Contestaţie la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 18.12.2019, sub numărul 3415/110/2019, persoana condamnatǎ L.G.A., în prezent încarcerat în Penitenciarul Bacău, a formulat o contestaţie la executare prin care a solicitat deducerea perioadei executate de la data de 12.11.2014 la 10.10.2019 în baza Legii nr. 169/2017

În cuprinsul cererii, contestatorul a arǎtat cǎ se află în executarea unei pedepse de 9 ani şi 4 luni închisoare, din care a executat 5 ani de la data de 12.11.2014 la zi, pedeapsă ce i-a fost aplicată prin Decizia penală nr. 29/21.03.2019 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în dosar nr. 166/32/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 210/A/14.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea nu a fost fundamentată în drept, iar în susţinerea acesteia, petentul nu a depus la dosarul cauzei vreun înscris,

Din dispoziţia instanţei, la dosarul cauzei a fost ataşată fişa de cazier judiciar a contestatorului şi copia Deciziei penale nr. 29/21.03.2019 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în dosar nr. 166/32/2019. De asemenea, s-a emis adresă către Administraţia Naţională a Penitenciarelor pentru a se preciza dacă contestatorul a executat pe teritoriul României pedeapsa închisorii în condiţii necorespunzătoare şi numărul de zile executate considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare, în sensul art. 55¹ din Legea nr. 254/2013, sens în care au fost înaintate la dosarul cauzei adrese din partea Penitenciarului Bacău şi a Penitenciarului Botoşani.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Decizia penală nr. 29/21.03.2019 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în dosar nr. 166/32/2019 s-a dispus:

„În baza art. 154 alin 6 lit. a din Legea nr. 302/2004 republicată, ADMITE sesizarea formulată de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU având ca obiect cererea autorităţilor judiciare italiene, vizând transferarea persoanei condamnate L.G.A., în vederea executării pedepsei cu închisoarea, dintr-un penitenciar din Italia într-un penitenciar din România.

Recunoaşte în parte, numai sub aspectul pedepselor principale cu închisoare, hotărârea de condamnare având număr de referinţă 1601/2015 – 3315/2016 SIEP emisă de GIP de pe lângă Tribunalul Ordinar din Milano la data de 26.05.2015, definitivă la 03.05.2016.

Constată că prin Hotărârea penală de condamnare având număr de referinţă 1601/2015 – 3315/2016 SIEP emisă de GIP de pe lângă Tribunalul Ordinar din Milano la data de 26.05.2015, definitivă la 03.05.2016 numitul L.G.A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea a opt infracţiuni, respectiv:

1.la data de 15.02.2013, la Milano, împreună cu alte persoane a avut a sustras 48 de ceasuri şi bijuterii de valoare, cauzând un prejudiciu total de 642.140 euro, expuse în interiorul bijuteriei F.M.din Via della Spiga din Milano;

2.a deţinut în public, împreună cu alte persoane, în vederea comiterii infracţiunii de furt descrise la pct. 1, 3 sticle incendiare Molotov, cu participarea unui minor;

3.a deţinut în public, împreună cu alte persoane, în vederea comiterii infracţiunii de furt descrise la pct. 1, bâte şi bastoane, cu participarea unui minor;

4.împreună cu alte persoane a lovit cu un baston în zona cotului şi a umărului stâng pe numitul O.R., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 7 zile de îngrijiri medicale, cu participarea unui minor;

5la data de 21.05.2013, la Milano, împreună cu alte persoane a avut a sustras 42 de ceasuri şi bijuterii de valoare, cauzând un prejudiciu total de 874.585 franci elveţieni, expuse în interiorul bijuteriei F.M.din Via della Spiga din Milano;

6.a deţinut în public, împreună cu alte persoane, în vederea comiterii infracţiunii de furt descrise la pct. 5, 2 sticle incendiare Molotov;

7.a deţinut în public, împreună cu alte persoane, în vederea comiterii infracţiunii de furt descrise la pct. 1, bâte şi bastoane;

8.împreună cu alte persoane a lovit în mod repetat cu un baston pe numitul M.F., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 69 zile de îngrijiri medicale, cu participarea unui minor.

, iar încadrarea juridică prevăzută de legea română pentru infracţiunile de la punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 este cea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233, 234 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 C. penal şi art. 77 lit. a C. penal.

În baza art. 156 alin. 6 lit. a din Legea 302/2004 dispune ca persoana condamnată L.G.A. să execute în România pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 4 luni închisoare.

