Ulterior închiderii procedurii insolvenţei deschisă faţă de p.f..a, nu este posibilă antrenarea răspunderii persoanei fizice titulară a p.f.a. pentru datoriile neacoperite în cadrul procedurii simplificate de faliment deschisă faţă de această formă

Ulterior închiderii procedurii insolvenţei deschisă faţă de P.F..A, nu este posibilă  antrenarea răspunderii  persoanei fizice titulară a P.F.A. pentru datoriile neacoperite în cadrul procedurii simplificate  de faliment deschisă  faţă  de această  formă  de organizare a unei activităţi profesionale, ca efect al descărcării  de responsabilitate ce operează în baza hotărârii  de închidere a procedurii simplificate de faliment, sub rezerva ca titularul P.F.A. să nu fie găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăţi ori transferuri frauduloase.

Dispoziţii legale incidente :

Potrivit art. 20 din O.U.G. nr. 44/2008 :

„(1) Titularul PFA răspunde pentru obligaţiile asumate în exploatarea întreprinderii economice cu bunurile din patrimoniul de afectaţiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanţelor, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului. Dispoziţiile art. 31, 32 şi ale art. 2.324 alin. (3) din Codul civil sunt aplicabile.

(2) În caz de insolvenţă, PFA va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Orice persoană interesată poate face dovada calităţii de profesionist în cadrul procedurii insolvenţei sau separat, prin acţiune în constatare, dacă justifică un interes legitim”.

Potrivit art. 2324 C.civ. :

„(1) Cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare. Ele servesc drept garanţie comună a creditorilor săi.

(2) Nu pot face obiectul garanţiei prevăzute la alin. (1) bunurile insesizabile.

(3) Creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege, trebuie să urmărească mai întâi bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanţelor, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului.

(4) Bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exerciţiului unei profesii autorizate de lege pot fi urmărite numai de creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu profesia respectivă. Aceşti creditori nu vor putea urmări celelalte bunuri ale debitorului”.

Potrivit art. 164 din Legea nr. 85/2014, în cazul în care bunurile care alcătuiesc averea unui grup de interes economic ori a unei societăţi în nume colectiv sau în comandită nu sunt suficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat de creanţe, împotriva grupului sau a societăţii judecătorul-sindic va autoriza executarea silită, în condiţiile legii, împotriva asociaţilor cu răspundere nelimitată sau, după caz, a membrilor, pronunţând o sentinţă executorie, care va fi pusă în executare de lichidatorul judiciar, prin executor judecătoresc.

Potrivit art. 181, al.1 din Legea nr. 85/2014, prin închiderea procedurii de faliment, debitorul persoană fizică va fi descărcat de obligaţiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, însă sub rezerva de a nu fi găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăţi ori transferuri frauduloase; în astfel de situaţii, el va fi descărcat de obligaţii numai în măsura în care acestea au fost plătite în cadrul procedurii.

Prin sentinţa civilă nr.147/19.01.2021 pronunţată în dosarul nr.../.../..., Judecătoria Arad  a admis excepţia lipsei de interes, a respins acţiunea formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâtul B, ca lipsită de interes.

În acest sens, prima instanţă a reţinut că, cererea este lipsită de interes deoarece reclamanta A deţine deja un titlu executoriu împotriva pârâtului B, titlu pe care aceasta poate să-l pună în executare chiar şi ulterior închiderii procedurii  simplificate de faliment deschise împotriva debitorului P.F.A., deţinut de pârâtul B.

Împotriva acestei  hotărâri  au declarat apel  atât reclamanta A, aceasta solicitând admiterea acţiunii şi obligarea pârâtului B. la plata sumelor rămase neacoperite după închiderea procedurii  de faliment deschisă  faţă  de P.F.A. deţinută  de B, cât şi pârâtul B., acesta solicitând respingerea acţiunii pe fond şi invocând efectul de descărcare de responsabilitate generat  de art. 181, al. 1 din Legea nr. 85/2014.

