Tip : sentinta civila

Prin rechizitoriul nr. (...), întocmit la data de (...), de (...) şi înregistrat data de (...) pe rolul acestei instanţe sub nr. (,...), s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului (...) pentru săvârşirea următoarelor infracțiuni: lovirea sau alte violențe, faptă prev. şi ped. de art. 193 alin. 1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal,  ultraj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. 1 și 4 din Codul penal raportat la art. 206 alin 1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.

În fapt, s-a reţinut că la data de (...), în timp ce se afla la (,...) (sală de jocuri de noroc), din (...), inculpatul (...) a exercitat acte de violență fizică asupra administratorului sălii de jocuri (...), loc în care se mai aflau și alte persoane prezente, a adresat cuvinte şi expresii jignitoare, precum și amenințări cu moartea la adresa organelor de poliție care se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Situaţia de fapt a fost reţinută de către procuror în urma administrării următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu din data de (...) declarație persoană vătămată (...) , declarație persoană vătămată (...) declarații martori,  (....) proces verbal vizualizare imagini video, proces verbal de intervenție la fața locului, procese verbale încomite în data de (...) proces-verbal sancționare contravențională ,suport optic tip DVD cu înregistrarea audio-video (anexa), declarații inculpat inculpat (...) și fișă cazier judiciar.

Date privind urmărirea penală

Prin ordonanța din data de (...), organele de cercetare penală din cadrul Poliției (...) au dispus efectuarea urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea infracţiunilor de ”tulburarea ordinii și liniștii publice”, faptă prev. şi ped. de art. 371 alin. 1 din Codul penal și ”lovirea sau alte violențe” faptă prev. şi ped. de art. 193 alin. 1 din Codul penal.

Prin ordonanța din data de (...), organele de cercetare penală din cadrul Poliției (...), au dispus extinderea urmăririi penale in rem cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă faptă prev. și ped. de art. 273 alin. 1 din Codul penal, faptă săvârșită de către numitul (...)

Prin ordonanţa din data de (...), organele de cercetare penală din cadrul (...) au dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de numitul (...) pentru săvârșirea infracțiunilor de ”tulburarea ordinii și liniștii publice”, faptă prev. şi ped. de art. 371 alin. 1 din Codul penal și ”lovirea sau alte violențe” faptă prev. şi ped. de art. 193 alin. 1 din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal și cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal și față de numitul (...) pentru săvârșirea infracțiunii ”mărturie mincinoasă” faptă prev. şi ped. de art. 273 alin. 1 din Codul penal.

Prin ordonanța din  data de (...)  a (...), s-a dispus extinderea urmăririi penale in rem  cu privire la săvârşirea infracțiunii de ultraj faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. 1 și 4 din Codul penal raportat la art. 206 alin 1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal și  efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de acesta pentru săvârşirea  infracţiunilor de ”tulburarea ordinii și liniștii publice”, faptă prev. şi ped. de art. 371 alin. 1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal;”lovirea sau alte violențe” faptă prev. şi ped. de art. 193 alin. 1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal, ultraj faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. 1 și 4 din Codul penal raportat la art. 206 alin 1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal, față de suspectul (...)

Prin ordonanţa din data de (...), organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei (...) au dispus reţinerea inculpatului (...), pe o durată de (..:)de ore, începând de la data de (...), până la (...), inclusiv şi l-au depus la Centrul de Deţinere şi Arestare Preventivă (...).

Prin ordonanța din data de (...) a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul (...), pentru săvârșirea infracţiunilor de ”lovirea sau alte violențe” faptă prev. şi ped. de art. 193 alin. 1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal, ultraj faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. 1 și 4 din Codul penal raportat la art. 206 alin 1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.

Prin ordonanța din data de (...) (...) a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul (...) pentru săvârșirea infracţiunilor de ”lovirea sau alte violențe” faptă prev. şi ped. de art. 193 alin. 1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal, ultraj faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. 1 și 4 din Codul penal raportat la art. 206 alin 1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal, pe o durată de 60 zile, începând de la data de (...) inclusiv.