Constată că persoana condamnată L.G.A. a început executarea pedepsei de 9 ani şi 4 luni închisoare la data de 19.11.2014.

În baza art. 144 alin. 1 din Legea nr.302/2004 republicată, modificată și completată si art. 72 C.penal, deduce perioada executată de la data de 19.11.2014 la zi.

Constată că persoana condamnată L.G.A. nu beneficiază de drepturile vizând regula specialităţii prevăzute de art. 157 alin. 1 din Legea 302/2004 în condiţiile în care a fost de acord să fie transferată în România, fiind astfel incidente prevederile art. 157 alin. 1 lit. a din Legea 302/2004.

Conform art. 154 alin. 12 din Legea nr. 302/2004, dispune emiterea formelor de executare potrivit Codului de procedură penală, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. (...)”

Ulterior, prin Decizia penală nr. 210/A/14.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis apelul formulat de numitul L.G.A. şi s-a modificat decizia apelată în sensul că s-a dedus şi perioada executată de la de 12.11.2014 la zi.

Astfel, pe numele petentului a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 63/2019 în baza căruia acesta a fost încarcerat, pedeapsa începând la data de 12.11.2014 şi urmând a expira la termen, la data de 28.02.2024.

Instanţa reţine că potrivit art. 598 C. proc. Pen.:„(1) Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută (…)”

Prin Decizia nr. 8/2019 pronunţată în soluţionarea recurului în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit faptul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 55¹ din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, modificată prin Legea nr.169/2017, competența soluționării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 55¹ din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară și care se regăsește în pedeapsa în a cărei executare se află, revine instanței de executare sau instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, pe calea contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.

În drept, cazurile în care o sentinţă penală definitivă poate fi atacată pe calea contestaţiei la executare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar împrejurările expuse de către contestator în cererea introductivă se regăsesc în prevederile art. 598 alin. 1 lit. d C. proc. Pen. , respectiv se invocă o cauză de micşorare a pedepsei.

În continuare, instanța reține că art. 55¹ alin. 1 și alin. 8 din Legea nr. 254/2013 (articol introdus prin Legea nr. 169/2017, publicată în MO nr. 571 din 18 iulie 2017, abrogat în prezent prin Legea nr. 240/2019 din 19 decembrie 2019, însă în vigoare la data formulării cererii), cu denumirea marginală compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare, prevede următoarele:

„(1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.(...)

(8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012.”

De asemenea, reține că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2773/C/2017 din 17 octombrie 2017, publicat în MO nr. 822 din 18 octombrie 2017, s-a aprobat situația centralizată a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punctul de vedere al condiţiilor de detenţie, în conformitate cu prevederile art. IV alin. 7 din Legea nr. 169/2017.

Având în vedere că perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012, conform prevederilor menționate anterior, precum și faptul că nu există dispoziții care să restrângă sfera de aplicare a art. 55¹ din Legea nr. 254/2013, instanța apreciază că pot fi trei situații ipotetice în care se pot calcula zile compensatorii pentru cazarea în condiții necorespunzătoare, cu efecte juridice penale, prin raportare la data intrării în vigoare a dispozițiilor privind acordarea de zile compensatorii:

a) situația persoanelor private de libertate aflate în executarea unor pedepse privative de libertate la data intrării în vigoare a dispozițiilor art. 55¹ din Legea nr. 254/2013,

b) situația persoanelor private de libertate care au fost liberate condiționat sau au executat la zi pedepse anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 55¹ din Legea nr. 254/2013 și care ulterior sunt cercetate sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni în stare de recidivă postcondamnatorie, în stare de recidivă postexecutorie sau în stare de pluralitate intermediară,

c) situația persoanelor private de libertate care la data intrării în vigoare a dispozițiilor art. 55¹ din Legea nr. 254/2013 se aflau în executarea unor pedepse stabilite pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, în stare de recidivă postexecutorie sau în stare de pluralitate intermediară, totodată fiind anterior liberate condiționat din executarea altor pedepse sau executând anterior alte pedepse privative de libertate.

