Răspundere baar pentru accident rutier produs de autovehicul înmatriculat în Italia.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.9.2018 sub nr. de dosar 5578/866/2018, reclamanții ................ și ............. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții .......... și ........., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului persoană fizică la repararea prejudiciului cert, material, direct şi injust creat prin avarierea autovehiculului marca Opel, cu numărul de înmatriculare ........., proprietatea reclamantului .............. ca urmare a accidentului rutier produs la data de 18 august 2016, accident produs din culpa exclusivă a pârâtului, pe DC 133, dinspre Homiţa spre Moţca, în cuantum de 8.180,41 lei, inclusiv suma de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat în faza de urmărire penală și obligarea pârâtei persoană juridică, având în vedere inexistența unei poliţe de asigurare răspundere civilă obligatorie din partea pârâtului persoană fizică la data producerii evenimentului rutier, prin reținerea culpei exclusive a persoanei fizice, la acordarea despăgubirilor mai sus-menţionate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanții au arătat că la data de 18 august 2016, ora 16.35, .............., posesor al permisului de conducere pentru categoriile AM, BI, B din anul 2015, conducea autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare ........., proprietatea tatălui său .........., pe DC 133, dinspre Homiţa spre Moţca. La ieşirea din localitatea Homiţa, comuna Cristești, judeţul Iaşi, în afara localităţii, într-o curbă la dreapta, autoturismul a fost implicat într-un accident rutier, intrând în coliziune cu autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare BA-335-PE, înmatriculat în Italia și condus din sens opus de numitul ............... cel care se face vinovat de producerea evenimentului rutier în urma căruia a rezultat avarierea autoturismului. La data producerii evenimentului rutier sus-numitul nu avea o poliţă de asigurare valabilă, evenimentul rutier producându-se la dataj de 18 august 2016, polița de asigurare având valabilitate până la data de 18 iulie 2016. Prejudiciul cert, material, direct şi injust produs ca urmare a modului defectuos în care pârâtul a înțeles să conducă autoturismul Volkswagen, culpabil făcându-se de producerea evenimentului rutier, se subserie sumei de 8.180,41 lei, conform facturii seria SOR nr. 6462/28.10.2016.

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani dată în dosarul nr. 3538/P/2016 la data de 14 noiembrie 2017, s-a dispus clasarea cauzei penale. Prin ordonanța din data de 27 decembrie 2017, dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 111/II/2/2017, a fost respinsă plângerea formulată de .................., împotriva ordonanţei de clasare din data de 23 noiembrie 2017. Din conţinutul referatului cu propunere de clasare din data de 14 noiembrie 2017 s-a reţinut că, din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate, ar fi rezultat că vinovăția în producerea evenimentului rutier ar reveni reclamantului, deoarece, în conformitate cu dispoziţiile art. 48 din OUG nr, 195/2002, nu ar fi respectat regimul legal de viteză pe care să o fi adaptat în funcţie de condițiile de drum, astfel încât să fi putut efectua orice manevră în condiții de siguranță, motiv pentru care ar fi pătruns pe contrasens. În cauza ce a făcut obiectul dosarului penal nu s-a întocmit niciun proces- verbal de contravenţie de organele abilitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 şi următoarele din OG nr. 2/2001. În cauza penală s-a efectuat un proces-verbal de cercetare la fața locului, care, în afara acelor modificări efectuate în conţinutul acestuia și care, din punctul său de vedere, era lovit de nulitate atâta timp cât conţinea modificări cu privire la data încheierii acestuia, dar şi cu privire la aspectele legate de lățimea părții carosabile și poziţiei autoturismelor implicate în evenimentul rutier, atestă că: - accidentul rutier s-a comis pe DC 133, în afara localițăţii Homiţa, la Km 4 + 200 m, pe sensul de mers Moţea-Homiţa; - partea carosabilă se continuă pe ambele sensuri cu acostamente consolidate cu o lăţime de 0,80 m, după care şanţuri betonate cu deschidere de 1 m; - la faţa locului au fost identificate ca urme şi mijloace materiale de probă: o urmă de zgâriere a asfaltului oblică faţă de axul drumului, pe sensul de mers al celuilalt participant la trafic, din locul în care s-a încheiat urma de frânare ce continuă pe o distanță de 6,5 m pe carosabil către Homiţa pe sensul de mers Homiţa-Moţca, paralel cu axul imaginar al drumului, această urmă  de zgâriere fiind reţinută că  ar continua către Homiţa, până  în locul unde autoturismul Volkswagen a părăsit carosabilul, în dreptul acestuia. Din referatul cu propunerea de clasare s-a reţinut că „din urmele ridicate de la fața locului, respectiv acea urmă dinamică de frecare — de stratificare a asfaltului îşi are originea pe sensul de mers al autoturismului condus de numitul ................, lucru ce denotă că acela este locul impactului, respectiv la 0,25 m de axul imaginar al drumului, pe sensul Moţca-Homiţa”.

