Plângere contravenţională - respinsă

La data de 05.10.2020 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi plângerea contravenţională formulată de petentul P.M.M. împotriva procesului verbal de contravenţie  seria X nr. X încheiat la data de  03.10. 2020, acesta solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimatul IPJ Dolj, să se dispună, în principal anularea procesului verbal de contravenţie contestat şi exonerarea sa de plata amenzii aplicate iar în subsidiar să fie anulat în parte actul constatator contestat, în sensul de a se înlătura doar măsura complementară a reţinerii permisului de conducere.

În motivarea plângerii formulate, petentul a arătat că în fapta la data menţionată în cuprinsul actului întocmit se deplasa la volanul autoturismului marca Skoda Superb cu numărul de înmatriculare GJ X X iar la un moment dat a fost oprit de un echipaj de poliţie şi sancţionat contravenţional pe motiv că ar fi circulat cu viteza de 110 km/h, în localitate , iar cu oaczaia verificării înscrisurilor solicitate s-a constatat şi că avea inspecţia tehnică periodică expirată din data de 24.08.2020.

A susţinut petentul că starea de fapt descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenţie nu corespunde realităţii , respectiv că nu a condus cu viteza menţionată în cuprinsul actului constatator şi , mai mult , în momentul înregistrării rula în afara localităţii.

De asemenea, petentul a menţionat că şi în situaţia în care ar fi circulat cu viteza menţionată, trebuie avute în vedere următoarele împrejurări : porţiunea de drum pe care rula este compusă din 4 benzi, câte două pe fiecare sens de mers, iar indicatoarele menţionau o viteză de 70 km/h, la momentul la care a accelerat se afla în afara localităţii, pe banda doi de mers, în depăşirea unui alt autoturism care rula pe banda I şi deoarece în spatele său se auzeau semnalele acustice ale unei salvări iar la acel moment nu putea trage pe dreapta, nu a avut o altă opţiune decât să depăşească autoturismul de pe banda I iar ulterior să revină pe această bandă, moment în care a fost surprins de aparatul radar.

A menţionat petentul că deşi a încercat să explice agentului constatator că a accelerat pentru a face loc ambulanţei, că este şofer profesionist iar în situaţia în care i se va reţine permisul de conducere, va rămâne  fără loc de muncă, acesta l-a sancţionat cu maximul amenzii şi a dispus suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile.

În ceea ce priveşte expirarea inspecţiei tehnice periodice, petentul a susţinut că mai deţine un autoturism pentru care inspecţia tehnică periodică este valabilă până în luna ianuarie 2021 şi a încurcat datele.

Sub aspectul temeinici procesului verbal de contravenţie, petentul a solicitat ca intimatul să înainteze la dosar ordinul de seviciu al agentului constatator, dovada că aparatul radar era omologat şi verificat metrologic, că măsurătorile au fost efectuate în conformitate cu prevederile NML 021-05 şi că aparatul radar a efectuat autotestarea, precum şi fotografiile radar realizate.

De asemenea, petentul a solicitat a se avea în vedere că se bucură de prezumţia de nevinovăţie, prevăzută de art. 6 din CEDO şi a apreciat că această prezumţie a fost încălcată întrucât iar agentul constatator nu i-a pus la dispoziţie înregistrarea efectuată , ci doar i-a comunicat că împotriva procesului verbal de contravenţie poate formula plângere.

Petentul a invocat şi faptul că potrivit art. 96 alin. 1 din OUG 195/2002, sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege, însă la data la care a fost sancţionat a fost o zi bună din punct de vedere meteorologic, în sensul că nu au fost condiţii de ploaie iar şoseaua nu era aglomerată. A solicitat a se avea în vedere şi faptul că anterior nu a mai fost sancţionat contravenţional.

În dovedirea plângerii formulate, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale, propunând audierea numitei G. C. I. .

