Arestare preventivă

Prin propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina cu nr. 1462/P/2020/27.07.2020, înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr. 4621/204/2020 din 27.07.2020 s-a solicitat, în temeiul art. 224 C. proc. pen., art. 223 alin. 2 din C. proc. pen. rap. la art. 202 alin. 1 din C. proc. pen., arestarea preventivă, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 28.07.2020 și până la data de 26.08.2020, inclusiv, a inculpatului:

D.I.G, recidivist, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de „conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe’ ’, faptă prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) din C. Pen. si „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, prev. și ped. de articolul 335 alin. 1 din C. Pen, cu aplicarea art.38 alin.l din C. Pen. si a art. 41 alin. 1 C.p.

împreună cu propunerea a fost înaintat dosarul de urmărire penală nr. 1462/P/2020.

în ședință reprezentantul Ministerului Public a precizat că se solicită arestarea preventivă a inculpatului pe perioada 27.07.2020 - 25.08.2020 și nu pe perioada 28.07.2020 și până la data de 26.08.2020, cum din eroare s-a menționat în propunerea scrisă.

In cuprinsul referatului cu propunere de luare a măsurii arestării preventive, procurorul a arătat următoarele:

„Prin ordonanța organelor de cercetare penală ale poliției judiciare din data de 26.07.2020, s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere faptă prev. și ped. de art. 335 alin.(l) C.pen și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe faptă prev. și ped. de art. 336 alin.(l) C.pen. cu aplic, art.38 C.pen.

Prin ordonanța organelor de cercetare penală ale poliției judiciare din data de 26.07.2020 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul D. I. G., pentru comiterea infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere faptă prev. și ped. de art. 335 alin.(l) C.pen și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe faptă prev. și ped. de art. 336 alin.(l) C.pen. cu aplic, art.38 alin. 1 C.pen., în condițiile art. 41 alin.(l) C.pen.

Prin ordonanța din data de 27.07.2020 a organelor de cercetare penală ale poliției judiciare, s-a dispus reținerea pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 27.07.2020, ora 02.00, până la data de 28.07.2020, ora 02.00, a suspectului D.I.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de „conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe”, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 din C. Pen și „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, prev. și ped. de articolul 335 alin. 1 din C. Pen, cu aplicarea art.38 alin.l din C. Pen., în condițiile art. 41 alin.(l) C.pen.

Prin ordonanța procurorului din data de 27.07.2020 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul D.I.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor menționate mai sus.

Analizând probatoriul administrat până în prezent - procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la fața locului, extras DEPADB, adresa Serviciului Rutier nr. 289935 din 27.07.2020, protocolul alcotest, buletinul de analiză toxicologică nr. 1361/26.07.2020, emis de S.J.M.L. Prahova, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului (recunoaște comiterea faptelor), a rezultat următoarea situație de fapt:

In noaptea de 25/26.07.2020, intre orele 20.00 - 03.00, inculpatul D.I.G. a consumat cantitati mari de alcool la o nunta, potrivit propriilor susțineri.

In ziua de 26.07.2020, după orele 17.00, inculpatul a mai consumat 5 beri a cate 0,33 ml (conform declarației sale), insa martorul P.I. l-a văzut in acea după amiaza in timp ce venea spre casa avand asupra sa o sticla de cognac de 500 ml, golita pe jumătate si susține ca odata ajuns la domiciliu, a consumat-o integral.

în seara respectiva, in jurul orelor 21.00, inculpatul D.I.G. a intenționat sa plece din curtea casei sale cu autoturismul marca Ford Focus, cu numărul de înmatriculare proprietate personală (fără forme legale), deși nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule si se afla sub influenta alcoolului.

Sora sa, D.L., cunoscând toata acesta situație, a încercat sa il împiedice, apeland si la ajutorul martorului N.F.A., aflat in strada, pe drumul public. Inculpatul nu a putut fi oprit de sora sa, s-a urcat la volanul autoturismului menționat, pe care l-a condus cativa zeci de metri pe strada Principala din satul Plaiul Campinei, comuna Sotrile, cartier Rudari, pana in dreptul martorului N.F.A. si al concubinei acestuia, martora T.L.. In tot acest timp, conform depoziției martorilor, sora inculpatului - D.L. - a strigat copiilor care se jucau pe strada sa se dea la o parte din calea mașinii conduse de fratele sau.

După ce inculpatul a oprit langa cei doi concubini, martorul N.F.A. i-a scos cheile din contact, încercând sa ii explice ca nu e bine cum procedează, sa conducă pe drumul public fara permis si sub influenta alcoolului. Inculpatul a devenit recalcitrant si a intenționat sa o lovească pe sora sa, care solicitase ajutorul martorului, cerandu-i insistent acestuia din urma cheile autoturismului. Pentru a nu escalada conflictul deja initiat, martorul a inmanat cheile autoturismului respectiv fiului inculpatului, pentru a le duce in casa, dar D.I.G. i-a smuls minorului cheile din mana si s-a urcat din nou la volan, demarând in tromba, in timp ce susținea ca pana la ieșirea din cartier va omori tot ce ii iese in cale, trecând cu mașina peste ei.

Incidentul a fost perceput in maniera descrisa mai sus si de către martorul T.G., aflat in zona, care a sesizat ca inculpatul se afla intr-o vădită stare de ebrietate.

,Plecând in viteza de pe loc, sub influenta alcoolului si fara deprinderile necesare

manevrării unui vehicul, inculpatul a fost foarte aproape de a acroșa doua femei care se deplasau pe strada, după care a mai parcurs cativa metri si a pierdut controlul volanului, intrând in coliziune cu gardul proprietății numitului C.C., in care s-a oprit, trantindu-1 la pamant si pe martorul P.I., aflat in zona, care, vazandu-1 pe inculpat apropiindu-se periculos de el, încercase sa se refugieze tocmai pe proprietatea lui C.C..

Nici după acest eveniment inculpatul nu intenționa sa coboare de la volan, insa martorul N.F.A. i-a smuls cheile din contact, astfel ca D.I.G. a plecat acasa pe jos.

Intre timp, martora P.M. care sesizase si ea ultima parte a incidentului, a apelat numeral unic de urgenta, solicitând intervenția organelor de politie. Aceasta a declarat ca l-a mai văzut si anterior pe D.I.G. conducând autovehiculul pe drumul public.

Inculpatul D.I.G. a fost testat cu aparatul Drager seria ARUB-0668, care la poziția 00146, la orele 22.00, a indicat valoarea de 1.13 mg/L alcool pur în aerul expirat, fiindu-i prelevată o mostra biologica de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din procesul verbal întocmit de organele de politie rezulta ca, in urma analizei toxicologice efectuate la nivelul Serviciului de Medicina Legala, valorile indicate de aparatul alcotest se dublează.

Conform buletinului de analiză toxicologică nr. 1361/26.07.2020, emis de S.J.M.L. Prahova, inculpatul D.I.G., la data de 26.07.2020, ora 22.30, a prezentat o alcoolemie de 2,03 gr.%o

, Cu adresa nr. 289935 din 27.07.2020, Serviciul Rutier Prahova a comunicat că, la data de 26.07.2020, inculpatul D.I.G. nu figurează în evidența informatizată ca fiind posesor de permis de conducere eliberat de autoritățile din România.

Potrivit Codului de procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată :

a.Dacă există probe, în sensul art. 97 alin.l C.proc.pen., din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există un caz din cele prevăzute la art. 223 alin.l lit. a-d C.proc.pen. (art. 223 alin. 1 C.proc.pen.) sau

b.Dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Totodată, conform articolului 5 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în cazurile limitativ prevăzute (lit. a-f) și potrivit căilor legale. Noțiunea "potrivit căilor legale” se referă, în principal, la legislația națională și consacră obligația de a respecta normele de fond, precum și pe cele de procedură, însă art. 5 paragrafiil 1 cere în plus conformitatea oricărei privări de libertate cu scopul protejării persoanelor în cauză împotriva arbitrariului. (a se vedea Creangă împotriva României, hotărâre din data de 23.02.2012, paragraful 84).

La analiza legalității privării de libertate trebuie avute în vedere dispozițiile în materie din dreptul intern raportate la exigențele prevăzute la art. 5 paragraful 1 lit? c din Convenție și ale jurisprudenței Curții.

Așa cum precizează articolul 5 paragraful 1 lit c din Convenție, privarea de libertate a unei persoane este condiționată de existența unor motive verosimile de a bănui că aceasta a săvârșit o infracțiune. în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, motivele verosimile presupun existența unor date de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză ar fi putut săvârși infracțiunea (a se vedea Musuc contra Moldovei, hotărâre din 06.11.2007, paragraful 31). Această condiție este reglementată și în legislația internă, reieșind din coroborarea art. 223 alin. 1 C.proc.pen. cu art. 97 alin. 1 C.proc.pen. Cu toate acestea, faptele care pot da naștere unor bănuieli nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare.

Analizând actele de urmărire penală, se reține că în prezenta cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul D.I.G. a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa (procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la fața locului, extras DEPADB, adresa Serviciului Rutier nr. 289935 din 27.07.2020, protocolul alcotest, buletinul de analiză toxicologică nr. 1361/26.07.2020, emis de S.J.M.L. Prahova, declarațiile martorilor P.M.,T.G., P.I., N.F.A.,, T.L. și declarațiile inculpatului (recunoaște comiterea faptelor).

De asemenea,ise constată că este îndeplinită și condiția privind cuantumul pedepsei cu care sunt sancționate infracțiunile săvârșite de inculpat, maximul special fiind de 5 ani.

Conform art. 223 alin. 2 teza finală C.proc.pen., la aprecierea necesității luării măsurii arestării preventive vor fi avute în vedere gravitatea faptelor (doua infracțiuni de pericol, comise in concurs si in stare de recidiva), modul și circumstanțele de comitere a acestora (ignorând avertizările persoanelor apropiate, punând in pericol circulația rutiera, persoanele aflate pe strada in momentul respectiv si bunurile acestora - evenimentul rutier provocat soldandu-se cu distrugerea unui bun si vatamarea ușoara a unei persoane), anturajul și mediul din care provine inculpatul, precum și alte împrejurări privitoare la persoana acestuia.

In speță se constată că inculpatul denota o recurenta infracționala in materia circulației rutiere, acesta fiind trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecătoria Campina nr 2876/P/2016 din 16.10.2019 pentru fapte de aceeași natura, respectiv conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 din C.p. si conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 C.p., cu aplic, art. 38 alin. 1 C.p., constând in aceea ca, la data de 10.10.2016, în jurul orelor 18:20, a condus autoturismul marca

Dacia Nova cu nr. de înmatriculare proprietatea sa (achiziționat fara forme legale), pe DJ 207, pe raza comunei Șotrile, județul Prahova, in timp ce avea in sânge o imbibatie alcoolica peste limita prevăzută de lege, respectiv 1,50 gr.%o la prima probă si 1,40 gr.%o la a doua probă si fara a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

Deși inculpatul si-a exprimat atunci disponibilitatea de a încheia cu procurorul un acord de recunoaștere a vinovăției, s-a apreciat ca acest lucru nu era oportun, întrucât gravitatea acțiunilor sale deliberate si anume de a se urca la volanul unui autovehicul pentru a-1 conduce pe drumurile publice deși nu avea cunoștințele necesare manevrării lui, dobândite legal si de a face acest gest după ce consumase o cantitate apreciabila de alcool, denota un grad ridicat de pericol social, aceste fapte putandu-se solda cu consecințe mult mai grave decât pagubele materiale deja produse (a intrat in coliziune cu un alt autoturism, parcat in afara pârtii carosabile) si anume cu vatamarea unor persoane.

După comiterea acelei fapte, inculpatul a mai savarsit un furt calificat intr-o circumstanța agravanta, fiind condamnat la o pedeapsa de 1 an si 8 luni închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, pe un termen de încercare de 2 ani, prin sentința penala nr. 149/24.06.2019 a Judecătoriei Campina, definitiva prin neapelare la 23.07.2019, astfel incat infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze penale sunt savarsite in stare de țecidiva.

Având în vedere că ordinea publică implică desfășurarea normală, armonioasă și în deplină siguranță a relațiilor sociale, apreciem că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care constă în sentimentul de insecuritate și neliniște publică pe care l-ar determina lipsa unei reacții preventive, imediate și ferme din partea autorităților față de acesta.

