Luare de mită

Sentinţă penală 21.05.2020 din 20.05.2021


La data de 14.05.2020 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău, sub dosar nr. 997/110/2020 acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Bacău cu inculpatul M.M.V., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 7, alin. 1, lit. c din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie raportat la art. 289, alin. 1 C. pen. şi favorizarea făptuitorului prevăzută de  la art. 289, alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 38, alin. 1 C. pen.

S-a reţinut, prin actul de sesizare a instanţei, că:

- în calitate de organ de cercetare penală în cauza nr. 52/P/2018 înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești și având funcția de agent principal de poliție în cadrul Poliției or. Comănești, inculpatul M.M.V. a acceptat la instigarea agentului șef principal de poliție B.M. promisiunea unei sume de bani din partea inculpatului U.V. în data de 13.04.2018 cu ocazia unei întâlniri ce a avut loc în restaurantul acestuia din or. Comănești, jud. Bacău, iar ulterior, în aceeași zi, a primit de la numitul B.M., suma de 1.500 lei, pentru a propune față de inculpatul U.V. și fiul acestuia care aveau calitatea de suspecți în cauză, o soluție de netrimitere în judecată, contrară probatoriului administrat în cauză.

- în calitate de organ de cercetare penală în cauza nr. 52/P/2018 înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești și având funcția de agent principal de poliție în cadrul Poliției or. Comănești, inculpatul M.M.V. i-a ajutat pe numiții U.V. și U.B.D., suspecți în cauză, în scopul îngreunării cercetărilor și tragerii la răspundere penală a acestora, prin comunicarea datei și locului administrării unor mijloce de probă ( conducerea în teren și audierea martorei B.R.G. la data de 29.03.2018), prin audierea cu intenție la data de 11.04.2018 a martorului F.A. fără anunțarea prealabilă a avocatului persoanei vătămate și prin omisiunea cu știință a administrării unui mijloc de probă respectiv un proces verbal de vizionare a  unui suport optic pe care erau stocate imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale UAT Comănești și care ar fi contribuit la aflarea adevărului în procesul penal.

Fiind ascultat, în prezenţa apărătorului ales, inculpatul a declarat expres că recunoaște comiterea faptei și acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, conform art. 479 C. proc. pen.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Bacău a solicitat Tribunalului Bacău admiterea acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi aplicarea faţă de inculpat a unei pedepse de 2 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 7, alin. 1, lit. c din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie raportat la art. 289, alin. 1 C. pen., respectiv 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de  la art. 289, alin. 1 C. pen. în final inculpatul M.M.V. având de executat pedeapsa rezultantǎ de 3 ani închisoare, iar pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare sa fie suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

A fost înaintat instanţei dosarul de urmărire penală nr. 80/D/P/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Bacău.

Analizând acordul de recunoaştere a vinovăţiei înaintat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Bacău, Tribunalul constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 - 482 C. proc. pen., cu următoarele precizări:

Astfel, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanţa reţine că prin ordonanţa din data de 12.06.2017 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, şantaj şi camătă, fapte prev. şi ped. de art. 367 alin. 1 şi 3 din C.pen., art. 207 alin. 1 şi 3 din C.pen. şi art. 351 din C.pen.

Prin ordonanța din data de 23.11.2018 s-a dispus extinderea urmăririi penale în cauză in rem, cu privire la săvârşirea infracțiunilor de favorizarea faptuitorului, compromiterea intereselor justiției, luare de mită, dare de mită, trafic de influență, cumpărare de influență, divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice și acces ilegal la un sistem informatic, fapte prev. și ped. de art. 269 din C.pen., art. 277 alin. 1 din C.pen., art. 289 alin. 1 din C.pen., art. 290 alin. 1 din C.pen., art. 291 alin. 1 din C.pen., art. 292 alin. 1 din C.pen., art. 304 alin. 2 din C.pen. și art. 360 alin. 1-3 din C.pen.

Prin ordonanța din data de 07.03.2019 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de inculpatul M.M.V. pentru săvârşirea infracțiunilor de luare de mită și favorizarea făptuitorului,  fapte prev. și ped. de  art. 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. 1 din C.pen. și  art. 269 alin. 1 din C.pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 din C.pen.

Prin ordonanța din data de 12.03.2019 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale faţă de inculpatul M.M.V. pentru săvârşirea infracțiunilor de luare de mită și favorizarea făptuitorului,  fapte prev. și ped. de  art. 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. 1 din C.pen. și  art. 269 alin. 1 din C.pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 din C.pen.,

 Prin ordonanța din data de 27.04.2020 s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul M.M.V., cercetat pentru săvârşirea infracțiunilor de luare de mită și favorizarea făptuitorului,  fapte prev. și ped. de  art. 7 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. 1 din C.pen. și  art. 269 alin. 1 din C.pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 din C.pen.

În cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut că în calitate de organ de cercetare penală în cauza nr. 52/P/2018 înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești și având funcția de agent principal de poliție în cadrul Poliției or. Comănești, inculpatul M.M.V. a acceptat, la instigarea agentului șef principal de poliție B.M., promisiunea unei sume de bani din partea inculpatului U.V. în data de 13.04.2018 cu ocazia unei întâlniri ce a avut loc în restaurantul acestuia din or. Comănești, jud. Bacău, iar ulterior, în aceeași zi, a primit de la numitul B.M., suma de 1.500 lei, pentru a propune față de inculpatul U.V. și fiul acestuia care aveau calitatea de suspecți în cauză, o soluție de netrimitere în judecată, contrară probatoriului administrat în cauză.

De asemenea, s-a mai reţinut că în calitate de organ de cercetare penală în cauza nr. 52/P/2018 înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești și având funcția de agent principal de poliție în cadrul Poliției or. Comănești, inculpatul M.M.V. i-a ajutat pe numiții U.V. și U.B.D., suspecți în cauză, în scopul îngreunării cercetărilor și tragerii la răspundere penală a acestora, prin comunicarea datei și locului administrării unor mijloce de probă ( conducerea în teren și audierea martorei B.R.G. la data de 29.03.2018), prin audierea cu intenție la data de 11.04.2018 a martorului F.A. fără anunțarea prealabilă a avocatului persoanei vătămate și prin omisiunea cu știință a administrării unui mijloc de probă respectiv un proces verbal de vizionare a  unui suport optic pe care erau stocate imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale ale UAT Comănești și care ar fi contribuit la aflarea adevărului în procesul penal.

Situaţie de fapt expusă în cuprinsul acordului, se desprinde în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi penale, respectiv:

VOL. I: Ordonanţa de clasare şi adresă comunicarile către părţi ale  ordonanţei,  din data de 20.06.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti – fl. 39-46;  ;.a.

VOL. II: Copie a ordonanţei de efectuare în continuare a urmăririi penale, de schimbare a încadrării juridice şi de extindere a urmăririi penale din data de 07.03.2019 – fl. 1 -7; ş.a.

VOL. III: Copie referat solicitare emitere MTS din data de 18.07.2017 ş.a.

În drept, faptele inculpatului M.M.V. astfel cum sunt indicate anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 7, alin. 1, lit. c din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie raportat la art. 289, alin. 1 C. pen. şi favorizarea făptuitorului prevăzută de  la art. 289, alin. 1 C. pen., cu aplicarea art. 38, alin. 1 C. pen.

La individualizarea răspunderii penale, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., din cuprinsul cărora rezultă că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului, instanţa reţine că acesta este la primul contact cu legea penală, din analiza fişei sale de cazier judiciar rezultând că acesta nu a mai suferit condamnări anterioare. În favoarea sa a fost reţinută şi conduita avută anterior și ulterior comiterii infracțiunii, vârsta inculpatului, posibilităţile de reintegrare în societate și de conştientizare a caracterului grav al faptelor comise precum şi faptul că acesta se află la primul contact cu legea penală, aspect ce denotǎ caracterul izolat al încǎlcǎrii normelor penale.

Instanţa constată faptul că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptelor pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului M.M.V., maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 15 ani închisoare, acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost încheiat în formă scrisă şi conţine menţiunile prevăzute de art. 482 C. proc. pen., iar cu ocazia încheierii acestuia inculpatul a fost asistat de avocat ales.

Astfel, acordul de recunoaştere a vinovǎţiei ce face obiectul prezentei cauze cuprinde urmǎtoarele menţiuni prevăzute de art. 482 C. proc. pen.,:

a) data şi locul încheierii;

b) numele, prenumele şi calitatea celor între care se încheie;

c) date privitoare la persoana inculpatului, prevăzute la art. 107 alin. (1);

d) descrierea faptei ce formează obiectul acordului;

e) încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege;

f) probele şi mijloacele de probă;

g) declaraţia expresă a inculpatului prin care recunoaşte comiterea faptei şi acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală;

h) felul şi cuantumul, precum şi forma de executare a pedepsei ori soluţia de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat;

i) semnăturile procurorului, ale inculpatului şi ale avocatului.

De asemenea, acordul de recunoaştere a vinovăţiei este avizat de procurorului ierarhic superior, în conformitate cu prevederile art. 478, alin. 4 C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, şi apreciind cuantumul pedepselor cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei în baza art. 485, alin. 1, lit. a raportat la art. 396, alin. 2 C. proc. pen., instanţa va admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Bacău cu inculpatul M.M.V.

Astfel, instanţa îl va condamna pe inculpatul M.M.V. la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 7, alin. 1, lit. c din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie raportat la art. 289, alin. 1 C. pen., respectiv la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de  la art. 289, alin. 1 C. pen.

În temeiul art. 38, alin. 1 C. pen. va constata că infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea au fost comise de către inculpat în condiţiile concursului real de infracţiuni, iar în baza art. 39, alin. 1, lit. b C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani şi 8 luni închisoare la care va adăuga sporul obligatoriu de 4 luni închisoare reprezentând o treime din cuantumul pedepsei mai mici, în final inculpatul M.M.V. având de executat pedeapsa rezultantǎ de 3 ani închisoare.

La stabilirea pedepselor accesorii şi complementare aplicabile, instanţa urmează să aibă în vedere nu doar dispoziţiile naţionale, ci şi normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interdicţia tuturor drepturilor ca pedeapsă accesorie, nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracţiunea pentru care se aplică pedeapsa principală şi fără a fi supusă controlului instanţelor în ceea ce priveşte necesitatea, nefiind adecvată şi nu se justifică în raport cu natura infracţiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanţilor din cauza respectivă.

În hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici împotriva României, instanţa europeană şi-a exprimat dubiul faţă de eficienţa recurgerii la interdicţia de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracţiunilor, de pedepsire a infractorilor şi de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societăţii fiind lipsite de dreptul de a-şi exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), şi a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfinţeşte capacitatea individului de a influenţa compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricţii ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcţiilor publice sau al cărui comportament a ameninţat să submineze statul de drept sau fundamentele democraţiei. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu uşurinţă la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporţionalităţii impune existenţa unei legături perceptibile şi suficiente între sancţiune şi comportament, precum şi faţă de situaţia persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuţie şi recomandarea Comisiei de la Veneţia, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunţată de o instanţă judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanţă independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialităţii, oferă o garanţie solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite şi în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunţată în cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce priveşte interzicerea exercitării drepturilor părinteşti trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părinteşti corespunde unei necesităţi primordiale privind interesele copilului şi că, în consecinţă, urmăreşte un scop legitim, anume protecţia sănătăţii, moralei sau a educaţiei minorilor.

Natura faptelor comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale ocrotite de norma penală, ceea ce relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat).

Astfel, faţă de cele ce preced, în baza art. 67, alin. 1 C. pen., instanţa va interzice cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. g (dreptul de a exercita profesia de organ de cercetare penală de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), iar în temeiul art. 66, alin. 1 C. pen. va interzice cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea acestor drepturi, în condiţiile prevăzute de art. 65, alin. 1 şi alin. 3 C. pen., urmând ca în final, în urma aplicării dispoziţiilor art. 45, alin. 3, lit. a C. pen. să i se aplice inculpatului pedeapsă complementară cea mai grea, respectiv interzicerea pe o durată de  4 ani după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. g (dreptul de a exercita profesia de organ de cercetare penală de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În ceea ce priveşte modalitatea de executare de către inculpat a pedepsei principale stabilite, având în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului, faptul că acesta a efectuat demersuri pentru integrare socială după comiterea faptei, ținând seama și de buna conduită avută pe parcursul derulării urmăririi penale se apreciază că pronunţarea condamnării şi aplicarea pedepsei constituie un avertisment suficient pentru a-l determina ca, pe viitor, să se abţină de la comiterea de alte fapte antisociale, existând suficiente elemente pentru a se aprecia, în mod rezonabil, că inculpatul, chiar fără executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea aplicate, nu va mai săvârşi şi alte infracţiuni.

Conform art. 91, alin. 1 C. pen. se poate dispune suspendarea executǎrii pedepsei sub supraveghere dacǎ sunt întrunite urmǎtoarele condiţii:

a) pedeapsa stabilitǎ, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevǎzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncǎ neremuneratǎ în folosul comunitǎţii;

d) în raport de persoana infractorului, de conduita avutǎ anterior sǎvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlǎturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilitǎţile sale de îndreptare, instanţa apreciazǎ cǎ aplicarea pedepsei este suficientǎ şi, chiar fǎrǎ executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însǎ este necesarǎ supravegherea conduitei sale pentru o perioadǎ determinatǎ.

Se constatǎ cǎ toate condiţiile prevǎzute cumulativ de lege sunt îndeplinite: pedeapsa stabilitǎ este închisoarea în cuantum de 3 ani închisoare, iar inculpatul M.M.V.  nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, cu ocazia audierii şi-a exprimat acordul de a presta o muncǎ neremuneratǎ în folosul comunitǎţii, iar raportat la persoana infractorului, la conduita anterioarǎ a acestuia, aplicarea pedepsei este suficientǎ, chiar fǎrǎ executarea acesteia în regim de detenţie.

În consecinţǎ, în temeiul art. 91 C. proc. pen., se va dispune suspendarea executǎrii pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, care se va calcula cu începere de la data rǎmânerii definitive a hotărârii de admitere a acordului de recunoaștere a vinovăției. Se apreciazǎ cǎ perspectiva executǎrii pedepsei în cazul sǎvârşirii unei noi infracţiuni sau a nerespectǎrii obligaţiilor impuse odatǎ cu acordarea acestui beneficiu (care ar atrage revocarea beneficiului suspendǎrii sub supraveghere a executǎrii pedepsei) constituie un veritabil impediment în sǎvârşirea de noi infracţiuni de cǎtre inculpat, instituţia suspendǎrii executǎrii pedepsei sub supraveghere asigurând eficienţa şi efectivitatea rolului preventiv al pedepsei.

Conform art. 93 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul M.M.V. va  fi obligat sǎ respecte urmǎtoarele mǎsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacǎu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93, alin. 2, lit. b C. pen. instanţa va obliga inculpatul să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

Potrivit art. 93, alin. 3 C. pen, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncǎ neremuneratǎ în folosul comunitǎţii pe o perioadǎ de 60 de zile în cadrul primăriei din localitatea unde locuieşte, respectiv în cadrul Primăriei Comăneşti, sau în cadrul D.G.A.S.P.C. Bacău, cu excepţia cazului în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă

Conform art. 94, alin. 3 C. pen., Serviciul de Probaţiune Bacǎu va lua mǎsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor prevǎzute de art. 93, alin. 2, lit. b şi alin. 3 C. pen.

De asemenea, potrivit art. 404, alin. 2 C. proc. Pen. şi art. 91, alin. 4 C. pen., instanţa va atrage atenţia inculpatului M.M.V. asupra dispoziţiilor art. 96, alin. 1, 2 şi 4 C. pen., în sensul cǎ:

a) dacǎ pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţǎ, nu respectǎ mǎsurile de supraveghere sau nu executǎ obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocǎ suspendarea şi dispune executarea pedepsei;

b) dacǎ pânǎ la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotǎrâre, instanţa revocǎ suspendarea şi dispune executarea pedepsei, afarǎ de cazul în care persoana dovedeşte cǎ nu a avut nicio posibilitate sǎ le îndeplineascǎ;

c) dacǎ pe parcursul termenului de supraveghere sǎvârşeşte o nouǎ infracţiune, descoperitǎ pânǎ la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar dupǎ expirarea acestui termen, instanţa revocǎ suspendarea şi dispune executarea pedepsei, condiţii în care pedeapsa principalǎ pentru noua infracţiune se stabileşte şi se executǎ, dupǎ caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivǎ sau la pluralitatea intermediarǎ.

Instanţa va lua act că inculpatul M.M.V. a fost reţinut pentru 24 de ore, de la data de 11.03.2019, ora 15.15 până la data de 12.03.2019, ora 15.15.

Totodată, în temeiul art. 289, alin. 3 C. pen. raportat la art. 112, alin. 1, lit. e C. pen. se va dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 1.500 lei dobândită prin săvârşirea infracţiunii, sumă care a fost depusă în contul xx deschis la zz S.A. pe numele inculpatului.

În ceea ce priveşte măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpat prin ordonanţa nr. 8/12.03.2019 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Bacău, instanţa apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au impus luarea acesteia.

Potrivit prevederilor art. 208 alin. 5 din C. proc. pen., în tot cursul judecǎţii, instanţa, verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri. Dispoziţiile alin. 207, alin. 3 - 5 se aplică în mod corespunzător.

Astfel, în conformitate cu alin. 4 al art. 207 C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică măsura preventivă, instanţa dispune, prin încheiere, menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat. În schimb, potrivit dispozițiilor alin. 5 al art. 207 C. proc. pen., în cazul în care constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, acesta va dispune, prin încheiere, revocarea acesteia. În același ultim sens sunt și dispozițiile înscrise în art. 242 alin. 1 din C. proc. pen. conform cărora măsura preventivă se revocă din oficiu sau la cerere în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.

Art. 202 alin. 1 C.proc.pen prevede că măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni. Potrivit alin. (3) al art. 202 Cod procedură penală, orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Prevederile art. 211 coroborate cu cele ale art. 202 alin. 1 și cu cele ale art. 208 alin. 5 C. proc. pen. condiționează luarea, prelungirea şi, desigur, menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar de existența cel puțin a unuia dintre scopurile enumerate anterior urmărind să întărească în acest mod natura preventivă și nu retributivă (de sancționare, specifică sancțiunilor de drept penal), pe care această măsură trebuie să o aibă în cursul procesului penal.

Raportat la noţiunea de „suspiciune rezonabilă”, nedefinită de legislația procesual penală internă, aceasta are accepțiunea dată de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului respectiv de existenţă a datelor sau a informaţiilor care ar convinge un observator obiectiv că persoana în cauză ar fi putut săvârşi infracţiunea. Aceste date sau informațiile care fundamentează suspiciunea rezonabilă trebuie să provină din probe faptice, care privesc în principal modul de desfășurare al faptelor prevăzute de lege și circumstanțele reale ale cauzei, și în secundar, dar nu și mai puțin important, persoana fiecărui acuzat, în mod individual.

Așadar, luarea, prelungirea sau menţinerea unei măsuri preventive nu trebuie să se întemeieze pe un ansamblu probator care dovedeşte dincolo de orice îndoială rezonabilă vinovăţia unei persoane cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, aspect indispensabil la pronunţarea unei soluţii de condamnare, ci pe elemente suficiente care să indice comiterea infracţiunii, bănuieli ce urmează a fi confirmate sau infirmate în cursul procesului penal.

Instanţa reţine că de la momentul luării măsurii controlului judiciar, inculpatul M.M.V. a avut un comportament procesual corect, în sensul că a respectat întru totul obligațiile impuse în sarcina sa, s-a prezentat la chemările organelor judiciare și nu există date din care să rezulte că ar fi încercat să pericliteze în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.

De asemenea, instanţa nu identifică temeiuri care să justifice necesitatea menținerii în sarcina inculpatului a unor obligații menite să îl împiedice a se sustrage judecății și nici că s-ar impune menținerea măsurii preventive în scopul prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni, ori de a încerca influenţarea vreunui martor, cu atât mai mult cu cât inculpatul a solicitat încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei. De altfel, nici reprezentantul Ministerului Public nu a indicat vreun motiv care să justifice în continuare menţinerea faţă de inculpat a măsurii preventive.

În prezenta cauză, temeiurile care au dus la luarea măsurii controlului judiciar, măsură restrictivă de drepturi, nu mai subzistă, întrucât inculpatul nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică. Ori, atât timp cât în cauză nu mai subzistă împrejurările ce justifică vreunul din scopurile pentru care poate fi luată sau menținută o măsură preventivă, astfel cum sunt ele indicate în cuprinsul art. 202 alin. 1 C. proc. Pen., instanţa concluzionează că se impune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar.

În aceste condiții, având în vedere și împrejurarea că măsura controlului judiciar a fost luată față de inculpat de mai mult de un an, perioadă în care, așa cum s-a arătat, acesta au a respectat obligaţiile ce îi incumbau, instanţa apreciază că nu se mai impune menţinerea acestei măsuri, astfel încât în baza art. 485, alin. 4 C. proc. pen. raportat la art. 399, alin. 1 C. proc. pen. cu referire la art. 208, alin. 2 C. proc. pen., art. 215¹ C. proc. pen. şi art. 242, alin. 1 C. proc. pen. va revoca măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul M.M.V. prin ordonanţa nr. 8/12.03.2019 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Bacău.

În final, în raport de soluţia dispusă şi văzând prevederile art. 485, alin. 4 C. proc. pen. cu referire la art. 398 C. proc. pen. şi art. 274 alin. 1 C. proc. Pen., instanţa va obliga pe inculpatul M.M.V. la plata către stat a sumei de 1.224,66 lei cu titlu de cheltuieli judiciar, din care suma de 1.024,86 lei cu titlu de cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale şi 200 lei în cursul judecăţii.

Instanţa, în baza art. 485, alin. 1, lit. a C. proc. pen. admite acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat la data de 29.04.2020 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Bacău cu inculpatul M.M.V

Condamnă pe inculpatul M.M.V. la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 7, alin. 1, lit. c din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie raportat la art. 289, alin. 1 C. pen.

În baza art. 67, alin. 1 C. pen. interzice cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 4 ani după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. g (dreptul de a exercita profesia de organ de cercetare penală de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În temeiul art. 66, alin. 1 C. pen. interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b şi g C.pen., în condiţiile prevăzute de art. 65, alin. 1 şi alin. 3 C. pen.

Condamnă pe inculpatul M.M.V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului prevăzută de  la art. 289, alin. 1 C. pen.

În baza art. 67, alin. 1 C. pen. interzice cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. g (dreptul de a exercita profesia de organ de cercetare penală de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În temeiul art. 66, alin. 1 C. pen. interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b şi g C.pen., în condiţiile prevăzute de art. 65, alin. 1 şi alin. 3 C. pen.

În temeiul art. 38, alin. 1 C. pen. constată că infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea, au fost comise de către inculpat în condiţiile concursului real de infracţiuni, iar în baza art. 39, alin. 1, lit. b C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani şi 8 luni închisoare la care adaugă sporul obligatoriu de 4 luni închisoare reprezentând o treime din cuantumul pedepsei mai mici, în final inculpatul M.M.V. având de executat pedeapsa rezultantǎ de 3 ani închisoare.

În baza art. 45, alin. 3, lit. a C. pen. aplică inculpatului pedeapsă complementară cea mai grea, respectiv interzicerea pe o durată de 4 ani după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. g (dreptul de a exercita profesia de organ de cercetare penală de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În baza art. 45, alin. 5 C. pen. aplică inculpatului pedeapsă accesorie cea mai grea, respectiv interzicerea cu titlu de pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b şi g C.pen., în condiţiile prevăzute de art. 65, alin. 1 şi alin. 3 C. pen.

Ia act că inculpatul M.M.V. a fost reţinut pentru 24 de ore, de la data de 11.03.2019, ora 15.15 până la data de 12.03.2019, ora 15.15.

În temeiul art. 91 C. Pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executǎrii pedepsei de 3 ani închisoare aplicatǎ în prezenta cauzǎ.

În baza art. 92, alin. 1 şi 2 C. pen. stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani ce se va calcula începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Conform art. 93 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul M.M.V. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacǎu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93, alin. 2, lit. b C. pen. obligă pe inculpatul M.M.V. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93, alin. 3 C. pen, pe parcursul termenului de supraveghere, impune inculpatului M.M.V. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul primăriei din localitatea unde locuieşte, respectiv în cadrul Primăriei Comăneşti, sau în cadrul D.G.A.S.P.C. Bacău, cu excepţia cazului în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă

Conform art. 94, alin. 3 C. pen., Serviciul de Probaţiune Bacǎu va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiei prevăzute de art. 93, alin. 3 C. pen.

Potrivit art. 404, alin. 2 C. proc. Pen. şi art. 91, alin. 4 C. pen., atrage atenţia inculpatului M.M.V. asupra dispoziţiilor art. 96, alin. 1, 2 şi 4 C. pen., în sensul că:

a) dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei;

b) dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;

c) dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei, condiţii în care pedeapsa principală pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.

În baza art. 485, alin. 4 C. proc. pen. raportat la art. 399, alin. 1 C. proc. pen. cu referire la art. 208, alin. 2 C. proc. pen., art. 215¹ C. proc. pen. şi art. 242, alin. 1 C. proc. pen. revocă măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul M.M.V. prin ordonanţa nr. 8/12.03.2019 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Bacău.

În temeiul art. 289, alin. 3 C. pen. raportat la art. 112, alin. 1, lit. e C. pen. dispune confiscarea de la inculpatul M.M.V. a sumei de 1.500 lei dobândită prin săvârşirea infracţiunii, sumă care a fost depusă în contul xxx deschis la banca zzz.

Ia act că inculpatul a fost asistat în prezenta cauză de apărător ales.

În temeiul art. 485, alin. 4 C. proc. pen. cu referire la art. 398 C. proc. pen. şi art. 274 alin. 1 C. proc. Pen., obligă pe inculpatul M.M.V. la plata către stat a sumei de 1.224,66 lei cu titlu de cheltuieli judiciar, din care suma de 1.024,86 lei cu titlu de cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale şi 200 lei în cursul judecăţii.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.