La primirea plângerii, apreciindu-se că aceasta  îndeplineşte cerinţele impuse prin dispoziţiile art. 194-197 Cod procedură civilă , s-a dispus comunicarea unui exemplar al plângerii formulate şi înscrisurilor anexate acesteia, intimatului , cu menţiunea că are dreptul de a formula întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare, sub sancţiunea prevăzută de art. 208 alin. 2 Cod procedură civilă, respectiv decăderea din dreptul de a mai propune probe şi dec a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

Intimatul a formulat întâmpinare la data de 22.10.2020, în cuprinsul  căreia a susţinut, în esenţă, că procesul verbal de contravenţie a fost încheiat cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Cât priveşte starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal a solicitat instanţei de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declaraţia unui martor audiat la solicitarea petentului, iar instanţa de judecată nu poate da relevanţă maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliţie din procesul-verbal de contravenţie, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.

In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art. 315, alin. 1 NCPC , intimatul a precizat că se opune la ascultarea acesteia.

Aşadar, s-a apreciat că măsura dispusă de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situaţiei de fapt menţionate in cuprinsul sau.

Referitor la procesul-verbal, intimatul a considerat că instanţa de judecata trebuie sa-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exerciţiul funcţiunii.

De asemenea, intimatul a precizat că abaterea săvârşită de petent  a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliţiei rutiere şi, prin urmare , sancţionarea acestuia este temeinică şi legală .

Referitor la procesul-verbal, intimatul a considerat că instanţa de judecata trebuie sa-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exerciţiul funcţiunii.

 De asemenea, s-a susţinut că dispoziţiile art. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, obligă orice participant la trafic să respecte regulile de circulaţie şi semnificaţia mijloacelor de semnalizare rutieră.

Totodată s-a susţinut că fapta reţinută în sarcina petentului prezintă un grad de pericol social destul de ridicat deoarece, circulând cu o viteză peste limita legală admisă, există riscul producerii unor accidente în care să fie implicate persoane nevinovate .

Având în vedere numărul mare de accidente cu consecinţe deosebit de grave cu care se confruntă societatea, ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie de către conducătorii auto, s-a considerat că a li se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenţionale ce le revine, ca urmare a propriei conduite culpabile, prin ignorarea menţiunilor proceselor verbale de contravenţie întocmite corect, este atât contrară legii, cât şi un act de iresponsabilitate socială, care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulaţie a acestora, lipsind-o de consecinţele pe care legea le prevede.

 Concluzionând, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenţionale formulate de petent ca neîntemeiată şi, pe cale de consecinţă, menţinerea actului sancţionator ca temeinic şi legal.

 În temeiul art. 411 alin 1 pct. (2) Cod de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului instituţiei.

A anexat la plângerea formulată un număr de 9 fotografii realizate cu privire la autoturismul condus de petent la data sancţionării sale şi buletinul de verificare metrologică a aparatului radar cu care a fost realizată înregistrarea.

Prin rezoluţia din 23.10.2020 a fost stabilit primul termen de judecată şi s-a dispus citarea părţilor,  ataşându-se la citaţia emisă petentului un exemplar al întâmpinării şi înscrisurilor anexate acesteia şi cu menţiunea că poate formula răspuns la întâmpinare, precum , iar intimatul a înainta înregistrarea video a  pretinsei contravenţii.

Petentul a formulat răspuns la întâmpinare la data de 11.11.2020, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimat iar pe fond admiterea plângerii, astfel cum a fost formulată.

A anexat la acest răspuns exemple de practică judiciară, respectiv : sentinţa civilă nr. X/23.07.2020 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. X/X/2019, sentinţa civilă nr. X/12.01.2020 pronunţată de Judecătoria Horezu în dosarul nr. X/X/2020, precum şi copia chitanţei nr. X/08.10.2020 atestând plata a jumătate din cuantumul amenzii aplicate .

La data de 17.11.2020, petentul a înaintat la dosar note scrise, în cuprinsul cărora a precizat că renunţă la audierea martorei propuse, a solicitat amânarea judecăţii cauzei pentru a depune la dosar înscrisuri prin care să facă dovada că are calitatea de şofer profesionist şi a formulat concluzii scrise.

La termenul din data de 17.11.2020, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, solicitată de ambele părţi şi a dispus emiterea unei adrese către intimat pentru a înainta înregistrarea video a  pretinsei contravenţii.

Răspunsul la această adresă a fost înaintat la dosar la data de 07.10.2021.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Prin procesul verbal de contravenţie seria X nr. X încheiat la data de 03.10.2020, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 1.305 lei şi a fost luată faţă de acesta măsura complementară a reţinerii permisului de conducere, în vederea suspendării pe o perioadă de 90 de zile, reţinându-se în sarcina acestuia că a condus autoturismul marca Skoda Superb cu numărul  de înmatriculare GJ X X  cu viteza de 110 km/h  pe DN 6 Răcarii de Sus, la trecerea pentru pietoni, unde există restricţie de 50 km /h, viteză ce a fost înregistrată cu aparatul radar şi, totodată, a avut inspecţia tehnică periodică expirată din data de 24.08.2020.

Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru netemeinicie.

Instanţa, fiind învestită cu soluţionarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din acelaşi act normativ.

Verificând în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa nu se va limita doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci va avea în vedere şi acele neregularităţi care rezultă din cuprinsul actului şi care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancţiunea nulităţii exprese, putând fi astfel constatate de instanţă din oficiu.

Instanţa, analizând conţinutul procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria X nr. X încheiat la data de 03.10.2020 de un agent constatator din cadrul Poliţiei oraşului Filiaşi constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute, respectiv numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită şi data comiterii acesteia, precum şi semnătura agentului constatator.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal de contravenţie, instanţa reţine că, deşi OG nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator şi fiind probate cu ajutorul prezumţiei de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumţia de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) şi cu prezumţia de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţei, Hotarârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporţionalităţii, trebuie observat că dispoziţiile OUG nr. 195/2002 R au drept scop reglementarea regulilor de circulaţie pe drumurile publice, iar respectarea condiţiilor impuse de acest act normativ are implicaţii majore asupra garantării dreptului la viată şi la integritate al persoanelor şi bunurilor şi pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societăţii în aplicarea acestor norme este de importanţă capitală.

 În acelaşi timp însă, persoana sancţionată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - 36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita de proporţionalitate între scopul urmărit de autorităţile statului, de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale, prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 şi Nicoleta Gheorghe împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).

În drept, faptele contravenţionale pentru care petentul a fost sancţionat sunt prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic" şi, respectiv, de art. 102 alin. 1 pct. 1 din aceeaşi ordonanţă, conform căruia "Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice: conducerea pe drumurile publice a unui vehicul care nu corespunde din punct de vedere tehnic sau al cărui termen de valabilitate a inspecţiei tehnice periodice a expirat".

Conform art. 10 din OUG nr. 195/2002, "Este interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, a celor neasigurate obligatoriu de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de circulaţie, a celor pentru care a intervenit suspendarea înmatriculării, precum şi a vehiculelor înregistrate al căror termen de valabilitate a inspecţiei tehnice periodice a expirat ori este anulată. (2) Constatarea deficienţelor vehiculelor se face de către poliţia rutieră, iar verificarea stării tehnice a vehiculelor aflate în trafic pe drumurile publice se face de către poliţia rutieră, împreună cu instituţiile abilitate de lege."

De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloace de semnalizare.

Potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 "limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h".

Instanţa mai reţine că cerinţele metrologice şi tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliţia română la stabilirea vitezei de circulaţie a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.

Din planşele foto înaintate la dosar se observă că înregistrarea realizată a respectat cerinţele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data şi ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidenţă nr. de înmatriculare, iar cinemometrul de control rutier tip Autovision, montat pe autospeciala poliţiei este certificat şi măsoară în regim staţionar şi în deplasare şi este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate aşa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr. X/01.11.2019.

În fapt, din vizionarea înregistrării înaintate la dosar, se observă că cinemometrul montat pe maşina de poliţie înregistrează, la data de 03.10.2020,  autoturismele care circulă din sens opus.

Viteza înregistrată  la momentul 17:21:25 este de 110 km/h, secvenţă în care se observă în mod clar că vehiculul condus de petent rula în dreptul unei treceri de pietoni, viteză care scade ulterior progresiv la 109 km/h, la momentul 17:21:26, când este pus clar în evidenţă numărul de înmatriculare al autoturismului condus de către petent (GJ X X), aşa cum impun prevederile art. 3.5.1 din norma de metrologie („Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele: imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia„), fiind evident că autoturismul condus de către petent a fost cel înregistrat

Dat fiind că fapta săvârşită în speţă constă în depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv iar petentul a fost surprins circulând cu viteza de 110 km/h într-o zonă în care limita de viteză era de 50 km/h,  întrucât este de notorietate faptul că aceasta este viteza legală admisă în dreptul trecerilor de pietoni, rezultă fără dubiu că acesta a depăşit viteza legal admisă.

Petentul a susţinut că a fost nevoit să circule cu viteză întrucât în spatele său se auzeau semnalele acustice ale unei ambulanţe, aspect nedovedit în cauză şi că se afla în afara localităţii, aspect contrazis de înregistrarea video din care reiese fără putinţă de tăgadă că petentul circula în localitate. În filmarea prezentată sunt surprinse de către operatorul atestat să utilizeze aparatul radar mai multe elemente ce duc la convingerea fermă că locul săvârşirii contravenţiei a fost în localitate, şi anume: în filmare se observă gardul mai multor gospodării, mai multe case, trecere de pietoni cu indicatoarele corespunzătoare, motiv pentru care instanţa apreciază că din aspectul zonei rezultă fără dubiu că a fost corect identificat locul producerii contravenţiei, respectiv în localitate, şi nu în afara acesteia, aşa cum a susţinut petentul.

În ceea ce priveşte sancţiunea prevăzută de art. 102 alin. 1 pct. 1 din OUG 195/2002, instanţa reţine că petentul nu a negat săvârşirea acesteia ci doar s-a apărat de maniera că a încurcat data la care expira inspecţia tehnică periodică a vehiculului pe care îl conducea la data săvârşirii contravenţiei cu data la care expira inspecţia tehnică periodică a unui alt autoturism pe care îl are în proprietate.

Referitor la individualizarea sancţiunilor, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 potrivit căruia sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Sancţiunile contravenţionale principale aplicate petentului îndeplinesc pe deplin cerinţele de legalitate şi proporţionalitate prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 şi O.G. nr. 2/2001, fiind stabilite în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenţii, sancţiuni pe care instanţa le consideră proporţionale cu gradul de pericol social al faptelor săvârşite de petent, fapte care aduc atingere siguranţei traficului rutier, fără a fi necesară producerea unui rezultat, dat fiind faptul că acesta a depăşit cu 60 km/h viteza legală admisă în dreptul unei treceri de pietoni unde există riscul ca în orice moment vreo persoană să se angajeze în traversare şi că expirase data la care trebuia efectuată inspecţia tehnică periodică pe care îl conducea, fiind posibil ca acesta să prezinte defecţiuni ce trebuiau remediate prin efectuarea unei asemenea verificări.

De asemenea, se mai reţine că în mod corect au fost aplicate de către agentul constatator atât sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, cât şi măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului de conducere şi/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare, sancţiunea contravenţională complementară şi măsura tehnico-administrativă, intervenind ope legis, contrar susţinerilor petentului.

Astfel, conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, "Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic."

Conform art. 97 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002, "În cazurile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, poliţistul rutier dispune şi una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: a) reţinerea permisului de conducere şi/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, după caz, a dovezii înlocuitoare a acestora."

Potrivit art. 111 alin. 1 lit. c din OUG nr. 195/2002, "Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri: c) la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi în situaţia prevăzută la art. 115 alin. (1).", iar Potrivit art. 112 alin. 1 lit. a din OUG nr. 195/2002, "Certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori dovada înlocuitoare a acestuia se reţine de către poliţia rutieră în următoarele cazuri: a) vehiculul înregistrat nu are efectuată inspecţia tehnică periodică valabilă ori aceasta este anulată."

Pentru motivele de fapt şi de drept anterior expuse, instanţa urmează a respinge plângerea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare