pus în vedere creditorului să hotărască dacă eliberarea sumelor se va face după învoiala părţilor(50%-50%), ori cheltuielile de executare vor fi încasate cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 864 C.proc. civ.

Că, executorul judecătoresc  a înştiinţat creditorul că toate dosarele sale vor fi lucrate  cu celeritate conform C.proc. civ., că nu mai există personal auxiliar dedicat dosarelor  creditorului, iar solicitările acestuia vor fi soluţionate  în ordinea primirii  şi cu respectarea  termenului legal.

Că, executorul judecătoresc nu a impus  avansarea unor sume de bani, ci aceste sume  s-au stabilit de comun acord  cu creditorul.

Că, prin contestaţia la executare formulată creditorul şi-a asumat sume de o valoare  aproximativ egală cu suma contestată, iar BEJ T. G. L. virează lunar creditorului  cel puţin 100.000 euro, iar la nivel naţional creditorul încasează peste 1.000.000 euro/lună din executarea silită, astfel că nu îi este pusă în pericol  activitatea prin avansarea sumei de 150 lei/dosar.

Că, executorul judecătoresc nu are obligaţia de a susţine financiar demersurile creditorului, iar instanţa de executare trebuie să aibă în vedere că U. P.I.(L.) SA şi D.C. A. sunt profesionişti, iar principala lor activitate este de cesiune de creanţă şi recuperarea creanţelor cesionate.

A concluzionat intimatul BEJ T. G. L.că solicită respingerea  cererii formulată de contestatorul creditor, obligarea acestuia la plata sumei de 102 lei+TVA reprezentând contravaloare fotocopiere dosar execuţional,  50 lei+TVA reprezentând onorariu avocat pentru redactarea întâmpinării şi pregătirea înscrisurilor pentru instanţa de executare, precum şi reţinerea tuturor cheltuielilor  în sarcina creditorului contestator.

A mai solicitat BEJ T. G. L. judecarea cauzei şi în lipsă.

La data de 26.08.2020 contestatoarea a indicat adresa de domiciliu a intimatului debitor C. L. V. , ca fiind sat Brădeştii Bătrâni (Comuna Brădeşti ), str. X nr.X, judeţul Dolj.

Raportat la domiciliul debitorului instanţa  a invocat  necompetenţa  teritorială.

Prin Sentinta civila nr. X din 21 octombrie 2020, Judecatoria Motru, admitand exceptia necompetentei teritoriale, si-a declinat competenta de solutionare a contestatiei la executare in favoarea Judecatoriei Filiaşi retinand ca, potrivit art. 651 din Noul Cod de procedura civila, instanta de executare este judecătoria  în a cărei circumscripţie se află, la data  sesizării organului de executare, domiciliul sau, după  caz  sediul  debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune  altfel.

Analizand argumentele retinute de Judecătoria  Motru in solutionarea exceptiei necompetentei teritoriale, instanţa constată că, intr-adevar, potrivit dispozitiilor art. 651 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila, instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se află, la data sesizării organului  de  executare, domiciliul  sau, după  caz, sediul  debitorului.

Potrivit art. 651 alin. 2 din Codul de procedura civila, schimbarea domiciliului  sau  sediului  debitorului ori, după  caz, al  creditorului după  începerea  executării  silite nu  atrage schimbarea  competenţei instanţei  de executare.

Prin Incheierea civila nr. X din 14  decembrie 2016 a Judecatoriei Motru pronunţată în dosarul nr.X/236/2016, s-a dispus incuviintarea executarii silite împotriva debitorului C.L.V., domiciliat în  comuna Padeş, sat Motru  Sec, judeţul  Gorj  in baza titlului executoriu constand in Contract de credit nr. X/05.05.2014.

Prin urmare, în raport cu legea de procedură civilă in vigoare la momentul inceperii executarii silite, instanta de executare este Judecatoria Motru, instanta care in baza art. 651 alin. 1 din Codul de procedura civila a incuviintat executarea silita.

Aceeasi instanta de executare ramane competenta sa solutioneze si contestatia la executare, in conformitate cu art. 714 alin. 1 din Codul de procedura civila coroborat cu art. 651 alin. 1 Cod procedura civila.

Pentru aceste considerente, instanţa constată ca Judecatoriei Motru ii revine competenta de solutionare a contestatiei la executare formulate de debitorul C.L.V..

 Fata de cele retinute anterior, instanţa, în  temeiul dispozitiilor art. 133 pct. 1 din Noul Cod de procedura civila, constată ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Filiaşi şi Judecătoria Motru, motiv pentru  care urmează să dispună suspendarea din oficiu a judecăţii cauzei şi să înainteze dosarul Curţii de Apel Craiova – Secţia I civilă, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Domenii speta

Spete similare