Prin decizia civilă nr. 180/18.05.2021 pronunţată  de Tribunal Arad, s-a respins apelul declarat de A, s-a admis apelul declarat de B. şi  a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul că  a fost  respinsă pe fond acţiunea reclamantei.

În acest sens, Tribunalul a reţinut, în fapt,  că în urma închiderii procedurii  de insolvenţă  demarată  faţă  de P.F.A. B., creditorul A., care s-a înscris cu o anumită creanţă în tabelul de creanţe ce nu a mai fost  recuperată în procedura concursuală, a solicitat, pe calea acţiunii  civile ce face obiectul prezentului dosar, obligarea pârâtului persoană fizică, titular al fostului P.F.A. radiat  din O.R.C., la plata sumei de ... lei, nerecuperată în insolvenţă, în baza art. 20  din O.U.G. nr. 44/2008. Pârâtul s-a apărat invocând efectul de descărcare de datorie dat de închiderea procedurii  de insolvenţă, raportat la neexercitarea cererii prev. de art. 164 din Legea nr. 85/2014 în cadrul procedurii  de insolvenţă, sens în care consideră  că interesul reclamantei este doar unul economic, nu  şi legitim.

În drept, Tribunalul a constatat, în primul rând, „existenţa unei  diferenţe de tratament juridic între două categorii  distincte de profesionişti, diferenţă  ce decurge  din interpretarea coroborată  a disp. art. 20 din O.U.G. nr. 44/2008 şi art. 2324, al. 3 şi 4 C.civ. în legătură cu întinderea răspunderii ce decurge din separarea de patrimonii :

Pe de o parte, avem subdiviziunile patrimoniului care sunt afectate exerciţiului unei profesii autorizate de lege  şi care, potrivit art. 2324, al. 4 C.civ., pot fi urmărite numai de creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu profesia respectivă, astfel că aceşti creditori nu vor putea urmări celelalte bunuri ale debitorului.

Pe de altă parte, avem creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege, care trebuie să urmărească mai întâi bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale şi dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanţelor, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului, potrivit art. 2324, al.3 C.civ.

Având în vedere că, în cazul P.F.A., disp. art. 20, al. 1 din O.U.G. nr. 44/2008 fac trimitere exclusiv la disp. art. 2324, al. 3 C.civ., nu şi la disp. art. 2324, al. 4 C.civ., rezultă  că, în cazul acestei forme autorizate de organizare a unei activităţi economice, indiferent de faptul că  titularul ei  realizează sau nu o divizare a patrimoniului său, acesta din urmă  va răspunde cu  toate bunurile sale pentru  acoperirea obligaţiilor generate de activitatea P.F.A. Existenţa unei eventuale diviziuni  a patrimoniului va avea influenţă  doar în ceea ce priveşte invocarea unui beneficiu  de discuţiune, în baza căruia creditorii  vor urmări mai întâi bunurile din diviziunea patrimonială care este afectată direct P.F.A. -ului, iar dacă  aceasta nu este suficientă, se va putea continua executarea silită  şi  asupra celorlalte bunuri ale titularului P.F.A.

Acest raţionament a fost avut în vedere de către prima instanţă atunci  când a admis excepţia  lipsei  de interes invocată  din oficiu.

 Ceea ce nu  a  avut însă în vedere prima instanţă şi  reprezintă  motivul de schimbare al hotărârii  acesteia, cu  consecinţa respingerii pe fond a acţiunii reclamantei este modul de aplicare al dispoziţiilor precitate în cazul în care P.F.A. -ul  trece prin procedura de insolvenţă, cu  consecinţa radierii  acestuia.

Pe de o parte, avem disp. art. 164 din Legea nr. 85/2014, în baza căruia, în caz de insolenţă a P.F.A., există posibilitatea atragerii răspunderii nelimitate a titularului P.F.A.  în baza art. 20 din O.U.G. nr. 44/2008 coroborat  cu art. 2324, al. 3 C.civ. (ex. : s.c. nr. 126/18.02.2019, pronunţată  de Tribunalul Arad în dosar nr. .....; s.c. nr. 824/15.05.2014 pronunţată  de Tribunalul Dolj, disponibilă pe www.rolii.ro).

Pe de altă parte, avem disp. art. 181 din Legea nr. 85/2014, similar cu  art. 126 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora închiderea procedurii de insolvenţă a P.F.A. conduce la efectul de descărcare de datorie faţă de titularul P.F.A.-ului în ceea ce priveşte obligaţiile fostului P.F.A. rămase neacoperite în procedura de insolvenţă.

Consecinţa dată  de aplicarea acestora dispoziţii  în speţa de faţă  este faptul că  reclamanta putea formula atât ea direct cât şi prin intermediul lichidatorului judiciar, în baza unei hotărâri a A.G.C.  adoptate în cadrul insolvenţei, o cerere întemeiată pe art. art. 164 din Legea nr. 85/2014 până la închiderea procedurii  de insolvenţă, iar în cazul în care o astfel de cerere nu  s-a formulat, ca urmare a închiderii procedurii insolvenţei, titularul P.F.A. este descărcat  de datoriile rămase neachitate în insolvenţă, în baza art. 181 din Legea nr. 85/2014 (în acest sens a se vedea şi Andreea Teodora Stănescu – „Regimul juridic al persoanelor fizice care desfăşoară activităţi  economice în mod independent”, ed. Hamangiu, 2019, pag. 393)”.

Prin decizia 325/25.10.2021, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat împotriva deciziei de mai sus.

În acest sens, Curtea de Apel a reţinut următoarele :

„Potrivit art. 181 din Legea 85/2014 , prin închiderea procedurii de faliment, debitorul persoană fizică va fi descărcat de obligațiile pe care le avea , înainte de intrarea în faliment, sub rezerva de a nu fi găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăți ori transferuri frauduloase, iar potrivit art. 164 din aceeași lege , în cazul în care bunurile debitoarei nu sunt suficiente pentru plata creanțelor înregistrate în Tabelul definitiv consolidat de creanțe, judecătorul sindic  a autorizat executarea silită împotriva asociaților cu răspundere nelimitată sau a membrilor pronunțând o sentință executorie  care va fi pusă în executare de lichidatorul judiciar, prin executorul judecătoresc.

Așadar, faptul că PFA B. a fost supusă procedurii insolvenței și ulterior constatându-se că această debitoare nu deține nici un bun în patrimoniu s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea PFA din evidențele ORC Arad, are relevanță deoarece prin închiderea procedurii atât PFA B. cât și pârâtul B. au fost descărcați  de orice îndatoriri și obligații pe care le aveau înainte de intrare în procedură, în contextul în care pârâtul nu a fost găsit vinovat de bancrută frauduloasă ori de plăți și transferuri frauduloase.

De asemenea, în mod întemeiat s-a reținut de către instanța de apel că reclamanta avea posibilitatea potrivit art. 164 din legea insolvenței 85/2014 să solicite  judecătorului sindic autorizarea executării silite împotriva pârâtului B., ca titular al PFA B , caz în care putea fi pronunțată o sentință executorie pusă în executare de lichidatorul judiciar , prin executorul judecătoresc, dar reclamanta recurentă nu a uzat de această dispoziție legală aflată la îndemâna sa, cât timp PFA B. s-a aflat în procedura insolvenței formulând cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului după închiderea procedurii insolvenței și radierea PFA din Registrul Comerțului.

În acest context, nu se poate susține că hotărârea tribunalului a fost dată cu ignorarea disp. art.20 din OUG 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate și nici dispozițiile  art.23 din codul de procedură fiscală, referitoare la preluarea obligației  fiscale, căci acestea nu sunt incidente în cauză, câtă vreme PFA B a fost supusă procedurii insolvenței, care constituie legea specială în materie”.

Domenii speta

Spete similare