Contestaţie la executare

Sentinţă civilă 246 din 01.07.2021


Conform dispoziţiilor art. 713 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul titlurilor executorii puse în executare, altele decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, însă numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun.

Dispoziţiile art. 42 alin. 61 din Legea nr. 51/2006 atribuie valoare de titlu executoriu facturii emise pentru serviciile de utilităţi publice, iar nu contractului de furnizare a serviciului de utilitate publică, astfel că excepţia de neexecutare a contractului invocată ca apărare de fond direct în faza executării silite pornite în baza facturilor fiscale nu poate fi analizată pe această cale.

Prin Decizia nr. 1017/26.03.2009 pronunţată de Secţia comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a hotărât că nu se poate cere printr-o acţiune în justiţie constatarea nulităţii absolute a facturii, care reprezintă doar un mijloc de probă, însă aceste considerente au vizat factura ca simplu document justificativ contabil, iar nu factura ce constituie titlu executoriu, valoarea de titlu executoriu a facturii de utilităţi fiind recunoscută de legiuitor ulterior pronunţării acestei decizii de speţă.

Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul Tribunalului Arad la data de 16.04.2021, sub nr.(...), constată că prin Sentinţa civilă nr.(...) pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr.(...), prima instanță a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul (...)., în contradictoriu cu intimata (...), având ca obiect anulare forme de executare silită din dosar execuţional nr. (...) al BEJ , suspendarea executării silite,

A fost anulată executarea silită ce face obiectul dosarului execuţional nr. (...) al BEJ şi a fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de (...) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanţă a reţinut în motivare faptul că, între părţi s-a încheiat Contractul de prestare a serviciului de salubrizare nr. (...), având ca obiect colectarea şi transportul deşeurilor similare reziduale, reciclabile în schimbul plăţii sumei lunare prevăzute la art. 2 din contract, activitatea urma să fie prestată în Arad, , , unde  contestatorul desfăşoară activitatea de debitare pal.

În baza acestui contract, intimata a emis în perioada februarie 2020-septembrie 2020 ,spre plată facturile nr(...), în cuantum total de (...) lei.

Întrucât contestatorul nu a achitat nici una din facturile menţionate, la data de 12.11.2020 , intimata s-a adresat BEJ în vederea recuperării silite a contravalorii acestora, fiind format dosar execuţional nr. nr. /2020.

Prin Încheierea civilă nr. din dosar nr. /55/2020 al Judecătoriei  Arad, a fost încuviinţată executarea silită la cererea intimatei având ca obiect recuperarea de la contrastatoare a sumei de (...) lei aferentă titlurilor executorii reprezentate de facturile fiscale nr.(...).

La data de 02.12.202 a fost emisă înştiinţare şi somaţia execuţională, concomitent cu înfiinţarea popririi conturilor deţinute de debitoare la terţi popriţi.

Prin încheierea din 15.02.2021, instanţa a dispus suspendarea executării silite din cadrul contestaţiei la executare, conform prevederilor art.719 c.pr.civilă.

Prin contestaţia la executare de faţă, contestatoarea a invocat că intimata nu i-a prestat niciodată serviciile de colectare/ridicare a deşeurilor, nu i-a pus la dispoziţie recipientul (pubela) în care să depoziteze deşeurile, deşi prin contract se obligase în acest sens, astfel că, întrucât nu i-a prestat serviciile, nu-i poate pretinde plata acestora.

Prin întâmpinare, intimata a invocat că apărările contestatoarei sunt privitoare la fondul dreptului, iar potrivit art. 713 alin. 2 C.pr.civ., dacă executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, cum este în speţă, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun, ca atare, întrucât contestatoarea avea o altă cale procesuală pentru desfiinţarea facturilor, inclusiv o acţiune de drept comun, contestaţia la executare este inadmisibilă.

Instanţa de fond a reţinut că în speţă executarea silită are loc în temeiul unor facturi emise pentru serviciile de colectare a deşeurilor, facturi care constituie titlu executoriu, potrivit art. 42 alin. 6 ind. 1 din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice.

Potrivit art. 713 alin. 2 C.pr.civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun”.

Aşadar, potrivit acestui text de lege, este inadmisibilă formularea de critici privitoare la fondul dreptului – cum este cea în speţă referitoare la neprestarea serviciilor menţionate în facturi – pe calea contestaţiei la executare, dacă există posibilitatea formulării unei acţiuni de drept comun pentru desfiinţarea facturilor.

O astfel de acţiune de drept comun ar putea fi acţiunea în nulitatea facturilor, care însă ar putea pune probleme de admisibilitate prin prisma naturii acestor înscrisuri, a îndeplinirii cerinţei pentru acestea de a avea calitatea de act juridic pentru a se putea cere în justiţie nulitatea lor; de asemenea, o altă acţiune de drept comun ar fi cea în constatarea inexistenţei dreptului de creanţă menţionat în facturi, care de asemenea ar putea pune probleme de admisibilitate prin prisma dispoziţiilor art. 35 C.pr.civ. Ca atare, este incertă posibilitatea formulării unei acţiuni de drept comun pentru desfiinţarea facturilor.

Faţă de aceasta, prima instanţă a  apreciat că sunt admisibile în cauză apărările de fond invocate de contestatoare şi anume faptul că intimata nu i-ar fi prestat niciodată serviciul de colectare/ridicare a deşeurilor.

Din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor şi, rezultă că intimata nu a prestat contestatoarei servicii de colectare/ridicare a deşeurilor, intimata susţinând că beneficiarul( contestatoarea din prezenta cauză) nu deţinea recipient (pubelă sau container) iar deşeurile se colectează doar dacă sunt depozitate în pubele sau containere.

Instanţa a reţinut că în contractul de prestare a serviciului de salubrizare încheiat de părţi s-a stipulat, la art. 8 lit. j), că este obligaţia operatorului (intimatei) să pună la dispoziţia utilizatorului recipiente de colectare a deşeurilor, totodată, la art. 2 pct. 4 din contract prevăzându-se că operatorul va închiria utilizatorului 2 bucăţi recipiente de colectare.

Prin urmare, prin invocarea neprestării serviciilor de colectare a deşeurilor pe motivul lipsei recipientelor la punctul de lucru al contestatoarei,  intimata îşi invocă de fapt propria culpă, ceea ce este inadmisibil, având în vedere principiul de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans (adică, nimeni nu poate să obţină foloase invocând propria sa vină).

Intimata a susţinut că debitoarea-contestatoare nu a notificat-o în scris cum că n-ar avea recipient (pubelă) – nu poate fi primită; este adevărat că şi contestatoarea ar fi putut să solicite în scris punerea la dispoziţie a recipientului, însă faptul că nu a făcut-o nu o exonerează pe intimată de obligaţia sa contractuală, pe care trebuia să şi-o îndeplinească independent de existenţa vreunei notificări scrise din partea contestatoarei.

Mai mult, între părţi s-a derulat şi o altă executare silită, respectiv în dosar ex. nr. /2020 al BEJ, în virtutea aceluiaşi contract fiind emise spre plata facturi fiscale care nu au fost achitate din acelaşi motiv, aspect ce rezultă din considerentele Încheierii civile nr. din 2020 din dosar  nr./2020 al Judecătoriei Arad, astfel că, cu atât mai mult intimata ar fi trebuit să verifice în tot acest interval de timp situaţia la faţa locului şi să clarifice motivul neplăţii.