Inculpatului (...) i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile prevăzute de art. 83 şi art. 108 C.P.P., întocmindu-se procesele – verbale din (...)

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul (...) a fost asistat de către apărător din oficiu, avocat (...), cu delegaţia pentru asistenţă judiciară obligatorie numărul (...)

Procedura camerei preliminare

La înregistrarea pricinii pe rolul (...), judecătorul de cameră preliminară a dispus comunicarea rechizitoriului către inculpat, fiind informat totodată cu privire la obiectul camerei preliminare, precum și termenul în care poate formula excepții cu privire la competență, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a dispus comunicarea actului de sesizare către persoanele vătămate, fiind informate totodată cu privire la obiectul camerei preliminare, precum și termenul în care poate formula excepții cu privire la competență, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Nefiind formulate cereri și nefiind invocate excepții, judecătorul de cameră preliminată, prin încheierea din data de (...) a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Judecata în primă instanță

La termenul de judecată din data de (...), instanța a dat citire, în extras, actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată și i-a la cunoștință în ce constă învinuirea ce i se aduce și încadrarea juridică a acesteia, precum și dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală privind procedura abreviată a recunoașterii vinovăției.

La același termen de judecată, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, arătând că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare şi solicită ca judecata să se facă în procedură simplificată.

La același termen de judecată, persoana vătămată (...) şi-a retras plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Astfel cum rezultă din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către inculpat, la data de (...), lucrătorii din cadrul (...), au fost sesizați telefonic de numitul (...) administrator al (...) (sală de jocuri de noroc), din (...) despre faptul că în interiorul sălii se află un client recalcitrant.

Lucrătorii de poliţie s-au prezentat la faţa locului, întocmind un proces-verbal, din care rezultă că în fața ușii de acces a sălii de jocuri se afla o persoană de sex masculin, identificată ulterior ca fiind (...) care, la vederea organelor de poliție, a adoptat un comportament agresiv prin gestică și mimică. Față de acesta s-a procedat la măsura legitimării, lucru pe care l-a refuzat categoric, proferând injurii și expresii jignitoare la adresa administratorului, dar și a polițiștilor. După ce i s-a solicitat de mai multe ori să se legitimeze  și având în vedere refuzul  acestuia, s-a procedat la măsura încătușării la sol  şi a  conducerii la sediul poliției, măsuri față de care s-a opus fizic permanent și a adresat amenințări cu moartea organelor de poliție care au intervenit la eveniment, în special Aspp (...) Urmare a acestui eveniment, organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul Poliției (...) s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracţiunii de ”tulburarea ordinii și liniștii publice”, faptă prev. şi ped. de art. 371 alin. 1 din Codul penal și ”lovirea sau alte violențe” faptă prev. şi ped. de art. 193 alin. 1 din Codul penal.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, persoana vătămată (...) administratorul (...), arată că, în data de (...), în jurul orei (...), în timp ce se afla în incinta sălii împreună cu angajata (...),  în interior a venit numitul (...) , (...)  care a început să joace la un aparat slot machine. În scurt timp, în sala de jocuri au mai sosit concubina persoanei în cauză, (....) și doi prieteni ai săi(...), respectiv (...) Inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a devenit agresiv, lovind de mai multe ori cu pumnul aparatul de noroc și și-a înlăturat de pe față masca de protecție anti Covid, s-a deplasat către acesta și i-a atras atenția cu privire la comportament, dar și să poarte masca. Inculpatul (...) a devenit violent, a început să-i adreseze cuvinte și expresii jignitoare, l-a scuipat după care l-a lovit cu palma în zona feței.

Faţă de comportamentul inculpatului, s-a procedat la apăsarea butonului de panică, solicitându-se şi sprijinul organelor de poliție. Astfel, la fața locului au sosit mai mulți agenţi de poliţie care, întâlnindu-l pe inculpat pe trotuarul străzii (...), în fața ușii de acces în sala de jocuri, i-au solicitat acestuia să se legitimeze. Inculpatul a refuzat categoric această cerere, proferând la adresa acestora injurii și expresii jignitoare.

În continuare, organele de poliție i-au atras atenția cu privire la modul de comportament, iar inculpatul a devenit și mai agresiv, adresându-le injurii și amenințări. Inculpatul a fost imobilizat la nivelul solului și încătușat, măsuri față de care s-a opus permanent continuând cu adresarea de injurii și amenințări, fiind introdus în autospeciala de poliție și dus la sediu. Aspectele declarate de către persoana vătămată (...) sunt confirmate și de către martorul (...), angajata (...), care menționează că a văzut cum (...) l-a lovit pe administrator cu palma în zona feței. De asemenea, a asistat la evenimentul produs pe trotuarul străzii când a adresat injurii și a făcut gesturi obscene la adresa polițiștilor care au intervenit la eveniment. În ceea ce privește comportamentul inculpatului, aceasta a precizat că în timpul evenimentului i-a fost creată o stare de temere.

Persoana vătămată (...) mai precizează că în urma loviturii primite de la numitul (...) nu a suferit leziuni, însă dorește să formuleze plângere sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe.

Referitor la infracțiunea de ultraj, s-a procedat în cursul urmăririi penale la audierea  lucrătorului de poliție (...), care a arătat că, la data de (...), în jurul orei (...), a fost primit un apel la Dispeceratul Poliției (.-..) de la administratorul (...) că o persoană face scandal în interiorul sălii de jocuri, iar acesta, împreună cu colegii săi, (...), au fost trimiși să acorde sprijin patrulei din oraș, formată din  ap.(...) și plt. maj. (....) din cadrul IJJ .

Ajunși în fața sălii de jocuri, pe trepte se afla inculpatul, căruia i-au solicitat în mai multe rânduri să se legitimeze, solicitări pe care inculpatul le-a refuzat, răspunzând cu injurii la adresa lucrătorilor de poliție, apoi i-a amenințat folosind expresia: ”vă omor și pe voi și pe familiile voastre, că eu am mai făcut pușcărie, pușcăria este cofetărie pentru mine”. Apoi, împreună cu Aspp (...), au procedat la imobilizarea la sol și încătușarea inculpatului, care a opus rezistență și care se uita către persoana vătămată , spunându-i: ”băi maimuțoiule, scap eu de aici, te omor pe tine și-ți omor toată familia”, creându-i o stare de temere. După ce l-au ridicat de la sol, inculpatul a continuat seria de amenințări la modul general, chiar l-a scuipat pe Aspp (...) iar după ce a fost urcat în autospeciala de poliție, i-a adresat amenințări cu moartea atât lui cât și a familiei sale în mod direct, creându-i o stare de temere.

Martorul (...), din cadrul firmei de pază (...), declară că, în data de (...), a fost anunțat de către dispeceratul firmei că a fost declanșat butonul de panică de la (...) din (...)S-a deplasat la fața locului, moment în care în fața sălii de jocuri se afla inculpatul (...) împreună cu alte persoane. Imediat, la fața locului, au sosit mai multe echipaje de poliție, care i-au solicitat inculpatului să se legitimize, dar acesta a refuzat, fiind foarte agitat, motiv pentru care a fost imobilizat la sol, încătușat și condus la sediul poliției. Pe timpul intervenției polițiștilor, (...)  s-a opus permanent și a auzit cum a proferat injurii, strigând că are curajul să se bată cu fiecare în parteÎn acelaşi sens, martorul (...), subofițer jandarm în cadrul IJJ fiind prezent atât pe timpul încătușării, cât și la sediul poliției (...), confirmă că inculpatul a adresat în mod repetat injurii și amenințări organelor de poliție  în tot acest timp.