Față de cele de mai sus, se constată că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, întrucât exista posibilitatea reala ca, ramanand in libertate, acesta sa repete faptele sale reprobabile, ale căror consecințe ar putea fi mai grave decât cele deja produse prin savarsirea infracțiunilor cercetate in prezenta cauza.

Potrivit jurisprudenței Curții, trebuie analizată posibilitatea luării unei măsuri alternative și, doar în situația în care acestea nu s-ar justifica în concret, ar putea fi luată măsura arestării preventive, cea mai exigentă dintre măsurile preventive prevăzute de legea penală.

în acest sens, pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.l C.proc.pen., înlăturarea stării concrete de pericol pentru ordinea publica trebuie realizată prin înlăturarea temporară a inculpatului din comunitatea afectată de ecoul faptelor penale săvârșite. Astfel, luarea unei măsuri alternative nu este suficientă la acest moment procesual, măsurile de supraveghere enumerate de dispozițiile art. 202 alin.4 lit. b-d C.proc.pen., deși ample, nu sunt apte să asigure buna desfășurare a procesului penal, față de gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul și față de persoana acestuia.

, De asemenea, în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau de exercitare a acesteia prevăzute la art. 16 alin. 1 C.proc. pen. și considerăm că astfel sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 202 alin. 1 și 2 C.proc.pen., întrucât din probele administrate rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul din prezenta cauză a săvârșit cu intenție infracțiunile reținute în sarcina sa.

în acest sens, arătăm că în cauza Fox, Campbell și Hartley c. U.K., Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că probele necesare pentru a întemeia luarea măsurii arestării preventive trebuie să fie apte să convingă un observator obiectiv că persoana respectivă față de care urmează a se lua măsura arestării preventive ar fi putut săvârși fapta penală, nefiind necesare probe care să poată demonstra vinovăția acelei persoane.

Pentru a dispune arestarea unei persoane, organul judiciar este obligat să ofere un set minim de fapte și informații care să convingă un observator obiectiv (judecător) cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune.

Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării (cauzele Brogan și Murray c/a Regatului Unit), tocmai pentru ca nici o persoană să nu fie lipsită de libertatea sa în mod arbitrar (cauza Amuur c/a Franței).

Arestarea preventivă a inculpatului D.I.G. se circumscrie dispozițiilor art. 223 al. 2 Cod procedură penală, în sensul că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare, iar pericolul social concret pentru ordinea publică rezidă din circumstanțele concrete în care au fost săvârșite faptele și sfera relațiilor sociale lezate.

în consecință, văzând că sunt îndeplinite și condițiile art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO, apreciez că se impune privarea de libertate a inculpatului D.I.G. în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și a înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică."

Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți constată, în conformitate cu dispozițiile art. 226 alin. (1) C. proc. pen., că propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina privind pe inculpatul D. I. G. este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Conform art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”

Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., „orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

De asemenea, conform art. 223 alin. (1) C. proc. pen., „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, ... numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:

a)inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b)inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c)inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;

d)există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.”

Potrivit art. 223 alin. 2 din același act normativ, măsura arestării preventive poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de droguri, de efectuare de operațiuni ilegale cu precursori sau alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, o infracțiune privind nerespectarea regimului regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare, și al materiilor explozive, trafic și exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede, timbre ori de alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate în mod ilegal, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de

5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care aceasta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Pentru a dispune măsura preventivă privativă de libertate a arestului preventiv este necesară îndeplinirea fie a condițiilor prevăzute de art. 223 alin. (1) C.proc.pen., fie a celor statuate în art. 223 alin.(2) C.proc.pen., și totodată ca măsura preventivă să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului, dar, totodată, ca măsura privativă de libertate să fie necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, a împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori a prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

Analizând dispozițiile legale invocate, raportat la împrejurările și faptele de care este acuzat inculpatul, judecătorul de drepturi și libertăți reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 223 alin. (2) C. proc. pen., art. 202 alin. (1) și (3) C.proc.pen.

în ceea ce privește condiția primordială și esențială, pentru a dispune o măsură preventivă privativă de libertate, aceea ca din probe să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune, judecătorul de drepturi și libertăți consideră că în cauză probele aflate la dosarul cauzei sunt apte să convingă un observator obiectiv că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care se solicită arestarea preventivă.

Astfel, din probele administrate în cauză până la acest moment procesual, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul D. I. G. a săvârșit infracțiunile de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe ’ ’, prev. și ped. de art. 336 alin. (1) din C. Pen. si „conducerea unui vehiculJarăpermis de conducere", prev. șiped. de articolul 335 alin. 1 din C. Pen, cu aplicarea art.38 alin.l din C. Pen. si a art. 41 alin.l C.p..

Prin interpretarea coroborată a mijloacelor de probă administrate (procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la fața locului, extras DEPADB, adresa Serviciului Rutier nr. 289935 din 27.07.2020, protocolul alcotest, buletinul de analiză toxicologică nr. 1361/26.07.2020, emis de S.J.M.L. Prahova, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului (recunoaște comiterea faptelor), judecătorul de drepturi și libertăți reține că în cauză există suspiciunea rezonabilă că : în seara zilei de 27.06.2020, în jurul orelor 21.oo inculpatul D. I. G. a condus autoturismul marca Ford Focus, cu nr. de......, proprietate

personală (fără forme legale) pe drumurile publice din corn. Șotrile, sat Plaiu Câmpinei, fără a poseda permis de conducere și fiind sub influența alcoolului, (la ora 22.30 a prezentat o alcoolemie de 2,03 gr %o.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața judecătorului de drepturi și libertăți.

De asemenea, în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau de exercitare a acesteia prevăzute la art. 16 alin. 1 C.proc. pen., fiind astfel sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 202 alin. 1 și 2 C.proc.pen., întrucât din probele administrate rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul din prezenta cauză a săvârșit cu intenție infracțiunile reținute în sarcina sa.

în cauza Fox, Campbell și Hartley c. U.K., Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că probele necesare pentru a întemeia luarea măsurii arestării preventive trebuie să fie apte să convingă un observator obiectiv că persoana respectivă față de care urmează a se lua măsura arestării preventive ar fi putut săvârși fapta penală, nefiind necesare probe care să poată demonstra vinovăția acelei persoane.