Pornind de la această enunţare, a reținut organul de urmărire penală că reclamantul ................ ar fi cel care aş fi pătruns pe contrasens ca urmare a nerespectării regimului legal de viteză. Această afirmaţie a organului de urmărire penală este în contradicție cu cele ce

au existat la faţa locului în realitate la data producerii evenimentului rutier, în

contextul în care autoturismul şi urmele de frânare sunt paralele cu axul imaginar

al drumului, ceea ce înseamnă că niciodată nu se pot întâlni, acest aspect fiind recunoscut în conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului şi, cu toate acestea, ignorat la momentul la care s-a întocmit referatul în care s-a reţinut vinovăția sa, referat care prezintă ca loc al impactului acea urmă de zgâriere a asfaltului oblică faţă de axul drumului. Pentru a putea reţine o vinovăţie a reclamantului în producerea evenimentului rutier trebuia să se dispună efectuarea unei expertizei tehnice privind dinamica producerii evenimentului rutier, expertiză care să lămurească atât

aspectul legat de locul de impact al celor două autovehicule, cât și acele aspecte

legate de urmele de frânare și pretinsa urmă de zgâriere care ar fi fost esențială în determinarea locului de impactare. Planșele fotografice depuse la dosar în faza de urmărire penală atestă atât urmele de frânare, cât şi acea zgârietură de pe suprafața părții carosabile, zgârietură care este după axul imaginar al drumului pe sensul opus de mers Homiţa-Moţca. În referatul cu propunerea de clasare, practic, s-a analizat în mod eronat procesul-verbal de cercetare la fața locului și planşele fotografice depuse, din conținutul cărora rezultă în mod indubitabil că acea urmă de zgâriere NU începe de la încheierea urmei de frânare. O zgârietură imaginară care ar putea fi provocată în orice mod sau ar putea proveni din varii considerente și în orice parte a autovehiculului nu poate constituit un argument în a reține și a stabili o culpă fără ca organul poliței judiciare să fie investit în acest sens. De altfel, judecătorul de cameră preliminară a și reluat aceste aspecte ca argumentaţie în soluția dispusă când a precizat în mod expres că nu putea organul de anchetă să stabilească o culpă în producerea evenimentului rutier.

Din una din planşele fotografice depuse la dosar rezultă inclusiv că autoturismul condus de reclamant se afla cu roțile din dreapta în afara părții carosabile, pe sectorul betonat, astfel încât în niciun caz pornindu-se de la aprecierile agentului constatator nu se putea reţine că acesta ar fi fost cel care nu am respectat viteza legală. Locul de impactare a avut loc la 1 m de Ia începutul urmei de frânare pe sensul Homiţa-Morca, existând și dovadă cu privire la spargerea rezervorului pentru antigel.

La data de 11 ianuarie 2018 reclamantul a formulat plângere, în conformitate cu

dispoziţiile art. 340 alin. 1 Cod procedură penală, la Judecătoria Paşcani, împotriva ordonanţei din data de 27 decembrie 2017, dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 111/11/2/2017 la plângerea formulată de subsemnatul împotriva ordonanţei de clasare din data de 23 noiembrie 2017, cauză ce a format obiectul dosarului nr. 152/866/2018. Prin încheierea penală nr. 176/04 aprilie 2018, judecătorul de camera preliminară a respins plângerea formulată, a menţinut soluția dispusă prin ordonanța procurorului ca fiind legală şi temeinică. Considerentele, însă, ale încheierii penale despre care am făcut vorbire, intrate în puterea de lucru judecat, vin să cântărească în mod indubitabil asupra împrejurări că nu putea organul de anchetă să reţină vinovăția reclamantului în producerea evenimentului rutier pentru motivele expuse în următoarea ordine.

Se reține, astfel, că: „judecătorul de cameră preliminară, în acord cu petentul ..................., apreciază că în lipsa condiţiei de procedibilitate a plângerii prealabile,

condiție esențială în vederea administrării probelor şi a stabilirii culpei persoanei

care a produs accidentul, organele de cercetare penală NU aveau îndreptăţirea de a stabili în cadrul procesului penal culpa niciunuia dintre conducătorii auto”;- „judecătorul de cameră preliminară constată că, într-adevăr, prin antamarea asupra vinovăţiei petentului îi este încălcat dreptul la apărare, precum şi prezumția de nevinovăție, având în vedere că în procesul penal care s-a desfășurat acesta NU poate să solicite administrarea de probe în apărarea sa, lipsa plângerii prealabile impunând încetarea continuării cercetărilor în cauză”; -„ (...) deşi nu a dobândit calitatea de suspect sau inculpat, ca urmare a încetării cercetărilor în dosarul de urmărire penală, petentul este nevoit să suporte consecințele stabilirii vinovăţiei în sarcina sa fără ca acesta să mai poată în procesul penal să se apere în sensul stabilirii nevinovăţiei sale (...)”; - „judecătorul de cameră preliminară, în lipsa plângerii prealabile, nu mai poate trimite cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale pentru stabilirea persoanelor vinovate (...), nu are competența funcţională de a administra probe în acest sens în prezenta procedură (...), în concluzie, judecătorul reține că temeiul de clasare reţinut de organele de cercetare penală este cel corect, însă cu precizarea că orice analiză a vinovăţiei oricăruia dintre cei doi şoferi nu poate fi realizată în lipsa posibilității. administrării  în continuare  de probe decât cu încălcarea prezumţiei de nevinovăție și a dreptului la apărare (...), stabilireapersoanelor vinovate de producerea accidentului urmând d fi realizată în afara cadrului procesului penal”; - „pretenţiile civile urmează a fi solicitate pe cale separată, în cadrul unei acțiuni civile”.

Reclamantul s–a adresat .............., unde s-a deschis dosarul de daună cu numărul de referință BAAR/MGD/16/RO/1/02603, prin care s-au respins pretenţiile de despăgubire formulate ca urmare a aspectelor reţinute de organul de cercetare penală și că, numai după ce instanța va stabili o nouă vinovăţie, va putea fi reanalizat dosarul. În atare condiţii, .......... nu a putut să despăgubească pe reclamanți, având în vedere că nu a fost stabilită o altă vinovăţie pentru reanalizarea dosarului. Ca urmare a prejudiciului cert, direct, material și injust, a fost nevoit să suporte contravaloarea reparațiilor autovehiculului, reparaţii care s-au circumscriu sumei de 8.180,41 lei, conform facturii nr. 6462/28.10.2016. Evenimentul rutier s-a produs datorită modului defectuos, respectiv culpei exclusive a pârâtului, care se face vinovat de producerea evenimentului rutier ca urmare a nerespectării obligaţiilor pe care acesta le avea în calitate de participant la trafic pe acel segment de drum. Pătrunderea pe contrasens s-a făcut de autoturismul condus de pârât, astfel că intrarea în coliziune i-a fost imputabilă. Conform dispoziţiilor Regulamentului de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002 (HG nr. 1391/2006), dacă drumul se îngustează pe o porțiune cu declivități, atunci se aplică regula priorităţii de rampă, unde cel care urcă are prioritate faţă de cel care coboară, indiferent de partea cui se îngustează drumul, indicatoarele obligând la reducerea vitezei dacă nu sunt însoțite

de indicatoare de reglementare a priorităţii la drum îngustat, fiind interzise manevrele de oprire voluntară, staționare voluntară, întoarcere și mers înapoi, iar dacă sunt însoţite de indicatoare de reglementare a priorității la drum îngustat, sunt interzise toate manevrele (art. 64 alin. 1 lit. a, art. 65, 66 alin. 1, 3, 4), respectiv dispozițiilor din Anexa nr. 2 la OUG nr. 195/2002.

În drept cererea reclamanților a fost întemeiată pe prevederie  art. 1349, 1381 şi următoarele Cod civil, art. 194 Cod procedură civilă, Legea nr. 136/1995 cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 32/2000 cu modificările şi completările ulterioare.

În probaţiune, reclamanții au solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâţilor, a probei cu expertiză tehnică de specialitate, a probei cu înscrisuri (f. 14-52) şi a probei cu planşe foto (f. 53-58).

Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 539,02 lei (f. 66).

În temeiul art. 201, alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa a dispus comunicarea cererii şi a înscrisurilor către pârâţi.

În termenul acordat, pârâtul .................., în numele Biroului Naţional Carte Verde din Italia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulate.

În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că în data de 08.09.2016, a fost avizat de către reclamantul  ............, de accidentul rutier produs în data de 18.08.2018, în care

au fost implicate autovehiculele cu nr. de înmatriculare IS 96 FGA, respectiv BA 335 PE. În urma avizării primite, a fost deschis dosarul de daună cu referința BAAR/MGD/16/RO/1/02603.

Menţionează că în cadrul sistemului internațional Carte Verde, verificarea situaţiei  asigurării/legalei înmatriculări a unui autovehicul se face prin intermediul Biroului Naţional Carte Verde al statului în care este înmatriculat respectivul autovehicul şi strict la data producerii accidentului. Urmare demersului de verificare a situaţiei asigurării/legalei înmatriculări a autovehiculului cu nr. de înmatriculare BA 335 PE, la data producerii accidentului 18.08.2016, Biroul Naţional Carte Verde din Italia a informat că nu a identificat o societate de asigurare la care să fi fost asigurat pentru RCA/Carte Verde autovehiculul cu nr. de înmatriculare BA 335 PE, implicat în accidentul de circulaţie din data de 18.08.2016, dar a confirmat faptul că autovehiculul respectiv era legal înmatriculat în Italia la data producerii accidentului — 18.08.2016. Biroul Naţional Carte Verde din Italia este semnatar al Acordului Multilateral de Garantare, acord la care a aderat şi Biroul Naţional Carte Verde din România . (B.A.A.R.) începând cu data de 01 august 2007. Prin semnarea - Acordului Multilateral de Garantare, birourile semnatare garantează plata despăgubirilor la care au dreptul persoanele prejudiciate prin accidente produse de autovehicule care au locul obișnuit de staţionare în aria lor de competenţă (în principal care sunt înmatriculate în ţara biroului), şi care nu sunt asigurate pentru RCA/Carte Verde. Prin asumarea obligaţiei de garanţie, Birourile Nationale nu se transformă în societăţi de asigurare. Acordul Multilateral de Garantare are rolul de a proteja persoanele prejudiciate prin accidente produse de autovehicule neasigurate. Birourile se comportă în astfel de situaţii ca fideiusori pentru obligaţia de despăgubire, fără a putea invoca beneficiul de discuțiune. Dacă însă sunt obligate ele însele să plătească despăgubirile, au un drept de regres  împotriva persoanelor responsabile sub aspect delictual pentru repararea prejudiciului. În acest caz fiind îndeplinite condiţiile menţionate de mai sus, se angajează  obligaţia de garantare a Biroului Naţional Carte Verde din Italia pentru despăgubirea persoanelor prejudiciate prin accidentul produs de conducătorul autovehiculului cu nr. de înmatriculare BA 335 PE la data de 18.08. 2016, însă doar în măsura în care vinovăția acestuia în producerea accidentului va fi stabilită.

În urma solicitării pârâtului, s-a primit din partea Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Iaşi, Poliţia Municipiului Paşcani Biroul Rutier adresa cu nr. 526791/24.10.2016, în care se menţionează: “Numitul ...................., din municipiul Pașcani, județ Iaşi timp ce conducea autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare LS 96 FGA pe DCI33 dinspre satul Homita către satul Motca, într-o curbă la dreapta nu a adaptat viteza de deplasare a pătruns pe sensul opus de mers și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare BA 335 PE, care era condus din sens opus de numitul .........., din comuna ..............., judeţul Iaşi.  De asemenea, în Referatul cu propunere de clasare al Inspectoratului de Poliţie al Jud. Iaşi, Poliţia Municipiului Pascani Biroul Rutier, din dosarul nr. 3538/P/2016, se reține că: "Din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate, a rezultat faptul că vinovăția în producerea accidentului revine numitului .............. deoarece, conform prevederilor art. 48 din 0UGI195/2002, “conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă”.  Având în vedere cele menţionate, la data de 16.01.2017, a fost informat reclamantul ................... că se resping pretențiile de despăgubire.

Raportat la cererea de chemare în judecată, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiate, raportat la faptul că atât în adresa nr. 526791/24.10.2016 a Inspectoratului de Poliţie al Judetului Iaşi, Poliția Municipiului Paşcani Biroul Rutier, cât și în Referatul cu propunere de clasare al Inspectoratului de Poliţie al Jud, Iași, Poliția Municipiului Pascani Biroul Rutier, din dosarul nr. 3538/P/2016 se reţine vinovăţia în producerea  accidentului revine numitului .......................

În cazul în care instanţa va trece peste susținerile anterioare, solicită să se dispună efectuarea unei expertize tehnice auto în vederea stabilirii vinovăţiei în producerea accidentului și a întinderii prejudiciului.

Pârâtul ................. nu a formulat întâmpinare.

În temeiul art. 201, alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa a dispus comunicarea întâmpinării către reclamant, iar acesta, în termenul acordat, a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin răspunsul la întâmpinare au arătat reclamanţii că încearcă pârâtul a acredita ideea că, prin semnarea Acordului Multilateral de Garantare, birourile semnatare garantează plata despăgubirilor la care au dreptul persoanele prejudiciate prin accidente produse de autovehicule care au locul obişnuit de staţionare în aria lor de competenţă (... ) şi care nu sunt asigurate pentru RCA/Carte Verde”. Omite pârâtul a menţiona că BAAR intervine în calitate de organism de plată a despăgubirilor, prin Direcţia FPVS, în cazul accidentelor provocate pe teritoriul României prin intermediul unui vehicul sau tramvai neasigurat RCA, în condiţiile prevăzute în legea specială.  În cauza de față este vorba despre un vehicul identificat, înmatriculat posibil legal în Italia la data producerii accidentului, respectiv 18 august 2016, dar care nu era asigurat pentru RCA, astfel încât ............... trebuie să despăgubească atât pentru daunele materiale, cât şi  pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătății. În acest context, BAAR garantează, fără a avea beneficiul de discuţiune, despăgubirea persoanelor prejudiciate rezidenți ai statelor membre, prin accidente produse pe teritoriul României sau pe teritoriul unui alt stat membru decât statul de rezidenţă, prin intermediul unor vehicule sau tramvaie care staționează în mod obişnuit pe teritoriul României, neasigurate RCA, cu toate că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, există obligativitatea încheierii asigurării RCA.

După cum rezultă inclusiv din procesul-verbal de constatare, proprietarul autovehiculului cu număr de înmatriculare BA-335-PE nu a respectat obligaţia de a încheia asigurare de răspundere civilă obligatorie area de răspundere civilă obligatorie, sens în care s-a şi constatat fapta acesta ca fiind contravenție, fiind sancţionat cu amendă în limitele OUG nr. 195/2002.

Au invocat reclamanţii prevederile art. 29, 32-33 din Legea nr. 132/2017, astfel că obligaţia de plată revine ...., nicidecum Biroului Naţional Carte Verde Italia.

Au reiterat reclamanţii aspectele din cererea introductivă referitoare la faptul că pârâtul ............... este culpabil de nerespectarea regulilor de circulaţie.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu interogatoriul pârâtului ..................., proba cu înscrisuri şi expertiză auto.

La solicitarea instanţei au fost depuse la dosarul cauzei dosarul de urmărire penală nr. 3538/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani şi dosarul de daună BAAR/MGD/16/RO/1/02603.

La data de 15.11.2019 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză auto Neagu Constantin, iar la data de 06.03.2020 a fost depus răspunsul la obiecţiunile pârâtului ............

Reclamanţii au formulat concluzii scrise prin care au arătat, în esenţă, că s-a dovedit în mod indubitabil culpa în producerea accidentului rutier din data de 18 august 2016 ca aparţinând pârâtului ..............., concluziile raportului de expertiză atestând că acesta din urmă a încălcat regulile de circulaţie prin ignorarea indicatoarelor rutiere şi nerespectarea regimului legal de viteză. Au citat reclamanţii considerentele încheierii penale nr. 176/04 aprilie 2018 ce atestă că nu putea organul de cercetare penală să reţină vinovăţia reclamantului Florescu George Alexandru în producerea accidentului rutier. Se impune ca instanţa să reţină atât concluziile raportului de expertiză, cât şi planşele fotografice existente la dosarul cauzei. Pârâtul persoană fizică a recunoscut avariile produse la autovehiculul reclamantului ................ Au mai invocat reclamanţii prevederile Legii nr. 132/2017 şi au arătat că pârâtul ................ are obligaţia de a despăgubi persoanele prejudiciate, având ulterior un drept de regres împotriva persoanei responsabile.

Analizând actele şi lucrările dosarului de faţă, instanţa reţine:

În fapt,  la data de 18.06.2016, ora 16:35 reclamantul ................... conducea autovehiculul cu numărul de înmatriculare .........., proprietatea reclamantului ................, pe DC 133, direcţia Homiţa – Moţca. La aceeaşi dată, pârâtul ..............., conducea autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare BA-335-PE, înmatriculat în Italia, pe DC 133, direcţia Moţca – Homiţa.

La ieşirea din localitratea Homiţa, com. Cristeşti, jud. Iaşi, în afara localităţii, la km 4+200m, într-o curbă la dreapta, cele două autovehicule anterior menţionate au intrat în coleziune.

În drept, potrivit art. 1349, alin. 1 şi 2 Cod civil „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor și intereselor legitime ale altor persoane.”

Conform art. 1357, alin. 1 Cod civil „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.”

Faţă de textele legale enunţate, instanţa observă că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, este necesar să se fi comis o faptă ilicită, să se fi cauzat un prejudiciu, prejudiciul să fie urmarea faptei ilicite (să existe legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu), iar fapta să fie comisă cu vinovăţie, fie că este vorba despre intenţie, fie că este vorba despre culpă, şi chiar de-ar fi culpa în forma ei cea mai uşoară.

În materia circulaţiei autovehiculelor pe drumurile publice, reţine instanţa fapta ilicită poate fi reprezentată de orice abatere de la regulile de circulaţie, săvârşită de un conducător auto.

Observă instanţa că în prezenta cauză se impune a se analiza cu prioritate căruia dintre conducătorii autovehiculelor cu numerele de înmatriculare ............., respectiv BA-335-PE, îi aparţine culpa în producerea accidentului de circulaţie din data de 16.08.2016.

Verificând actele de urmărire penală emise în dosarul penal nr. 3538/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani, observă instanţa că în referatul cu propunere de clasare din 14.11.2017 (f. 1-2 d.u.p.) se menţionează că la ieşirea din localitatea Homiţa, com. Cristeşti, jud. Iaşi, în afara localităţii, la km 4+200m, într-o curbă la dreapta, datorită neadaptării vitezei, (numitul ...................) a pătruns pe contrasens şi a intrat în coleziune cu autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare BA 335 PE, înmatriculat în Italia, şi condus din sens opus de către numitul Gurzun Vlăduţ Constantin.

Menţiuni similare cu privire la modalitatea de producere a accidentului rutier se regăsesc şi în adresa nr. 526791/24.10.2016 emisă de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Iaşi - Poliţia Municipiului Paşcani Biroul Rutier (f. 169 vol. I).

Împotriva ordonanţei de clasare din data de 23.11.2017 emisă în dosarul penal nr. 3538/P/2016 (f. 156 d.u.p.) reclamantul ................ a formulat plângere adresată prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Paşcani, plângere ce a fost respinsă prin ordonanţa nr. 111/II/2/2017 (f. 147 d.u.p.) şi ulterior la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Paşcani.

Prin încheierea nr. 176 pronunţată la data de 04 aprilie 2018 în dosarul nr. 152/866/2018 al Judecătoriei Paşcani s-a respins plângerea formulată însă s-a reţinut că „în acord cu petentul ........................., apreciază că în lipsa condiţiei de procedibilitate a plângerii prealabile, condiţie esenţială în vederea administrării probelor şi a stabilirii culpei persoanei care a produs accidentul, organele de cercetare penală nu aveau îndreptăţirea de a stabili în cadrul procesului penal culpa niciunuia dintre conducătorii auto.

În lipsa plângerii prealabile, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare din oficiu şi nici nu pot fi administrate probe precum expertiza tehnică auto pentru ca expertul să poată concluziona inclusiv cu privire la cauzele producerii accidentului.

Faţă de probele incomplete din dosarul de urmărire penală precum şi faţă lipsa plângerii prealabile care să permită continuarea anchetei penale, judecătorul de cameră preliminară constată că într-adevăr prin antamarea asupra vinovăţiei petentului, îi este încălcat dreptul la apărare precum şi prezumţia de nevinovăţie având în vedere că în procesul penal care s-a desfăşurat, acesta nu poate să solicite administrarea de probe în apărarea sa, lipsa plângerii prealabile impunând încetarea continuării cercetărilor în cauză.

Astfel, desi nu a dobândit calitatea de suspect sau inculpat, ca urmare a încetării cercetărilor în dosarul de urmărire penală, petentul este nevoit să suporte consecinţele stabilirii vinovăţiei în sarcina sa, fără ca acesta să mai poată în procesul penal să se apere, în sensul stabilirii nevinovăţiei sale, lipsa plângerii prealabile împiedicând organele de anchetă să administreze alte probe la solicitarea petentului în apărarea sa. (...) Astfel, se reţine că în lipsa plângerii prealabile, judecătorul de cameră preliminară nu mai poate trimite cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale pentru stabilirea persoanelor vinovate şi de asemenea, judecătorul de cameră preliminară nu are competenţa funcţională de administra probe în acest sens în prezenta procedură astfel încât schimbarea temeiului de clasare în sensul reţinerii art.16 alin.1 lit.b teza a II a C.pr.pen. ar însemna chiar pronunţarea judecătorului asupra vinovăţiei/nevinovăţiei petentului sau intimatului, stabilirea nevinovăţiei petentului presupunând în mod logic că intimatul s-ar face vinovat de producerea accidentului aspect care i-ar încălca acestuia din urmă dreptul la apărare dat fiind faptul că prezenta hotărâre este definitivă, cu imposibilitatea de efectuare a altor apărări.

În concluzie, judecătorul reţine că temeiul de clasare reţinut de organele de cercetare penală este cel corect însă cu precizarea că orice analiză a vinovăţiei oricărui dintre cei doi şoferi nu poate fi realizată în lipsa posibilităţii administrării în continuare de probe decât cu încălcarea prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului la apărare.“

Astfel, prezenta instanţa reţine că nu poate fi ţinută de susţinerea organelor de cercetare penală din cuprinsul referatului cu propunere de clasare privind culpa în producerea accidentului din data de 16.08.2016.

Pentru a stabili existenţa faptei ilicite prezintă relevanţă raportul de expertiză auto Neagu Constantin (f. 8 – 24 vol. II) efectuat în cauză.

Astfel, expertul desemnat în cauză a stabilit că evenimentul rutier din data de 16.08.2016, ora 16:35, s-a produs pe DC133, Moţca – Homiţa, la km 4+200m. Drumul comunal anterior menţionat, în zona producerii accidentului, prezintă numeroase curbe cu vizibilitate redusă, semnalizate cu indicatoare de avertizare care, la data producerii accidentului, erau amplasate conform standardelor în vigoare. A stabilit expertul că autovehiculul marca VW, condus de pârâtul ........................ se deplasa pe sensul de mers Moţca – Homiţa, cu viteză peste limita legală specifică condiţiilor de drum, a pătruns pe contrasens şi a intrat în impact cu autovehiculul condus de către reclamantul ...................

Expertul a ajuns la concluzia anterior menţionată în urma studierii poziţiei celor autovehicule după impact, constatându-se astfel că autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare IS-96-FGA, a rămas pe sensul său de deplasare, paralel cu axul longitudinal al drumului, în timp ce autovehiculul marca VW, cu numărul de înmatriculare BA-335-PA, în urma impactului, a avut o traiectorie curbilinie, trecând peste acostamentul şi rigola betonată a sensului său de deplasare şi oprindu-se pe spaţiul verde de pe sensul de mers Moţca – Homiţa.

Aspectele menţionate de expert cu privire la poziţia celor autovehicule după impact se observă în planşele foto de la filele 11-13 d.u.p.

A stabilit expertul că înainte de impact, viteza de deplasare a autovehiculului marca VW, condus de pârâtul ................, era de 73 km/h, în timp ce viteza de deplasare a autovehicului marca Opel, condus de reclamantul ..................... era de 36 km/h.

Cu referire la locul impactului, a stabilit expertul că acesta a fost situat pe sensul de mers al autovehicului marca Opel, condus de reclamantul ................., având în vedere că s-a reţinut că pârâtul ........................... a pătruns pe contrasens.

Reţine instanţa că potrivit art. 29 din OUG nr. 195/2002 (1) Circulaţia pe drumurile publice se desfăşoară în conformitate cu regulile de circulaţie şi cu respectarea semnificaţiei semnalizării rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare, semnalele şi indicaţiile poliţistului rutier care dirijează circulaţia, semnalele speciale de avertizare luminoase sau sonore, de semnalizare temporară şi semnalele conducătorilor de vehicule.  De asemenea, potrivit art.  35 din acelaşi act normativ (1) Participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor şi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private, iar conform art. 48 Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă.

Conform art. 132 din HG nr. 1391/2006 Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depăşească 30 km/h în localităţi sau 50 km/h în afara localităţilor, în următoarele situaţii:  b) în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau în care vizibilitatea este mai mică de 50 m.

Atât din raportul de expertiză auto, cât şi din planşele foto efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului, reţine instanţa că pe DC133, pe sectorul de drum pe care circulau cele două autovehicule, există o succesiune de curbe cu o vizibilitate redusă astfel că devin incidente prevederile legale anterior citate cu privire la viteza de deplasare  de 50 km/h având în vedere că se circula în afara localităţii.

Faţă de faptul că autovehiculul marca VW, condus de pârâtul .........................., rula cu o viteză de 73 km/h, reţine instanţa că acest conducător auto a fost cel care a încălcat prevederile legale privind circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice.

Având în vedere cele expuse, se constată că fapta ilicită a pârâtului .................. constă în nerespectarea regimului legal de viteză.

Cu referire la condiţia cauzării unui prejudiciu, reţine instanţa că, urmare a coleziunii celor două autovehicule, autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare .............. a suferit, conform autorizaţiei de reparaţii seria CR nr. 232177/18.08.2016 (f. 79 d.u.p.) următoarele avarii: bară faţă, radiator, parbriz, aripă stânga faţă, roată stânga, portieră stânga. Mai constată instanţa că reclamantul ..................... a depus la dosarul cauzei factura seria SOR nr. 6462/28.10.2016  şi comanda de reparaţii nr. 0001724264/21.10.2016 (f. 28-30) ce atestă o valoare totală a costului reparţiilor autovehicului în discuţie de 8180, 41 lei. Costul acestor reparaţii a fost suportat de către reclamantul ........................ conform bonului fiscal ataşat la f. 85, vol. II dosarul cauzei.

Mai constată instanţa că se solicită de către reclamanţi să se reţină şi suma de 500 lei achitată cu titlu de onorariu avocat achitat în faza de urmărire penală (chitanţa nr. 1980/01.09.2016).

Reţine instanţa existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejuduciu produs cu referire la suma de 8180,41 lei reprezentând contravaloarea reparaţiilor autovehiculului marca Opel cu numărul de înmatriculare IS-96-FGA.

În ceea ce priveşte suma de 500 lei, aceasta a fost suportată tot ca şi urmare a accidentului rutier produs la data de 16.08.2016 din culpa pârâtului ................ şi se circumscrie noţiunii de daune materiale reprezentând, de asemenea, o pagubă suferită.

Cu privire la persoanele îndreptăţite la reparaţie, reţine instanţa că suma de 8180,41 lei a fost suportată de reclamantul ....................., proprietar al autovehicului cu numărul de înmatriculare ..................., în timp ce suma de 500 lei a fost suportată de reclamantul ...................... în baza contractului de asistenţă juridică încheiat cu un avocat.

Se observă că inclusiv factura seria SOR nr. 6462/28.10.2016  şi comanda de reparaţii nr. 0001724264/21.10.2016 au fost emise pe numele reclamantului ......................

Cu privire la persoana obligată a acoperi prejudiciul, se reţine următoarele:

Conform art. 1 al Directivei 91/323/CEE a Comisiei europene (în anexa căreia se regăseşte Convenţia Multilaterală de Garantare), statele membre ale CEE se vor abţine de la efectuarea controlului privind asigurarea de răspundere civilă (asigurarea RCA/Carte Verde) pentru vehiculele care au „locul obişnuit de staţionare" pe teritoriul European al unui alt stat membru sau pe teritoriul unuia dintre statele ale căror birouri naţionale au semnat „Convenţia multilaterală de Garantare". În art. 1 al Convenţiei Multilaterale de Garantare (anexă la Directiva menţionată), care defineşte câmpul de aplicare al acesteia, se precizează că: fiecare birou naţional semnatar acţionează în contul tuturor asigurătorilor autorizaţi să practice în ţara sa, asigurarea RCA/Carte Verde (art. 1 lit. a); atunci când un vehicul care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul unui stat al cărui birou naţional a aderat la Convenţie, intră pe teritoriul unui alt stat din această categorie, vehiculul respectiv se consideră asigurat, fie că proprietarul, deţinătorul, utilizatorul sau conducătorul acestuia deţin o poliţă de asigurare sau nu (art. 1 lit. d); fiecare birou gestionar (biroul gestionar este biroul pe teritoriul căruia s-a produs un accident de autovehicul – a se vedea art. 2 lit. f din Convenţie) va gestiona toate cererile formulate în legătură cu un accident produs pe teritoriul său de competenţă de un vehicul dintre cele menţionate anterior, în conformitate cu legislaţia din ţara sa şi cu prevederile poliţei de asigurare pentru vehiculul respectiv, dacă o astfel de poliţă există.

Cu privire la gestionarea cazurilor de daună şi achitarea despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate, art. 3 al Convenţiei, prevede că: în momentul în care un birou gestionar este informat despre producerea unui accident pe teritoriul său de competenţă, care implică un vehicul care are locul obişnuit de staţionare pe teritoriul unui alt birou semnatar al Convenţiei, va proceda de îndată la analizarea circumstanţelor producerii accidentului pentru a fi în măsură să soluţioneze eventualele cereri de despăgubire legate de accidentul respectiv (art. 3 lit. a); biroul emitent (biroul emitent este biroul pe teritoriul căruia are locul obişnuit de staţionare autovehicul implicat în accident - a se vedea art. 2 lit. g din Convenţie), autorizează biroul gestionar să soluţioneze toate cererile de despăgubire legate de accident, atât pe cale judiciară cât şi pe cale extrajudiciară (art. 3 lit. b); activitatea de gestionare poate fi făcută direct de către biroul gestionar sau de persoane mandatate de acesta (art. 3 lit. c); biroul gestionar are competenţă exclusivă de interpretare şi de aplicare a prevederilor legale din ţara sa şi de asemenea are competenţă exclusiva pentru a soluţiona toate pretenţiile de despăgubire legate de accident (art. 3 1it d).

După soluţionarea cererilor de despăgubire şi plata efectivă a despăgubirilor către persoanele prejudiciate, biroul gestionar va solicita asigurătorului vehiculului prin intermediul căruia s-a produs accidentul, dacă acest vehicul a fost asigurat la data respectivă, sau biroului emitent dacă vehiculul nu a fost asigurat, rambursarea sumelor plătite cu titlu de despăgubiri, a costurilor pentru serviciile necesare gestionării cazului de daună (constatări, expertize, cheltuieli de judecată, etc.), precum şi plata unui onorariu de gestionare (sau taxă de gestiune) calculat la nivelul de 15% din sumele plătite cu titlu de despăgubiri (art. 5 lit. a şi h din Convenţie). Biroul emitent este obligat să onoreze cererea de rambursare a biroului gestionar, în termen de două luni de la formularea acesteia (art. 5 lit. g din Convenţie). Sumele solicitate de biroul gestionar vor fi plătite în moneda din ţara acestui birou, libere de orice comisioane legate de plată, comisioane care vor fi suportate de biroul emitent (art. 5 lit. d din Convenţie).

La data de 30 mai 2002 a fost încheiat „Acordul multilateral între birourile naţionale de asigurări ale statelor membre ale spaţiului economic European şl ale altor state asociate" în conformitate cu principiile enunţate la art. 2 alin. 2 din Directiva 72/166/CEE, acord care in prima anexă reuneşte într-un singur document „Convenţia Tip inter-Birouri" şi „Convenţia multilaterală de Garantare". Acest nou document a fost denumit „Regulamentul General al Consiliului Birourilor"  şi a înlocuit cele două documente anterioare începând cu data de 1 august 2003 (în acest sens, a se vedea art. 5 din preambulul Deciziei 2003/564/CE). Acordul împreună cu Regulamentul au fost publicate în jurnalul Oficial al U.E. ca anexe la Decizia 2003/564/CE. În baza acestui nou Acord, birourile naţionale semnatare se angajează să aplice în relaţiile dintre ele, dispoziţiile obligatorii prevăzute în Secţiunea I-a (art. 1 - 6) şi dispoziţiile specifice prevăzute în Secţiunea a III-a (art. 10 - 15) din Regulamentul General al Consiliului Birourilor(art. 1 din Acord). Toate prevederile „Convenţiei multilaterale de Garantare" menţionate anterior la punctul 5, se regăsesc în conţinutul noului document, respectiv obligaţia de garantare de către birouri a plăţii despăgubirilor, bazată pe prezumţia de asigurare - în alin 2 al Preambulului la Acord şi în art. 10 al Regulamentului; Definirea locului obişnuit de staţionare al unui vehicul - în art. 11 al Regulamentului; Mandatul reciproc de gestionare a daunelor pe care şi-i conferă reciproc birourile naţionale - în art. 2 din Acord; Gestionarea cazurilor de daună, modalitatea de gestionare şi competenţa biroului gestionar - în art. 3 al Regulamentului; Cererea de rambursare - în art. 5 al Regulamentului.

Prevederile Directivelor nr. 72/166/CEE şi 91/323/CEE aşa cum au fost modificate prin Directiva 2005/14/CEE, au fost preluate în Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European şi Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi, care reprezintă o versiune consolidată a tuturor directivelor în acest domeniu şi care a intrat în vigoare începând cu data de 27.10.2009.

Pentru a putea fi puse în aplicare prevederile art. 2 alin. 2 din Directiva 72/166/CEE de către România (după integrarea sa în Uniunea Europeană), pârâtul .................., a semnat „Acordul multilateral între birourile naţionale de asigurări ale statelor membre ale spaţiului economic European şi ale altor state asociate". Prin semnarea acordului,  ............ a devenit garantul despăgubirii persoanelor prejudiciate prin accidente produse pe teritoriul celorlalte state ale căror birouri naţionale sunt de asemenea semnatare ale acordului, de vehicule care au locul obişnuit de staţionare în România, indiferent dacă acestea erau asigurate sau nu pentru RCA/Carte Verde la data producerii accidentului. Potrivit art. 3 alin. 4 teza a doua din Regulamentul General al Consiliului Birourilor, biroul naţional pe teritoriul căruia se produce accidentul (biroul gestionar), are competenţă deplină şi exclusivă pentru aplicarea şi interpretarea legii aplicabile precum şi pentru soluţionarea cererilor de despăgubire formulate de persoanele  prejudiciate.

În cauză, autovehiculul cu nr. de înmatriculare BA-335-PE, care avea locul obişnuit de staţionare în Italia, nu era asigurat la data producerii accidentului pentru R.C.A/Carte Verde conform relaţiilor furnizate de Biroul Central Italian (f. 130 vol. I) astfel că Biroul Naţional Carte Verde din Italia este obligat să garanteze despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin intermediul acestui autovehicul în urma accidentului, chiar dacă acest autovehicul nu era asigurat.

Având în vedere că producerea accidentului a avut loc pe teritoriul României, reţine instanţa că .................... are calitate de birou gestionar, dar şi calitatea de fidejusor legal, în baza dispoziţiilor Directivei 72/166/CEE pentru Biroul Naţional Carte Verde din Italia motiv pentru care se impune ca acesta să achite sumele de bani datorate cu titlu de despăgubiri.

Constată instanţa că, deşi reclamanţii au solicitat obligarea ambilor pârâţi la plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri cauzate de accidentul de circulaţie din data de 16.08.2016, prevederile anterior citate derogă de la dispoziţiile art. 1382 Cod civil privind răspunderea solidară a debitorilor.

Astfel, ................... răspunde pentru Biroul Naţional Carte Verde din Italia, urmând ca, ulterior efectuării plăţii, biroul gestionar să solicite plata biroului emitent.

În situaţia în care instanţa ar dispune obligarea în solidar a pârâţilor la plata despăgubirilor, s-ar naşte unui drept de regres în favoarea ............. dacă acesta ar achita despăgubirile şi împotriva pârâtului .................., ori dreptul de regres aparţine Biroului Naţional Carte Verde din Italia, nicidecum pârâtului ............... din prezenta cauză.

Astfel, constatând îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege, instanţa va obliga pârâtul ................. la plata către reclamantul ................... a sumei de 8180,41 lei şi la plata către reclamantul ................... a sumei de 500 lei cu titlu de despăgubiri.

Va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâtului ..................

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.”  De asemenea, potrivit art. 452 Cod procedură civilă ”partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor.”

Având în vedere admiterea acţiunii, instanţa va obliga pârâtul ................... la plata către reclamanţi a sumei de 3081,32 lei cu titlu de cheltuieli de judecată – taxă judiciară de timbru şi onorariu expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea civilă formulată de reclamanţii .............., CNP .............. și .............., CNP .........................., ambii cu domiciliul  în Paşcani, .................... jud. Iaşi în contradictoriu cu pârâtul ................, cu sediul Bucureşti, str. ................., nr. ......, et....., sector ......, înscrisă în Registrul special la Judecătoria Sector 2 sub nr. 132/26.11.2002, cod fiscal ...............

Respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanţii .............. și .............. în contradictoriu cu pârâtul  ............, CNP  ..............., cu domiciliul în sat ............, nr. .........., com. ............., jud. Iaşi.

Obligă pârâtul ................. la plata către reclamantul Florescu Constantin a sumei de 8180,41 lei cu titlu de despăgubiri.

Obligă pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata către reclamantul ................ a sumei de 500 lei cu titlu de despăgubiri.

Obligă pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata către reclamanţi a sumei de 3081,32 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei, ce se va depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 28.07.2020.

Preşedinte, pentru grefier

....................... ...................... aflat în ..........

semnează înlocuitor grefier şef

.......................

Domenii speta

Spete similare