Declarația persoanei vătămate (...) se coroborează şi cu aceea a martorului (...) subofițer jandarm în cadrul IJJ (...), prezent pe timpul încătușării și conducerii inculpatului la sediul poliției, care confirmă aspectele declarate de persoana vătămată, (...) Acesta a precizat că din momentul urcării în autospeciala de poliție și până la sediu, continuând și la sediul poliției,  inculpatul i-a adresat injurii și amenințări lui (...) lovind totodată canapeaua șoferului, dorind să ajungă la acesta.

În același sens sunt şi declarațiile martorilor Aspp. (...) şi Ap. (...), confirmă aspectele relatate de persoana vătămată (...). În continuare, fiind audiată în calitate de martor, ap. (...) care a fost prezentă pe tot parcursul intervenției, precum și la sediul poliției, confirmă aspectele relatate de persoana vătămată (...). Martorul a precizat că inculpatul a adresat amenințări cu moartea la adresa lui (...) și a familiei sale, când încercau să-l urce în autospeciala de poliție. Când au ajuns la sediul poliției nu cunoaște dacă inculpatul l-a mai amenințat pe (...) dar ulterior acesta le-a solicitat în mod expres să menționeze în procesul verbal de intervenție că l-a amenințat, spunând că îi este frică atât pentru el cât și pentru familia sa și nu știe ce reacție va avea acesta pe viitor.

Din procesul-verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere video se constată că, în interiorul sălii de jocuri, inculpatul (...) l-a împins în zona pieptului, apoi a lovit cu intensitate cu palma în zona capului pe persoana vătămată (...) De asemenea, se constată că, în exteriorul sălii de jocuri,  cu ocazia intervenției organelor de poliție, inculpatul gesticulează la adresa acestora, opune rezistență la încătușare, gesticulând în continuare și scuipându-l pe aspp. (...)

În cursul urmăririi penale, cu privire la faptele reținute în sarcina sa, suspectul (...) a recunoscut comiterea acestora astfel cum au fost reținute în sarcina sa de organele de cercetare penală, motivând faptul că a fost în stare avansată de ebrietate și nu își amintește toate detaliile evenimentului, iar expresia ”pușcăria este cofetărie pentru mine” îi aparține și este posibil să o fi spus în acea seară.

În faza cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut, de asemenea, săvârșirea infracțiunilor, astfel cum acestea au fost reținute în sarcina sa, fără să conteste mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale.

Luând în considerare probele administrate în cauză, instanța apreciază că s-a demonstrat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni  și au fost săvârșite de inculpatul (...) cu vinovăția cerută de lege potrivit art. 16 alin.3 lit.a C.pen.

În drept, faptele inculpatului (...) care, la data de (...) în timp ce se afla la (....) (sală de jocuri de noroc), din (...), a exercitat acte de violență fizică asupra administratorului sălii de jocuri (..,.), loc în care se mai aflau și alte persoane prezente, a adresat cuvinte şi expresii jignitoare, precum și amenințări cu moartea la adresa organelor de poliție care se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovirea sau alte violențe, faptă prev. şi ped. de art. 193 alin. 1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal,  ultraj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. 1 și 4 din Codul penal raportat la art. 206 alin 1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.

Prin raportare la fișa de cazier judiciar a inculpatului, atașată la dosarul cauzei, au fost reținute prevederile art. 41 alin. 1 din C.pen. rap. la art. 43 alin. 5 din C.pen.

I. Cu privire la infracţiunea de lovirea sau alte violențe, faptă prev. şi ped. de art. 193 alin. 1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal:

La termenul de judecată din data de (…) persoana vătămată (…) s-a prezentat în fața instanței de judecată şi a învederat că înțelege să își retragă plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (1) Cod penal.

Potrivit art. 158 alin. (1) C.pen., retragerea plângerii prealabile poate interveni până la pronunțarea unei hotărâri definitive, în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile. Conform art. 193 alin. (3) C.pen., în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Instanța reține că retragerea plângerii prealabile este cauza care înlătură răspunderea penală pentru săvârșirea anumitor infracțiuni prevăzute de lege (pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile), constând în retragerea plângerii prealabile de către persoana vătămată, în scopul stingerii conflictului născut ca urmare a săvârșirii infracțiunii.

Astfel, instanța reține că retragerea plângerii prealabile din prezentul dosar a fost una explicită – persoana vătămată precizând expres că înțelege să își retragă plângerea, iar aceasta a avut loc până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

Prin urmare, având în vedere manifestarea de voință a persoanei vătămate, în baza art. 396 alin. (6) C.proc.pen. rap. la art. 17 alin. (2) C.proc.pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. g) C.proc.pen. și art. 158 C.pen., va dispune încetarea procesului penal cu privire la inculpatul (...), pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe, faptă prev. şi ped. de art. 193 alin. 1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată (...) 

II. Cu privire la infracţiunea de ultraj, faptă prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. 1 și 4 din Codul penal raportat la art. 206 alin 1 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 din Codul penal:

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii de ultraj este reprezentat de ameninţarea cu acte de violenţă a unei persoane care are calitatea de funcţionar public ce îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflată în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii. Prin funcţionar care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, în sensul legii penale, se înţelege acel funcţionar din cadrul organelor puterii statale sau administrative care, potrivit legii, este împuternicit să ia măsuri cu caracter obligatoriu şi să impună respectarea lor.

Conform prev. art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române „În realizarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice şi are următoarele drepturi şi obligaţii principale:

b) să conducă la sediul poliţiei pe cei care, prin acţiunile lor, periclitează viaţa persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum şi persoanele suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condiţiile legii; în cazurile nerespectării dispoziţiilor date de poliţist, acesta este îndreptăţit să folosească forţa.

Astfel, persoana vătămată (...), având calitatea de poliţist şi fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu în momentul comiterii faptei, are calitatea de subiect pasiv al infracţiunii de ultraj.

De asemenea, în cazul infracţiunii de ultraj realizată prin această modalitate, este necesar ca ameninţarea să fie săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă. În prezenta cauză, se constată că ameninţările cu acte de violenţă şi cu moartea, la adresa poliţistului, s-au realizat în mod nemijlocit, modalitate ce presupune întotdeauna prezenţa efectivă, fizică şi reală a funcţionarului public ameninţat ca subiect pasiv al infracţiunii.

Sub aspectul vinovăţiei, faptele au fost comise cu intenţie directă, inculpatul urmărind ca prin acţiunile sale de ameninţare cu acte de violenţă, să îl intimideze şi să îi creeze persoanei vătămate o stare de temere.

Cu privire la acţiunea de intimidare, s-a reţinut că aceasta trebuie să fie susceptibilă de a produce o stare de temere pentru persoana ameninţată, ţinându-se cont de natura şi modalitatea de comitere a faptei, persoana făptuitorului ori a victimei.

Din verificările efectuate, a rezultat că numitul (...) este cunoscut cu un comportament violent, mai ales pe fondul consumului de alcool, astfel că ameninţările acestuia au avut un potenţial crescut de a produce o stare de temere victimei. Materializarea ameninţărilor cu moartea care i-au fost adresate agentului de poliţie s-ar putea finaliza la un moment pe care acesta să nu-l prevadă, în timpul liber sau pur şi simplu la un moment în care să nu fie pregătit să riposteze. Deşi exercitarea profesiei de poliţist implică, prin natura sa, îndatoriri şi misiuni deosebite, iar poliţistul trebuie să dea dovadă de fermitate şi curaj, nu trebuie omis faptul că acesta nu se depersonalizează atunci când îşi exercită profesia.

Rezultă, astfel, că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege în sensul reţinerii infracţiunii de ultraj, faptele fiind săvârşite în mod nemijlocit împotriva unui poliţist aflat în exerciţiul funcției.

De asemenea, în cauză nu există vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prev. de art. 16 alin.1 din C.proc.pen.

Apreciind ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.proc.pen., în sensul că instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză urmează să opereze răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea  comisă.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, instanţa, având în vedere şi dispoziţiile art. 74 Cod penal, va ţine seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

În privința inculpatului (...) instanța nu va reține dispozițiile art. 75 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 76 Codul penal, pentru coborârea pedepsei aplicate sub minimul special, neexistând suficiente date în acest sens.

În schimb, avându-se în vedere poziția acestuia de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii, va face aplicarea disp. art. 396 alin. 10 C.pr.pen.

Instanţa are în vedere modalitatea concretă de comitere a faptei, apreciind că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, acesta manifestând o atitudine agresivă faţă de agentul de poliţie. Instanţa are în vedere ignoranţa manifestată de inculpat asupra semnificaţiei intervenţiei organelor de poliţie, atitudinea acestuia pe tot parcursul prezenţei agenţilor de poliţie, utilizând violența verbală,  toate acestea în prezenţa martorilor, într-un spațiu public, aspect confirmat de chiar declaraţiile inculpatului.

Faţă de natura şi importanţa valorilor sociale protejate de norma de incriminare, precum şi a modalităţii de comitere a infracţiunii, având, însă, în vedere și faptul că inculpatul a declarat că  recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanţa apreciază că o pedeapsă cu închisoarea orientată la minimul special stabilit de legiuitor este în măsură să asigure scopul educativ și, totodată, represiv al sancțiunii de drept penal, considerând că atitudinea vădită de ignorare și de sfidare a normelor de conviețuire socială reprezintă factorul determinant al aplicării pedepsei cu închisoarea.

Totodată, instanța are în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului (...), acesta fiind cunoscut cu antecedente penale, potrivit fișei de cazier judiciar depusă la dosarul cauzei, instanța reținând că inculpatul a fost  condamnat de mai multe ori la pedeapsa închisorii. Astfel, acesta a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare  prin Sentința penală nr. (...) a (...) definitivă prin Decizia Penală nr.(...) Ultima dată a fost condamnat la pedepsa închisorii prin Sentința penală nr(...) a (...) definitivă prin Decizia Penală nr.(...). A fost eliberat la data de (...) la termen. Faţă de această sentinţă a fost reţinută starea de recidivă postexcutorie a inculpatului.

Este avută în vedere perseverenţa infracţională a inculpatului şi împrejurarea că acesta nu a reuşit să înţeleagă rigorile legii penale, deşi a fost condamnat în trecut, ceea ce atestă o orientare a inculpatului în săvârşirea de acte antisociale, nereuşind să înţeleagă consecinţele nerespectării normelor sociale şi a celor de drept penal incidente asupra dezvoltării sale, ignorarea frecventă a acestora generând concluzia unei atitudini vădite de nepăsare cu privire la importanţa valorilor sociale proteguite de legea penală.

Raportat la aceste aspecte, luând în considerare persoana inculpatului şi împrejurarea că, în opinia instanţei, fapta dedusă judecății prezintă un grad de pericol social foarte ridicat prin raportare la valorile sociale ocrotite de norma de incriminare şi la necesitatea asigurării unei conduite corespunzătoare prin raportare la regulile privind asigurarea preeminenței autorității statului, instanța va dispune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul pedepsei prevăzută de lege, apreciind că orientarea pedepsei spre minim și aplicarea unei pedepse cu închisoarea reprezintă o soluţie necesară având în vedere importanţa valorilor sociale afectate, circumstanțele reale de comitere a faptei şi, mai ales, perseverenţa infracţională a inculpatului, săvârşind infracţiunea dedusă judecăţii în stare de recidivă postexecutorie.

În consecință, având în vedere situaţia de fapt concretă, în baza art. 257 alin. 1 şi 4 rap. la art. 206 alin. 1 C.pen. şi art. 41 alin. 1 C.pen. rap. la art. 43 alin. 5 C.pen. şi art. 396 alin. (10) C.pr.pen. va condamna pe inculpatul (...) cu antecedente penale, la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, în stare de recidivă postexecutorie, în dauna persoanei vătămate (...)

Pedeapsa se va executa în regim de detenţie potrivit art. 60 C.pen.

În ceea ce priveşte pedeapsa complementară şi accesorie, instanţa reţine că exerciţiul unui drept poate fi interzis în măsura în care există o nedemnitate, precum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauza Sabou şi Pârcălab contra României şi în cauza Hirst contra Marii Britanii).

În acest sens, instanţa apreciază că prin fapta comisă, inculpatul nu a respectat valorile sociale importante, nefiind demn să participe la organizarea şi reprezentarea comunităţii din care face parte. Instanța are în vedere și faptul că inculpatul nu a respectat valori sociale de o importanţă fundamentală în statul de drept.

Astfel, în temeiul art. 67 alin.1 C.pen., va interzice inculpatului (…), ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a) şi b) C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durata de 3 ani.

Pedeapsa complementară se va executa în condiţiile art. 68 alin. 1 lit. c) C.pen., anume după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate

În temeiul art. 65 alin.1 C.pen. va aplica inculpatului (…) pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a) şi b) C.pen.

Pedeapsa accesorie se va executa în condiţiile art. 65 alin. 3 C.pen., anume din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Luând act că inculpatul a fost reţinut în cursul urmăririi penale, în baza art. 72 alin. 1 C.pen. şi art. 404 alin. 4 lit. a) C.pr.pen., va deduce din durata pedepsei închisorii pronunțate perioada în care inculpatul a fost reţinut, anume pe o durată de (...) ore, de la data de (...)

În temeiul art. 399 alin. 1 C.proc.pen. instanţa va menţine măsura controlului judiciar faţă de inculpatul (…) dispoziţie executorie potrivit art. 399 alin.4 C.proc.pen. de la data pronunțării prezentei, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, inculpatul prezentând în continuare pericol pentru ordinea publică, rezultat din natura, modul şi mijloacele de săvârşire a faptei detaliate mai sus, precum şi avându-se în vedere bogata antecedenţă infracţională a acestuia.

În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008 va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul (...) în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa va reţine, pe de-o parte, că persoana vătămată (...) nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

Persoana vătămată (...) prin apărător ales, s-a constituit parte civilă cu suma de (...) lei, fără a preciza în ce constă această sumă şi fără a propune administrarea vreunei probe în susținerea pretențiilor civile .

În cadrul dezbaterilor orale, a precizat, prin apărător, că suma solicitată reprezintă o compensaţie morală.

Instanţa reţine că, în conformitate cu art.1349, alin.1 şi 2 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. Potrivit art. 1357, alin. 1 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane pentru fapta proprie este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa vinovăţiei celui căruia i se impută fapta ilicită, existenţa unui prejudiciu si a unei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.

Potrivit art. 20 Cod procedură civilă, constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti, organele judiciare având obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei vătămate acest drept. De asemenea, constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se întemeiază.

În ceea ce priveşte daunele morale, instanţa consideră ca acestea reprezintă satisfacţii echitabile destinate a compensa material suferinţele de ordin moral ale părţilor civile. Instanţa consideră că atacarea în public, în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu esenţiale într-o societate (precum cele exercitate de poliţie sau jandarmerie), generează o stare de frustrare şi reprezintă un moment foarte dificil, care nu poate fi depăşit uşor. Prin urmare, suferinţa părţii civile se concretizează şi într-un prejudiciu nepatrimonial care trebuie acoperit de către inculpat. Referitor la cuantumul daunelor morale solicitate, acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanţei. În speţa de faţă nu există elemente de natură a contrazice această prezumţie.

Opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la modul şi aprecierea daunelor morale, prevede că „la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se au în vedere criteriile: consecinţele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmăreşte o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit şi, nu îmbogăţirea fără just temei”.

De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat şi instanţa supremă într-o serie de decizii de speţă. Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată.

În cazul infracţiunilor contra persoanei (deci şi cele complexe contra autorităţii care au ca obiect juridic subsidiar şi drepturile persoanei), evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei - trebuie să ţină seama de suferinţele morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpaţi care a avut drept consecinţă vătămarea persoanelor vătămate sau lezarea libertăţii lor psihice.

Cu privire la daunele morale, instanţa apreciază că nu se poate stabili un preţ al suferinţei cauzate persoanelor vătămate. Totodată, la stabilirea cuantumului daunelor morale, nu are nicio importanţă starea materială a victimei, a inculpatului sau a părţii civile.

Aşadar, existenţa suferinţelor psihice pentru partea civilă este incontestabilă, iar dificultatea constă în evaluarea bănească a acestora, în lipsa unor minime criterii legale şi în contextul unei jurisprudenţe extrem de variate.

Astfel, la stabilirea daunelor morale, instanţa are în vedere circumstanţele concrete ale cauzei şi reţine că: ameninţările şi lovirile au avut loc faţă de un agent de poliţie, demonstrând o îndrăzneală majoră a inculpatului, dar generând totodată şi un accentuat sentiment de lipsă de securitate/siguranţă pentru părţile civile.

Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferințele morale (psihice) fiind  frica, durerea, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative. În stabilirea existentei unui prejudiciu trebuie luat în calcul caracterul şi importanţa valorilor  nepatrimoniale lezate, situaţia personală a victimei, ţinând cont de sexul și vârsta acesteia, mediul social din care  victima face parte, educaţia, cultura, personalitatea şi psihologia victimei, circumstanţele săvârşirii faptei,  statutul social.

Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Tolstoy Miloslavsky c. Regatului Unit si toate cauzele în care se constată încălcări ale drepturilor prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), daunele morale se stabilesc în raport cu consecinţele negative suferite de victimă, importanţa valorilor lezate, măsura  în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiţii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs persoanei vătămate, astfel  încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.

Criteriul general evocat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului constă în aceea că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă victimei, având în vedere  gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora. În situaţia daunelor morale, datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă a acestora în bani nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin raportare la elementele de fapt, apreciate în complexitatea lor.

În ce priveşte cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc şi nici normele comunitare, aşa cum am arătat şi anterior, nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc.

Ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu şi să aducă acea satisfacţie de ordin moral celui prejudiciat.

Jurisprudenţa Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirile acordate pentru repararea prejudiciului moral trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere  gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora, contextul general al victimei. Principiul instituit de jurisprudența Curţii Europene a Drepturilor Omului de asigurare a unei proporționalități rezonabile între prejudiciul suferit şi intensitatea şi gravitatea atingerii valorilor sociale ocrotite trebuie a asigurat, astfel  se  respectară şi principiului reparării integrale a prejudiciului, reglementat de art. 1385 Cod civil.

Instanţa, faţă de toate aspectele analizate anterior şi faţă de motivele indicate punctual în analiză, având în vedere şi lipsa unor mijloace de probă, va admite în parte acţiunea civilă şi va obliga inculpatul la plata către partea civilă (...) a sumei de (...) lei, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 275 alin. 6 C.pr.pen., onorariul parţial al avocatului din oficiu pentru inculpat, av. (...), în cuantum de (...)lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 274 alin. 1 și 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul (…) la plata sumei de (...) lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, dintre care suma de (...) lei aferentă urmăririi penale.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b) C.pr.pen., va obliga persoana vătămată (...) la plata sumei de (...) de lei reprezentând cheltuieli judiciare față de către stat, ca urmare a retragerii plângerii prealabile.

Domenii speta

Spete similare