Pentru a dispune arestarea unei persoane, organul judiciar este obligat să ofere un set minim de fapte și informații care să convingă un observator obiectiv (judecător) cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune.

Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării (cauzele Brogan și Murray c/a Regatului Unit), tocmai pentru ca nici o persoană să nu fie lipsită de libertatea sa în mod arbitrar (cauza Amuur c/a Franței).

Judecătorul mai constată că este îndeplinită și condiția privind cuantumul pedepsei cu care sunt sancționate infracțiunile săvârșite de inculpat, maximul special fiind de 5 ani.

Conform art. 223 alin. 2 teza finală C.proc.pen., la aprecierea necesității luării măsurii arestării preventive se are în vedere gravitatea faptelor (doua infracțiuni de pericol, comise in concurs si in stare de recidiva), modul și circumstanțele de comitere a acestora (ignorând avbrtizarile persoanelor apropiate, punând in pericol circulația rutiera, persoanele aflate pe strada in momentul respectiv si bunurile acestora - evenimentul rutier provocat soldandu-se cu distrugerea unui bun si vatamarea ușoara a unei persoane), anturajul și mediul din care provine inculpatul, precum și alte împrejurări privitoare la persoana acestuia.

Referitor la persoana inculpatului se reține că acesta denotă o recurență infracționala in materia circulației rutiere, acesta fiind trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecătoria Campina nr 2876/P/2016 din 16.10.2019 ,pentru fapte de aceeași natura, respectiv conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 din C.p. si conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 C.p., cu aplic, art. 38 alin. 1 C.p., constând in aceea ca, la data de 10.10.2016, în jurul orelor 18:20, a condus autoturismul marca Dacia Nova cu nr. de înmatriculare ...., proprietatea sa (achiziționat fara forme legale), pe DJ 207, pe raza comunei Șotrile, județul Prahova, in timp ce avea in sânge o imbibatie alcoolica peste limita prevăzută de lege, respectiv 1,50 gr.%o la prima probă si 1,40 gr.%o la a doua probă si fara a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

Din actele dosarului de urmărire penală se constată că după comiterea acelei fapte, inculpatul a mai savarsit un furt calificat intr-o circumstanța agravanta, fiind condamnat la o pedeapsa de 1 an si 8 luni închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere, pe un termen de încercare de 2 ani, prin sentința penala nr. 149/24.06.2019 a Judecătoriei Campina, definitiva prin neapelare la 23.07.2019, astfel incat infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze penale sunt savarsite in stare de recidiva.

Având în vedere că ordinea publică implică desfășurarea normală, armonioasă și în deplină siguranță a relațiilor sociale, judecătorul apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care constă în sentimentul de insecuritate și neliniște publică pe care l-ar determina lipsa unei reacții preventive, imediate și ferme din partea autorităților față de acesta.

Astfel, privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, întrucât există posibilitatea reală ca, ramanand in libertate, acesta sa repete faptele sale reprobabile, ale căror consecințe ar putea fi mai grave decât cele deja produse prin savarsirea infracțiunilor cercetate in prezenta cauza.

Potrivit jurisprudenței Curții, trebuie analizată posibilitatea luării unei măsuri alternative și, doar în situația în care acestea nu s-ar justifica în concret, ar putea fi luată măsura arestării preventive, cea mai exigentă dintre măsurile preventive prevăzute de legea penală.

în acest sens, pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.l C.proc.pen., înlăturarea stării concrete de pericol pentru ordinea publica trebuie realizată prin înlăturarea temporară a inculpatului din comunitatea afectată de ecoul faptelor penale săvârșite. Luarea unei măsuri alternative nu este suficienta la acest moment procesual, măsurile de supraveghere enumerate de dispozițiile art. 202 alin.4 lit. b-d C.proc.pen., deși ample, nu sunt apte să asigure buna desfășurare a procesului penal, față de gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul și față de persoana acestuia. Mai mult, măsura arestului la domiciliu nu ar fi oportună față de situația familială a inculpatului care este singurul întreținător al său și al minorului, neavând părinți sau soție care să îl ajute pe perioada arestului la domiciliu.

Luarea măsurii arestării se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se luarea față de inculpat a altori măsuri preventive mai blânde (control judiciar sau arest la domiciliu).

În concluzie, arestarea preventivă a inculpatului D. I. G. se circumscrie dispozițiilor art. 223 al. 2 Cod procedură penală, în sensul că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare, iar pericolul social concret pentru ordinea publică rezidă din circumstanțele concrete în care au fost săvârșite faptele și sfera relațiilor sociale lezate.

Față de considerentele expuse și văzând că sunt îndeplinite și condițiile art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO, judecătorul a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Campina și în temeiul disp. art. 224 cpp cu ref. la art.223 alin.2 cpp, art.202 alin.l cpp, a dispune arestarea preventiva a inculpatului D. I. G., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de „conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe ’faptă prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) din C. Pen. si „conducerea unui vehicul fără permis de conducere”, prev. și ped. de articolul 335 alin. 1 din C. Pen, cu aplicarea art.38 alin.l din C. Pen. si a art. 41 alin. 1 C.p.A pe o perioada de 30 zile, începând cu data de 27.07.2020 si pana la data de 25.08.2020 inclusiv.

Pe cale de consecință, având în vedere considerentele mai sus expuse, a respins ca neîntemeiate conform art. 242 C.pr.p. cererile inculpatului i privind luarea măsurii controlului judiciar și respectiv luarea măsurii arestului la domiciliu.

în temeiul disp. art.275 alin. 3 cpp cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

DREPT PROCESUAL PENAL - DOMENIU: ARESTARE PREVENTIVĂ

Dosar nr. 4598/204/2020 ÎNCHEIERE NR. 32

Ședința din Camera de Consiliu din data de 27.07.2020

obiect: propunere de luare a măsurii arestării preventive (art. 223 NCPP)

CONȚINUT: în urma deliberării, constată următoarele: în 26.07.2020 pe rolul Judecătoriei Câmpina s-a înregistrat cu nr. 4598/204/2020 propunerea motivată a procurorului din cadrul Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina cu privire la luarea măsurii arestării preventive, pe o durată de 30 de zile, din 27.07.2020 până în 25.08.2020, inclusiv, a inculpatului M.I.G., acuzat de săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. și ped. de art. 335 alin. (1) din Codul penal și refuzul sau sustragerea de la recoltarea de mostre biologice, prev. și ped. de art. 337 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal (fapte pentru care s-a propus arestarea preventivă).

A.In propunerea de luare a măsurii arestării preventive procurorul a reținut, în esență, că: „Prin ordonanța din 26.07.2020, confirmata de procuror, s-a dispus efectuarea in continuare urmăririi penale fata de numitul M.I. G. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 334 alin. 1 tezaIIC.p., art. 335 alin.l C.p. si art. 337 C.p., retinandu-se ca, in data de 26.07.2020, in jurul orei 02.25, susnumitul a condus autoturismul proprietate personala marca Ford Fiesta, pe care il deține fara forme legale, pe D.J. 720, pe raza localității Filipestii de Pădure, jud. Prahova, in direcția Filipestii de Pădure - Floresti si, pe fondul consumului de alcool si a lipsei de experiența in conducerea autovehiculului, a pierdut controlul asupra direcției de mers, ‘a părăsit partea carosabila si a intrat in coliziune cu gardul împrejmuitor al imobilului cu nr. 16, apartinandnumituluiN.T.D..

In urma producerii accidentului rutier, pasagerul aflat pe bancheta din spate a autovehiculului condus de inculpat, numitul D. VA a suferit leziuni traumatice. Personalul medical sosit la fata locului i-a stabilit diagnosticul: „ escoriatii cot drept, TCC minor grad I, traumatism torace cu fractura costala C7, contuzie glezna dreapta”, fiind transportat la Spitalul Județean de Urgente Ploiești, pentru continuarea investigațiilor medicale.

De asemenea, in autoturismul marca Ford Fiesta s-a aflat in calitate de pasager pe locul din dreapta fata numitul B. V.F., care nu a suferit leziuni traumatice.

Inculpatul M.I. G. (in varsta de 38 ani) a fost testat cu aparatul Drager la poziția 0024, la ora 03.51 si s-a constatat ca, avea o concentrație de 0,99 mg/l alcool pur in aerul expirat, a fost condus la Spitalul Orășenesc Baicoi unde a refuzat recoltarea mostrelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.

Totodată, in urma verificărilor efectuate in bazele de date INTER ID si PRUM-EUCARIS, s-a constatat faptul ca inculpatul M.I.G. nu se afla in evidenta informatizata ca fiind posesor al unui permis de conducere iar autoturismul Ford Fiesta cu seria sasiu.(ce

nu avea montate plăcutele cu nr. de înmatriculare), figurează in stare radiat din data de 06.02.2020, de autoritatile din Germania.

Persoana vatamata D. VA. nu a formulat pana la acest moment plângere prealabila in cauza pentru infracțiunea de vatamare corporala din culpa ”.

Potrivit art. 287 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a atașat copie certificată și numerotată de grefa parchetului de pe actele dosarului nr. 1461/P/2020.

în urma analizării lucrărilor dosarului, reține următoarele:

Inculpatul M.I.G. este acuzat de săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul fara permis de conducere, prev. și ped. de art. 335 alin. (1) din Codul penal și refuzul sau sustragerea de la recoltarea de mostre biologice, prev. și ped. de art. 337 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal (fapte pentru care s-a propus arestarea preventivă).

Organele de urmărire penală au administrat următoarele mijloace de probă până în acest moment procesual: procesul-verbal de cercetare a locului faptei și planșă foto (filele 8-33 d.u.p.), proces-verbal refuz de recoltare probe/mostre biologice (fila 44 d.u.p.), declarațiile martorilor B.V.C. (filele 53-55 d.u.p.), B.V.V. (filele 56-59 d.u.p.), N.T.D. (filele 61-63), G.F. (filele 65-67 d.u.p.), procese-verbale de recunoaștere de pe planșe foto și planșe foto (filele 70-81 d.u.p.), declarațiile inculpatului (filele 90-94,106-111 d.u.p.) și înscrisuri (filele 35-36,38-39, 41-42, 45-50).

Din examinarea mijloacelor de probă judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat.

Sintagma „există suspiciunea rezonabilă”, utilizată de legiuitorul național în art. 223 din Codul de procedură penală, trebuie interpretată prin spectrul noțiunii de „motive verosimile de a bănuF că a fost săvârșită o infracțiune, din conținutul art. 5 § 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Standardul anteprecizat presupune existența unor fapte sau informații capabile să convingă un observator obiectiv că individul în cauză poate să fi comis infracțiunea, în funcție de toate circumstanțele (Selahattin Demirtaș împotriva Turciei, în curs de examinare în fața Marii Camere, cererea nr. 14305/17, hotărârea din 20.11.2018, pct. 161; Ugar Mammadov împotriva Azerbaidjanului, cererea nr. 15172/13, hotărârea din 22.05.2014, pct. 88; Erdagoz împotriva Turciei, cererea nr. 21890/93, hotărârea din 22.10.1997, pct. 51; Fox, Campbell și Hartley împotriva Regatului Unit, cererile nr. 12244/86,12245/86 și 12383/86, hotărârea din 30.08.1990,pct. 32).

Exigențele noțiunii analizate înglobează ansamblul împrejurărilor și circumstanțelor fiecărei cauze analizate. Faptele care pot da naștere unor bănuieli nu trebuie să fie de același nivel probator cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație (Merabishvili împotriva Georgiei, cererea nr. 72508/13, hotărârea din 28.11.2017, pct. 184).

1 Astfel, din procesul-verbal de cercetare a locului faptei și planșa foto, declarațiile martorilor B.V.C, B.V.V., N.T.D., G.F. și procesele-verbale de recunoaștere de pe planșe foto și planșe foto, judecătorul de drepturi și libertăți reține că, în 26.07.2020, în jurul orei 02:25, pe D.J. 720, pe raza localității Filipeștii de Pădure, jud. Prahova, a avut loc un accident de circulație soldat cu producerea de leziuni traumatice asupra persoane aflate în vehicul. Autovehiculul era marca Ford Fiesta și a fost condus de inculpatul M.I.G.. Inculpatul a fost testat cu aparatul Drager la poziția 0024, la ora 03.51 și s-a constatat că prezenta o concentrație de 0,99 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Potrivit înscrisurilor de la dosar, personalul medical sosit la fata locului i-a stabilit persoanei care a suferit leziuni traumtice diagnosticul „ escoriații cot drept, TCC minor grad I, traumatism torace cu fractură costală C7, contuzie glezna dreaptă”. A fost fost transportat la Spitalul Județean de Urgențe Ploiești pentru investigații medicale.

în autoturism s-a aflat în calitate de pasager pe locul din dreapta-față încă o altă persoană, care nu a suferit leziuni traumatice.

Inculpatul a fost condus la Spitalul Orășenesc Băicoi, unde a refuzat recoltarea mostrelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare a refuzului de recoltare de probe/mostre biologice și declarația martorului G.F., medic de gardă la unitatea spitalicească.

în urma verificărilor efectuate în bazele de date INTER ID și PRUM-EUCARIS s-a constatat faptul că inculpatul nu se afla în evidența informatizată ca fiind posesor al unui permis de conducere. Autoturismul Ford Fiesta cu seria sașiu....., care nu avea montate plăcuțele cu

nr. de înmatriculare figura radiat din 06.02.2020 de autoritățile din Germania.

Inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul fără a poseda permis de conducere. A refuzat prelevarea de mostre biologice, motivând că se teme de ace.

Probele anteredate conturează starea de fapt care constituie acuzația penală formulată de procuror față de inculpat.

Astfel, judecătorul de drepturi și libertăți reține că, în 26.07.2020, în jurul orei 02:25, pe D.J. 720, pe raza localității Filipeștii de Pădure, jud. Prahova, inculpatul M.I.G. a condus fără a poseda permis de conducere autovehiculul era marca Ford Fiesta, fără a avea montate plăcuțe de înmatriculare și a produs un accident de circulație soldat cu producerea de leziuni traumatice asupra persoane aflate în vehicul. De asemenea, a fost condus la Spitalul Orășenesc Băicoi, unde a refuzat recoltarea mostrelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce prealabil a fost testat cu aparatul Drager la poziția 0024, la ora 03.51 și s-a constatat că prezenta o concentrație de 0,99 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Faptele inculpatului pentru care s-a cerut arestarea preventivă întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. și ped. de art. 335 alin. (1) din Codul penal și refuzul sau sustragerea de la recoltarea de mostre biologice, prev. și ped. de art. 337 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.

Gravitatea acuzației penale poate determina autoritățile judiciare penală să ia și să mențină o persoană acuzată în stare de arestare preventivă pentru a preveni posibilitatea reieterării unor noi conduite penale.

Circumstanțele concrete ale cauzei, care conturează fondul factual antedescris, în ipoteza în care față de inculpat s-ar dispune luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, sunt apte să determine o percepție negativă în rândul membrilor societății, atât în plan local, cât și național, asupra reacțiilor pe care organele judiciare penale le iau față de persoanele acuzate de comiterea unor fapte de natura celor reținute în sarcina inculpatului de către procurori și ar genera un sentiment de puternică insecuritate publică sau ar putea crea premiselor săvârșirii unor atare conduite de către alte persoane, încurajate de lipsa luării unor măsuri preventive exemplare.

Gravitatea deosebită a unor infracțiuni este aptă să conducă la reacții efervescente ale publicului, manifestate prin tulburări sociale. Curtea Europeană acceptă că arestarea preventivă poate fi justificată în asemenea împrejurări.

în opinia judecătorului de drepturi și libertăți, lipsa uei reacții ferme față de inculpat poate determina astfel de tulburări sociale, manifestate printr-o percepție negativă asupra sistemului judiciar, derivată dintr-o tratament prea blând din punct de vedere al măsurilor preventive față de inculpat. Alte persoane cu predispoziție spre comiterea de fapte antisociale ar putea fi încurate în adoptarea de conduite penale.

în acest moment procesual și în baza probatoriul analizat, judecătorul de drepturi și libertăți reține că față de inculpat nu operează circumstanțe care să atenueze răspunderea penală derivată din faptele de care este acuzat.

La fel de relevante sunt gravitatea sporită a faptelor de care este acuzat inculpatul.

în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca inculpatul să fugă (Stdgmuller împotriva Austriei, hotărârea din 10.11.1969, seria A nr. 9, pct. 15)-, riscul ca inculpatul, odată pus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, hotărârea din 27.06.1968, seria A nr. 7, pct. 14), să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, hotărârea din 10.11.1969,

seria A nr. 10, pct. 9) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, hotărârea din 26.06.1991, seria A nr. 207, pct. 51 și Hendriks împotriva Țărilor de Jos, nr. 43701/04, 5.07.2007).

în privința inculpatului sunt incidente două ipoteze dintre cele arătate, respectiv pericolul ca inculpatul să tulbure ordinea publică și să comită noi infracțiuni.

Prin acțiunile sale inculpatul a înțeles să nesocotească norme de conviețuire socială, instituite atât pentru protecție sa, cât și a altor persoane. Doar arbitrariul a făcut posibilă evitarea producerii unei tragedii.

Este de notorietate în rândul membrilor societății, la nivel local și național, precum și în practica judiciară penală, că infracțiunile de acest gen cunosc o recrudescență și reprezintă un pericol imediat și direct la adresa vieții, integrității corporale sau sănătății persoanelor. Starea de pericol operează atât față de subiectul activ, cât și față de subiecții pasivi. Ambele categorii pot fi vătămate prin asemenea infracțiuni.

Practica judiciară a instanțelor de judecată relevă constant că, adesea, consumul de băuturi alcoolice și conducerea vehiculelor pe drumurile publice în aceste condiții de către persoane care nu posedă permis de conducere constituție factori favorizanți sau chiar generatori ai unor accidente rutiere cu consecințe dintre cele mai grave.

Măsurile luate de organele judiciare față de asemenea fapte trebuie să prezinte un caracter exemplar. în condițiile arătate, dată fiind realitatea socială curentă, doar măsuri preventive exemplare mai pot constitui un resort apt să contribuie la descurajarea membrilor societății din a avea conduite penale de genul celor din conținutul constitutiv al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.

Consumul de alcool poate constitui un factor care să îl determine în viitor pe inculpat să își reitereze conduitele infracționale, dat fiind că împrejurările realității cauzei curente nu au avut vreun efect de inhibare față de acesta.

Privarea de libertate a persoanei trebuie să garanteze protejarea individului împotriva arbitrariului și să fie necesară în mod real față de circumstanțele cauzei, respectiv să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 din Convenție (Wîtold Liîxva împotriva Poloniei, hotărârea din 04.04.2000, pct. 78).

Detenția trebuie să reprezinte o măsură proporțională cu obiectivul declarat, pentru a răspunde exigențelor art. 5 § 1 lit. c) (Ladent împotriva Poloniei, cererea nr. 11036/03, hotărârea din 18.03.2008, pct. 55-56).

Curtea a reiterat constant că o persoană poate fi deținută, în temeiul art. 5 § 1 lit. c) din Convenție, în cadrul unei proceduri penale, în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când este suspectată că a comis o infracțiune (Șahin Alpay împotriva Turciei, cererea nr. 16538/017, hotărârea din 20.03.2018, pct. 103; Jecius împotriva Lituaniei, cererea nr. 34578/97, hotărârea din 31.07.2000, pct. 50; Schwabe și M.G. împotriva Germaniei, cererile nr. 8080/08 și 8577/08, hotărârea din 01.12.2011, pct. 72).

Totodată, în acord cu practica Curții, judecătorul de drepturi și libertăți subliniază că acuzațiile aduse inculpatului sunt de o gravitate sporită, iar contextul factual în care au fost comise constituie motive suficient de pertinente, legitime și proporționale cu restrângerea drepturilor sale pentru justificarea îndepărtării sale provizorii dintre membrii societății.

Date fiind aceste motive, privarea sa de libertate este necesară și pentru a se asigura prezența sa în fața organelor de urmărire penală, pentru desfășurarea cu celeritate a procedurilor judiciare și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

In ipoteza existenței unor „ motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune ", Curtea arată că nu este acceptată o politică de prevenție generală îndreptată împotriva unei persoane individuale sau unei categorii de persoane care sunt percepute periculoase sau predispuse la săvârșirea de infracțiuni de către autorități. Așadar, motivul de detenție oferă statelor contractante un mijloc pentru a preveni o infracțiune concretă

și precisă cu privire, în special, la locul și momentul săvârșirii, precum și la victimele acesteia. Astfel, o detenție este justificată dacă autoritățile demonstrează, în mod convingător, că persoana în cauză a fost implicată după toate probabilitățile într-o infracțiune concretă și precisă, iar săvârșirea ei nu a fost prevenită de detenție (S., V. și A. împotriva Danemarcei, cererile nr. 35553/12, 36678/12 și 36711/12, hotărârea din 22.10.2018, pct. 89 și 91).

In acord cu jurisprudența Curții, judecătorul de drepturi și libertăți realizează un test de necesitate în cazul ipotezei analizate, prevăzute de art. 5 § 1 lit. c). O atare evaluare presupune că judecătorul a analizat și a luat în considerare măsuri preventive mai puțin restrictive, alternative, însă a constatat că acestea ar fi insuficiente pentru a asigura protecția persoanei sau a interesului public.

Astfel, după cum a arătat, judecătorul de drepturi și libertăți subliniază că lăsarea în libertate a inculpatului îl poate încuraja pe acesta să își reitereze conduitele infracționale în raporturile cu alți subiecți pasivi sau alte valori sociale ocrotite prin norme de incriminare penală, prin aceea că i se poate induce ideea de impunitate.

Conduitele sale și persoana sa sunt caracterizate de gravitate sporită. A conduce fără permis de conducere și sub influența alcoolului, cu urmarea producerii unui accident de circulație, urmate de refuzul de recoltare de probe/mostre biologice, denotă un grad scăzut de responsabilitate și respect față de lege.

Există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a condus un autovehicul fără permis de conducere, fiind sub influența băuturilor alcoolice, și a produs un accident de circulație în urma căruia pasagerul ar fi suferit multiple leziuni traumatice. A refuzat prelevarea de mostre biologice, conduită care reflectă, în esență, o sfidare Ia adresa organelor judiciare penale.

Detenția provizorie trebuie să înceteze de îndată ce riscul nu mai există, putând fi necesară o supraveghere. Inclusiv durata detenției reprezintă, de asemenea, un factor relevant (S., V. și A. împotriva Danemarcei, antereferită, pct. 161).

Ecoul social al faptelor nu s-a estompat, ci este actual și resimțit în mentalul și percepția colectivă a societății, atât în plan local, cât și național, care este în expectativa unei reacții preventive ferme față de inculpat.

Detenția nu rămâne legitimă, decât dacă ordinea publică este efectiv amenințată.

Continuarea detenției nu poate fi folosită pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate.

Instanțelor interne le revine sarcina de a motiva în mod concret, pe baza faptelor relevante, motivele pentru care ordinea publică ar fi efectiv amenințată în cazul în care inculpatul ar fi liber (Letellier împotriva Franței, cererea nr. 12369/86, hotărârea din 26.06.1991, pct. 51; I. A. împotriva Franței, cererea nr. 28213/95, hotărârea din 23.09.1998, pct. 104; Prencipe împotriva Monaco, cererea nr. 43376/06, hotărârea din 16.07.2009, pct. 79; Tîron împotriva României, cererea nr. 17689/03, hotărârea din 07.04.2009, pct. 42).

Lăsarea în libertate a inculpatului, din măsura preventivă a reținerii, amenință ordinea publică. Există suspiciunea rezonabilă că a comis infracțiunile antedescrise în condițiile arătate.

Privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Sintagma pericol pentru ordinea publică”, prevăzută de art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală, desemnează o stare prin care s-ar putea periclita în viitor, în cazul lăsării în libertate a inculpatului, normala desfășurare a relațiilor sociale care compun obiectul juridic al infracțiunilor de care este acuzat inculpatul.

Prin urmare, în lipsa unei reacții ferme, adecvate și eficiente a organelor judiciare penale față de persoane cu privire la care s-a formulat o acuzație penală, care îndeplinește cerințele procedurale anteredate, se pot genera sentimente de revoltă, indignare și insecuritate socială în rândul cetățenilor, care se conformează legilor și care pretind, de la stat și organele sale, asigurarea unui climat guvernat de domnia legii, în care, împotriva persoanelor care manifestă conduite penale, se iau măsuri procesuale proporționale și necesare.

De asemenea, există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială care vizează valori sociale dintre cele ocrotite de dispozițiile art. 1 din Codul penal, în urma unei reacții declanșate de faptă sau ca urmare a unei activități ulterioare a persoanei acuzate.

Criteriile pentru stabilirea existenței sau inexistenței stării de pericol pentru ordinea publică sunt reglementate expres de dispozițiile art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală și constau în gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere, anturajul și mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale, alte împrejurări referitoare la persoana inculpatului.

În urma aplicării acestor criterii în cauza pendinte, judecătorul de drepturi și libertăți subliniază faptul că natura infracțiunilor denotă un posibil grad ridicat de dezinhibiție a inculpatului în săvârșirea de fapte antisociale, circumstanțe care imprimă faptelor o gravitate concretă ridicată.

În concluzie, activitatea antisocială reflectă riscul ca, pe viitor, inculpatul să reitereze fapte de natură penală sau să încurajeze alte persoane să adopte astfel de conduite.

De asemenea, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală, deoarece infracțiunile sunt pedepsite cu închisoarea de până la 5 ani inclusiv.

Faptele săvârșite, în ansamblul lor, răspund cerințelor suplimentare prevederii faptei, prevăzute de textul de lege antereferit.

Încălcarea din nou a regulilor de conviețuire socială, prin activități infracționale ale inculpatului, este unul din elementele pericolului concret pentru ordinea publică.

Așadar, din împrejurările reale și circumstanțele personale, judecătorul de drepturi și libertăți subliniază că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate socială și ar crea un efect de nemulțumire colectivă, deoarece împotriva unor persoane ce comit fapte penale organele statului nu acționează suficient, eficient și cu rigoare.

În concluzie, față de dispozițiile art. 202 alin. (2) din Codul de procedură penală, măsura preventivă în curs este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului și este necesară pentru realizarea scopului asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii de la urmărirea penală și al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

În lipsa unei definiții legale, în opinia instanței, sintagma „buna desfășurare a procesului penal”, prevăzută de art. 202 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu trebuie interpretată și analizată într-un sens restrâns, accepțiune care sa presupună doar asigurarea prezenței inculpatului la procesul penal sau al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, deoarece aceste noțiuni sunt prevăzute distinct în cuprinsul art. 202 alin.(l) din Codul de procedură penală.

 Sintagma „buna desfășurare a procesului penar are o accepțiune mai largă, care înglobează un palier amplu de noțiuni și componente și care cuprinde și alte elemente intrinseci sau extrinseci procesului penal (cum ar fi de exemplu, ordinea publică sau o stare de tensiune ori nesiguranță în rândul societății).

De asemenea, trebuie avute în vedere gravitatea faptelor, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social și rezonanța publică ale faptelor de care este acuzat inculpatul, limitele de pedeapsă și persoana inculpatului.

în concluzie, toate aceste elemente au fost analizate în precedent și determină concluzia că măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar nu constituie resorturi preventive suficiente în acest moment pentru înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică.

Astfel, în ceea ce privește caracterul necesar al măsurii, față de gravitatea faptelor, urmările produse și modul de comitere, măsura arestării preventive reprezintă o reacție rapidă și fermă a autorităților judiciare penale, împotriva unor fapte grave și persoane periculoase.

În ceea ce privește caracterul proporțional al măsurii, înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică și împiedicarea inculpatului de a fi implicat în săvârșirea de fapte antisociale,

Prin reiterarea unor conduite penale reprobabile, nu pot fi realizate prin măsura controlului judiciar ori a arestului la domiciliu, ci prin înlăturarea acestuia pentru o perioadă necesară și suficientă de timp din comunitatea afectată de ecoul faptelor.

Totodată, se ține seama că nu există probe că inculpatul ar suferi probleme de sănătate care nu fac posibil regimul de detenție.

Cerința proporționalității decurge din cea a necesității și presupune existența unui just echilibru între măsura privativă de libertate și scopul urmărit prin dispunerea acesteia, în vederea garantării libertății persoanei și evitării oricărei ingerințe arbitrare în drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei.

Inculpatul nu a dat declarație în fața judecătorului de drepturi și libertăți. A arătat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale.

Susținerile inculpatului, formulate prin apărătorul desemnat din oficiu, prin care s-'a invocat că se poate lua o măsura preventivă mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu, invocându-se că se poate constata că a avut o atitudine sinceră nu sunt suficient de temeinice și nu constituie, în acest moment procesual și pentru considerentele antedescrise, temeiuri pentru luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar. Faptul că se teme de ace nu constituie un motiv de înlăturare sau diminuare a răspunderii penale. Procedeul recoltării urma să fie realizat de un medic dintr-o unitate spitalicească, astfel că eventualele sale temeri sunt nejustificate. Nu a făcut dovada că ar suferi de vreo afecțiune medicală care să interzică efectuarea asupra sa a unui procedeu medicale de natura recoltării de mostre biologice.

Membrii localității din care provine inculpatul trebuie să aibă reprezentarea că respectarea legilor constituie un imperativ și o stare de normalitate într-o societate democratică.

Prin urmare, judecătorul de drepturi și libertăți reține că cererea inculpatului este nefondată.

Nu au constatate din oficiu și nu au fost ridicate de către subiecții procesuali elemente de nelegalitate care să împiedice luarea măsurii preventive. Nu există vreo cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale dintre cele de la art. 16 din Codul de procedură penală.

Prin urmare, luarea unei alte măsuri preventive, respectiv controlul judiciar, prevăzut de art. 211 din Codul de procedură penală sau arestul la domiciliu, prevăzută de art. 218 din Codul de procedură penală, nu este suficientă în acest moment procesual.

Cheltuieli judiciare

în baza art. 275 alin. (3) din Codul procedură penală, cu referire la art. 5 din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților, înregistrat la nivelul Ministerului Justiției cu nr. 14511/14.02.2019, cheltuielile judiciare de 616 lei, pentru procedura desfășurată în fața judecătorului de drepturi și libertăți, cu titlu de onorariu pentru avocatul desemnat din oficiu inculpatului, rămân în sarcina statului și vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Domenii speta

Spete similare