„Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 ncpp)”.

Petenta persoană vătămată UC, legal reprezentată prin Primar, a formulat la data de 06.10.2020, în temeiul art. 340 alin. 1 din Codul de procedură penală, plângere înregistrată sub nr. de dosar 1688/310/2020 -  împotriva soluției de clasare dispusă prin Ordonanța nr. 186/P/2020 din data de 31.07.2020, adoptată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia în dosarul de urmărire penală cu același număr, menținută prin Ordonanța nr. 21/II/2/2020 a prim-procurorului aceleași unități de parchet, care a fost comunicată la data de 25.09.2020, şi pe care le consideră nelegal și netemeinic pentru următoarele motive:

In fapt, petenta arată că a  formulat o plângere penală îndreptată împotriva numitului Botoacă Vasile-Dorian, în care a arătat, în esență că în luna februarie 2012, urmare căderilor masive de zăpadă, făptuitorul, în calitate de primar al orașului Comarnic, a apelat și la serviciile TC, care la timpul respectiv deținea utilaje apte să execute lucrări de deszăpezire, impuse de starea vremii.

S-a arătat în cuprinsul plângerii că, cu acea ocazie nu a fost încheiat un contract de prestări servicii, iar după o perioadă numitul VC, administratorul firmei prestatoare a solicitat decontarea serviciilor prestate, situație în care a fost întocmit în mod artificial un contract având ca obiect „servicii închirieri utilaje”, în baza căruia să se justifice plățile către furnizor.

Cu ocazia unei misiuni de audit financiar efectuat de reprezentanți ai Curții de Conturi - Camera de Conturi Prahova, înscrisurile depuse de TB, care dovedeau efectuarea lucrărilor de deszăpezire au fost reținute de făptuitor, și le-a înlocuit cu altele care atestau fapte nereale, pe care le-a prezentat organelor de control.

Prin ordonanța din data de 18.03.2020 s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem” cu privire la săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 259 alin. (1) și (2) Cod penal, iar prin ordonanța din data de 20.07.2020 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 259 alin. (1) și (2) Cod penal în art. 242 din Codul penal din 1968.

După efectuarea cercetărilor, pe care le apreciază insuficiente, prin ordonanța atacată s-a dispus clasarea cauzei, sub aspectul art. 242 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, pe considerentul că nu există probe certe din care să rezulte existența faptei și vinovăția făptuitorului.

Petenta apreciază că soluția de clasare din cuprinsul ordonanței atacate este nelegală și netemeinică pentru următoarele aspecte:

1. Aspecte de nelegalitate:

Astfel cum se menționează în ordonanța atacată, prin ordonanța din data de 18.03.2020 s-a dispus începerea in rem a urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de sustragere și distrugere de înscrisuri.

Așadar, începând cu data de 18.03.2020 UC a dobândit calitatea procesuală de persoană vătămată - subiect procesual principal, în conformitate cu dispozițiile art. 79 din C. p. p.

Potrivit art. 81 din același cod, persoana vătămată are mai multe drepturi în cadrul procesului penal, printre care, ” dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepții și de a pune concluzii, dreptul de a formula cereri ce țin de soluționarea laturii penale a cauzei și dreptul de a fi ascultată ”.

Se observă, însă, că organul de cercetare penală a propus soluția atacată fără a chema în prealabil un reprezentant al persoanei vătămate pentru a-1 asculta cu privire la aspectele sesizate și pentru ca acesta să aibă, astfel, posibilitatea procedurală de a-și susține demersul judiciar, prin detalierea și completarea plângerii și propunerea de noi probatorii, altele decât cele menționate inițial în actul de sesizare.

Acționând de o asemenea manieră, nu numai că au fost încălcate direct drepturile procesuale ale persoanei vătămate, mai sus evocate, dar organul de cercetare penală s-a abătut și de la obligațiile legale ce-i incumbau, în raport cu exigențele obiectului urmăririi penale și cu rolul activ în administrarea probelor, în vederea aflării adevărului.

Au fost, prin urmare, nesocotite, de asemenea în mod direct, prevederile art. 5, art. 285 și art. 306 din Cp.p.

Mai mult decât atât, prin nechemarea și neaudierea reprezentantului persoanei vătămate, organul de cercetare penală a dat dovadă, în opinia noastră, de subiectivitate în efectuarea anchetei, îndepărtându-se astfel de obligația de imparțialitate, care nu este doar o simplă garanție procesual-penală, consacrată ca atare de art. 306 alin. 3 din C.p.p., ci un principiu de rang constituțional, consacrat în art. 132 alin. 1 din Constituția României.

2. Aspecte de netemeinicie:

Astfel cum reiese din declarațiile martorilor BS și VC, dar și din înregistrarea audio-video ce conține o discuție purtată pe tema aspectelor semnalate de către cel din urmă cu făptuitorul există indicii temeinice că înscrisurile emise de firma prestatoare, privind lucrările de deszăpezire, nu numai că au fost predate către un reprezentant al primăriei, dat au și fost depuse în contabilitatea instituției.

Mai mult, la presiunile exercitate de către martorul VC asupra făptuitorului, acesta era singurul interesat să emită în fals acel contract de prestări servicii, pentru a putea justifica decontarea serviciilor executate în mod real, în condițiile în care la momentul respectiv nu mai putea fi încheiat retroactiv un contract de deszăpezire.

Este cert că tot făptuitorul avea interesul ca, la momentul controlului efectuat de către reprezentanții Curții de Conturi, să rețină înscrisurile depuse de către TC, din care rezulta în mod real efectuarea lucrărilor de deszăpezire, întrucât aceste documente nu justificau obiectul contractului întocmit în mod artificial.

In aceste condiții, apreciem că se impunea efectuarea în continuare a urmăririi penale față de făptuitor și administrarea de noi probe, care ar putea dovedi realitatea afirmațiilor noastre din cuprinsul plângerii formulate.

Astfel, petenta arată că împotriva soluțiilor a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, însă prin Ordonanța nr. 21/II/2/2020 din data de 17.09.2020, s-a dispus respingerea plângerii, ca neîntemeiată.

In motivarea soluției de respingere a plângerii se precizează că în cauză au fost audiați, în calitate de martori, atât primarul localității, cât și secretarul orașului și un inspector din cadrul Direcției Financiar-Contabilitate, astfel că nu se susține critica privind neaudierea persoanei vătămate.

De asemenea, se precizează că din ansamblul probator administrat în cauză, ori din actele efectuate nu rezultă în mod evident și cert aspectul susținut în cuprinsul plângerii împotriva soluției, respectiv acela că înscrisurile emise de; firma prestatoare, privind lucrările de deszăpezire, au fost predate în contabilitatea primăriei.

In raport, de cele expuse, se poate observa pe de o parte că motivarea prim-procurorului cu privire la soluția adoptată este lapidară și neconcludentă, iar pe de altă parte soluția de respingere este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 79 din Codul de procedură penală persoana vătămată este aceea care a suferit o vătămare prin fapta penală, în cazul de față U.C.

Faptul că persoanele susmenționate au fost audiate în calitate de martori în cauză, nu înseamnă că aceștia au exprimat în declarațiile lor poziția oficială a persoanei vătămate, ci numai au relatat aspecte pe care le cunosc și asupra cărora au fost chestionați.

Mai mult niciunul dintre aceștia nu au fost mandatați de către instituție să exprime poziția acesteia.

În consecință, se apreciază că trebuie făcută distincție între declarațiile de martori și declarația persoanei vătămate.

Sub aspectul temeiniciei soluției de clasare menționăm că potrivit art. 305 alin. (3) Cod procedură penală „Atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta ...organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de acesta... ”

Așadar în această fază a procesului nu există condiția unor probe evidente și certe de vinovăție ci numai existența unei bănuieli rezonabile de săvârșire a faptei.

Ori, din analiza materialului probator, se poate observa faptul că există o asemenea bănuială și, în plus, puteau fi obținute și alte probe în sprijinul învinuirii.

În raport de acestea petenta consideră că soluțiile adoptate în cauză sunt nelegale și neteminice, şi solicită infirmarea soluției de clasare cuprinsă în Ordonanța nr. 186/P/2020, din data de 31,07.2020, precum şi redeschiderea și reluarea urmăririi penale în cauză;

În drept, petenta a invocat dispoziţiile art. 5, art. 8, art. 285, art. 306, art. 332 alin. (1) lit. c, art. 335 alin. (1), art. 336 alin. (1) și art. 339 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură penală.

În baza rezoluţiei instanţei din data de 08.10.2020 s-a stabilit termen de judecată la data de 05.11.2020, cu citarea părţilor , şi s-a solicitat parchetului de pe langa judecătoria Sinaia transmiterea dosarului de urmărire penala nr.186/P/2020 (fila 10).

La data de 09.10.2020 s-a comunicat de la Parchetul Sinaia dosarul de urmărire penala nr.186/P/2020 (fila 13).

Pentru termenul de judecata din data de 05.11.2020 petenta UC a depus la dosar concluzii scrise (file 16-17).

