Litigiu privind funţionarii publici

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARAD Operator 3207/2504

Secţia a III-a Contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale

Dosar nr. (...)

SENTINŢA CIVILĂ NR. 312

Şedinţa publică din data de 29 martie 2022

Preşedinte: (...)

Grefier: (...)

S-a luat în examinare acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanţii ..., ... ..., reprezentaţi legali de Sindicatul ..., în contradictoriu cu pârâta ..., având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea nr. 188/1999) – disjungere din dosarul nr. .

(...)

TRIBUNALUL

Constată că prin acţiunea în contencios administrativ şi fiscal, disjunsă din dosarul nr. , reclamanţii ..., ... şi ..., reprezentaţi legali de Sindicatul ..., în contradictoriu cu pârâta ..., au solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la acordarea indemnizaţiei de hrană, conform Legii nr. 153/2017, de la data de 01/12/2018.

În motivarea acţiunii, reclamanţii invocă prevederile art. 18 din Legea – cadru nr. 153/2017 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

De asemenea, învederează că acordarea acestei indemnizaţii de hrană alături de celelalte drepturi salariale poate depăşi valoarea indemnizaţiei viceprimarului, deoarece indemnizaţia de hrană este un drept accesoriu drepturilor salariale, dar nu reprezintă salariu propriu zis.

Salariul lunar al angajatului este compus din salariul de bază la care se adaugă indemnizaţiile, sporurile precum şi alte adaosuri (potrivit art. 160 din Codul muncii).

Potrivit art. 11 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 153/2017, doar salariul de bază lunar este limitat la valoarea indemnizaţiei viceprimarului nicidecum sporurile aferente acestuia.

Subliniază că legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în sensul neaplicării.

Reclamanţii invocă prevederile art. 16 alin. 2 din Constituţia României.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 193 din Codul de procedură civilă, art. 18 şi 25 din Legea nr. 153/2017.

Pârâta U.A.T. ... a depus întâmpinare (filele ...), prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Pârâta precizează că potrivit centralizatoarelor anexate cererii de chemare in judecată, reclamanţii au încasat, parţial, indemnizaţia de hrană, dat fiind faptul că, încasarea în integralitate a acestei indemnizaţii, ar fi contravenit dispoziţiilor art.(11) alin.4) din Legea-cadru nr.153/2017, respectiv încasarea indemnizaţiei de hrană în integralitatea sa, ar fi depăşit nivelul indemnizaţiei de viceprimar, care îşi exercită atribuţiile în cadrul instituţiei publice Primăria Comunei Păuliş.

Legiuitorul, prin adoptarea Legii-cadru nr.153/2017, a delegat competenţa de stabilire a salariului de bază, în integralitatea sa, către consiliul local, respectiv către ordonatorul principal de credite. Salariul de bază, astfel definit de art.7 alin. a) din lege, reprezintă "suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX", iar salariul (venitul) lunar prevăzut de art.(7) lit. e), cuprinde "salariul de bază ori, după caz, indemnizaţia lunară sau indemnizaţia de încadrare, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzător fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar". Potrivit art.(7) lit.i), sporul este definit ca fiind "un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, în condiţiile legii, pentru fiecare categorie de personal". Prin aplicarea strictă a legii rezultă că veniturile salariale sunt un cumul de elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar, venit salarial lunar care nu poate depăşi nivelul indemnizaţiei de viceprimar.

Subliniază că limita maximă a veniturilor salariale, în totalitatea lor, precum s-au stabilit la art.11 alin.(4) din acelaşi text de lege, "nivelul veniturilor se stabileşte, fără a depăşi nivelul indemnizaţiei de viceprimar corespunzător nivelului de organizare: comuna, oraş, municipiu, după caz."

Raportat la art.(11) alin.1), salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, având la bază potrivit art.6 alin. a) principiul legalităţii, în sensul că, drepturile de natură salarială se stabilesc prin norme juridice în forţa legii, cu încadrare strictă între limitele minime şi maxime prevăzute de art.(11) alin.4) şi art.(24) din Legea cadru nr.153/2017, limita maximă, în speţă, fiind nivelul indemnizaţiei de viceprimar, corespunzător nivelului de organizare: Comuna ....

În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art.(7) lit.a), lit.i) şi lit.e), art.(11) alin.l) şi alin.4), art.(24), art.(35) din Legea-cadru nr.153/2017.

 Reclamanţii ..., ... şi ..., reprezentaţi legal de Sindicatul ... au depus note scrise (fila ..), prin care au solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, reiterând motivele din acţiunea introductivă.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 25.01.2022 în dosarul 2799/108/2021, Tribunalul Arad a disjuns cauza cu privire la angajaţii funcţionari publici, respectiv ..., ... şi ... de reclamantul încadrat personal contractual ... şi s-a dispus formarea prezentului dosar.

Examinând actele şi probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Reclamanţii au calitatea de funcţionari publici, angajaţi în cadrul Primăriei ....

Prin acţiunea formulată au solicitat obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei de hrană, drept salarial recunoscut prin art. 18 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice.

Anterior promovării prezentei acţiuni, reclamanţii s-au adresat pârâtei în cadrul procedurii prealabile.

Prin răspunsul înregistrat sub nr. ..., pârâta a învederat reclamantului că nu i se poate acorda indemnizaţia de hrană, pentru că prin adăugarea la salariul de bază a sumelor cu acest titlu, salariul său ar depăşi indemnizaţia viceprimarului.

Urmare a acestui răspuns nefavorabil, reclamanţii s-au adresat instanţei, solicitând obligarea pârâtei la acordarea indemnizaţiei de hrană, în caz contrar, dispoziţia prevăzută la art. 18 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice referitoare la indemnizaţia de hrană rămânând neaplicată.

De asemenea, au susţinut că interdicţia de a depăşi indemnizaţia viceprimarului vizează numai salariul de bază, nu şi indemnizaţiile, sporurile şi celelalte adaosuri.

Instanţa apreciază că acţiunea reclamanţilor este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Salariul de bază al reclamanţilor se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 153/2017, respectiv ,,Pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale "Administraţie" din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării şi consilii locale şi din serviciile publice din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în urma consultării organizaţiei sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.’’

În modul de stabilire a salariului trebuie să se ţină seama de două limitări. Una generală impusă prin dispoziţiile art. 25, în sensul că ,,Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.’’

Excepţiile de la această limitare sunt prevăzute la alin. 2-5 ale art. 25, dar reclamanţii nu se regăsesc în niciuna dintre aceste situaţii.

O limitare specială este impusă funcţionarilor publici şi personalului contractual din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie” prin dispoziţiile art. 11 alin. 4, potrivit cărora: „Nivelul veniturilor salariale se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli.’’

Instanţa nu poate reţine susţinerea reclamanţilor în sensul că dispoziţiile art. 11 alin. 4 se referă la salariul de bază, respectiv că doar acesta nu poate fi stabilit în cuantum mai mare decât indemnizaţia viceprimarului.

Textul art. 11 alin. 4 se referă în mod expres la „veniturile salariale”, sintagmă ce nu poate fi echivalentă cu „salariul de bază”, în condiţiile în care din art. 7 al aceluiaşi act normativ rezultă în mod clar că cele două noţiuni sunt diferite şi au o existenţă de sine stătătoare. Astfel, salariul de bază este definit prin art. 7 lit. a) ca fiind salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I - IX;

Venitul salarial este definit prin art. 7 lit. m) ca fiind ,, venitul salarial al personalului din sectorul bugetar cuprinde salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare, indemnizaţiile lunare şi, după caz, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, majorările, adaosurile, primele şi premiile, precum şi alte drepturi în bani şi/sau în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.’’

Rezultă în mod evident din dispoziţiile citate că nu salariul de bază poate fi comparat cu indemnizaţia viceprimarului, ci suma rezultată din salariul de bază şi compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, majorările, adaosurile, primele şi premiile, precum şi alte drepturi în bani şi/sau în natură.

Din înscrisurile depuse la dosar (fila .., respectiv stat de plata decembrie anul 2018; state de plata ianuarie - decembrie 2019; state de plată ianuarie - decembrie 2020; state de plata ianuarie - iulie 2021; Dispoziția nr. ......; Dispoziția nr.........; Dispoziția nr...........; Centralizator calcul salarii privind salarizarea aferenta perioadei ianuarie 2019 - iulie 2021 înregistrat la sediul Primăriei Comunei ...sub nr.........) rezultă că în cazul în care în veniturile salariale este inclusă indemnizaţia de hrană, cuantumul veniturilor salariale ale reclamanţilor depăşesc indemnizaţia viceprimarului. Astfel, în mod corect pârâta a procedat la stabilirea veniturilor salariale ale acestora fără includerea în acestea a indemnizaţiei de hrană.

În ce priveşte susţinerea că, procedând astfel, pârâta lasă neaplicate dispoziţiile art. 18, instanţa apreciază că pentru a da eficienţă acestor prevederi legale, se impune ca, în procesul de stabilire a cuantumului salariilor de bază şi a celorlalte sporuri, potrivit art. 11, să se ţină seama şi de celelalte dispoziţii ale Legii nr.153/2017 cu care acesta se coroborează. Omisiunea de a proceda astfel, nu poate justifica interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale în contra sensului şi finalităţii urmărite de legiuitor.

În considerarea celor ce preced şi a textelor legale invocate, instanţa va respinge acţiunea civilă formulată de reclamanţii ..., ... , ..., ca neîntemeiată.

În temeiul art.453 Cod procedură civilă, se constată că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamanţii ..., ... şi ..., reprezentaţi de Sindicatul ... cu domiciliul procesual ales ............, în contradictoriu cu pârâta ... cu sediul în ..........., având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea nr. 188/1999).

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Arad.

Pronunţată la data de 29.03.2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

Preşedinte Grefier

(...) (...)

Domenii speta

Spete similare