Plângere contravenţională

Dosar nr. 3412/308/2019

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SIGHIŞOARA

CIVIL

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 226/2020

Şedinţa publică  din  27 Februarie 2020

Completul compus din:

PREŞEDINTE Georgiana Urian

Grefier Mioara Maior Diţa

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S.C.P. - titular al I.I. S.C.P. şi pe intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ MUREŞ, având ca obiect plângere contravenţională - Proces-verbal seria MS nr. 0005480/13.09.2019.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă pentru petent, avocat Maior Ioan şi martorii Tuzes Iren şi Cioantă Gabriel, lipsă fiind reprezentantul intimatului.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Martorii au fost introduşi pe rând în sala de şedinţă şi audiaţi sub prestare de jurământ, declaraţiile acestora fiind consemnate separat şi ataşate la dosar.

Reprezentantul petentului precizează că nu mai are cereri de formulat.

Instanţa închide cercetarea judecătorească, deschide dezbaterile şi acordă cuvântul în susţinerea plângerii.

Reprezentantul petentului, având cuvântul, solicită admiterea plângerii contravenţionale aşa cum a fost formulată şi pe cale de consecinţă, în principal, solicită anularea procesului verbal prin care au fost stabilite cele două contravenţii a câte 10.000 lei fiecare, în cuantum total de 20.000 lei, iar în subsidiar, solicită înlocuirea sancţiunii aplicate cu sancţiunea avertismentului. Reprezentantul petentului susţine că au fost reţinute de către intimat două contravenţii, dintre care una constând în faptul că angajata Tuzes Iren ar fi desfăşurat activitate în afara programului înscris în contractul individual de muncă. Se menţionează faptul că, dacă se va lectura contractul individual de muncă, se poate observa că sunt cuprinse ore pe întregul program, iar în actul adiţional nr. 1, depus la dosar, se specifică clar faptul că în caz de nevoie, angajata poate desfăşura activitate, oricând. Cu toate acestea, organele de control susţin că nu este suficient de clar programul de muncă al angajatei Tuzes Iren, deşi aceştia au avut actul adiţional indicat, astfel că au văzut faptul că este specificat expres că activitatea se desfăşoară inegal, de la ora 9 până la ora 18, sau cumulat câte zile lucrătoare sunt pe lună, total ore, iar la nevoie va înlocui colegul, colega, în caz de concedii sau zile libere. De asemenea, reprezentantul convenţional al intimatului învederează faptul că, dacă se vor lectura foile de prezenţă transmise către ITM, se poate observa că nu a fost încălcat numărul de ore lucrate pe întreaga lună. Se arată că actul adiţional este suficient, în acesta fiind cuprinse toate intervalele orare, iar conform acestui act adiţional angajata poate să lucreze chiar şi o zi întreagă. Consideră că nu a fost săvârșită nicio faptă de către petent care să ducă la sancţionarea acestuia. Întreprinderea individuală prin petent a încheiat contracte individuale de muncă, tocmai pentru a fi în legalitate şi implicit a plătit taxe şi impozite, astfel că nu poate fi vorba de o muncă la negru. Solicită a se reţine buna credinţă a petentului care, în cele 48 de ore avute la dispoziţie pentru a înainta documentele solicitate organului de control nu a făcut niciun act în vederea ascunderii realităţii faptice existente la nivelul întreprinderii individuale. Se susţine faptul că petentul deţine un magazin mic care are un venit brut de 100-200 lei/zi, iar  o sancţiune de 20.000 lei falimentează pur şi simplu toată afacere. Se arată că întreprinderea desfăşoară activitate de aproximativ 2 ani şi nu a avut niciodată vreo problemă similară, de natură a atrage sancţionarea contravenţională.

În ceea ce priveşte cea de-a doua faptă contravenţională reţinută, se arată că, petentul a fost sancţionat practic pentru faptul că angajatul Cioantă Gabriel a desfăşurat activitate între orele 9:30 la 13:30, deşi în contract este prevăzut intervalul 09:00 – 13:00. Se arată faptul că programul de lucru al magazinului era de la 9:30 la 18:00, angajatul Cioantă Gabriel fiind cel care mergea şi deschidea magazinul şi cu bună credinţă, în fiecare zi, a semnat condica de prezenţă de la ora 9:30. Reprezentantul convenţional concluzionează în sensul că petentul şi angajaţii întreprinderii individuale au fost oameni de totală bună credinţă şi nu au încercat niciun moment eludarea dispoziţiilor legale, sens în care, ţinând cont de prevederile contractelor individuale de muncă, de actul adiţional încheiat, solicită, în principal, anularea procesului verbal contravenţional întrucât fapta nu există, iar în subsidiar, solicită transformarea sancţiunii amenzii în avertisment scris.

În temeiul dispoziţiilor art. 394 Cod procedură civilă, instanţa declară închise dezbaterile şi reţine cauza spre soluţionare, pronunţarea urmând să se efectueze în modalitatea punerii soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub dosar nr. 3412/308/2019, la data de 30.09.2019, petentul S.C.P. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureş, în principal, anularea Procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria MS nr. 0005480/13.09.2019, prin care s-a aplicat petentului sancţiunea amenzii în sumă de 20.000 lei, sau în subsidiar,  înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertismentul scris.

În motivarea plângerii, petentul a învederat instanţei că, prin procesul-verbal seria MS nr. 0005480/13.09.2019, întocmit de inspectorii de muncă Korosi Daniela şi Ban Eugenia, a fost sancţionat cu amendă  în cuantum de 20.000 de lei, reţinându-se în sarcina acestuia faptul că, angajaţii Întreprinderii Individuale SAVUŢIU CRISTIAN - PAVEL, respectiv Tuzes Iren si Cioantă Gabriel au prestat muncă în afara programului de lucru stabilit prin contractele individuale de muncă.

Se arată că, în ceea ce o priveşte pe angajata Tuzes Iren, inspectorii de muncă au reţinut faptul că, în condica de prezenţă, au fost zile în care angajata a fost la muncă cu depăşirea numărului de ore stabilit/zi, respectiv, în data de 17.08.2019 un număr de 5 ore pe zi, de la ora 09.00 la ora 14.00, în data de 02.05.2019 şi 26.08.2019 un număr de 8 ore /zi, de la ora 09.00 la ora 17.00, în data de 03.08.2019 un număr de 4 ore/zi, de la ora 09.00 la ora 13.00, în luna iulie 2019, în datele de 13, 27 şi 29, un număr de 5 ore/zi, de la ora 9.00 la ora 14.00, iar in luna iunie 2019, în datele de l, 15 şi 29 a prestat activitate un număr de 5 ore/zi, de la ora 9.00 la ora 14.00, iar in data de 10 si 24 iunie 2019 a prestat activitate un număr de 8 ore/zi de la ora 9.00 la ora 17.00, nerespectând astfel durata timpului de muncă stabilită prin contractul individual de muncă. În ceea ce priveşte activitatea prestată de angajatul Cioantă Gabriel se arată că, inspectorii de munca au constatat faptul că, în conformitate cu condica de prezenţă, au fost zile în care angajatul a fost la muncă în afara programului orar stabilit prin contractul individual de muncă, respectiv, în perioada 24.05.2019-19.07.2019 şi 05.08.2019- 30.08.2019, un număr de 4 ore/zi, în intervalul orar 09.30-13.30.

Petentul apreciază procesul verbal de constatare a contravenţiilor netemeinic şi nelegal, având în vedere faptul că prin Actul adiţional nr. 1/30.04.2018 la contractul individual de munca nr. 3/06.03.2018, a fost stabilit un timp de muncă pentru angajata Tuzes Iren, în intervalele orare 9-11, 10-12, 11-13, 12-14, 13-15, 14-16 sau 15-17; sau cumulat, cate zile sunt pe lună - total ore; la nevoie va înlocui colega, în caz de concedii sau zile libere. Acest program cuprindea întregul program de funcţionare a punctului de lucru de pe str. Octavian Goga nr. 6, Sighişoara.

Petentul învederează faptul că în ceea ce priveşte situaţia angajatului Cioantă Gabriel, acesta din urmă are încheiat contractul individual de munca nr. 05/23.05.2019, prin care s-a stabilit un program de 4 ore/zi, în intervalele 09.00-13.00, 10.00-14.00, 11.00-15.00, 12.00- 16.00, 13.00-17.00 sau 14.00-18.00. Acest program de lucru cuprindea întregul program de funcţionare a punctului de lucru de pe str. Târnavei nr. 29, Sighişoara.

Se arată de către petent faptul că, Întreprinderea Individuală al cărei titular este, are două sedii secundare, unul situat în mun. Sighişoara, str. Octavian Goga nr. 6, jud. Mureş şi unul situat în mun. Sighişoara, str. Târnavei nr. 29, jud. Mureş, iar la aceste două sedii sunt două mici magazine de confecţii, în cadrul cărora lucrează petentul, mama acestuia Tuzes Iren, tatăl vitreg al acestuia, respectiv Cioantă Gabriel şi o angajată Borbincsak Luminiţa Eliza.

Se învederează faptul că, total de bună credinţă, în condica de prezenţă, au fost trecute cu exactitate intervalele orare între care angajaţii se prezentau la muncă, iar angajatorul a pontat angajaţii, cu exactitate între orele în care aceştia au fost la muncă.

Petentul arată că nu a mai fost sancţionat niciodată, pentru vreo fapta, în legătură cu obligaţiile ce ii revin, din punct de vedere al relaţiilor cu angajaţii, iar o amendă în cuantum de 20.000 de lei,  pentru o persoană care are o afacere de dimensiuni mici, reprezintă cu certitudine, o destabilizare totală din punct de vedere economic.

Petentul susţine faptul că nu a încălcat in niciun fel normele imperative impuse de Legea nr. 53/2003, astfel încât să fie necesară aplicarea vreunei sancţiunii contravenţionale, însă, în situaţia în care se va aprecia că s-a săvârşit contravenţia reţinută, în temeiul dispoziţiilor art. 7 pct. 3 din OG nr. 2/2001, ţinând cont de faptul că nu a mai fost sancţionat pentru alte contravenţii prevăzute de Legea nr. 53/2003, solicită instanţei înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea avertismentului, care, chiar dacă nu este prevăzută de actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţie, poate fi aplicată de către instanţa de judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 7, art. 17 şi art. 31 din OG nr. 2/2001 şi prevederile art. 15 şi art. 260 din Legea nr. 53/2003.

În probaţiune s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii Tuzes Iren şi Cioantă Gabriel, teza probatorie fiind aceea de a dovedi faptul că angajatorul a înregistrat programul de lucru cu bună credinţă şi că nu s-a urmărit în niciun fel eludarea legii.

Au fost anexate plângerii formulate, în copie: Procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria MS nr. 0005480/13.09.2019, Anexa la Procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria MS nr. 0005480/13.09.2019, Anexa de constatare şi de măsuri dispuse în domeniul relaţiilor de muncă, Contractul individual de muncă nr. 5/23.05.2019, Contractul individual de muncă nr. 3/16.03.2018 şi Actul adiţional nr. 1/30.04.2018 la Contractul individual de muncă nr. 3/16.03.2018.

Plângerea a fost legal timbrată conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.

La data de 25.10.2019, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. Aceasta a arătat în esenţă că agentul constatator a descris cu exactitate faptele săvârşite, cu arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea corespunzătoare a acestora.

De asemenea, se arată prin întâmpinare faptul că, în speţă nu este întâlnită niciuna din situaţiile în care procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se sancţionează cu nulitatea, conform art. 17 din OG nr. 2/2001.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, se susţine de către intimat faptul că, cu ocazia controlului, petentul nu a prezentat pentru cei doi salariaţi în cauză niciun act adiţional din care să reiasă că aceştia puteau presta activitate în intervalele orare în care au lucrat conform condicii de prezenţă (Tuzes Iren) şi foilor colective (Cioantă Gabriel).

În ceea ce priveşte solicitarea petentului, formulată în subsidiar, de înlocuire a sancţiunii amenzii cu avertismentul, intimatul menţionează faptul că se impune a fi respinsă având în vedere consecinţele economice şi sociale ale muncii nedeclarate, pericolul social ridicat al faptelor, numărul mare de persoane şi perioada lungă de timp în care salariaţii au fost primiţi la muncă cu încălcarea prevederilor legale.

Se arată deopotrivă că, legătura de rudenie dintre cei doi salariaţi primiţi la muncă în afara programului şi contravenient nu poate constitui un motiv de înlocuire a  sancţiunii amenzii cu avertisment, întrucât pericolul social şi consecinţele faptelor nu sunt diminuate de această împrejurare.

Intimatul a arătat prin întâmpinare şi faptul că se opune încuviinţării şi administrării probei testimoniale cu martorii propuşi de către petent.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 şi următoarele din Codul de procedură civilă, HG nr. 905/2017, OG nr. 2/2001, Legea nr. 53/2003, precum şi pe dispoziţiile invocate în cuprinsul întâmpinării.

În probaţiune, intimatul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri (filele 39 – 82).

La data de 13.11.2019, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care reiterează pe scurt argumentele redate prin cererea introductivă de instanţă şi totodată formulează apărări punctuale relativ la cele susţinute de către intimat prin întâmpinare cu privire la proba testimonială cu martorii Tuzes Iren şi Cioantă Gabriel, precum şi cu privire la lipsa formulării de obiecţiuni la momentul primirii procesului verbal contravenţional contestat.

La termenul de judecată din data de 16.01.2020, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar, ca fiind utilă, pertinentă şi concludentă soluţionării cauzei, precum şi proba testimonială cu martorii propuşi de către petent, respectiv Tuzes Iren şi Cioantă Gabriel, apreciind această probă utilă în vederea stabilirii modului concret de desfăşurare a activităţii la nivelul Întreprinderii individuale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reține următoarele:

Instanţa constată că plângerea contravenţională ce formează obiectul prezentului dosar a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, procesul-verbal fiind înmânat contravenientului la data de 13.09.2019, iar plângerea a fost depusă la instanţă la data de 30.09.2019.

Prin Procesul-verbal seria MS nr. 0005480/13.09.2019, s-a dispus sancţionarea petentului cu amendă contravenţională în cuantum de 20.000 de lei pentru săvârşirea a două fapte contravenţionale prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e³ din Legea nr. 53/2003. În esenţă, s-a reţinut că în urma controlului efectuat de către inspectorii de muncă s-a stabilit că nu sunt respectate prevederile art. 15¹ lit. d) din Legea nr. 53/2003 în sensul că, II S.C.P., a primit la muncă doi salariaţi în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parţial.

Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului verbal, instanţa constată mai întâi că, în materia plângerii contravenţionale este obligată atât ex officio, cât şi prin prisma motivelor invocate de petent, să examineze aspectele ce ţin de legalitatea procesului verbal de contravenţie, şi în subsidiar, în măsura în care nu există vreun motiv care să atragă nulitatea actului atacat, se va trece, la examinarea, pe bază de probe a temeiniciei situaţiei de fapt, astfel cum a fost reţinută.

Analizând procesul-verbal de constatare a contravenţiei, prin raportare la dispoziţiile art. 17 din OG nr. 2/2001, care stabilesc elementele constitutive esenţiale ale actului administrativ, instanţa constată că nu există niciunul dintre cazurile expres prevăzute de articolul menţionat, care să fie invocat.

Totodată, instanţa constată că prin plângerea contravenţională formulata petentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a Procesului verbal contravenţional seria MS nr. 0005480/13.09.2019.

În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 2/2001 constituie contravenţie fapta ilicită săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de lege în mod expres ca şi contravenţie.

Din analiza prevederilor textului mai sus menţionat rezultă faptul că, pentru a caracteriza o faptă ilicită ca fiind contravenţie, aceasta trebuie să îndeplinească mai multe condiţii cumulative, printre care şi aceea de a fi prevăzută de un act normativ în mod expres ca fiind contravenţie.

Această cerinţă cumulativă este una fundamentală, deoarece, în lipsa acesteia, fapta nu poate constitui contravenţie, ci o faptă cu caracter mai puţin periculos ce poate da naştere unei răspunderi civile în locul răspunderii contravenţionale sau o faptă cu un grad de pericol social mai ridicat, respectiv o faptă penală.

Prin urmare, o primă sarcină a instanţei de judecată care este sesizată cu soluţionarea unei plângeri contravenţionale este aceea de a determina dacă fapta reţinută în sarcina petentului este prevăzută sau nu de o lege specială ca fiind contravenţie, demers care presupune realizarea a două obiective.

Astfel, în primul rând, instanţa trebuie să verifice dacă la data comiterii faptei era sau nu în vigoare acel text legal care a fost reţinut de organul constatator ca fiind temeiul de drept al sancţionării faptei şi, în al doilea rând, dacă aceasta stabileşte sau nu anumite fapte ilicite ca fiind contravenţii.

În consecinţă, instanţa, cercetând conţinutul procesului – verbal atacat, constată că textul legal reţinut de către agenţii constatatori ca fiind temeiul legal pentru sancţionarea faptelor constatate ca fiind contravenţii, este în vigoare.

Sub aspectul temeiniciei acestuia, deşi OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 din OG nr. 2/2001, instanţa reţine că procesul – verbal contravenţional face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a proceselor – verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă  şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul – verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta principiul proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.  Instanţa apreciază că faptele constatate de agentul constatator dau naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumţia simplă de fapt născută împotriva sa.

Aşadar, inversarea prezumţiei nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 Cod procedură civilă, trebuie să ceară instanţei, în conformitate cu prevederile art. 255 Cod procedură civilă, încuviinţarea şi administrarea unor probe din care să rezulte contrariul, mijloacele de probă fiind enumerate în dispoziţiile art. 250 Cod procedură civilă.

În speţa pendinte, sub aspectul temeiniciei actului atacat, analizând probatoriul administrat, instanţa reţine că faptele consemnate în procesul verbal contestat sunt reale, astfel că agentul constatator a stabilit sancţiunea contravenţională în mod corect.

În cauză, deşi s-a administrat proba cu martorii propuşi de petent, ale căror declaraţii s-au ataşat la filele 104 şi 105, acestea nu au fost în măsură să răstoarne prezumţia de care se bucură procesul-verbal de contravenţie contestat, iar situaţia de fapt reţinută prin acesta corespunde realităţii.

În primul rând, faţă de redactarea art. 260 alin. 1 lit. e³ din Legea 53/2003, primirea la muncă a unuia sau a mai multor salariaţi în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parţial, instanţa apreciază că elementul material al contravenţiei în discuţie este reprezentat de folosirea muncii în afara programului de lucru stabilit, contravenţia menţionată fiind una comisivă.

În consecinţă, instanţa urmează să analizeze dacă petentul, în concret, a folosit munca celor doi angajaţi, în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parţial.

În ceea ce priveşte prima faptă contravenţională reţinută în sarcina petentului, relativ la angajata Tuzes Iren, instanţa constată că, inspectorii de muncă, urmare a controlului efectuat au stabilit că aceasta a prestat activitate pentru II S.C.P., în luna august, în data de 17.08.2019, un număr de 5 ore/zi, de la ora 09:00 la ora 14:00, în data de 02.08.2019, 05.08.2019, 12.08.2019 şi 26.08.2019, un număr de 8 ore/zi, de la ora 09:00 la ora 17:00 şi în data de 03.08.2019, un număr de 4 ore/zi, de la ora 09:00 la ora 13:00, în luna iulie, în data de 08.07.2019 şi 22.07.2019, un număr de 8 ore/zi, de la ora 09:00 la ora 17:00, în data de 13.07.2019, 27.07.2019 şi 29.07.2019, un număr de 5 ore/zi, de la ora 09:00 la ora 14:00 şi în luna iunie, în data de 01.06.2019, 15.06.2019 şi 29.06.2019, un număr de 5 ore/zi, de la ora 09:00 la ora 14:00, iar în data de 10.06.2019 şi 24.06.2019, un număr de 8 ore/zi, de la ora 09:00 la ora 17:00.

Instanţa constată că petentul a încheiat cu numita Tuzes Iren, contractul individual de muncă nr. 3/16.03.2016, prin care s-a stabilit că durata muncii angajatei este de 4 ore/zi, iar repartizarea programului de lucru se face după cum urmează: 09:00-13:00, sau 10:00-14:00, sau 11:00-15:00, sau 12:00-16:00, sau 13:00-17:00, sau 14:00-18:00. Se menţionează totodată în contract faptul că nu se vor efectua ore suplimentare cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlăturării consecinţelor acestora.

La data de 30.04.2019, a fost încheiat Actul adiţional nr. 1 la contractul individual de muncă mai sus indicat, prin care s-a stabilit reducerea normei de muncă a angajatei la 2 ore/zi, iar cu privire la repartizarea programului de lucru se menţionează că acesta se face inegal, după cum urmează: 09:00-11:00, sau 10:00-12:00, sau 11:00-13:00, sau 12:00-14:00, sau 13:00-15:00, sau 14:00-16:00, sau 15:00-17:00, sau 16:00-18:00, după caz, SAU cumulat, câte zile lucrătoare sunt pe lună – total ore, la nevoie va înlocui colegul/colega, în caz de concedii sau zile libere.

Cele reţinute de către inspectorii de muncă în procesul verbal contravenţional sunt susţinute de menţiunile cuprinse în condica de prezentă aferentă perioadei iunie 2019 – august 2019 (filele 56-57).

De altfel, petentul nu neagă faptul că angajata a prestat activitate pentru II S.C.P. în intervalele orare mai sus menţionate şi deopotrivă indicate în procesul verbal contestat în cauză, ci invocă faptul că, angajata avea posibilitatea de a presta activitate în orice interval orar, fără a depăşi numărul lunar de ore, date fiind modificările aduse contractului individual de muncă prin actul adiţional nr. 1 din data de 30.04.2019, iar angajata a semnat condica de prezenţă cu bună credinţă.

Instanţa nu poate reţine susţinerile petentului din plângerea contravenţională, reiterate cu ocazia dezbaterilor pe fond, în sensul că numita Tuzes Iren avea posibilitatea de a presta activitate în orice interval orar, fără a depăşi numărul lunar de ore, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 16 din Legea 53/2003, ”Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.”, iar art. 15 ind. 1 lit. d din acelaşi act normativ statuează  faptul că primirea la muncă a unui salariat în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parţial reprezintă muncă nedeclarată.

Din economia dispoziţiilor art. 113 alin. 2,  art. 116 alin. 2 şi art. 117 din Legea nr. 53/2005 rezultă faptul că, programul de muncă inegal se repartizează cu respectarea numărului de ore de muncă aferente unei săptămâni, programul de muncă inegal poate funcţiona doar dacă este specificat expres în contractul individual de muncă şi programul de muncă şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoştinţă salariaţilor şi sunt afişate la sediul angajatorului.

Potrivit dispoziţiilor art. 260 alin. 1 lit. e³ din Legea nr. 53/2003, „constituie contravenţie primirea la muncă a unuia sau a mai multor salariaţi în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parţial.”

Astfel cum reiese din norma de incriminare contravenţională, programul de lucru este cel stabilit în cadrul contractului individual de muncă. Prin urmare, dispoziţia din actul adiţional (fila 14) prin care se arată că programul de lucru se face inegal, dupa cum urmează: 09:00-11:00, sau 10:00-12:00, sau 11:00-13:00, sau 12:00-14:00, sau 13:00-15:00, sau 14:00-16:00, sau 15:00-17:00, sau 16:00-18:00, după caz, SAU cumulat, câte zile lucrătoare sunt pe lună – total ore, la nevoie va înlocui colegul/colega, în caz de concedii sau zile libere, nu este conformă cu prevederile legale anterior expuse.  Mai mult, această dispoziţie inserată în actul adiţional nu este de natură a permite stabilirea unui program de muncă concret al angajatei Tuzes Iren, fiind formulată într-o manieră neexplicită.

Din interpretarea per a contrario a normei juridice care stabileşte faptul că, programul de muncă inegal poate funcţiona doar dacă este specificat expres în contractul individual de muncă, apare ca fiind indiscutabil faptul că programul de muncă al unui angajat nu poate fi schimbat în funcţie de necesităţile angajatorului, indiferent dacă există sau nu, în acest sens, acordul salariatului, ci trebuie să fie organizat cu respectarea dispoziţiilor legale, într-o manieră previzibilă.

Aşadar, flexibilitatea la care face referire petentul trebuie să se încadreze în limitele stabilite de legiuitor, iar apărările petentului nu se încadrează în normele juridice edictate.

În concluzie, în mod corect petentul a fost sancţionat pentru săvârşirea faptei contravenţionale prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e³ din Legea nr. 53/2003, pentru primirea la muncă a angajatei Tuzes Iren în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractului individual de muncă cu timp parţial, astfel cum a fost modificat ulterior prin act adiţional.

În privinţa celei de a doua contravenţii reţinute în sarcina petentului, referitoare la primirea la muncă a angajatului Cioantă Gabriel  în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractului individual de muncă cu timp parţial, agenţii constatatori au reţinut în actul administrativ contestat faptul că, în perioada mai-august 2019, salariatul Cioantă Gabriel a prestat activitate pentru II S.C.P. câte 4 ore/zi, în intervalul orar 09:30-13:30, nerespectând astfel programul de lucru stabilit în contractul individual de muncă cu timp parţial.

Instanţa constată că petentul a încheiat cu numitul Cioantă Gabriel, contractul individual de muncă nr. 5/23.05.2019, prin care s-a stabilit că durata muncii angajatului este de 4 ore/zi, iar repartizarea programului de lucru se face după cum urmează: 09:00-13:00, sau 10:00-14:00, sau 11:00-15:00, sau 12:00-16:00, sau 13:00-17:00, sau 14:00-18:00. Se menţionează totodată în contract faptul că nu se vor efectua ore suplimentare cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlăturării consecinţelor acestora.

Cele reţinute de către inspectorii de muncă în procesul verbal contravenţional sunt susţinute de menţiunile cuprinse în file colective de prezenţă aferente perioadei mai 2019 – august 2019 (filele 62-65).

Important de menţionat este faptul că, petentul nu neagă faptul că angajatul Cioantă Gabriel a prestat activitate în intervalul orar 09:30-13:30, însă invocă buna credinţă şi faptul că angajatul se prezenta la serviciu la ora 09:30 având în vedere că, la punctul de lucru de pe strada Târnavei, unde îşi desfăşoară activitatea, programul de funcţionare al magazinului este cuprins între ora 09:30 şi ora 18:00. Aceste aspecte sunt evidenţiate şi în declaraţia angajatului Cioantă Gabriel, audiat în cauză, în calitate de martor (fila 105).

Argumentul petentului nu subzistă, întrucât, contractul individual de muncă putea fi modificat astfel încât activitatea prestată de salariat să fie circumscrisă atât dispoziţiilor legale şi contractuale, cât şi programului de funcţionare al magazinului.

Aşadar,  instanţa constată că, în mod corect, petentul a fost sancţionat pentru săvârşirea faptei contravenţionale prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e³ din Legea nr. 53/2003, având în vedere că l-a primit la muncă pe numitul Cioantă Gabriel în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractului individual de muncă cu timp parţial.

Aşadar, în cauza de faţă, instanţa consideră că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate vine să susţină menţiunile din cuprinsul procesului-verbal atacat şi întăresc astfel prezumţia de temeinicie a procesului-verbal.

Referitor la proporţionalitatea sancţiunii, conform art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Potrivit art. 260 alin. 1 lit. e³ din Legea nr. 53/2003 primirea la muncă a unuia sau a mai multor salariaţi în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parţial, se sancţionează cu amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 200.000 lei.

În speţa pendinte, inspectorii de muncă au aplicat petentului sancţiunea amenzii contravenţionale de 20.000 lei, cuantum circumscris dispoziţiilor legale, însă nejustificat şi disproporţionat raportat la scopul şi împrejurările în care faptele de natură contravenţională au fost săvârşite.

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 7 din OG nr. 2/2001, avertismentul este o sancţiune care se aplică pentru o contravenţie de mică importanţă, atunci când se apreciază că autorul faptei nu o va mai repeta, fiind aplicabilă chiar şi atunci când actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede expres această sancţiune.

Avertismentul  se deosebeşte de sancţiunile pecuniare prin ceea că acţionează exclusiv asupra conştiinţei celui vinovat de săvârşirea unei fapte, el nu aparţine sferei răspunderii morale, ci are şi o natura juridică, atât pentru faptul că este prevăzut de lege, cât şi pentru aceea că poate constitui un antecedent în cazul în care persoana în cauza va săvârşi o nouă faptă.

În speţă, instanţa trebuie să acorde o atenţie deosebită modului de determinare a gradului de pericol social al faptelor, luând în considerare criteriile avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea gradului de pericol social al faptelor.

Determinarea gradului de pericol social este o chestiune lăsată la aprecierea agentului constatator, respectiv a instanţei de judecată, însă, pentru evitarea arbitrariului, atât  în teorie, cât şi în doctrina de drept contravenţional, s-au statuat o serie de criterii menite a limita această largă posibilitate de apreciere a agentului constatator, printre acestea regăsindu-se: persoana autorului, comportarea anterioară a contravenientului, în sensul “lipsei de antecedenţă contravenţională”, împrejurările săvârşirii contravenţiei, regretul manifestat de contravenient etc.

Chiar dacă petentul a primit doi angajaţi în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractelor individuale de muncă, trebuie ţinut seama de faptul că acesta nu a acţionat cu intenţia de a eluda normele juridice imperative ale Codului muncii şi nici cu intenţia de a prejudicia angajaţii, prin neplata contribuţiilor sociale aferente.

 De asemenea, trebuie notat faptul că actul adiţional încheiat cu angajata Tuzes Iren prevedea în esenţă că programul de lucru al salariatei este unul flexibil, chestiune de natură să confere pentru angajator o previzibilitate şi o aparenţă de legalitate în acţiune, iar în cazul angajatului Cioantă Gabriel s-a respectat întocmai norma de muncă de 4 ore/zi, însă s-a eludat intervalul orar în care trebuia prestată activitatea, bazându-se pe programul magazinului, stabilit prin autorizaţia de funcţionare.

Totodată, important de menţionat este şi faptul că, deşi în cazul angajatei Tuzes Iren nu s-a respectat norma de muncă de 2 ore/zi şi/sau norma de muncă de 10 ore/săptămână, numărul total de ore/lună, raportat la zilele lucrătoare aferente fiecărei luni, nu a fost depăşit prin prestarea activităţii de către salariată, în afara programului de lucru stabilit în cadrul contractului de muncă cu timp parţial.

Instanţa apreciază că, suma aplicată petentului cu titlu de amendă contravenţională este într-un cuantum considerabil raportat la dimensiunile întreprinderii individuale. Afacerea petentului fiind o afacere mică, de familie, veniturile acestuia nefiind unele ridicat, suma de 20.000 de lei este de natură a conduce la pauperizarea petentului, cu consecinţa afectării grave a activităţii întreprinderii individuale al cărei titular este şi implicit a angajaţilor acesteia.

Având în vedere concluziile avansate, ţinând cont de condiţiile concrete de săvârşire a faptei şi de împrejurarea că, faţă de lipsa vreunei probe privind abateri anterioare în această materie, instanţa apreciază că nesocotirea dispoziţiilor legale de către petent, în cauza pendinte, prezintă un grad de pericol social scăzut, astfel încât va dispune transformarea amenzii contravenţionale aplicată petentului prin procesul-verbal seria nr. 0005480/13.09.2019 cu sancţiunea avertismentului şi va menţine celelalte dispoziţii ale procesului verbal de contravenţie.

Instanţa va atenţiona petentul asupra pericolului social al faptei săvârşite şi-i va recomanda să respecte dispoziţiile legale.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind cerute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite, in parte, plângerea contravenţională formulată de petentul S.C.P., cu domiciliul în Sighişoara, , jud. Mureş, având CNP titular al II S.C.P., cu sediul în în Sighişoara, str. , jud. Mureş, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ MUREŞ, având cod fiscal 12528175, cu sediul în Târgu Mureş, str. Iuliu Maniu nr. 2, jud. Mureş.

Înlocuieşte sancţiunea contravenţională a amenzii în cuantum de 20.000 de lei stabilită prin Procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria MS nr. 0005480/13.09.2019, cu sancţiunea avertismentului.

Menţine, în rest, procesul-verbal, ca legal şi temeinic întocmit.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sighişoara.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 27.02.2020.

Preşedinte,

Georgiana Urian

Grefier,

Mioara Maior Diţa

Domenii speta

Spete similare