Prin încheierea de şedinţă din data de 19.11.2020 s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se solicita de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia să se înainteze suportul optic C.D. depus la data de 02.03.2020 odată cu sesizarea formulată de persoana vătămată, precum si suportul optic C.D. depus de persoana vătămată la data de 12.08.2020 în dosarul de urmărire penala nr. 186/P/2020 (file 19-21).

La data de 27.11.2020 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia a depus la dosar suportul optic C.D. din data de 02.03.2020 si suportul optic C.D. depus de persoana vătămată la data de 12.08.2020 în dosarul de urmărire penala nr. 186/P/2020 (file 24-26).

Verificând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

La data de 02.03.2020 petenta persoană vătămată  UC a formulat plângere penală împotriva numitului BV, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 259 alin. 1 si 2 Cod penal. (f 5-6 – ds. u.p. nr. 186/P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia – ataşat).

În motivarea plângerii penale, persoana vătămată a arătat că :

„ În cursul anului 2013, reprezentanți ai Curții de Conturi - Camera de Conturi Prahova au efectuat un audit financiar asupra contului de execuţie pe anul 2012, la sediul U.A.T. Comarnic si prin Decizia nr. 107/2013 emisă de aceştia s-a constatat că in anul 2012  această instituţie a plătit nejustificat firmei TC suma de 73.966 lei, drept contravaloare a serviciilor de închiriere utilaje, pentru imobilizarea sumei fiind calculate penalităţi contractuale în sumă de 23.670 lei.

Reprezentanţii Curții de Conturi - Camera de Conturi Prahova au constatat cu acea ocazie că, fără publicarea unui anunţ de participare si fără întocmirea unei documentaţii tehnice care să cuprindă antemăsurarea suprafeţelor , stabilirea cantităţilor si sortimentele de materiale necesare , între UC si TC  a fost încheiat contractul de sercivii nr. 3612/26.04.2012, cu preţul de 60.000 lei fără TVA.

La contract au fost ataşate : oferta de preţ nr. 3337/18.04.2012 cu tarifele orare , factura nr. 0223/27.06.2012 in valoare de 73.966 lei emisă de  TC , devizul analitic in valoare de 59.650 lei confirmat de făptuitor in calitate de Primar la acea vreme si O.P. nr. 904/02.07.2012 prin care a fost achitată factura.

În timpul misiunii de audit financiar nu au fost prezentate niciun fel de documente justificative legal întocmite care să ateste realitatea serviciilor facturate si a preţului pretins de furnizorul TC si achitat prin OP-ul sus-menţionat.

În realitate , in perioada februarie-martie 2012 , ca urmare a căderilor masive de zăpadă a fost necesară intervenţia mai susţinută a reprezentanţilor administraţiei publice locale, în scopul înlăturării zăpezii de pe drumurile publice.

În această situaţie , făptuitorul, în calitate de Primar al oraşului Comarnic, a apelat şi la serviciile  TC, care la momentul respectiv deţinea utilaje apte să execute lucrările impuse de starea vremii.

Cu acea ocazie nu a fost încheiat un contract de prestări servicii , in baza să fie decontate lucrările efectuate. În consecinţă , in contabilitatea firmei furnizoare apăreau  lucrările de deszăpezire executate , in timp ce in cea a beneficiarului nu apăreau niciun fel de lucrări.

După o scurtă perioadă, administratorul  TC, numitul VC a solicitat făptuitorului să îi deconteze serviciile prestate.

În acea împrejurare a fost întocmit in mod artificial contractul de prestări servicii nr. 3612/26.04.2012 , având ca obiect „ servicii închirieri utilaje”, in baza căruia au fost decontate lucrările de deszăpezire.

Cu ocazia efectuării misiunii de audit financiar anterior menţionată, făptuitorul a reţinut înscrisurile depuse de  TC , care dovedeau executarea lucrărilor de deszăpezire , respectiv devizul analitic si pontajele ce se regăsesc in contabilitatea furnizorului si le-a înlocuit cu alte înscrisuri ce atestă fapte nereale (pontaje, deviz analitic) pe care le-a prezentat reprezentanţilor Curţii de Conturi.

Despre aceste din urmă înscrisuri, administratorul TC, VC a afirmat că nu poartă ştampila autentică a firmei, fapt care se şi poate observa din compararea celor două ştampile. ”

Prin ordonanţa 186/P/2020 din data de 18.03.2020, organul de cercetare al poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei  I.P.J. Prahova – Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice –  a dispus  începerea urmăririi penale in rem în cauză cu privire la săvârşirea infracţiunii de sustragerea sau distrugerea unor înscrisuri prev. de art. 259 alin. 1,2 Cod penal.

Prin ordonanţa nr. 186/P/2020 din data de 20.07.2020, aprobată de procuror, organul de cercetare al poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei or. Comarnic a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite din infracţiunea de sustragerea sau distrugerea unor înscrisuri prev. si ped. de art. 259 alin. 1 si 2 din noul Cod penal în infracţiunea de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, faptă prev. şi ped. de art. 242 din Codul penal din 1968, întrucât se aplică legea penală mai favorabilă.

Prin ordonanţa nr. 186/P/2020  din data de 31.07.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia s-a dispus, in temeiul art. 315 alin. 1 lit. b Cod pr. penală cu referire la art. 5 Cod pr. penală , art. 316 Cod pr. penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. a Cod pr. penală – clasarea cauzei privind pe BV pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 242 Cod penal (1968) cu aplic. art. 5 Cod penal  - deoarece fapta sesizată nu există.

Procurorul a constat că argumentele cuprinse in propunerea organelor de cercetare penală sunt întemeiate în fapt şi in drept.

Suplimentar, faţă de cele reţinute în referatul organelor de cercetare penală a mai constatat şi că la dosarul cauzei nu există probe certe din care să rezulte existenţa faptei penale imputate şi vinovăţia făptuitorului.

Prin referatul cu propunere de clasare din dosarul nr. 186/P/2020 din data de 23.07.2020 organul de cercetare al poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei or. Comarnic a propus in temeiul art. 315 alin. 1 lit. b rap. la art. 16 alin. 1 lit. a Cod pr. penală – clasarea cauzei privind pe BV sub aspectul săvârşirii infracţiunii de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev. si ped. de art. 242 Cod penal din 1968.

În motivarea referatului s-au reţinut următoarele :

„ În fapt,

Din cuprinsul actului de sesizare rezultă că în cursul anului 2013, numitul BV, a reținut înscrisurile depuse de TC, care dovedeau executarea lucrărilor de deszăpezire, respectiv devizul analitic și pontajele ce se regăseau în  contabilitatea furnizorului și le-a înlocuit cu alte documente care atestă fapte nereale (pontaje, deviz analitic).

Prin ordonanța din data de  18.03.2020, s-a dispus începerea urmăririi penale ”IN REM” sub aspectul săvârșirii infracțiunii de sustragerea sau  distrugerea unor înscrisuri, faptă prev. si ped. de art. 259 alin.l și 2 din Noul Cod penal.

Cu ocazia verificărilor efectuate în raport cu cele sesizate, s-a stabilit următoarea situație de fapt:

La data de 26.04.12.2012 s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 3612 între orașul Comarnic, în calitate de achizitor, reprezentat de primarul la acea, vreme, BV și TC, în calitate de prestator, reprezentată de VC, ce avea ca obiect „servicii de închirieri utilaje. ”

În temeiul acestui contract, societatea prestatoare a emis factura fiscală seria TIBI-F nr. 0006223 din 27.06.2012 în valoare de 73.966 lei inclusiv TVA, care a fost achitată prin OP 1150/03.07.2012.

În cursul anului 2013, Curtea de Conturi - Camera de Conturi Prahova a efectuat un audit financiar asupra contului de execuție pe anul 2012 la UC, ocazie cu care, la dispoziția inspectorilor de audit financiar au fost puse mai multe documente anexate facturii mai sus menționate, respectiv deviz analitic și fișe de utilizare a timpului de lucru pentru utilajele închiriate care relevă executarea de lucrări de întreținere a drumurilor publice în perioada mai-iunie 2012.

Urmare a efectuării auditului financiar, Curtea de Conturi - Camera de Conturi Prahova a constatat că U.A.T. Comarnic a achitat suma de 73.966 lei către  TC, reprezentând contravaloarea serviciilor de închiriere utilaje pentru care nu există documente justificative legal întocmite care  să ateste realitatea serviciilor facturate și a prețului pretins. De asemenea, s-a  constatat că recepția lucrărilor facturate nu a fost efectuată. Astfel, prin Decizia nr.  107/2013, Curtea de Conturi - Camera de Conturi Prahova, a stabilit măsuri de  recuperare a prejudiciului cauzat.

