Lovire sau alte violenţe - amânarea aplicării pedepsei

Sentinţă penală 82 din 09.07.2021


Prin rechizitoriul nr. X/P/2020 din data de 05 martie 2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi  a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpata F. A. pentru infracţiunea de "lovire sau alte violenţe" prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, persoană vătămată fiind F. S..

În partea  expozitivă a  rechizitoriului  s-a reţinut că, în fapt, în ziua de 21.10.2020, in jurul orelor 12:00 partea vatamata F. S. s-a deplasat la locuinta vecinului sau F. C. din comuna G., pentru a purta o discutie cu sotia acestuia, F. C..

S-a arătat că, a un moment dat, a trecut inculpata F. A., care după un scurt schimb de replici cu partea vatamata F.S., a lovit-o pe aceasta cu pumnii in zona fetei. Conflictul a fost aplanat prin interventia martorilor F. C., F. C. si I. G. ce se aflau la fata locului in acel moment.

Urmare loviturilor primite, partea vatamata a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile ( certificat medico-legal nr X/A2/27.10.2020).

Fiind audiata, inculpata F. A. a mentionat ca a avut o discutie contradictorie cu partea vatamata in ziua respectiva la poarta numitilor F. C. si F. C., iar in momentul in care partea vatamata F.S. a incercat sa o loveasca cu palma, aceasta a prins-o de mana si a impins-o. Urmare acestui fapt, partea vatamata s-a lovit de poarta in zona gurii.

De altfel, leziunile specificate in certificatul medico legal confirma actele de agresiune exercitate asupra  părtii vatamate

Martorii F.C., F. C. si I. G. prezenti la fata locului in momentul conflictului au confirmat faptul ca inculpata  F.A. a exercitat acte de violenta asupra părtii vatamate , iar in urma agresiunii au observat-o pe aceasta ca sangera in zona fetei

Procurorul şi-a întemeiat acuzaţie pe mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, repectiv: declaraţie persoană vătămată, certificat medico legal, declaraţii martori, declaraţie suspect si inculpat

S-a reţinut că, persoana vătămată F. S. a declarat ca  se constituie parte civilă în procesul penal cu  o suma al carui cuantum il va preciza in instanta.

Date cu privire la urmărirea penală:

Prin ordonanţa din  data de 21.10.2020., s-a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru infracţiunea de loviri si alte violente prev si ped de art 193 alin.2 Cp.

Prin ordonanta din 06.11.2020 s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei din infr prev de art 193 alin.1 Cp in infr prev de art 193 alin.2 cp.

Prin ordonanta din 06.11.2020 s-a dispus efectuarea in continuare a urmaririi penale fata de F. A. pentru savarsirea infr prev de art 193 alin.2 Cp.

Prin ordonanţa din data de 25.01.2021 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiasi, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata F. A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal.

În procedura de cameră preliminară:

Prin încheierea din 13.04.2021, pronunţată în dosarul X/230/2021/a1, Judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi din data de 05.03.2021 dat în dosarul de urmărire penală numărul X/P/2020, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de cercetare penală, dispunând, începerea judecăţii în cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi sub nr. X/230/2021, privind pe inculpata F.A..

După rămânerea definitivă a acestei încheieri, a fost stabilit primul termen pentru soluţionarea pe fond a cauzei la data de 27 mai 2021.

Judecata pe fond:

Pe parcursul judecăţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, republicată, la solicitarea instanţei s-a înaintat la dosar fişa de cazier judiciar a inculpatei – f. nr. 12.

La termenul de judecată de la data de 27 mai 2021, asistată de apărător ales, inculpata – (declaraţie f. nr. 24 dosar), a arătat că, în esenţă reunoaşte fapta însă doreşte reţinerea circumstanţei legale a provocării şi, totodată, audierea martorei noi Iovan Ofelia pe starea de fapt, condiţii în care, instanţa a procedat la judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

Au fost citaţi şi reaudiaţi martorii de  la urmărirea penală – I. G., F. C. şi F.C., fiind audiată de asemenea şi martora I.O., nou propusă spre audiere de inculpată, declaraţiile martorilor fiind consemnate şi, după citire şi semnare, ataşate la dosarul cauzei – filele nr. 40-43.

A fost de asemenea audiată pe starea de fapt, persoana vătămată F. S.– f. nr. 39 dosar.

De asemenea, persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 lei, din care 1400 lei reprezintă daune materiale şi 1100 lei daune morale.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa constată şi reţine următoarele:

În fapt, în data de 21.10.2020, in jurul orei 12:00, între persoana vătămată F. S. şi inculpata F. A., a avut loc o discuţie contradictorie ce s-a derulat în faţa locuinţei lui F. C. din comuna Greceşti, discuţie care a degenerat iar inculpata a lovit-o cu pumnii în zona feţei pe numita F.S..

Starea de fapt reţinută de instanţă se probează cu declaraţiile date în mod nuanţat de către inculpată, persoană vătămată şi martori, precum şi cu probele administrate în faza de urmărire penală  şi cercetare judecătorească.

În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor audiaţi atât în faza de urmărire penală cât şi în faza judecăţii, instanţa urmează să înlăture în parte declaraţiile numitei I. O. care a afirmat că la momentul săvârşirii faptei se afla sub influenţa unor medicamente psihiatrice şi nici nu auzea foarte bine, precum şi declaraţia martorului I. G. ca nefiind în totalitate sinceră în ceea ce priveşte afirmaţia ca partea civilă nu s-a lovit în urma altercaţiei cu inculpata,  pe motiv că aceste susţineri nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, în mod special cu certificatul medico legal emis de Institutul de Medicină Legală care confirma existenţa unor vătămari suferite.

De altfel, inculpata a declarat că recunoaşte actele de violenţă exercitate asupra persoanei vătămate cu singura menţiune că în cauză s-ar impune reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, motiv pentru care nici nu solicita judecarea în procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei. Totodată, instanţa reţine faptul că inculpata a declarat (fila 35 dosar de urmărire penală) că doar a împins-o pe persoana vătămată şi aceasta s-a lovit cu gura de poartă, aspecte pe care le precizează şi martorul I. G., şi pe care instanţa urmează să le înlăture ca nefiind sincere raportat la faptul că aceste explicaţii nu concordă cu rezultatul examinării medicale unde se precizează existenţa unui traumatism cranio facial şi echimoză parotidiană dreaptă.

Cu privire la apărările formulate de inculpată personal şi prin apărător ales, în sensul că se impune reţinerea acestei circumstanţe atenuante a provocării, instanţa urmează să le respingă ca neîntemeiate raportat la faptul că pentru a putea fi reţinută circumstanţa atenuantă a provocării este necesar ca victima infracţiunii să fi avut o atitudine agresivă ori un comportament care să fie considerat grav, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoţie, astfel încât acesta să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă (prin săvârşirea unei infracţiuni). Este evident că au existat neînţelegeri între părţi, însă inculpata cunoştea dinainte această stare conflictuală şi chiar ea a ales să meargă la poarta familiei F. unde se afla şi persoana vătămata. Inculpata nu poate pretinde că a fost surprinsă de vreo atitudine de moment a persoanei vătămate din moment ce conflictul dintre acestea era vechi. Instanţa apreciază că stare de încărcare nervoasă a inculpatei poate fi justificată dar aceasta a avut suficient timp de reflecţie încât să decidă dacă se duce la persoana vătămată să îi ceară explicaţii asumându-şi  într-o oarecare măsură riscul ca astfel de discuţii să degenereze mai ales că se susţine ca persoana vătămată este cunoscută ca fiind recalcitrantă sau putea alege  alte instrumente prin care putea remedia acţiunea de denigrare a persoanei vătămate, fie prin formularea unei plângeri penale în situaţia în care  acţiunile acesteia întruneau elementele constitutive ale unei infracţiuni, sau pe calea solicitării unor daune morale la instanţa civilă. În atare situaţie, instanţa nu poate reţine acţiunea de provocare în condiţiile în care inculpata, supărată fiind pe persoana vătămată s-a dus expres la locul unde aceasta se afla asumându-şi modurile în care această ceartă se putea finaliza raportat la starea de fapt şi persoanele implicate.

În drept, fapta inculpatei F. A. care la data de 21.10.2020 a exercitat acte de violenţă fizică asupra persoanei vătămate F. S. provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. 2 C. pen.

Elementul material al laturii obiective este realizat prin acţiunea (conduita comisivă) a inculpatei de a lovi persoana vătămată.

Urmarea imediată constă în vătămarea integrităţii corporale a persoanei vătămate, prin producerea de leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale, sub limita de 90 zile prevăzută de art. 193 alin. 2 C.pen., astfel cum reiese din certificatul medico-legal nr. X/A2/27.10.2020 ( fila nr. 21 D.U.P.)

Raportul de cauzalitate rezultă din coroborarea împrejurării că inculpata a lovit persoana vătămată, cu concluziile din certificatul medico-legal nr. X/A2/27.10.2020  din care reiese că leziunile suferite de aceasta au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure.

Pe latura subiectivă, inculpata a săvârşit fapta de lovire cu intenţie directă (art. 16 alin. 3 lit.a C.pen.) întrucât a prevăzut rezultatul faptei şi a urmărit producerea lui, având reprezentarea că actele de lovire îi vor produce persoanei vătămate o vătămare a integrităţii corporale, inevitabilă faţă de modul de acţiune.

Nu în ultimul rând, este îndeplinită condiţia de pedepsibilitate şi procedibilitate prevăzută de art. 193 alin. 3 C.pen., persoana vătămată formulând plângere prealabilă.

Cum săvârşirea infracţiunii şi vinovăţia inculpatei au fost dovedite, instanţa urmează să dispună angajarea răspunderii penale a acesteia proporţional gradului de pericol social al faptei comise şi periculozităţii acesteia.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilite în sarcina inculpatei, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, pe de o parte, instanţa va avea in vedere gradul de pericol social al faptei concretizat in valorile sociale care au fost vătămate – integritatea fizică a unei persoane, dar si circumstanţele personale ale inculpatei,  care a colaborat cu organele judiciare şi care, nu este cunoscută cu antecedente penale.

Toate aceste împrejurări de fapt au creat, in mod neîndoielnic, convingerea instantei asupra faptului ca incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost si va fi un eveniment singular in viata inculpatei care, fiind persoană la vârsta maturităţii, are capacitatea de constientizare a faptei sale si a urmarilor acesteia, astfel ca va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de convietuire sociala.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că reeducarea inculpatei se va putea realiza cu eficienţă prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea a cărui cuantum va fi orientat spre minimul special de pedeapsă prevăzut de lege, sens în care va stabili o pedeapsă de 6 luni închisoare în sarcina inculpatei F. A., pentru săvârşirea infracţiunii de "lovire sau alte violenţe".

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în acest sens şi apreciind această modalitate ca fiind aptă să atingă scopurile funcţie principale ale pedepsei – reeducarea inculpatei şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de aceasta, în temeiul disp. art. 17 alin. 2 raportat la art. 83 Cod penal, va dispune amânarea aplicării pedepsei de 6 luni  închisoare stabilite în sarcina inculpatei şi va stabili un termen de supraveghere de 2 ani, conform disp. art. 84 Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunţa.

În temeiul art. 85 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 86 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) C.pen. se vor comunica Serviciului de Probaţiune Dolj.

În temeiul art. 404 alin. 3 C.proc.pen. şi art. 83 alin. 4 C.pen., va atrage atenţia inculpatei asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu vor executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere. 

Pe latură civilă:

La termenul de judecată de la data de 27.05.2021, persoana vătămată F.S. a precizat că se  constituie parte civilă în cauză şi pretinde de la inculpată suma de 1.400 lei reprezentând daune materiale, suma de 1.100 lei, cu titlu de daune morale, solicitând totodată obligarea inculpatei la plata cheltuielilor ocazionate de proces, cerere la care a ataşat înscrisuri.

Potrivit disp. art. 19 din Codul de procedură penală" 1) Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.(2) Acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului şi, după caz, a părţii responsabile civilmente.(3) Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror, în condiţiile art. 20 alin. (1) şi (2), şi are ca obiect, în funcţie de interesele persoanei pentru care se exercită, tragerea la răspundere civilă delictuală.(4) Acţiunea civilă se soluţionează în cadrul procesului penal, dacă prin aceasta nu se depăşeşte durata rezonabilă a procesului.(5) Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile."

Potrivit art. 1349 din Codul civil "(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral."

Conform dispoziţiilor art. 1357 din Codul civil: "(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă".

De asemenea, potrivit art. 1385 din Codul civil "1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.(2) Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.(3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului."

Din analiza acestor prevederi legale reiese că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu cert şi care să nu fi fost reparat încă, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa celui care a acţionat.

Răspunderea civilă delictuală şi răspunderea penală pot acţiona concomitent, se pot cumula, deoarece prima se bazează pe ideea reparării unui prejudiciu, în timp ce răspunderea penală se bazează pe ideea pedepsirii unei fapte socialmente periculoase.  Prin urmare, când infracţiunea este cauzatoare de prejudiciu, vom avea două acţiuni: o acţiune penală şi o acţiune civilă, acestea putând fi soluţionate şi separat.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine faptul că, persoana vătămată a dovedit în parte pretenţiile solicitate de pe latură civilă cu titlu de daune materiale. Astfel, probele administrate în cauză, respectiv, certificatul medico-legal coroborat cu biletele de trimitere ale IML (filele 22, 23 DUP), chitanţele de la filele nr. 24-27 (în original şi la dosarul instanţei) şi  nu în ultimul rând cu declaraţiile inculpatei, persoanei vătămate şi martorilor care chiar şi nuanţate, converg spre a forma convingerea indubitabilă a instanţei că, urmare a acţiunilor inculpatei partea civilă a suferit între altele, un traumatism cranio facial prin agresiunea din 21.10.2020, care a necesitat consultaţii medicale şi implicit deplasări al căror cost cumulat s-a ridicat la suma de 293,97 lei, (145 lei consultaţii medicale şi 148,97 lei cheltuieli de deplasare la aceste consultaţii pentru cele 3 zile respectiv 22,23,26 octombrie) astfel cum reiese din chitanţele depuse la filele nr. 24-27 şi din bonurile de combustibil depuse în cursul judecăţii. Instanţa nu va acorda cheltuielile de transport aferente bonului din data de 27.10.2020 (fila 18) motivat de faptul că deplasarea nu se justifică cu alte acte medicale.

Cu privire la daunele morale, literatura juridică a definit dauna morală, sau prejudiciul moral astfel: dauna morală constă în atingerea valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la rezistenţa fizică şi psihică a omului, la sănătate, la integritate corporală, la cinste, la demnitate, la prestigiu social şi profesional, precum şi a altor valori.

Deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, intensitate care este percepută diferit, de la persoană la persoană. Toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs.

Repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecinţelor dăunătoare ale unui fapt ilicit şi culpabil, în scopul repunerii victimei, pe cât posibil, în situaţia anterioară. Instanţa Supremă a statuat că „despăgubirile acordate victimei trebuie să constituie o justă şi integrală reparare a pagubei cauzate prin fapta ilicită a autorului” şi de asemeanea că „este de principiu că victima unui fapt ilicit are dreptul  la repararea integrală a prejudiciului suferit.” Sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire fără justă cauză, ci ele trebuie aibă caracter compensatoriu pentru o suferinţă certă, rezultată din producerea unei fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii.

Un criteriu fundamental consacrat de doctrina şi jurisprudenţa în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral, este echitatea. Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despăgubiri, implică fără îndoială şi o doză de aproximare, însă instanţa trebuie să stabilească  un anumit echilibru  între prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat în totalitate, şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje, care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Este de necontestat faptul că, fiind victima unei agresiuni fizice care a lăsat urme vizibile, partea civilă a suferit un prejudiciu de imagine, o atingere a personalităţii, evenimentul având asupra acestuia repercusiuni negative din punct de vedere comportamental şi social, partea civilă fiind perceput ulterior incidentului, aşa cum declară martorii ca fiind mai retras, mai temător, şi urmare a faptului că nu obişnuieşte să intre în  conflicte sau scandaluri de această natură în comunitate.

Cu toate acestea, suma de 1.100 lei pretinsă de partea civilă cu titlu de daune morale este disproporţionată raportat la eveniment în întregul său ansamblu, având în vedere dinamica şi ordinea în care s-au produs evenimentele – faptul că iniţial părţile au avut o ceartă iar ulterior conflictul a degenerat în agresiune fizică exercitată de inculpată asupra părţii civile, şi tinde către o îmbogăţire fără just temei a părţii civile care, aşa cum reiese din probatoriul administrat în cauză, a avut partea sa de vină în producerea evenimentului.

Aşa fiind, instanţa reţine că prin acordarea sumei de 500 lei se acordă o relevanţă deplină amplorii traumelor încercate de partea civilă, asigurând o compensaţie suficientă, echitabilă, dar nu exagerată a prejudiciului suferit.

Cu privire la cheltuielile de judecată pretinse de partea civilă, văzând disp. art. 276 alin. 1 şi 2 C.proc.pen. care prevăd că, în caz de condamnare, inculpatul este obligat să plătească persoanei vătămate, precum şi părţii civile căreia i s-a admis acţiunea civilă (chiar şi în parte) cheltuielile judiciare făcute de acestea, va dispune obligarea inculpatei la plata către partea civilă a cheltuielilor de judecată constând în costul deplasărilor efectuate la instanţa de judecată. În privinţa cuantumului, instanţa reţine faptul că partea civilă a depus la dosar 2 bonuri de combustibil pentru cele două deplasări la instanţa de judecată din data de 27.05.2021 şi 24.06.2021 în valoare de 99,93 lei şi 99,90 lei însă faţă de valoarea disproporţionată a contravalorii de transport instanţa va acorda în parte aceste cheltuieli, raportat la distanţa de 54 km dintre domiciliu, sat Gropanele comuna Greceşti şi Filiaşi (sediul instanţei). Astfel, pentru o distanţă de 108 km dus întors, raportat la un consum mediu de 7,5% pe 100 de km  şi un preţ pe litru de 5,95 conform bonului ataşat, instanţa va admite ca şi cheltuieli de deplasare suma de 48,19 lei pe zi, respectiv 96,38 lei aferente celor două termene de judecată sens în care va obliga inculpata la plata sumei de 96,38 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Totodată, în baza art. 274 alin. 1 şi 2 C. proc. pen. va obliga inculpata la plata sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 350 lei reprezintă cheltuieli efectuate în timpul urmăririi penale).