Faţă de cele reţinute, având în vedere că în cauză s-a dovedit că intimata pretinde plata serviciului de colectare a deşeurilor pe care nu l-a prestat contestatoarei, excepţia de neexecutare a contractului invocată de contestatoare este întemeiată, motiv pentru care instanţa de fond a  admis contestaţia la executare şi a anulat executarea silită ce face obiectul dosarului execuţional nr. /2020 al BEJ.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, apelanta (...) solicitând admiterea apelului, anularea Sentinței civile nr. (...) și pe cale de consecință respingerea în totalitate a contestației la executare silită formulată de către debitoarea — contestatoare (...). împotriva procedurii de executare silită efectuată de către Biroul Executorului Judecătoresc în dosarul execuțional nr. /ex/2020;

A solicitat exonerarea intimatei de la plata cheltuielilor de judecată în sumă de (...) lei reprezentând cheltuieli de judecată;

Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru;

În situația respingerii apelului formulat, apelanta solicită reducerea cheltuielilor de judecată în sumă de (...) lei, raportat la dispozițiile art. 45 alin. 1 litera f și alin. 5 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, aceste cheltuieli sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea și complexitatea cauzei, precum și în raport cu activitatea efectiv prestată de avocat în dosar.

În motivare, apelanta a arătat că în opinia sa instanța de fond, în mod eronat a aplicat textul de lege atât cu privire la prevederile art. 713 alin. 2 și art. 315 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, precum și interpretarea și aplicarea prevederilor Contractului de salubrizare încheiat între părți.

Cu precădere, separat de fondul cauzei, raportat la dispozițiile art 713 alin. 2 Cod procedură civilă, apelanta a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, motivele invocate de (...) în acțiunea depusă fiind  inadmisibile.

Potrivit art. 713 alin. 2 Cod procedură civilă: „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desființarea lui, inclusiv o acțiune de drept comun.”

Cu alte cuvinte, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească - în cazul de față factura de prestări servicii, nu se pot invoca în contestația la executare motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, atâta timp cât legea prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desființarea lui, respectiv o acțiune de drept comun.

Ca atare, motivele invocate de contestatoare prin acțiunea depusă, vizează Contractul încheiat între părți, anume prestarea serviciului de salubrizare, respectiv colectarea și transportul deșeurilor, precum și dotarea punctului de colectare cu recipiente, prin urmare toate acestea sunt motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu.

Potrivit art. 42 alin. 6A1 din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice: , factura de prestări servicii constituie titlu executoriu ”, nu Contractul de prestări servicii încheiat între părți, prin urmare nu se pot invoca pe calea contestației la executare motive care țin de fondul facturilor de prestări servicii, respectiv motive care privesc aspecte de fond privind Contractul încheiat între părți, și anume prestarea serviciului de salubrizare, dotarea cu recipiente, câtă vreme contestatorul are posibilitatea formulării unei acțiunii pe drept comun.

Legiuitorul a prevăzut în mod expres excepțiile legale, pentru a fi exclusă și eliminată orice posibilitate a contestatorului de a critica/contesta actele execuționale sau însăși executarea silită, prin invocarea unor motive de fapt sau de drept, care să conducă în final la desființarea titlului executoriu și implicit la lipsirea de efecte a procedurii execuționale inițiate în baza acestuia.

Prin urmare, contrar aprecierilor instanței de fond, debitoarea avea posibilitatea promovării unei acțiuni pe drept comun, nefiind nicio incertitudine cu privire la speța de față și la textul de lege invocat.

Pe cale de consecință, având în vedere prevederile art. 713 alin. 2 Cod procedură civilă, apelanta solicită instanței să admită excepția inadmisibilității contestației la executare formulată de P.F.A.

 Cu privire la martorii propuși de către contestatoare, raportat la prevederile art 315 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, apelanta solicită anularea declarațiilor acestora, raportat la faptul că martorii audiați au calitatea de angajați ai contestatoarei.

Pe fond, în ceea ce privește respectarea dispozițiilor Contractului de salubrizare încheiat între părți, respectiv prestarea serviciului de salubrizare și obligația operatorului de a dota punctul de colectare al debitorului cu recipiente de colectare, instanța de fond a procedat la o interpretare greșita a prevederilor legale şi contractuale (art 8 litera j în sensul că în cuprinsul motivării hotărârii a precizat că operatorul are obligația de pune la dispoziția utilizatorului recipientele de colectare a deșeurilor.

Astfel, conform prevederilor din Caietul de sarcini  se stipulează foarte clar faptul că: „punctele de colectare proprii ale utilizatorilor non- casnici/ agenti economici trebuie dotate pe răspunderea și cheltuiala acestora cu recipienţi de precolectare adecvați, delegatul/ operatorul poate pune contra cost la dispoziție acești recipienţi”,

Ca atare, este eronată aprecierea instanței de fond că operatorul are obligația de a dota cu recipiente punctele de colectare ale agenților economici, clauza prevăzută la art. 8 litera j din Contractul de salubrizare: ”operatorul are obligația să doteze punctele de colectare cu recipiente de colectare, prin amplasarea acestora în locurile special amenajate stabilite de autoritățile administrației publice locale, etanșe și adecvate mijloacelor de transport pe care le are în dotare, în cantități suficiente pentru a asigura capacitatea de înmagazinare necesară pentru intervalul dintre două ridicări consecutive.

De asemenea, contrar celor arătate de instanța de fond, contestatorul nu este "victima” unei încălcări a contractului de prestări servicii de către (...), ci chiar a propriei neglijențe, care a condus la lipsa dotării cu recipiente corespunzătoare pentru depozitarea deșeurilor municipale.

Așa cum se poate observa din documentele depuse la dosar, respectiv pe facturile emise de operatorul (...), s-a menționat doar contravaloarea serviciilor de colectare și transport al deșeurilor similare reziduale și reciclabile, nefacturând nicio chirie pentru niciun recipient de colectare;

De altfel, apărările contestatorului cu privire la faptul că deșeurile generate de acesta nu au fost colectate de către operatorul (...), apărări pe care instanța de fond le-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii atacate, sunt irelevante și nefondate, întrucât, chiar contestatorul și martorii acestuia au confirmat că deșeurile erau depozitate în saci și abandonate (de cele mai multe ori) la platformele gospodărești care deservesc zonele de blocuri.

Mai mult, contestatoarea a depus la dosar dovada faptului că a predat deșeurile menajere societății (...)., cu toate că acest lucru este interzis potrivit Legii.

În acest sens, (...) este singurul operator autorizat care deține un contract de delegare pentru prestarea serviciilor de colectare și transportul deșeurilor municipale din (...), toți utilizatorii având obligația de a preda deșeurile municipale acestui operator, orice altă metodă de eliminare/abandonare a deșeurilor de către utilizatori este considerată ca fiind nelegală.

În concluzie, apelanta  solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În drept, apelanta a invocat dispoziţiile art. 718 alin. 1, art. 713 alin, 2, art. 315 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă.

Intimatul (...) a formulat la data de 30.06.2021 întâmpinare solicitând respingerea apelului şi menţinerea ca temeinică şi legală a  hotărârii atacate.

Cu privire la excepția inadmisibilităţii contestației la executare invocata de apelantă, intimatul a apreciat neîntemeiate criticile apelantei.

În speță executarea silită are loc în temeiul facturilor emise pentru serviciul de colectare a deșeurilor, facturi care reprezintă titlu executoriu.

Potrivit art.393 alin.3 C.pr.civ. în cazul în care titlul executoriu nu emană de la o instanță judecătorească se pot face apărări de fond împotriva acestuia, dacă nu se prevede o altă cale de atac.

Astfel cum corect a reţinut şi prima instanța o astfel de acțiune de drept comun ar putea fi acțiunea în nulitatea facturilor care însă ar fi inadmisibila având în vedere faptul că facturile nu reprezintă act juridic pentru a putea cere în justiție nulitatea lor. O altă acțiune de drept comun ar putea fi cea a constatării inexistenţei dreptului de creanță care din nou ar pune probleme de admisibilitate prin prisma dispozițiilor art.36 C.pr.civ.

Pe fondul cauzei, astfel cum a rezultat din probele administrate în cauză apelanta nu a prestat niciodată serviciul de colectare a deşeurilor motivat prin aceea ca acestea  nu erau depozitate în pubele sau containere .

Conform art. 8 lit.a) din Contractul de prestare a serviciului de salubrizare nr.(...) operatorul are obligația „să asigure prestarea activităţii de colectare a deșeurilor..." şi lit.j) „să doteze punctele de colectare cu recipiente de colectare,..."

La art.2 din rubrica „Tip recipient,, rezultă că apelanta nu a predat  recipientele de colectare dovada fiind faptul că rubrica nu conține datele corespunzătoare recipientelor, respectiv serie şi număr şi în consecință în toată această perioadă nu a colectat deşeurile.

Aceste aspecte au fost confirmate de către martorii audiaţi în cauză.

Inclusiv martorul propus dc către apelantă în dosarul nr(...) a confirmat faptul că deşeurile menajere nu au fost ridicate arătând că în cazul societăților comerciale deşeurile menajere se ridică doar dacă sunt depozitate în pubele sau containere deci practic invocă propria culpă pentru a justifica neîndeplinirea obligațiilor contractuale.

În consecință, apelanta nu poate pretinde plata sumelor solicitate în condițiile în care nu şi-a îndeplinit ea însăşi obligația asumata prin contract.

Instanţa de apel examinând sentinţa atacată, în limitele cererii de apel, în temeiul dispoziţiilor art.476-480 Cod de procedură civilă, cât si din oficiu pentru motivele de ordine publică, constată că apelul declarat este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În baza titlurilor executorii reprezentate de facturile fiscale s-a pornit executarea silită împotriva intimatei-debitor (...), în vederea realizării unei creanţe în sumă de (...) lei la care se adaugă suma de (...) lei cheltuieli de executare.

Prin contestaţia la executare formulată, debitorul invocă excepţia neexecutării contractului de către creditor, susţinând în esenţă că acesta nu şi-a îndeplinit propriile obligaţii contractuale, respectiv nu a predat pubele pentru deşeuri şi nu a prestat serviciile de colectare a deşeurilor, apărări de fond faţă de care creditorul a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei.

Conform dispoziţiilor art. 713 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul titlurilor executorii puse în executare, altele decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, însă numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desfiinţarea lui, inclusiv o acţiune de drept comun.

Ori de câte ori debitorul are la îndemână o astfel de acţiune, invocarea motivelor de fond în cadrul contestaţiei la executare devine inadmisibilă.

Pentru motivele invocate direct în executare silită debitorul avea deschisă calea dreptului comun, în funcţie de interesul urmărit acesta având posibilitatea de a formula o acţiune în anularea facturilor fiscale, o acţiune în executarea contractului (respectiv în obligarea operatorului la prestarea serviciilor de salubrizare), sau o acţiune în constatarea inexistenţei obligaţiei de plată (creanţei), astfel că excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de apelanta-creditor apare ca fiind întemeiată.

Dispoziţiile art. 42 alin. 61 din Legea nr. 51/2006 atribuie valoare de titlu executoriu facturii emise pentru serviciile de utilităţi publice, iar nu contractului de furnizare a serviciului de utilitate publică, astfel că excepţia de neexecutare a contractului invocată ca apărare de fond direct în faza executării silite pornite în baza facturilor fiscale nu poate fi analizată pe această cale.

Prin Decizia nr. 1017/26.03.2009 pronunţată de Secţia comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a hotărât că nu se poate cere printr-o acţiune în justiţie constatarea nulităţii absolute a facturii, care reprezintă doar un mijloc de probă, însă aceste considerente au vizat factura ca simplu document justificativ contabil, iar nu factura ce constituie titlu executoriu, valoarea de titlu executoriu a facturii de utilităţi fiind recunoscută de legiuitor ulterior pronunţării acestei decizii de speţă.

Pentru motivele expuse, tribunalul, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat, va anula sentinţa apelată şi va respinge contestaţia la executare formulată.

Întrucât apelul se va admite, conform art.453 Cpc , se va obliga intimatul la plata către apelant a sumei de (...) lei cheltuieli de judecată.