În contextul celor prezentate, la data de 27.08.2014, reprezentantul TC, s-a prezentat la sediul Primăriei Comarnic pentru a arăta că factura seria TIBI-F nr. 0006223 din 27.06.2012 a fost emisă pentru servicii de deszăpezire a drumurilor publice ale orașului Comarnic în perioada februarie-martie 2012, nicidecum pentru lucrări de întreținere a drumurilor ce ar fi fost executate în perioada mai-iunie 2012. Totodată, a precizat că devizul de lucrări și fișele de lucru prezentate inspectorilor antifraudă nu sunt cele reale și nu se regăsesc și în contabilitatea societății, menționând, de asemenea, că semnăturile și ștampilele aplicate pe documentele pe documentul prezentate Curții de Conturi nu îi aparțin.

Discuția purtată la data de 27.08.2014 la sediul Primăriei Comarnic la care au participat Primarul BV împreună cu alți funcționari ai Primăriei și VC a fost înregistrată audio/video de către acesta din urmă, fără cunoștința celorlalți participanți.

In anul 2017, U.A.T. Comarnic reprezentată prin noul Primar - PS , a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia cu privire la faptele mai sus prezentate, fiind constituit dosarul penal nr. 667/P/2017, în care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, faptă prev. și ped. de art. 297 alin.l din Codul penal și falsul în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. și ped. de art. 322 alin.l din Codul penal. Cu ocazia cercetărilor efectuate s-a constatat că în cazul ambelor fapte sesizate a intervenit prescripția răspunderii penale, cauza fiind clasată în temeiul dispozițiilor art. 315 alin.l lit.(b), rap. la art. 16 alin.l lit. (f) din C.PP. (referat organ de urmărire penală și ordonanță confirmare propunere, pag. 90-92).

La data de 25.02.2020, U.C, a sesizat din nou Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia împrejurările arătate mai sus, solicitând efectuarea de cercetări în cauză față de numitul BV sub aspectul săvârșirii infracțiunii de sustragerea sau distrugerea unor înscrisuri, faptă prev. și ped. de art. 259 alin. l și 2 din Noul Cod penal. Plângerii formulate i-a anexat un CD suport ce conține înregistrarea audio/video a discuției purtate la sediul Primăriei Comarnic în data de 27.08.2014 la care au participat Primarul BV împreună cu alți funcționari ai Primăriei și VC, reprezentant al TC.

Inițial, cauza a fost repartizată spre soluționare Serviciului de Investigare a Criminalității Economice din cadrul I.J.P. Prahova, iar ulterior, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia din data de 05.05.2020 s-a dispus ca cercetările să se efectueze de către Poliția orașului Comarnic, competentă în raport cu fapta sesizată.

In vederea stabilirii situației de fapt în raport cu infracțiunea sesizată, s-a procedat la exploatarea materialului probator indicat de reclamant, respectiv CD-ul suport conținând discuția purtată în data de 27.08.2014 la sediul Primăriei Comarnic la care au participat Primarul BV împreună cu alți funcționari ai Primăriei și VC, reprezentant al TC, prin transcrierea și materializarea acesteia într-un proces-verbal (pag. 37-51)

Din exploatarea datelor obținute, nu au rezultat probe care să conducă la indicarea unei persoane ca autor al faptei cercetate, ori, mai mult, care să contureze  în concret existența acestei infracțiuni. Se rețin, în contextul discuţiei purtate, fapte ce ar putea întruni elementele constitutive al infracțiunii de falsul în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. și ped. de art. 322 alin.l din Codul penal, fapte care, însă, au făcut obiectul dosarul penal nr. 667/P/2017, în cadrul căruia s-a  reținut incidența art. 16 alin.l lit. (f) din Cod proc. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În continuare, s-a procedat la audierea în calitate de martor a numiților: VC, PC, CC, PN, VI, PM, SG și BS.

 Din declarațiile martorilor audiați s-a reținut faptul că în perioada februarie-martie 2012, ca urmare a fenomenelor meteo de ninsori abundente, neobișnuite  pentru acea perioadă, au fost necesare măsuri speciale pentru achiziții prestări  servicii deszăpezire. Achizițiile prestări servicii pentru deszăpezire constau în închirierea de utilaje de la societăți de profil, printre care și TC. In acest sens, la data de 26.04.12.2012 s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 3612, între orașul Comarnic, în calitate de achizitor, reprezentat de primarul la acea vreme, BV și TC, în calitate de prestator, reprezentată de VC, ce  avea ca obiect „servicii de închirieri utilaje.” In temeiul acestui contract, societatea prestatoare a emis factura fiscală seria TIBI-F nr. 0006223 - din 27.06.2012 în valoare de 73.966 lei inclusiv TVA, care a fost achitată prin OP nr. 1150/03.07.2012. Acestei facturi i-au fost anexate documente reprezentând deviz analitic și fișe de utilizare a timpului de lucru pentru utilajele închiriate care relevă executarea de lucrări de întreținere a drumurilor publice în perioada mai-iunie 2012 și nu pentru lucrările de deszăpezire ce au fost executate de TC. în perioada februarie-martie 2012.

Din declarația numitului VC reiese că societatea pe care o administrează a executat lucrări de deszăpezire în perioada februarie-martie 2012 și nu lucrări de amenajare drumuri. Activitatea utilajelor închiriate era pontată de numitul BS, Șef Serviciu întreținere Străzi din cadrul Primăriei  Comarnic la acel moment. Pontajele întocmite de acesta erau înaintate TC iar ulterior un exemplar împreună cu factura emisă erau înaintate Primăriei în vederea decontării. Totodată, VCprecizează că atunci când s-a prezentat la Primăria Comarnic în vederea clarificării situației, reprezentanții Primăriei i-au prezentat aceleași documente care există și în evidența societății pe care o administrează.

Cu privire la obiectul cauzei, numitul BS declară faptul că TC a executat lucrări de deszăpezire în perioada februarie - martie 2012, iar el s-a ocupat de întocmirea pontajelor utilajelor închiriate. După ce întocmea pontajele un exemplar al acestora erau înmânate TC și un exemplar era înaintat către contabilitatea Primăriei Comarnic.

Totodată, menționează că atât semnăturile de pe devizul analitic și foile de utilizare a timpului care relevă efectuarea de către TC de lucrări de deszăpezire în perioada februarie — martie 2012, cât și semnăturile de pe devizul analitic și foile de utilizare a timpului care relevă efectuarea de către TC a lucrărilor de întreținere drumuri în perioada mai — iunie 2012 îi aparțin, însă nu își mai amintește în ce împrejurări a luat la cunoștință și a semnat acele documente. Nu poate preciza de ce a semnat documentele reprezentând lucrările de amenajare drumuri din perioada mai — iunie 2012 ce ar fi fost efectuate de TC sau dacă acestea au fost efectuate în mod real. Nu își amintește să fi semnat în fals sau să fi falsificat acele documente, dar cu siguranță nu a sustras el documente din Primărie.

De asemenea, menționează că nici BV si nici alt funcționar din cadrul Primăriei nu i-a cerut să întocmească în fals documente sau să releve efectuarea unor lucrări nereale, în nicio împrejurare.

Se precizează că numitul BS manifestă incoerență în relatarea împrejurărilor ce prezintă interes pentru prezența cauză din cauza stării de sănătate mintală, acesta fiind diagnosticat în anul 2017 cu „demență mixtă - formă severă. ”( document medical, pag. nr. 35).

Aspectele menționate de martorii VC și BS cu privire la depunerea la sediul Primăriei Comarnic a documentelor reprezentând devizul analitic și fișele de utilizare a timpului de lucru pentru utilajele închiriate care relevă executarea de lucrări de deszăpezire executate de TC în perioada februarie-martie 2012, sunt infirmate atât prin declarațiile martorilor : CM— viceprimar al orașului Comarnic la acea vreme, VI - secretar al Primăriei orașului Comarnic la acea vreme, PM- director economic în cadrul Primăriei orașului Comarnic la acea vreme și SG- referent în cadrul Direcției Economice - Primăria orașului Comarnic, cât și prin faptul că în evidențele instituției nu se regăsesc înregistrate documentele care relevă executarea lucrărilor de deszăpezire și nu a fost identificat un mijloc de probă real pe fondul căruia să se contureze bănuiala rezonabilă că acestea s-au aflat în păstrarea sau deținerea instituției. Mai mult, martorii precizează că documentele de deszăpezire nu au ajuns niciodată la contabilitatea Primăriei și niciunul dintre martorii audiați nu au constatat existența fizică a documentelor ce fac obiectul cauzei.

Martorul PM  mai declară că, referitor la discuția purtată în sediul Primăriei în data de 27.08.2014 la care a participat împreună cu Primarul BD alți funcționari și VC, la data respectivă i-au fost prezentate lui VC documentele existente în contabilitatea  Primăriei, respectiv cele anexate facturii, care relevă executarea de lucrări de balastare și săpături în perioada mai - iunie 2012,documente care au și fost puse la dispoziția Curții de Conturi. Acestea documente sunt singurele care se regăsesc în evidențele Primăriei. Totodată, în același context, martorul PC declară că i-a pus la dispoziție lui VC doar o copie a informării Curții de Conturi cu privire la măsurile dispuse și nu alte documente. Nu a văzut în sediul Primăriei documentele care atestă executarea lucrărilor de deszăpezire executate de TC în perioada februarie-martie 2012.

Fiind chestionat cu privire la obiectul cauzei, numitul BVprecizează că de confirmarea foilor de utilizare a timpilor de lucru pentru lucrările executate se ocupa BS - Șef Serviciu întreținere Drumuri și Străzi. Foile de utilizare a timpilor de lucru nu ajungeau la acesta și se poate constata că nu există semnătura sa pe niciuna dintre ele. Nu a știut nimic despre  neconcordanța între documentele ce relevau lucrările executate de TC până la emiterea Raportului Curții de Conturi.

Referitor la discuția purtată în data de 27.08.2014 în sediul Primăriei la care a participat împreună cu alți funcționari și VC, precizează că în , acea zi i-a fost prezentată lui VC doar factura în valoare de 73.966 lei.

Din actele de procedură întocmite în cauză s-a reținut că fapta cercetată a fost săvârșită în cursul anului 2013, perioadă în care era în vigoare Codul penal din 1968 și realizează conținutul legal al infracțiunii prev. și ped. de art. 242 din Vechiul Cod penal, constatându-se totodată incidența dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, cu referire la aplicarea legii mai favorabile. Pe cale de consecință, prin ordonanța din data de 20.07.2020, confirmată de Parchetul de lângă Judecătoria Sinaia la aceeași dată, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei cercetate : din infracțiunea de sustragerea sau distrugerea unor înscrisuri, faptă prev. si ped. de art. 259 alin.l și 2 din Noul Cod penal  în infracțiunea de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, faptă prev. si ped. de art. 242 din Codul penal din 1968.

În drept,

La finalizarea cercetărilor, se apreciază că, din materialul probator administrat, nu rezultă aspecte care să contureze existența în materialitatea lor a unor acțiuni sau inacțiuni care să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii cercetate.

Din analiza conținutului legal al infracțiunii prev. și ped. de art. 242 din Codul penal din 1968, se reține că, în cazul formei tip, legiuitorul prevede în mod expres ca obiectul material al infracțiunii să se afle în păstrarea ori în deținerea unui organ sau unei instituții de stat ori a unei alte unități din cele la care se referă art 145 (care definește noțiunea de public), iar în contextul materialului probator existent, nu rezultă indicii temeinice pe fondul cărora să se contureze  bănuiala rezonabilă că documentele ce fac obiectul cauzei se aflau în păstrarea sau deținerea instituției la acel moment. Astfel, se apreciază ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 242 din Codul penal din 1968, fiind incidente dispozițiile art.16 alin.l lit. (a), din C.p.p.  ”

Petenta persoană vătămată UC a formulat, in temeiul art. 5 , art. 8 , art. 285, art. 306, art. 332 alin. 1 lit. c, art. 335 alin. 1, art. 336 alin. 1 si art. 339 alin. 2,3 si 4 Cod pr. penală - plângere împotriva ordonanţei de clasare a cauzei nr. 186/P/2020  din data de 31.07.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia ( f 4-6 ds. 21/II/2/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia – ataşat ), pe care o consideră nelegală şi netemeinică, solicitând :

1.Infirmarea soluţiei de clasare cuprinsă in ordonanţa sus-menţionată;

2.Redeschiderea si reluarea urmăririi penale în cauză;

În motivarea plângerii s-au arătat următoarele :

„  În fapt,

Am formulat o plângere penală îndreptată împotriva numitului BV, în care am arătat, în esență că în luna februarie 2012, urmare căderilor  masive de zăpadă, făptuitorul, în calitate de primar al orașului Comarnic, a apelat și la serviciile TC., care la timpul respectiv deținea utilaje apte să execute lucrări de deszăpezire, impuse de starea vremii.

Am menționat în cuprinsul plângerii că, cu acea ocazie nu a fost încheiat un contract de prestări servicii, iar după o perioadă numitul VC administratorul firmei prestatoare a solicitat decontarea serviciilor prestate, situație în care a fost întocmit în mod artificial un contract având ca obiect „servicii închirieri utilaje”, în baza căruia să se justifice plățile către furnizor.

Cu ocazia unei misiuni de audit financiar efectuat de reprezentanți ai Curții de Conturi - Camera de Conturi Prahova, înscrisurile depuse de TC., care dovedeau efectuarea lucrărilor de deszăpezire au fost reținute de făptuitor și le-a înlocuit cu altele care atestau fapte nereale, pe care le-a prezentat organelor de control.

Prin ordonanța din data de 18.03.2020 s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem” cu privire la săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 259 alin. (1) și (2) Cod penal, iar prin ordonanța din data de 20.07.2020 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 259 alin. (1) și (2) Cod penal în art. 242 din Codul penal din 1968.

După efectuarea cercetărilor, pe care noi le considerăm insuficiente, prin ordonanța atacată s-a dispus clasarea cauzei, sub aspectul art. 242 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, pe considerentul că nu există probe certe din care să rezulte existența faptei și vinovăția făptuitorului.

Considerăm că soluția de clasare din cuprinsul ordonanței atacate este nelegală și netemeinică pentru cele ce vom expune în continuare:

Aspecte de nelegalitate:

Astfel cum se menționează în ordonanța atacată, prin ordonanța din data de 18.03.2020 s-a dispus începerea in rem a urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de sustragere și distrugere de înscrisuri.

Așadar, începând cu data de 18.03.2020 UC a dobândit calitatea procesuală de persoană vătămată - subiect procesual principal, în conformitate cu dispozițiile art. 79 din C. p. p.

Potrivit art. 81 din același cod, persoana vătămată are mai multe drepturi în cadrul procesului penal, printre care ” dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepții și de a pune concluzii, dreptul de a formula cereri ce țin de soluționarea laturii penale a cauzei și dreptul de a fi ascultată.”

Se observă, însă, că organul de cercetare penală a propus soluția atacată fără a chema în prealabil un reprezentant al persoanei vătămate pentru a-1 asculta cu privire la aspectele sesizate și pentru ca acesta să aibă, astfel, posibilitatea procedurală de a-și susține demersul judiciar, prin detalierea și completarea plângerii și propunerea de noi probatorii, altele decât cele menționate inițial în actul de sesizare.

Acționând de o asemenea manieră, nu numai că au fost încălcate direct drepturile procesuale ale persoanei vătămate, mai sus evocate, dar organul de cercetare penală s-a abătut și de la obligațiile legale ce-i incumbau, în raport cu exigențele obiectului urmăririi penale și cu rolul activ în administrarea probelor, în vederea aflării adevărului.

Au fost, prin urmare, nesocotite, de asemenea în mod direct, prevederile art 5, art 285 și art 306 din C.p.p.

Mai mult decât atât, prin nechemarea și neaudierea reprezentantului persoanei vătămate, organul de cercetare penală a dat dovadă, în opinia noastră, de subiectivitate în efectuarea anchetei, îndepărtându-se astfel de obligația de imparțialitate, care nu este doar o simplă garanție procesual-penală, consacrată ca atare de art 306 alin. 3 din C.p.p., ci un principiu de rang constituțional, consacrat în art. 132 alin. 1 din Constituția României.

Aspecte de netemeinicie:

Astfel cum reiese din declarațiile martorilor BS și VC, dar și din înregistrarea audio-video ce conține o discuție purtată pe tema aspectelor semnalate de către cel din urmă cu făptuitorul există indicii temeinice că înscrisurile emise de firma prestatoare, privind lucrările de deszăpezire, nu numai că au fost predate către un reprezentant al primăriei, dat au și fost depuse în contabilitatea instituției.

Mai mult, la presiunile exercitate de către martorul VC asupra făptuitorului, acesta era singurul interesat să emită în fals acel contract de prestări servicii, pentru a putea justifica decontarea serviciilor executate în mod real, în condițiile în care la momentul respectiv nu mai putea fi încheiat retroactiv un contract de deszăpezire.

Este cert că tot făptuitorul avea interesul ca, la momentul controlului efectuat de către reprezentanții Curții de Conturi, să rețină înscrisurile depuse de către TC, din care rezulta în mod real efectuarea lucrărilor de deszăpezire, întrucât aceste documente nu justificau obiectul contractului întocmit ' în mod artificial.

In aceste condiții, apreciem că se impunea efectuarea în continuare a urmăririi  penale față de făptuitor și administrarea de noi probe, care ar putea dovedi realitatea afirmațiilor noastre din cuprinsul plângerii formulate.

Față de cel expuse, considerând că soluția adoptată în cauză este nelegală și netemeinică, vă solicităm domnule prim-procuror:

Infirmarea soluției de clasare cuprinsă în Ordonanța nr. 186/P/2020, din data de 31.07.2020;

Redeschiderea și reluarea urmăririi penale în cauză. ”

Prin ordonanţa nr. 21/II/2/2020 din data de 17.09.2020 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia ( f 1-3 ds. nr. 21/II/2/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia – ataşat) s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de UC impotriva ordonanţei de clasare nr. 186/P/2020  din data de 31.07.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia.