Pentru prima ipoteză, aplicabilă şi petentului din prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. V din Legea nr. 169/2017, Biroul evidenţă şi organizarea muncii din cadrul fiecărei unităţi de detenție a deschis o fişă de evidenţă pentru fiecare persoană privată de libertate în care s-au consemnat clădirile în care a fost cazată pe parcursul executării pedepsei, iar pentru persoanele private de libertate care au început executarea pedepsei înainte de 24 iulie 2012 această fișă cuprinde numai informaţiile relevante ulterioare acestei date. Totodată, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 169/2017, Biroul evidenţă şi organizarea muncii din cadrul fiecărei unităţi de detenție a efectuat calculul zilelor câştigate în raport cu perioada executării pedepsei în condiţii necorespunzătoare de detenţie, în raport cu art. 55¹ alin. 1 din Legea nr. 254/2013. Practic, în urma efectuării acestor calcule a operat, pe cale administrativă, o deducere a unor zile din pedepsele în executarea cărora se aflau persoanele private de libertate, deducere care de la data intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 se recalculează periodic la executarea a 30 de zile în condiții necorespunzătoare, cuantumul pedepsei nesuferind modificări, ci doar momentul expirării în termen a acesteia.

În acest sens, potrivit adresei nr. C/22447/07.02.2020 a Penitenciarului Bacău (f. 35 d.i.) rezultă că contestatorul L.G.A. a fost predat de autorităţile judiciare din Italia la data de 10.10.2019 şi ulterior a fost încarcerat în două penitenciare de pe teritoriul României, respectiv Penitenciarul Rahova şi Penitenciarul Bacău, beneficiind de 12 zile considerate executate suplimentar ca măsură compensatorie conform art. 55¹ din Legea nr. 254/2013. Cu toate acestea, astfel cum rezultă din situaţia indicată în adresă, cele 12 zile considerate ca fiind executate suplimentar au fost deja scăzute, pe cale administrativă, din pedeapsa totală pe care petentul o are de executat.

De asemenea, din adresa nr. 20909/14.01.2020 a Penitenciarului Botoşani (f. 19 d.i.) rezultă că în perioada 02.07.2014-12.09.2014, numitul L.G.A. s-a aflat în custodia Centrului de Reţinere şi Arestare Preventivă Suceava şi a Penitenciarului Botoşani în baza mandatului de arestare preventivă nr. 16/17.07.2014 emis de către Curtea de Apel Suceava. S-a arătat că acesta a executat un număr de 46 de zile în condiţii necorespunzătoare, pentru care ar putea beneficia de un număr de 6 zile considerate executate suplimentar şi un număr de 16 zile executate în condiţii necorespunzătoare, care nu pot fi valorificate în baza art. 55¹ din Legea nr. 254/2013 (acestea din urmă reprezintă rezultatul împărţirii numărului total de zile executate în condiţii necorespunzătoare, respectiv 46 la 30 zile executate).

Tribunalul constată că pentru a se putea deduce perioada considerată ca executată suplimentar ca măsură compensatoriei pentru executarea în condiții necorespunzătoare ar fi fost necesar fie ca persoana condamnată să se afla în executarea acelui mandat pentru care solicită aplicarea dispozițiilor art. 551 din Legea 254/2013, fie ca în pedeapsa pe care o execută să fie înglobat un rest de pedeapsă cu privire la mandatul pentru care se invocă incidența art. 551 din Legea 254/2013, or niciuna dintre aceste ipoteze nu este incidentă în prezenta cauză.

Or, din analiza fişei de cazier judiciar a petentului rezultă că perioada în care contestatorul a fost reţinut şi arestat preventiv în custodia Centrului de Reţinere şi Arestare Preventivă Suceava şi a Penitenciarului Botoşani nu a fost dedusă în mod efectiv din pedeapsa ce se execută în prezent, întrucât prin Sentinţa penală nr. 388/13.10.2014 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin neapelare la 10.11.2014, acestuia i s-a aplicat pedeapsa rezultantă a închisorii de 1 an şi 4 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani. Rezultă că nici pentru cele 6 zile de care ar fi putut beneficia contestatorul, nu sunt întrunite condiţiile legale pentru a opera deducerea din pedeapsa în executarea căreia se află, cu atât mai mult cu cât prin Decizia penală nr. 29/21.03.2019 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în dosar nr. 166/32/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 210/A/14.06.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu s-a reţinut existenţa stării de recidivă postcondamnatorie ori a concursului de infracţiuni raportat la infracţiunile pentru acesta a fost condamnat prin hotărârea Judecătoriei Suceava şi nici nu s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere ori a liberării condiţionate.

În consecinţă, în raport de cele ce preced, instanţa va respinge contestaţia la executare formulată de persoana condamnatǎ L.G.A., urmând a îl obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare