Valoarea probabilă a constatărilor personale ale agentului constatator

Sentinţă civilă din 23.11.2009


Prin  adresa nr …. emisă de IPJ .. a fost înaintată şi inregistrată pe rolul acestei instante plângerea contravenţională formulată de petentul  MV împotriva procesului verbal seria .., solicitând anularea acestuia.

In  motivare ,petentul a arătat , că nu se face vinovat de săvârşirea contraventiei retinute in sarcina sa ,intrucât GC şi DA sunt beţivi notorii, îmbătându-se aproape în fiecare zi, pe socrul său l-a văzut o singură dată iar pe vecinul acestuia nu l-a văzut în ziua respectivă .

Plângerea nu a fost motivată in drept.

Conform dispozitiilor  art.36 din OG nr.2/2001 plângerea contraventionala este scutită de taxa judiciara de timbru.

In ceea ce priveşte intimatul , prin întâmpinarea depusă in termen legal a solicitat respingerea plângerii contraventionale si mentinerea procesului verbal atacat ca fiind legal si temeinic intocmit (fila 4 dosar).

În drept au fost invocate dis part 115-119 C.p.civ.

Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsa părţilor.

In cauză instanta a administrat la solicitarea părtilor proba cu inscrisuri , in cadrul căreia au fost atasate , in copie xerox : procesul verbal in discutie, dovada comunicării acestuia, înscris sub semnătură privată intitulat „contestaţie”, raport întocmit la 27.07.2009 de Ag. pr. CM, raport întocmit la 27.07.2009 de Ag. şef pr  BD, raport întocmit la 27.07.2009 de Ag. pr. CNCl, proces verbal de constatare a plângerii orale nr .., înscrisuri sub semnătură privată intitulate „Declaraţie”şi „D-le Şef”, proces verbal de încătuşare încheiat la 04.07.2009.

Analizând intregul material probator administrat in cauză instanta retine următoarea situatie de fapt si de drept:

La data de 04.07.2009 a fost intocmit de către un agent constatator al intimatului procesul verbal de contraventie seria … prin care petentul  a fost sanctionat  cu amenda totală  in cuantum de 1000 lei ( respectiv 500 lei+ 500 lei)  ,pentru incălcarea prevederilor art. 2 pct 1 şi art 26 din Legea nr 61/1991 R  , intrucât  la data respectivă ora 19  in timp ce se afla pe drumul comunal din satul Costeşti a provocat scandal şi a adresat cuvinte jignitoare , a ameninţat cu acte de violenţă pe numiţii DA şi GC.

Petentul  nu a semnat procesul verbal de contraventie.

Instanta in urma verificarii cerute de art.34 din OG 2/2001 , constata ca plângerea a fost introdusa la data de 21.07.2009 , in termenul legal de 15 zile de  la comunicare  ( 11.07.2009) , asa cum prevad dispozitiile art.31din  actul normativ anterior precizat.

De asemenea , potrivit dispozitiilor art .34 din OG nr. 2/2001 , instanta investita cu solutionarea plângerii trebuie sa verifice legalitatea , temeinicia procesului verbal de contraventie si sa hotărască asupra sancţiunii.

Având in vedere toate aceste aspecte , cu privire la legalitatea procesului verbal , instanta retine ca acesta cuprinde toate mentiunile prevazute de art.16 si 17 din OG nr. 2/2001 , sub sanctiunea nulitatii absolute exprese.

Cu privire la  temeinicia procesului verbal , constata din  coroborarea inscrisurilor aflate la filele 9-23 dosar existenta faptelor savârsite de către contravenient in modalitatea retinuta in actul atacat.

Agenţii constatatori BD  şi CNC  au constatat personal săvârşirea contravenţiilor de către petent, au încercat să aplaneze conflictul dintre MV şi socrul său , GC, pe de o parte şi vecinul său, DA, pe de altă parte, însă contravenientul a continuat comportamentul violent adresând injurii şi ameninţări atât persoanelor cu care era în conflict cât şi celor doi poliţişti, iar după ce i-a fost încheiat procesul verbal în litigiu a încercat să lovească cu picioarele autoturismul cu care se deplasase la faţa locului cei doi agenţi, motiv pentru care l-au imobilizat şi condus la sediul Postului de Poliţie local pe petent.

Instanţa va avea în vedere că procesul verbal de constatare a contravenţiei, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agendului constatator are forţa probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forţă probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumţiei de nevinovăţie ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăţiei, în sensul art 6 alin 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza Anghel vs. România, Curtea a arătat că în orice sistem legal operează prezumţii da fapt şi de drept, iar Convenţia nu interzice în principiu astfel de prezumţii, dar acestea trebuie să respecte anumite limite rezonabile, ţinând cont de gravitatea mizei şi de conservarea drepturilor apărării.

Instanţa, va mai reţine că numiţii GC şi DA , prin declaraţiile date în faţa organelor de Poliţie, depuse la filele 18-19 dosar, confirmă săvârşirea contravenţiilor de către petent, în modalitatea reţinută în actul atacat.

Intrucât pe parcursul judecatii contestatorul nu a facut in nici un fel dovada existentei unei alte situatii de fapt decât cea retinuta in procesul verbal de contraventie( deşi, potrivit dispozitiilor art. 1169 Cod civil si  art. 129 al.1 Teza finală  C.p.c. , lui îi incumba sarcina acestei probe ) instanta constată că forta probanta a acestuia nu a fost inlaturată.

Avându-se in vedere pericolul social al faptelor savârsite ( art.5 al.5 din OG nr. 2/2001 ) precum si dispozitiile art.21 al.3 din OG nr. 2/2001, instanta apreciază ca sanctiunile aplicate petentului au fost bine individualizate.

In temeiul art. 34 al.1 din OG nr.2/2001, instanta constata asadar ca plângerea dedusă judecatii in acest dosar este evident neintemeiata.