În motivarea ordonanţei s-au arătat următoarele :

„  La data de 04.09.2020 a fost înregistrată la unitatea noastră de parchet plângerea formulată de UC legal reprezentată prin Primar- ec. PN împotriva Ordonanței de clasare nr. 186/P/2020 din 31.07.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia.

Soluția a fost comunicată petentului la data de 12.08.2020, iar plângerea împotriva soluției a fost depusă la poșta la data de 02.09.2020, deci în termenul prevăzut de lege.

Prin Ordonanța nr. 186/P/2020 din 31.07.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia s-a dispus clasarea în ceea ce privește săvârșirea de către BV a infracțiunii de sustragerea sau distrugerea unor înscrisuri , faptă prev. și ped. de art. 242 C.p.(1968) cu aplic. art. 5 C.p., deoarece fapta sesizată nu există.

In fapt, se reține că în cursul anului 2013, numitul BV- Primar al orașul Comarnic la acea vreme, a reținut înscrisurile depuse de TC, care dovedeau executarea lucrărilor de deszăpezire, respectiv devizul analitic și pontajele ce se regăseau în contabilitatea furnizorului și le-a înlocuit cu alte documente care atestă fapte nereale (pontaje, deviz analitic).

Prin ordonanța din data de 18.03.2020, s-a dispus începerea urmăririi penale IN REM sub aspectul săvârșirii infracțiunii de sustragerea sau distrugerea unor înscrisuri, faptă prev. si ped. de art. 259 alin.l și 2 din Noul Cod penal.

Actele de urmărire penală au scos în evidență că la data de 26.04.2012 s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 3612, între orașul Comarnic, în calitate de achizitor, reprezentat de primarul de la acea vreme, BV și STC., în calitate de prestator, reprezentată de VC, ce avea ca obiect „servicii de închirieri utilaje.”

Facem mențiunea că societatea prestatoare a emis factura fiscală seria TIBI-F nr. 0006223 din 27.06.2012 în valoare de 73.966 lei inclusiv TVA, care a fost achitată prin OP 1150/03.07.2012, iar în cursul anului 2013, Curtea de Conturi - Camera de Conturi Prahova a efectuat un audit financiar asupra contului de execuție  pe anul 2012 la U.C, ocazie cu care, la dispoziția inspectorilor de audit  financiar au fost puse mai multe documente anexate facturii mai sus menționate,  respectiv deviz analitic și fișe de utilizare a timpului de lucru pentru utilajele  închiriate care relevă executarea de lucrări de întreținere a dramurilor publice în  perioada mai-iunie 2012.

În urma efectuării auditului financiar, Curtea de Conturi - Camera de Conturi Prahova a constatat că UC a achitat sumane 73.966 lei către  TC, reprezentând contravaloarea serviciilor de închiriere utilaje pentru care nu există documente justificative legal întocmite care să ateste  realitatea serviciilor facturate și a prețului pretins. De asemenea, s-a constatat că recepția lucrărilor facturate nu a fost efectuată. Astfel, prin Decizia nr. 107/2013, Curtea de Conturi - Camera de Conturi Prahova, a stabilit măsuri de recuperare a prejudiciului cauzat.

În contextul celor prezentate, la data de 27.08.2014, reprezentantul TC, VC, s-a prezentat la sediul Primăriei, Comarnic pentru a arăta că factura seria TIBI-F nr. 0006223 din 27.06.2012 a fost emisă pentru servicii de deszăpezire a drumurilor publice ale orașului Comarnic în  perioada februarie-martie 2012, nicidecum pentru lucrări de întreținere a drumurilor  ce ar fi fost executate în perioada mai-iunie 2012. Totodată, a precizat că devizul de  lucrări și fișele de lucru prezentate inspectorilor antifraudă nu sunt cele reale și nu  se regăsesc și în contabilitatea societății, menționând, de asemenea, că semnăturile și ștampilele aplicate pe documentele pe documentele prezentate Curții de Conturi  nu îi aparțin.

Ulterior, discuția purtată la data de 27.08.2014 la sediul Primăriei Comarnic la care au participat Primarul BV împreună cu alți funcționari ai  Primăriei și VVC a fost înregistrată audio/video de către acesta din urmă, fără cunoștința celorlalți participanți.

În anul 2017, UC reprezentată prin noul Primar - PN, a sesizat unitatea noastră de parchet cu privire la faptele mai sus prezentate, fiind constituit dosarul penal nr. 667/P/2017, în care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, faptă prev. și ped. de art. 297 alin. 1 din Codul penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. și ped. de art. 322 alin.l din Codul penal. Cu ocazia cercetărilor efectuate s-a constatat că în cazul ambelor fapte sesizate a intervenit prescripția răspunderii penale, cauza fiind clasată în temeiul dispozițiilor art. 315 alin.l lit.(b), rap. la art. 16 alin.l lit. (f) din C.p.p..

La data de 25.02.2020, petenta UC, cu sediul în orașul Comarnic, strada Republicii, nr. 104, județul Prahova, CUI 2845761, reprezentata prin Primar - PN, a sesizat din nou Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia cu împrejurările menționate anterior, solicitând efectuarea de cercetări în cauză față de numitul BV sub aspectul săvârșirii infracțiunii de sustragerea sau distrugerea unor înscrisuri, faptă prev. și ped. de art. 259 alin.l și 2 din Noul Cod penal. Plângerii formulate i s-a anexat un CD suport ce conține înregistrarea audio/video a discuției purtate la sediul Primăriei Comarnic în data de 27.08.2014 la care au participat Primarul BV împreună cu alți funcționari ai Primăriei și VC, reprezentant al TC.

Inițial, cauza a fost repartizată spre soluționare Serviciului de Investigare a Criminalității Economice din cadrul I.J.P. Prahova, iar ulterior, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia din data de 05.05.2020, s-a dispus ca cercetările să se efectueze de către Poliția orașului Comarnic, competentă în raport cu fapta sesizată.

Facem precizarea că în vederea stabilirii situației de fapt în raport cu infracțiunea sesizată, s-a procedat la exploatarea materialului probator indicat de reclamant, respectiv CD-ul suport conținând discuția purtată în data de 27.08.2014 la sediul Primăriei Comarnic la care au participat Primarul BV împreună cu alți funcționari ai Primăriei și VC, reprezentant al TC prin transcrierea și materializarea acesteia într-un proces-verbal.

Din datele obținute nu au rezultat probe care să conducă la indicarea unei persoane ca autor al faptei cercetate, ori, mai mult, care să contureze în concret existența acestei infracțiuni. Se rețin, în contextul discuției purtate, fapte ce ar putea întruni elementele constitutive al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. și ped. de art. 322 alin.l din Codul penal, fapte care, însă, au făcut obiectul dosarul penal nr. 667/P/2017, în cadrul căruia s-a reținut incidența art. 16 alin.l lit. (f) din Cod proc. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

Facem mențiunea că s-a procedat la audierea în calitate de martor a numirilor VC, PC, CM, PN, VI, PM, SG și BS.

Din declarațiile martorilor audiați s-a reținut faptul că în perioada februarie- martie 2012, ca urmare a fenomenelor meteo de ninsori abundente, neobișnuite pentru acea perioadă, au fost necesare măsuri speciale pentru achiziții prestări servicii deszăpezire. Achizițiile prestări servicii pentru deszăpezire constau în închirierea de utilaje de la societăți de profil, printre care și TC In acest sens, la data de 26.04.12.2012 s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 3612, între orașul Comarnic, în calitate de achizitor, reprezentat de primarul la acea vreme, BV și STC., în calitate de prestator, reprezentată de VC ce avea ca obiect „servicii de închirieri utilaje.” In temeiul acestui contract, societatea prestatoare a emis factura fiscală seria TIBI-F nr. 0006223 din 27.06.2012 în valoare de 73.966 lei inclusiv TVA, care a fost achitată prin OP 1150/03.07.2012. Acestei facturi i-au fost anexate documente reprezentând deviz analitic și fișe de utilizare a timpului de lucru pentru utilajele închiriate care relevă executarea de lucrări de întreținere a drumurilor publice în perioada mai-iunie 2012 și nu pentru lucrările de deszăpezire ce au fost executate de TC în perioada februarie-martie 2012.

Din declarația numitului VC reiese faptul că societatea pe care o administrează a executat lucrări de deszăpezire în perioada februarie-martie 2012 și nu lucrări de amenajare drumuri. Activitatea utilajelor închiriate era pontată de numitul BS, Șef Serviciu întreținere Străzi din cadrul Primăriei Comarnic la acel moment. Pontajele întocmite de acesta erau înaintate către TC iar ulterior un exemplar împreună cu factura emisa era înaintate Primăriei în vederea decontării. Totodată, VC a precizat că atunci când s-a prezentat la Primăria Comarnic în vederea clarificării situației, reprezentanții Primăriei i-au prezentat aceleași documente care există și în evidența societății pe care o administrează.

Cu privire la obiectul cauzei, numitul Bălănică Stelian a declarat faptul că TC a executat lucrări de deszăpezire în perioada februarie-1 martie 2012, iar el s-a ocupat de întocmirea pontajelor utilajelor închiriate. După ce  întocmea pontajele, un exemplar al acestora erau înmânate TC și un exemplar era înaintat către contabilitatea Primăriei Comarnic.

Totodată, acesta a susținut că atât semnăturile de pe devizul analitic și foile de utilizare a timpului care relevă efectuarea de către TC de  lucrări de deszăpezire în perioada februarie - martie 2012, cât și semnăturile de pe devizul analitic și foile de utilizare a timpului care relevă efectuarea de către TC a lucrărilor de întreținere drumuri în perioada mai - iunie 2012 îi aparțin, însă nu își mai amintește în ce împrejurări a luat la cunoștință și a semnat acele documente. Nu poate preciza de ce a semnat documentele reprezentând lucrările de amenajare drumuri din perioada mai - iunie 2012 ce ar fi fost efectuate  de TC sau dacă acestea au fost efectuate în mod real. Nu își amintește să fi semnat în fals sau să fi falsificat acele documente, dar cu siguranță nu a sustras el documente din Primărie.

De asemenea, a menționat că nici BV și nici alt funcționar  din cadrul Primăriei nu i-a cerut să întocmească în fals documente sau să releve efectuarea unor lucrări nereale, în nicio împrejurare.

Aspectele menționate de martorii VC și BS cu privire la depunerea la sediul Primăriei Comarnic a documentelor reprezentând devizul analitic și fișele de utilizare a timpului de lucru pentru utilajele închiriatei care relevă executarea de lucrări de deszăpezire executate de TC în perioada februarie-martie 2012, au fost infirmate atât prin declarațiile martorilor : CM - viceprimar al orașului Comarnic la| acea vreme, VI- secretar al Primăriei orașului Comarnic la acea vreme, PM - director economic în cadrul Primăriei orașului| Comarnic la acea vreme și SG- referent în cadrul Direcției Economicei - Primăria orașului Comarnic, cât și prin faptul că în evidențele instituției nu se regăsesc înregistrate documentele care relevă executarea lucrărilor de deszăpezire și nu a fost identificat un mijloc de probă real pe fondul căruia să se contureze bănuiala rezonabilă că acestea s-au aflat în păstrarea sau deținerea instituției. Mai mult, martorii precizează că documentele de deszăpezire nu au ajuns niciodată la contabilitatea Primăriei și niciunul dintre martorii audiați nu au constatat existența fizică a documentelor ce fac obiectul cauzei.|

Martora PM a mai declarat că, referitor la discuția purtata în sediul Primăriei în data de 27.08.2014 la care a participat împreună cu Primarul BD, alți funcționari și VC, la data respectivă i-au fost prezentate lui VC documentele existente în contabilitatea Primăriei respectiv cele anexate facturii, care relevă executarea de lucrări de balastare și săpături în perioada mai - iunie 2012, documente care au și fost puse la dispoziția Curții de Conturi. Aceste documente au fost singurele care se regăsesc în evidențele Primăriei. Totodată, în același context, martorul PC a susținut că i-a pus la dispoziție lui VC doar o copie a informării Curții de Conturi cu privire la măsurile dispuse și nu alte documente și că nu a văzut în sediul Primăriei documentele care atestă executarea lucrărilor de deszăpezire executate de TC în perioada februarie-martie 2012.

BV a precizat că de confirmarea foilor de utilizare a timpilor de lucru pentru lucrările executate se ocupa BS Șef Serviciu întreținere Drumuri și Străzi. Foile de utilizare a timpilor de lucru nu ajungeau la acesta și se poate constatata că nu există semnătura sa pe niciuna dintre ele. Nu a știut nimic despre neconcordanța între documentele ce relevau lucrările executate de TC până la emiterea Raportului Curții de Conturi, iar referitor la discuția purtată în data de 27.08.2014 în sediul Primăriei la care a participat împreună cu alți funcționari și VC a precizat că în acea zi i-a fost prezentată lui VC doar factura în valoare de 73.966 lei.

Din actele de urmărire penală în cauză s-a reținut că fapta cercetată a fost săvârșită în cursul anului 2013, perioadă în care era în vigoare Codul penal din 1968 și realizează conținutul legal al infracțiunii prev. și ped. de art. 242 din Vechiul Cod penal, constatându-se totodată incidența dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, cu referire la aplicarea legii mai favorabile iar pe cale de consecință, prin ordonanța din data de 20.07.2020, confirmată de unitatea noastră de parchet la aceeași dată, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei cercetate : din infracțiunea de sustragerea sau distrugerea unor înscrisuri, faptă prev. si ped. de art. 259 alin. l și 2 din Noul Cod penal în infracțiunea de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, faptă prev. si ped. de art. 242 din Codul penal din 1968.

Facem precizarea că în Ordonanța de clasare, procurorul care a supravegheat cercetările și-a însușit referatul minuțios întocmit de organul de cercetare penală și suplimentar față de cele reținute în referat, a constatat că la dosarul cauzei nu există probe certe din care să rezulte existența faptei penale imputate și vinovăția făptuitorului, sens în care a dispus clasarea cauzei.

Pentru aceste considerente, procurorul care a soluționat dosarul nr. 186/P/2020 a dispus clasarea cauzei, apreciind că fapta sesizată nu există.

În plângerea pe care a formulat-o împotriva soluției de clasare, Unitatea Administrativ Teritorială Comarnic, prin primar, a criticat ordonanța sub aspectul nelegalității, pe considerentul că UC, deși ar avea în speță calitatea de persoană vătămată, nu ar fi fost audiată, și sub aspectul netemeiniciei pe considerentul că din declarațiile martorilor BS și VC rezultă că înscrisurile emise de firma prestatoare, privind lucrările de deszăpezire, au fost predate în contabilitatea primăriei.

Facem precizarea că primul aspect al criticii este nefondat, întrucât în speță a fost audiat în calitate de martor, ca reprezentant al Primăriei Comarnic, primarul PN, precum și alți reprezentanți ai Primăriei Comarnic (secretarul VI, inspectorul Direcția Financiar Contabilitate- PM filele 20-21, 23-24, 26-27).

Referitor la cel de al doilea aspect este de menționat că declarațiile martorilor BS și VC trebuie coroborate cu întregul ansamblu probator administrat în cauză, ori din actele efectuate nu rezultă în mod  evident și cert aspectul susținut de UC în plângerea împotriva soluției.

In acest context, apreciem că soluția dispusă de procuror, respectiv ordonanța  de clasare nr. 186/P/2020 din 31.07.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, este temeinică și legală, urmând ca plângerea formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Comarnic, legal reprezentată prin Primar- ec. PN să fie respinsă ca neîntemeiată.”

Ordonanţa a fost comunicată petentei persoană vătămată la data de 24.09.2020 (f 10 - ds. 21/II/2/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia – ataşat ).

La data de 06.10.2020 s-a înregistrat pe rolul  Judecătoriei Sinaia sub nr. de dosar 1688/310/2020 plângerea formulată, în termenul legal prevăzut de art. 340 alin. 1 Cod pr. penală, de către petenta persoană vătămată UC in contradictoriu cu intimatul BV împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa de clasare nr. 186/P/2020 din data de 31.07.2020 adoptată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia în dosarul de urmărire penală cu acelaşi număr, menţinută prin ordonanţa nr. 21/II/2/2020 a prim-procurorului aceleiaşi unităţi de Parchet, pe care le consideră nelegale si netemeinice.

În motivare, petenta a arătat următoarele :

A formulat o plângere penală îndreptată împotriva numitului BV, în care a arătat, în esență că în luna februarie 2012, urmare căderilor masive de zăpadă, făptuitorul, în calitate de primar al orașului Comarnic, a apelat și la serviciile TC, care la timpul respectiv deținea utilaje apte să execute lucrări de deszăpezire, impuse de starea vremii.

A menționat în cuprinsul plângerii că, cu acea ocazie nu a fost încheiat un contract de prestări servicii, iar după o perioadă numitul Vlad Constantin, administratorul firmei prestatoare a solicitat decontarea serviciilor prestate, situație în care a fost întocmit în mod artificial un contract având ca obiect „servicii închirieri utilaje”, în baza căruia să se justifice plățile către furnizor.

Cu ocazia unei misiuni de audit financiar efectuat de reprezentanți ai Curții de Conturi - Camera de Conturi Prahova, înscrisurile depuse de TC care dovedeau efectuarea lucrărilor de deszăpezire au fost reținute de făptuitor, și le-a înlocuit cu altele care atestau fapte nereale, pe care le-a prezentat organelor de control.

Prin ordonanța din data de 18.03.2020 s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem” cu privire la săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 259 alin. (1) și (2) Cod penal, iar prin ordonanța din data de 20.07.2020 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 259 alin. (1) și (2) Cod penal în art. 242 din Codul penal din 1968.

După efectuarea cercetărilor, pe care le consideră insuficiente, prin ordonanța atacată s-a dispus clasarea cauzei, sub aspectul art. 242 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, pe considerentul că nu există probe certe din care să rezulte existența faptei și vinovăția făptuitorului.

Consideră că soluția de clasare din cuprinsul ordonanței atacate este nelegală și netemeinică pentru cele ce vor expune în continuare:

1. Aspecte de nelegalitate :

Astfel cum se menționează în ordonanța atacată, prin ordonanța din data de 18.03.2020 s-a dispus începerea in rem a urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de sustragere și distrugere de înscrisuri.

Așadar, începând cu data de 18.03.2020 UC a dobândit calitatea procesuală de persoană vătămată - subiect procesual principal, în conformitate cu dispozițiile art. 79 din C. p. p.

Potrivit art. 81 din același cod, persoana vătămată are mai multe drepturi în cadrul procesului penal, printre care, ” dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepții și de a pune concluzii, dreptul de a formula cereri ce țin de soluționarea laturii penale a cauzei și dreptul de a fi ascultată ”.

Se observă, însă, că organul de cercetare penală a propus soluția atacată fără a chema în prealabil un reprezentant al persoanei vătămate pentru a-1 asculta cu privire la aspectele sesizate și pentru ca acesta să aibă, astfel, posibilitatea procedurală de a-și susține demersul judiciar, prin detalierea și completarea plângerii și propunerea de noi probatorii, altele decât cele menționate inițial în actul de sesizare.

Acționând de o asemenea manieră, nu numai că au fost încălcate direct drepturile procesuale ale persoanei vătămate, mai sus evocate, dar organul de cercetare penală s-a abătut și de la obligațiile legale ce-i incumbau, în raport cu exigențele obiectului urmăririi penale și cu rolul activ în administrarea probelor, în vederea aflării adevărului.

Au fost, prin urmare, nesocotite, de asemenea în mod direct, prevederile art. 5, art. 285 și art. 306 din C.p.p.

Mai mult decât atât, prin nechemarea și neaudierea reprezentantului persoanei vătămate, organul de cercetare penală a dat dovadă de subiectivitate în efectuarea anchetei, îndepărtându-se astfel de obligația de imparțialitate, care nu este doar o simplă garanție procesual-penală, consacrată ca atare de art. 306 alin. 3 din C.p.p., ci un principiu de rang constituțional, consacrat în art. 132 alin. 1 din Constituția României.

2. Aspecte de netemeinicie :

Astfel cum reiese din declarațiile martorilor BS și VC, dar și din înregistrarea audio-video ce conține o discuție purtată pe tema aspectelor semnalate de către cel din urmă cu făptuitorul există indicii temeinice că înscrisurile emise de firma prestatoare, privind lucrările de deszăpezire, nu numai că au fost predate către un reprezentant al primăriei, dar au și fost depuse în contabilitatea instituției.

Mai mult, la presiunile exercitate de către martorul VC asupra făptuitorului, acesta era singurul interesat să emită în fals acel contract de prestări servicii, pentru a putea justifica decontarea serviciilor executate în mod real, în condițiile în care la momentul respectiv nu mai putea fi încheiat retroactiv un contract de deszăpezire.

Este cert că tot făptuitorul avea interesul ca, la momentul controlului efectuat de către reprezentanții Curții de Conturi, să rețină înscrisurile depuse de către TC, din care rezulta în mod real efectuarea lucrărilor de deszăpezire, întrucât aceste documente nu justificau obiectul contractului întocmit în mod artificial.

În aceste condiții, apreciază că se impunea efectuarea în continuare a urmăririi penale față de făptuitor și administrarea de noi probe, care ar putea dovedi realitatea afirmațiilor noastre din cuprinsul plângerii formulate.

Împotriva soluțiilor a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, însă prin Ordonanța nr. 21/II/2/2020 din data de 17.09.2020, s-a dispus respingerea plângerii, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției de respingere a plângerii se precizează că în cauză au fost audiați, în calitate de martori, atât primarul localității, cât și secretarul orașului și un inspector din cadrul Direcției Financiar-Contabilitate, astfel că nu se susține critica privind neaudierea persoanei vătămate.

De asemenea, se precizează că din ansamblul probator administrat în cauză, ori din actele efectuate nu rezultă în mod evident și cert aspectul susținut în cuprinsul plângerii împotriva soluției, respectiv acela că înscrisurile emise de firma prestatoare, privind lucrările de deszăpezire, au fost predate în contabilitatea primăriei.

În raport, de cele expuse, se poate observa pe de o parte că motivarea prim-procurorului cu privire la soluția adoptată este lapidară și neconcludentă, iar pe de altă parte soluția de respingere este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 79 din Codul de procedură penală persoana vătămată este aceea care a suferit o vătămare prin fapta penală, în cazul de față UC.

Faptul că persoanele susmenționate au fost audiate în calitate de martori în cauză, nu înseamnă că aceștia au exprimat în declarațiile lor poziția oficială a persoanei vătămate, ci numai au relatat aspecte pe care le cunosc și asupra cărora au fost chestionați.

Mai mult niciunul dintre aceștia nu au fost mandatați de către instituție să exprime poziția acesteia.

În consecință trebuie făcută distincție între declarațiile de martori și declarația persoanei vătămate.

Sub aspectul temeiniciei soluției de clasare s-a menţionat că, potrivit art. 305 alin. (3) Cod procedură penală „Atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta ...organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de acesta... ”

Așadar în această fază a procesului nu există condiția unor probe evidente și certe de vinovăție ci numai existența unei bănuieli rezonabile de săvârșire a faptei.

Ori, din analiza materialului probator, se poate observa faptul că există o asemenea bănuială și, în plus, puteau fi obținute și alte probe în sprijinul învinuirii. ”

Petenta a depus la dosar concluzii scrise (f 16-17) prin care a menţinut motivele expuse in cuprinsul plângerii ; suplimentar a mai arătat si că se poate constata că organul de cercetare penală nu a manifestat un rol activ, in sensul extinderii investigaţiilor la modul necesar pentru a realiza scopul procesului penal . În aceste împrejurări, pasivitatea de care a dat dovadă organul de cercetare penală a condus la adoptarea unei soluţii injuste, in contradicţie cu principiul aflării adevărului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19.11.2020 s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se solicita de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia să se înainteze suportul optic C.D. depus la data de 02.03.2020 odată cu sesizarea formulată de persoana vătămată, precum si suportul optic C.D. depus de persoana vătămată la data de 12.08.2020 în dosarul de urmărire penala nr. 186/P/2020 (file 19-21).

La data de 27.11.2020 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia a depus la dosar suportul optic C.D. din data de 02.03.2020 si suportul optic C.D. depus de persoana vătămată la data de 12.08.2020 în dosarul de urmărire penala nr. 186/P/2020 (file 24-26).

Intimatul VB , prezent în instanţă la termenele de judecată din datele de 05.11.2020 si 03.12.2020, a solicitat menţinerea soluţiei pronunţată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia.

Analizând ordonanţele procurorilor date în dosarul de urmărire penală nr. 186/P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, raportat la actele de urmărire penală efectuate şi la motivele prezentate de petentă în susţinerea plângerii formulate împotriva soluţiei de clasare, judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele  :

Criticile petentei cu referire la soluţia de clasare sunt structurate pe două coordonate principale si anume :

1. aspecte de nelegalitate;

2. aspecte de netemeinicie;

Sub un prim aspect, cel al pretinsei nelegalităţi a ordonanţei de clasare se constată următoarele :

Petenta susţine că, in calitatea sa de persoană vătămată, calitate dobândită în condiţiile art. 79 Cod pr. penală, trebuia să beneficieze de toate drepturile conferite acesteia de disp. art. 81 Cod pr. penală , cu referire expresă la dreptul de a fi ascultată – drept procesual care, in opinia sa, a fost încălcat de organele de cercetare penală. Mai arată si că nu a fost chemat, in prealabil de a se propune soluţia de clasare, un reprezentant al ei, pentru a fi ascultat cu privire la aspectele sesizate si pentru ca acesta să aibă posibilitatea procedurală de a-şi susţine demersul judiciar, prin detalierea si completarea plângerii si propunerea de noi probatorii, altele decât cele menţionate iniţial in actul de sesizare.

Nu poate fi primită acestă critică a petentei, nefiind reală, întrucât se constată că a fost ascultat  Primarul or. Comarnic, SN, reprezentantul legal al instituţiei persoană vătămată, conform art. 154 alin. 6 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi semnatarul, in această calitate, al plângerii penale - obiect al dosarului de urmărire penală nr. 186/P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia.

În consecinţă se apreciază că atât prevederile art. 81 alin. 1 lit. f Cod pr. penală cât si ale art. 5, art. 285 si art. 306 Cod pr. penală, au fost respectate.

Primarul or. Comarnic a susţinut în declaraţia sa (f 20- 21 – ds. u.p. nr. 186/P/2020 - ataşat), motivele expuse de petentă in plângerea penală pe care a formulat-o la data de 02.03.2020 ( f 5-6 – ds. u.p.).

Cât despre o eventuală „detaliere si completare a plângerii si propunerea de noi probatorii, altele decât cele menţionate iniţial in actul de sesizare ” – se reţine că persoana vătămată avea aceste posibilităţi, pe parcursul urmăririi penale, fără ca potenţialele sale demersuri să  fie condiţionate in vreun fel de ascultarea/neascultarea unui reprezentant al său. Respectivele demersuri judiciare  puteau fi formulate potrivit art. 81 alin. 1 lit. b si c Cod pr. penală, independent de alte acte procedurale.

Sub un al doilea aspect, cel al pretinsei netemeinicii a ordonanţei de clasare se constată următoarele :

Petenta susţine că se impunea efectuarea in continuare a urmăririi penale faţă de făptuitor si administrarea de noi probe, care ar putea dovedi realitatea afirmaţiilor sale din cuprinsul plângerii formulate , întrucât făptuitorul este cel care avea interesul ca , la momentul controlului efectuat de catre reprezentanţii Curţii de Conturi, să reţină înscrisurile depuse de catre TC, din care rezulta în mod real efectuarea lucrărilor de deszăpezire, deoarece aceste documente nu justificau obiectul contractului întocmit in mod artificial. De asemenea, tot făptuitorul era cel interesat să emită în fals acel contract de prestări servicii , pentru a putea justifica decontarea serviciilor executate în mod real, in condiţiile in care la momentul respectiv, nu mai putea fi încheiat retroactiv un contract de deszăpezire.

Potrivit art. 305 alin. 3 Cod pr. penală  : atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală şi nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta, care dobândeşte calitatea de suspect. Măsura dispusă de organul de cercetare penală se supune, în termen de 3 zile, confirmării procurorului care supraveghează urmărirea penală, organul de cercetare penală fiind obligat să prezinte acestuia şi dosarul cauzei.

Cu privire la noţiunea de „bănuială rezonabilă” , Curtea Constituţională a României a statuat prin Decizia nr. 99/2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 305 alin. (1) și (3) și ale art. 309 alin. (1) din Codul de procedură penală – următoarele :

“ În ceea ce privește sintagma „indicii rezonabile“, Curtea a apreciat că aceasta este echivalentă cu cea de „bănuială rezonabilă“/„suspiciuni rezonabile“ și presupune existența unor fapte sau informații capabile să convingă un observator obiectiv că individul în cauză poate să fi comis infracțiunea. Ceea ce poate fi considerat „rezonabil“ va depinde însă de toate aspectele cauzei (Hotărârea din 22 mai 2014, pronunțată în Cauza Ilgar Mammadov împotriva Azerbaidjanului, paragraful 88; Hotărârea din 30 august 1990, pronunțată în Cauza Fox, Campbell și Hartley împotriva Regatului Unit, paragraful 32).

Având în vedere aceste considerente, Curtea a constatat că reglementarea etapei urmăririi penale in rem garantează caracterul echitabil al desfășurării urmăririi penale, astfel încât orice acte de cercetare să se desfășoare într-un cadru procesual și nicio persoană să nu fie pusă sub acuzație în lipsa unor date sau probe din care să rezulte indicii rezonabile că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. ”

În prezenta cauză, judecătorul de cameră preliminară - in lipsa unor date sau probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că intimatul VB a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală - nu poate constata existenţa pretinselor aspecte de netemeinicie anterior menţionate, susţinute de catre petenta persoană vătămată, aspecte bazate pe propriile sale deducţii, in sensul că intimatul era singurul interesat să emită în fals contractul de prestări servicii si să reţină, la momentul controlului efectuat de Curtea de Conturi, înscrisurile depuse de catre TC. 

Petenta susţine si că, aşa cum reiese din declaraţiile martorilor Bălănică Stelian si Vlad Constantin, dar si din înregistrarea audio-video ce conţine o discuţie purtată pe tema aspectelor semnalate de catre cel din urmă cu făptuitorul, există indicii temeinice că înscrisurile au fost predate catre un reprezentant al primăriei, dar au şi fost depuse contabilitatea instituţiei. Această din urmă împrejurare învederată de petentă nu este însă de natură să contureze o banuială rezonabilă in sensul că intimatul a săvârşit infracţiunea care face obiectul cauzei, respectiv sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev. si ped. de art. 242 Cod penal de la 1968.

De altfel, atât din declaraţiile celor 8 martori ascultaţi in dosarul de urmărire penală nr. 186/P/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, respectiv : VC , PC, CM , PN, VI, PM, SG si BS (f 10-35) cât si din înregistrările audio-video redate pe suport electronic CD (f 25, 26 – ds. 1688/310/2020) -  nu rezultă bănuiala rezonabilă că intimatul BV a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală , ci  : - rezultă că nu poate fi identificată vreo  persoană care să fi sustras, înlocuit sau distrus documentele in cauză; - nu rezultă că acele documente (deviz analitic, pontaj lucrări deszăpezire) au fost într-adevăr sustrase/înlocuite ; - nu se ştie dacă acestea au ajuns in Primărie pentru a putea fi sustrase.

În evidențele instituției nu se regăsesc înregistrate documentele care relevă executarea lucrărilor de deszăpezire și nu a fost identificat un mijloc de probă real pe fondul căruia să se contureze bănuiala rezonabilă că acestea s-au aflat în păstrarea sau deținerea instituției. Din probatoriul administrat rezultă faptul că  documentele de deszăpezire nu au ajuns niciodată la contabilitatea Primăriei și niciunul dintre martorii audiați nu a constatat existența fizică a documentelor ce fac obiectul cauzei.

Cu privire la susţinerile petentei în sensul că persoanele ascultate in calitate de martori nu au exprimat poziţia oficială a UC, niciunul dintre aceştia nefiind mandataţi de catre instituţie sa exprime poziţia acesteia – judecătorul de cameră preliminară constată următoarele :

1.referitor la declaraţia Primarului or. Comarnic, SN(f 20-21 – ds. u.p. 186/P/2020 - ataşat) – se reţine că, potrivit art. 154 alin. 6 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ : Primarul, în calitatea sa de autoritate publică executivă a administraţiei publice locale, reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române şi străine, precum şi în justiţie.

Aşa fiind, calitatea Primarului SN de reprezentant al U.A.T.or. Comarnic subzistă ope legis, nefiind necesar vreun mandat de reprezentare din partea instituţiei, astfel cum in mod netemeinic susţine petenta (f 6 – alineat 3 – dosar nr. 1688/310/2020). 

2.cât priveşte susţinerea petentei in sensul că persoanele audiate in calitate de martori au relatat numai aspectele pe care le cunosc si asupra cărora au fost chestionaţi, neexprimând poziţia oficială a persoanei vătămate – se reţin,  cu referire la aceeaşi declaraţie a Primarului or. Comarnic (f 20-21 – ds. u.p.), două aspecte :

- a fost exprimată poziţia oficială a U.A.T. or. Comarnic prin reprezentantul său legal, care a susţinut plângerea penală astfel cum a fost formulată si semnată de catre acesta, în cuprinsul declaraţiei sale fiind expuse motivele care au fundamentat plângerea;

- atât in cursul anului 2013, când a fost efectuată misiunea de audit financiar de catre reprezentanţii Curţii de Conturi – Camera de Conturi Prahova cât şi in cursul anului 2012, când a fost încheiat contractul de servicii nr. 3612/26.04.2012, calitatea de Primar al or. Comarnic o avea intimatul VB si nu actualul Primar, SN, aşa încât acesta din urmă, in cuprinsul declaraţiei nu a relevat împrejurări de fapt contemporane exercitării funcţiei sale.

În drept, judecătorul de cameră preliminară constată incidenţa în cauză a următoarelor dispoziţii legale :

Art. 315 Cod pr. penală prevede :

(1) Clasarea se dispune când:

b) există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1).

Art. 16 Cod pr. penală prevede cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale :

(1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:

a) fapta nu există;

Conform art. 341 alin. 6  Cod pr. penală : în cauzele in care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluţii : a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă, ori, după caz, ca nefondată;

Raportându-se aceste dispoziţii legale la speţa de faţă, se constată că fapta sesizată nu există, în consecinţă în mod legal si temeinic a fost dispusă soluţia de clasare faţă de intimatul BV pentru infracţiunea prev. si ped. de art. 242 Cod penal de la 1968 cu aplic. art. 5 Cod penal -  prin  ordonanţa  nr. 186/P/2020 din data de 31.07.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, confirmată prin ordonanţa nr. 21/II/2/2020 din data de 17.09.2020 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia.

Pentru toate considerentele expuse, judecătorul de cameră preliminară va dispune :

În baza art. 341 alin. 6 lit. a  Cod pr. penală respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petenta UC reprezentata legal prin Primar, în contradictoriu cu intimatul BV - împotriva ordonanţei de clasare nr. 186/P/2020 din data de 31.07.2020 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, confirmată prin ordonanţa nr. 21/II/2/2020 din data de 17.09.2020 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia.

În baza art. 275 alin. 2 Cod pr. penală va fi obligată petenta la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare