Decizie 579 din 05.12.2018

DREPT PENAL

Greşita încadrare juridică. Eronata evaluare a tipicităţii obiective a faptei. Nelegalitatea soluţiei dispuse în privinţa cauţiunii

- art. 291 alin. (1) Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000

- art. 289 alin. (1) Cod penal

- art. 292 alin. (1) Cod penal

- art. 297 alin. (1) Cod penal rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000

Potrivit art. 175 alin. (1) Cod penal funcţionar public este orice persoană care exercită permanent sau temporar, o însărcinare, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi din cele prevăzute în art. 176 Cod penal şi că, potrivit alineatului (2) al aceluiaşi articol sunt asimilaţi funcţionarilor publici persoanele care exercită un serviciu de interes public fără a fi în serviciul unei persoane juridice de drept public şi salarizat de acesta.

Asimilarea acestor persoane care nu sunt propriu-zis funcţionari publici cu această categorie noţională a fost justificată de comisia de redactare a Codului penal prin aceea că ele exercită atribute de autoritate publică, ce le-au fost delegate printr-un act al autorităţii statale competente şi sunt supuse controlului acesteia.

Potrivit art. 175 alin. (2) din Codul penal nu este suficient ca persoana să exercite un serviciu de interes public, ci trebuie să şi fie învestită sau controlată, după caz, supravegheată, de autorităţile publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. În plus, învestirea, controlul sau supravegherea din partea autorităţilor publice vizează exclusiv exercitarea de către funcţionar a serviciului public, iar nu dreptul de practicare a profesiei în domeniul de competenţă necesar pentru îndeplinirea serviciului public respectiv. Mai mult, rezultă că între autoritatea publică şi persoana care exercită serviciul de interes public nu există raporturi de serviciu, stabilite în baza unui contract individual sau colectiv de muncă, pentru că, în acest din urmă caz, respectiva persoană ar fi avut obligaţia să presteze munca sub autoritatea angajatorului, urmând a fi încadrată fie în categoria funcţionarilor publici prevăzuţi de art. 175 alin. (1) din Codul penal - dacă angajatorul este o persoană de drept public, fie în cea reglementată de art. 308 alin. (1) din Codul penal - dacă angajatorul era o persoană de drept privat. Sfera persoanelor care au calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal poate fi determinată pe baza a două criterii: exercitarea unei funcţii specifice în cadrul unui sistem public şi finanţarea din fonduri publice a structurii în cadrul căreia este exercitată funcţia specifică.”

Curtea a apreciat că referitor la primul criteriu, persoana care exercită o funcţie specifică în cadrul sistemului public de învăţământ, care este personal didactic, se circumscrie categoriei funcţionarilor publici în accepţiunea art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal. În ceea ce priveşte al doilea criteriu, persoanele care exercită o funcţie specifică în cadrul unei structuri finanţate din fonduri publice sunt incluse în categoria funcţionarilor publici în accepţiunea art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.

În plus, Curtea a reţinut că, în categoria funcţionarilor publici asimilaţi în sensul art. 175 alin. (2) Cod penal intră persoanele care exercită o funcţie de interes public, atunci când această exercitare necesită o abilitare specială (autorizare, licenţiere etc.) din partea unei autorităţi publice, autoritate care are şi abilitatea de exercitare a controlului asupra modului în care îşi desfăşoară persoana fizică autorizată activitatea de interes public. În această privinţă, în expunerea de motive la Codul penal s-a arătat că noua viziune implică „asimilarea cu funcţionarii a persoanelor fizice care exercită o profesie de interes public, pentru care este necesară o abilitare specială a autorităţilor publice şi care este supusă controlului acestora (notari, executori judecătoreşti etc.). Deşi aceste persoane nu sunt propriu-zis funcţionari, ele exercită atribute de autoritate publică, ce le-au fost delegate printr-un act al autorităţii statale competente şi sunt supuse controlului acesteia, ceea ce justifică asimilarea lor cu funcţionarii. Aşa cum rezultă din cuprinsul părţii speciale, atunci când anumite incriminări nu sunt compatibile cu statutul acestor persoane, ori nu s-a dorit aducerea lor sub incidenţa unui anumit text de incriminare, a fost prevăzută în mod expres neaplicarea textului cu privire la persoanele menţionate.”

Numirea celor două inculpate în comisie a fost condiţionată tocmai de calitatea lor de lectori universitari doctori la universitate, iar activitatea pe care au desfăşurat-o în această calitate şi pentru care au fost remunerate din fonduri publice au exercitat-o în calitatea lor de lector universitar doctor.

Relevant în acest sens este şi faptul că raportul scris încheiat la inspecţia specială pentru acordarea gradului didactic poartă antetul universităţii, fiind evident că cele două inculpate şi-au exercitat atribuţiile de membre ale comisiei în calitatea lor de lectori universitari doctori în cadrul universităţii.

Câtă vreme inculpatele au comis faptele ce li se impută în calitatea lor de preşedinte, respectiv membru al comisiei pentru gradul didactic, funcţii în care au fost numite în virtutea calităţii lor de lector universitar doctor, angajate ale universităţii şi pentru exercitarea cărora au fost remunerate din bugetul de stat, în mod evident, acestea au avut calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a Cod penal, neavând relevanţă faptul că după aprobarea propunerilor de comisii din cadrul universităţii acestea au fost supuse şi aprobării Ministerul Educaţiei Naţionale.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii constă în primirea de către inculpate a plaselor conţinând un plic cu o sumă de bani şi alte bunuri, care au intrat efectiv în posesia lor, urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru desfăşurarea cu probitate a atribuţiilor pe care le aveau în calitatea lor de membri ai comisiei pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re).

În cauză este îndeplinită şi cerinţa esenţială ataşată elementului material, banii şi bunurile fiind primite de inculpate în legătură cu atribuţiile lor de membri pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic.

Faptul că inspecţia specială ar fi fost doar „o formalitate” şi că primirea banilor şi bunurilor nu ar fi influenţat conduita inculpatelor, în calitatea lor de membri ai comisiei, nu are relevanţă, legea cerând doar ca banii sau foloasele primite să fie în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu, fapta încadrându-se în dispoziţiile art. 289 alin. (1) Cod penal chiar şi în cazul în care ulterior primirii banilor sau bunurilor inculpatul nu are conduita la care s-a angajat sau pe care mituitorul a apreciat că ar trebui să o adopte.

Sub aspectul laturii subiective inculpatele au comis faptele cu intenţie în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, întrucât au avut reprezentarea consecinţelor acţiunilor lor şi au urmărit prin primirea bunurilor punerea în pericol a relaţiilor sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii unei comisii pentru acordarea unui grad didactic (intenţie directă).

Mai este de precizat că infracţiunea s-a consumat în momentul primirii de către inculpate a plaselor, respectiv a intrării acestora în posesia lor, deoarece în acel moment se produce starea de pericol pentru valoarea socială ocrotită, orice activitate ulterioară acestui moment neavând nicio influenţă asupra existenţei infracţiunii.

În consecinţă, în baza art. 386 Cod procedură penală, Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de care au fost acuzate inculpatele din infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) Cod penal în infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) Cod penal, având în vedere calitatea inculpatelor de funcționari publici în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza finală Cod penal.

Curtea a considerat că în procesul de individualizare a pedepselor trebuie avută în vedere atât prevenția specială stipulată de art. 3 din Legea nr. 254/2013, prin stabilirea şi aplicarea pedepsei urmărindu-se prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, intimidarea infractorului prin intermediul pedepsei şi reeducarea sa în scopul evitării recidivei, cât şi prevenţia generală prin descurajarea generală a potențialilor făptuitori în comiterea unor astfel de infracțiuni, precum şi prin retribuție (expresie a indignării societăţii în ansamblu faţă de aceste infracţiuni şi a poziţiei statului în sensul că aceste fapte nu vor rămâne nesancționate).

Faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, Curtea a considerat că este important de analizat, pe de o parte, faptele comise [a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit], iar pe de altă parte persoana inculpatei [e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială].

În ceea ce priveşte fapta comisă Curtea a reţinut că inculpatele a săvârşit o infracţiune de corupţie, de natură a pune în pericol desfăşurarea cu probitate a atribuţiilor membrilor unei comisii de acordare a unui grad didactic.

Curtea a apreciat că sancțiunea care trebuie aplicată în prezenta cauză trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei comise de inculpate, sens în care s-a avut în vedere gradul de vinovăţie al acestora şi urmarea produsă, respectiv afectarea prestigiului unităţii de învăţământ în care-şi desfăşurau activitatea.

În ceea ce priveşte persoanele inculpatelor, Curtea a avut în vedere că acestea sunt persoane mature, nu au antecedente penale, sunt integrate social, sunt căsătorite şi au copii.

De asemenea, inculpatele au fost percepute de colegii lor ca fiind bune profesioniste şi oameni cu calităţi morale, persoanele intervievate, foşti colegi ai inculpatelor, arătând că nu au existat informaţii care să confirme faptul că vreodată inculpatele ar fi pretins sau ar fi primit sume de bani pentru a favoriza ori tolera vreo activitate nelegală.

Totodată, Curtea a reţinut că aşa cum rezultă din probele administrate, inculpatele nu au pretins din partea martorei bani sau alte foloase, dar şi faptul că inculpatele au respins parţial acuzaţiile formulate, susţinând că în plasele primite nu s-au aflat şi plicurile conţinând sume de bani.

Ţinând seama de împrejurările legate de fapta comisă, respectiv valoarea bunurilor primite de inculpate, faptul că nu le-au pretins, dar şi persoana inculpatelor, care aşa cum s-a arătat sunt integrate social, au o situaţie familială stabilă, au avut o carieră didactică de excepţie şi se bucură de o bună reputaţie, Curtea a reţinut în favoarea acestora circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Curtea a considerat că fapta inculpatului (I3) de a primi de la martora (...) suma de 100 euro, o sticlă de whisky, un pachet de cafea, lăsând-o să creadă că are influenţă asupra unui profesor din cadrul Universităţii din (...) şi că îşi va exercita influenţa asupra acestuia pentru a-l determina să o treacă la examen pe (...), sora martorei (...) este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Elementul material al laturii obiective constă în primirea de către inculpatul (I3) de bani şi alte foloase de la martora (...) pentru a-şi exercita influenţa pe care a pretins că o are asupra unui profesor de la Universitatea din (...) şi a-l determina pe acesta să o treacă la examen pe sora martorei, urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru desfăşurarea de către profesorii universitari din învăţământul de stat a atribuţiilor de serviciu cu probitate şi fără existenţa unor suspiciuni cu privire la corectitudinea şi imparţialitatea lor, legătura de cauzalitate dintre acţiunea inculpatului şi urmarea imediată rezultând ex re.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a comis fapta cu intenţie în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind producerea lui şi comiţând fapta în scopul de a interveni pe lângă un funcţionar public (profesor universitar din învăţământul de stat) pentru a-l determina să îndeplinească un act contrar îndatoririlor sale de serviciu (intenţie directă).

În luna februarie a anului 2014 inculpatul (I3) a primit de la martora (...) suma de 100 euro în scopul de a interveni pe lângă profesorii de la Colegiul Tehnic (CT2) din (...), al cărui director era la acea dată, pentru a-i determina pe aceştia să-l promoveze pe elevul (...) în semestrul I al anului şcolar 2013/2014, deşi acesta nu frecventase cursurile şcolare şi nu fusese evaluat la nicio disciplină.

Curtea a opinat că fapta inculpatului (I3) de a primi de la martora (...) suma de 100 euro pentru a-şi exercita influenţa asupra profesorilor de la colegiul din învăţământul preuniversitar de stat al cărui director era în scopul de a-i determina pe aceştia să promoveze semestrul I al anului şcolar 2013/2014 un elev care nu fusese evaluat la nicio disciplină este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 291 alin. (1) Cod penal.

Elementul material al laturii obiective constă în primirea de către inculpatul (I3) a sumei de 100 euro de la martora (...) pentru a-şi exercita influenţa asupra colegilor săi de la colegiul al cărui director era, pentru ca aceştia să îndeplinească acte contrare îndatoririlor lor de serviciu, urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru desfăşurarea cu probitate şi fără suspiciune a atribuţiilor de serviciu a profesorilor din învăţământul preuniversitar de stat, legătura de cauzalitate dintre acţiunea inculpatului şi urmarea imediată rezultând ex re.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a comis fapta cu intenţie în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal prevăzând rezultatul faptei sale şi comiţând-o în scopul de a-şi exercite influenţa asupra unor profesori din învăţământul preuniversitar de stat pentru ca aceştia să îndeplinească un act contrar îndatoririlor lor de serviciu (intenţie directă).

Curtea a reţinut că în mod corect instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a acestei fapte, reţinute în sarcina inculpatului la punctul 2 din rechizitoriu, din infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) Cod penal în cea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) Cod penal câtă vreme inculpatul, în calitate de director nu putea acorda note elevului, ci era necesar să-şi exercite influenţa asupra profesorilor de catedră, însă în mod neîntemeiat a reţinut că această faptă şi cea de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpatului la punctul 1 din rechizitoriu au fost comise în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, dispunând schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni de trafic de influenţă aflate în concurs real într-o infracţiune de trafic de influenţă în formă continuată.

Într-adevăr, cele două acţiuni ale inculpatului (I3) realizează conţinutul aceleaşi infracţiuni, fiind în prezenţa unei omogenităţi juridice, însă nu se poate susţine că suntem în prezenţa unei unităţi de rezoluţie infracţională.

În cazul infracţiunii continuate este necesară existenţa unităţii de rezoluţie, autorul trebuind să aibă reprezentarea ansamblului activităţii infracţionale înainte de comiterea primului act de executare (ex ante) şi să dorească realizarea în timp a acţiunilor din conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Astfel, este necesar ca autorul să aibă reprezentarea concretă a faptelor pe care urmează să le comită (un plan de acţiune determinat în linii generale) înainte de realizarea primului act de executare, în lipsa rezoluţiei en ante neputându-se reţine unitatea de rezoluţie infracţională.

În speţă nu se poate susţine că cele două infracţiuni de trafic de influenţă sunt rezultatul cunoaşterii anticipate a condiţiilor în care faptele vor fi comise de inculpatul (I3)

În consecinţă, în temeiul art. 386 Cod procedură penală, Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 291 alin. (1) Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 reţinute de Tribunalul (...) în sarcina inculpatului (I3) în două infracţiuni de trafic de influenţă aflate în concurs real, prevăzute de art. 291 alin. (1) Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, Curtea a opinat că este important de analizat, pe de o parte, faptele comise [a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit], iar pe de altă parte persoana inculpatei [e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială].

În ceea ce priveşte fapta comisă Curtea a reținut că inculpatul (I3) a comis o infracţiune de corupţie, de natură a pune în pericol desfăşurarea cu probitate şi fără suspiciune a atribuţiilor de către profesorii universitari din învăţământul de stat.

Curtea a apreciat că sancțiunea care trebuie aplicată în prezenta cauză trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei comise de inculpatul (I3) , sens în care s-a avut în vedere gradul de vinovăţie al acestuia şi urmarea produsă, respectiv afectarea prestigiului unităţii de învăţământ în care funcţiona profesorul asupra căruia a dorit să-şi exercite influenţa.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului, Curtea a avut în vedere că acesta nu are antecedente penale, este integrat social, este doctor în ştiinţe (...), iar în prezent este profesor în învăţământul (...), la Universitatea (...) şi expert (...).

De asemenea, astfel cum rezultă din raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune (...) inculpatul are o imagine pozitivă la nivel social, fiind perceput ca un bun profesionist şi a urmat un program doctoral în cadrul Universităţii.

Curtea a opinat că regimul sancționator impus inculpatului (I3) nu trebuie să urmărească numai gravitatea infracțiunii comise, ci şi efectul pe care fapta sa o produce asupra publicului. Astfel, exemplaritatea pedepsei produce efecte şi asupra altor persoane care, constatând constrângerea la care este supus inculpatul, vor evalua dintr-o altă perspectivă costurile şi beneficiile implicării într-o activitate infracțională de natură să pună în pericol desfăşurarea atribuţiilor de serviciu de către profesorii din învăţământul preuniversitar şi universitar cu probitate şi fără suspiciuni cu privire la corectitudinea şi imparţialitatea lor.

Având în vedere împrejurările legate de fapta comisă, respectiv valoarea bunurilor primite de inculpatul (I3), dar şi persoana acestuia, care aşa cum s-a arătat este integrat social şi se bucură de o bună reputaţie, dar şi cele două cauze de reducere a pedepsei, în baza art. 291 alin. (1) Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, Curtea a dispus condamnarea inculpatului (I3) la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă (reţinute în sarcina acestuia la punctul 1 din rechizitoriu).

Ţinând seama de cele mai sus arătate şi de împrejurările în care inculpatul (I3) a comis fapta reţinută în sarcina sa la punctul 2 din rechizitoriu, în baza art. 291 alin. (1) Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, Curtea a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă.

Inculpatul (I3) a sprijinit-o şi ajutat-o cu intenţie pe martora (...) să le ofere inculpatelor (...) şi (...) bani şi alte bunuri în legătură cu îndeplinirea de către acestea a atribuţiilor de preşedinte respectiv membru al comisiei pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic. Astfel, inculpatul (I3) i-a spus martorei care sunt sumele care se oferă membrilor comisiei, a luat legătura cu cele două inculpate, intermediind întâlnirea dintre acestea şi martoră şi a ajutat-o în mod efectiv pe aceasta din urmă să le ofere celor două inculpate plasele conţinând sumele de bani şi alte bunuri, însoţind-o la întâlnirea cu cele două inculpate şi predându-le acestora plasele.

Curtea a considerat că fapta inculpatului (I3) care cu intenţie a sprijinit-o şi ajutat-o pe martora (...) să le să le ofere inculpatelor (...) și (...) bani şi alte bunuri în legătură cu îndeplinirea de către acestea a atribuţiilor de preşedinte respectiv membru al comisiei pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 290 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Elementul material al laturii obiective constă în contribuţia atât materială, cât şi morală a inculpatului (I3) la activitatea numitei (...), pe care a sprijinit-o şi ajutat-o să predea inculpatelor (...) şi (...) sume de bani şi alte bunuri în legătură cu exercitarea de către acestea a atribuţiilor de membre ale comisiei pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic I, urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru desfăşurarea cu probitate a atribuţiilor membrilor comisiei pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic I, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re).

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a comis fapta cu forma de vinovăţie prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, prevăzând rezultatul faptei sale şi urmărind producerea acestuia (intenţie directă), fiind conştient de faptul că martora doreşte să le ofere celorlalte două membre ale comisiei foloase necuvenite în legătură cu îndeplinirea de către acestea a atribuţiilor lor.

Pluralitatea de acte de executare omogene realizate de inculpatul (I3) în aceeaşi zi, la un interval scurt de timp, în temeiul aceleiaşi rezoluţii infracţionale este de natură a conduce la reţinerea unităţii legale de infracţiune, sub forma infracţiunii continuate.

În raport de criteriile de individualizare la care s-a făcut referire mai sus, având în vedere faptul că inculpatul (I3) a comis o infracţiune de corupţie, de natură să pună în pericol desfăşurarea cu probitate a atribuţiilor membrilor unei comisii de acordare a unui grad didactic, ţinând seama de persoana acestuia, precum şi cauzele de reducere a pedepsei aplicabile în cauză, în baza art. 48 Cod penal raportat la art. 290 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, Curtea l-a condamnat pe inculpatul (I3) la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea complicităţii la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată (punctele 5 şi 6 din rechizitoriu).

În cursul lunii aprilie 2014 inculpatul (I3) i-a promis martorei (...) suma de 5.000 euro pentru ca aceasta să facă demersuri pentru a fi numită la examenul de bacalaureat în funcţia de preşedinte al centrului de examinare al Colegiului Tehnic (...)l din (...), sens în care i-a cerut să-şi exercite influenţa pe care o avea asupra unui funcţionar din Ministerul Educaţiei care avea atribuţii în desemnarea preşedinţilor la examenul de bacalaureat. Inculpatul i-a cerut martorei acest lucru, întrucât era prieten apropiat al părinţilor unor elevi ce urmau să susţină examenul de bacalaureat în acest centru de examinare, asigurând-o că aceştia, beneficiind de resurse materiale, o vor recompensa în mod substanţial în cazul în care va asigura promovarea copiilor lor.

Curtea a considerat că fapta inculpatului (I3) de a-i promite martorei (...) suma de 5.000 euro, precum şi alte beneficii materiale ulterioare pentru ca aceasta să facă demersuri pentru a fi numită în funcţia de preşedinte al centrului de examinare al Colegiului Tehnic (...)l şi din această funcţie să asigure copiilor unor cunoştinţe ale sale promovarea examenului de bacalaureat, sens în care i-a cerut să-şi exercite influenţa pe care aceasta o avea asupra unui funcţionar din Ministerul Educaţiei care avea atribuţii în desemnarea preşedinţilor la examenul de bacalaureat este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzute de art. 292 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Elementul material al laturii obiective constă în acţiunea inculpatului (I3) de a-i promite martorei suma de 5.000 euro şi alte beneficii materiale, pentru ca aceasta să-şi exercite influenţa pe care o avea asupra unui funcţionar din Ministerul Educaţiei care avea atribuţii în desemnarea preşedinţilor la examenul de bacalaureat, pentru a fi numită în funcţia de preşedinte al centrului de examinare al Colegiului Tehnic (...)l (pentru ca ulterior, din această funcţie să asigure copiilor unor cunoştinţe de-ale sale promovarea examenului de bacalaureat), urmarea imediată constă în starea de pericol pentru buna desfăşurare a atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii publici, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei (ex re).

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a comis fapta cu intenţie în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) Cod penal, întrucât a avut reprezentarea consecinţelor acţiunii sale, urmărind să determine un funcţionar public să îndeplinească un act ce intră în îndatoririle sale de serviciu (intenţie directă calificată prin scop).

Curtea a apreciat că pedeapsa de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului (I3) pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 292 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 este prea mare în raport de criteriile de individualizare la care s-a făcut referire mai sus, de împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta şi de circumstanţele personale ale inculpatului, considerent pentru care a fost redusă la 1 an şi 6 luni închisoare, fiind menținută pedeapsa complementară ce i-a fost aplicată pentru această infracţiune.

În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 35 alin. (1) Cod penal reţinută în sarcina inculpatului (I3) la punctul 4 din rechizitoriu, Curtea a opinat că în mod corect instanţa de fond a dispus, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală achitarea acestuia, având în vedere decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale (publicată în M. Of. nr. 517 din 08 iulie 2016), prin care s-a statuat că „sintagma îndeplinește în mod defectuos din cuprinsul dispozițiilor art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuției de serviciu se realizează „prin încălcarea legii”.

Aşa cum a arătat instanţa de contencios constituţional în paragraful 61 al deciziei mai sus arătate, neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară - legi și ordonanțe ale Guvernului or, câtă vreme atribuţiile încălcate de inculpat prin promovarea mai multor elevi ai Colegiului Tehnic (CT2) din (...) fără ca aceştia să fi frecventat cursurile sau să fie fost evaluaţi nu sunt prevăzute de legislaţia primară, în mod corect s-a dispus achitarea acestuia, unităţii legale de infracţiune care a fost obiectul acuzaţiei penale reţinute în sarcina inculpatului la punctul 5 din rechizitoriu lipsindu-i tipicitatea obiectivă prin raportare la condiţiile cerute de art. 297 Cod penal în interpretarea dată de Curtea Constituţională prin decizia nr. 305/2016 cu privire la elementul material al infracţiunii.

De asemenea, Curtea a reținut că prin apelul declarat parchetul nu a solicitat reformarea hotărârii sub acest aspect.

Constatând că infracţiunile de trafic de influenţă, complicitate la infracţiunea de dare de mită în formă continuată şi cea de cumpărare de influenţă reţinute în sarcina inculpatului (I3) sunt concurente, Curtea, în baza art. 38 alin. (1) Cod penal şi art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal a contopit pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 291 alin. (1) Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 (pentru fapta de la punctul 1 din rechizitoriu) cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 291 alin. (1) Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 (pentru fapta de la punctul 2 din rechizitoriu), cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 290 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul fix şi obligatoriu de 1 an şi 6 luni închisoare [1/3 din 4 ani şi 6 luni (1 an şi 6 luni + 1 an şi 6 luni + 1 an şi 6 luni = 4 ani şi 6 luni)], urmând ca inculpatul (I3) să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a reținut, pe de o parte, că în raport de cuantumul pedepsei rezultante nu se poate dispune decât executarea acesteia în regim de detenţie, iar, de pe altă parte, că această modalitate de executare se impune în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului care, în calitatea pe care a avut-o de profesor şi director în sistemul preuniversitar de stat a înţeles să se folosească de aceste funcţii pentru a comite infracţiuni de corupţie, care au fost de natură a aduce atingere prestigiului acestei profesii. Relevant sub acest aspect este faptul că inculpatului i s-a părut normal să comunice care sunt tarifele care s-ar practica în sistem şi să se implice în predarea de bani sau bunuri colegilor săi, în legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestora.

Având în vedere soluţia pronunţată de instanţa de control judiciar prin care a reţinut comiterea şi a actelor de complicitate la infracţiunea de dare de mită, precum şi existenţa unei pluralităţi de infracţiuni de trafic de influenţă, reţinând totodată cuantumul cheltuielilor judiciare precizat de către procuror, precum şi numărul de termene din faza de cameră preliminară şi de judecată, Curtea a majorat cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul (I3) în primă instanţă de la 2.000 lei la 7.000 lei (aferent fazelor de urmărire penală, cameră preliminară şi judecată).

Curtea a constatat ca fiind fondate criticile de nelegalitate formulate prin apelurile declarate de parchet şi de inculpat.

Într-adevăr, instanţa de fond a dispus confiscarea specială de la inculpatul (I3) a sumei 200 euro şi 180 lei (100 euro şi a sumei de 180 de lei reprezentând echivalentul valoric al bunurilor oferite de inculpat profesorului (...), precum şi a sumei de 100 de euro primite de inculpat de la martora (...) pentru a-şi exercita influenţa asupra profesorilor de la colegiul al cărui director era pentru ca aceştia să-l promoveze semestrul I al anului şcolar pe elevul (...) ).

Or, câtă vreme, potrivit art. 14 din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, moneda naţională este leul, iar cursul de schimb este flexibil, confiscarea sumei de 200 euro trebuie să se dispună în echivalentul în lei la data plăţii, considerent pentru care hotărârea instanţei de fond va fi reformată sub acest aspect.

De asemenea, instanţa de fond a omis să facă aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 217 alin. (6) Cod procedură penală, nedispunând restituirea în favoarea inculpatului (I3) a sumei de 50.000 lei achitată de acesta cu titlu de cauţiune.

Cauţiunea garantează participarea inculpatului la procesul penal şi respectarea de către acesta a obligaţiilor impuse de organul judiciar, iar în cazul pronunţării unei hotărâri chiar nedefinitivă prin care se dispune condamnarea inculpatului, cauţiunea se restituie, însă, potrivit art. 217 alin. (7) Cod procedură penală, numai în măsura în care nu se dispune plata din cauţiune a cheltuielilor judiciare.

În consecinţă, Curtea a dispus în baza art. 217 alin. (7) Cod procedură penală plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 7.000 lei din cauţiunea de 50.000 lei consemnată de inculpatul (I3) la dispoziţia organelor judiciare şi, în temeiul art. 217 alin. (6) Cod procedură penală restituirea către inculpat a diferenţei de 43.000 lei.

Curtea de Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 579 din 5 decembrie 2018

Prin Sentinţa penală nr. (...) din 29 iunie 2018, Tribunalul (...), în temeiul art. 386 Cod procedură penală, cu referire la inculpatele (I1) și (I2) a dispus schimbarea de încadrare juridică, din infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) Cod penal.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod de procedură penală, a fost achitată inculpata (I1) de sub acuzaţia comiterii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) Cod penal.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod de procedură penală, a fost achitată inculpata (I2) de sub acuzaţia comiterii infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) Cod penal.

În temeiul art. 386 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a celor două infracțiuni de dare de mită, prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal (reţinute la punctele 5 şi 6 din rechizitoriu) într-o singură complicitate la infracţiunea de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 48 rap. la art. 290 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 Cod penal.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul (I3) de sub acuzaţia comiterii complicităţii la infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzute de art. 48 rap. la art. 290 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 Cod penal.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod de procedură penală, a fost achitat inculpatul (I3) de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) Cod penal rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal.

În temeiul art. 386 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) Cod penal în infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 386 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a celor două infracțiuni de trafic de influență prevăzute de art. 291 alin. (1) Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, într-o singură infracțiune de trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 291 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 291 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală și art. 19 din Legea nr. 682/2002, s-a dispus condamnarea inculpatului (I3) la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată.

În temeiul art. 292 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 s-a dispus condamnarea inculpatului (I3) la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influenţă.

În baza art. 67 alin. (2) Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 lit. a) și b) Cod penal, pe o durată de 3 ani, în condiţiile art. 68 Cod penal.

În baza art. 65 alin. (1) Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) Cod penal, în condiţiile art. 65 alin. (3) Cod penal.

În temeiul art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, s-au contopit cele două pedepse, în sensul că s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 din cea de-a doua pedeapsă, adică 6 luni, rezultând în final o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) și alin. (3) lit. a) Cod penal rap. la art. 67 alin. (2) Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal pe o durată de 3 ani, pe lângă pedeapsa rezultantă astfel stabilită.

În baza art. 45 alin. (5) Cod penal rap. la art. 65 alin. (1) Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, pe lângă pedeapsa rezultantă astfel stabilită.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) Cod procedură penală rap. la art. 72 alin. (1) Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii și a arestării preventive din data de 07.07.2014 și până la 31.07.2014, inclusiv.

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. (1) Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune (...), la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 404 alin. (2) Cod procedură penală raportat la art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei municipiului (...) sau în cadrul Direcției generale de asistență socială și protecția copilului (...), pe o durată de 60 zile.

În baza art. 91 alin. (4) Cod penal i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere, nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege sau săvârșește noi infracțiuni, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 291 alin. (2) Cod penal, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul (I3) a sumelor de 200 euro și respectiv 180 lei.

În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul (I3) la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În motivarea soluţiei pronunţate prima instanţă a reţinut, în esenţă, că Ministerul Educației Naționale, Universitatea din (...) prin departamentul (...) a emis la 27.05.2014, delegația privind comisia pentru inspecție specială în vederea obținerii gradului didactic I de către profesoara (...), alcătuită din următoarele cadre didactice universitare: președinte: (I1); conducător științific: (I2); membru: (I3). La data de 29.05.2014, Comisia astfel constituită a efectuat inspecția cadrului didactic (...), la unitatea de învățământ la care aceasta profesa (Colegiul tehnic ”(...)” (...) și i-a acordat acesteia punctajul maxim.

Anterior efectuării inspecției, (...) a purtat discuții cu inculpatul (I3), pentru ca acesta să intervină pe lângă celelalte membre ale comisiei, în scopul de a-și asigura o stare de confort în legătură cu planul de lecție pe care trebuia să îl întocmească și cu lucrarea pe care urma să o susțină.

În acest sens, martora denunțătoare (...) l-a întrebat pe inculpatul (I3) care ar fi suma ce se oferă în astfel de ocazii, iar inculpatul i-a spus că tarifele care se practică în sistem sunt: 100 de euro pentru președintele comisiei de evaluare și 300 de lei pentru celălalt membru.

Consimțind asupra plății sumelor de bani indicate, martora denunțătoare (...) a convenit împreună cu inculpatul (I3) să se întâlnească cu cele două inculpate care urmau să facă parte din comisia de inspecție.

În acest context, la data de 26.05.2014, martora denunțătoare (...) împreună cu inculpatul (I3) s-au deplasat, în jurul orei 16,00 la Casa corpului didactic (...), unde se afla inculpata (I1), fiind remisă o plasă în care se afla o sticlă cu vin, o sticlă cu palincă, o cutie de ciocolată și suma de 100 euro aflată într-un plic, în interiorul plasei. Plasa respectivă a fost așezată lângă un birou, iar inculpata (I1) deși jenată de situația creată nu a efectuat niciun gest de refuz. Ulterior, martora denunțătoare (...) și inculpatul (I3) s-au deplasat la domiciliul inculpatei (I2) și s-au întâlnit cu aceasta în fața blocului, fiindu-i remisă acestei inculpate o plasă în care se afla o sticlă cu vin, o sticlă cu pălincă și un plic cu suma de 300 lei.

S-a constatat că nu s-au purtat discuții cu inculpatele (I1) și (I2) privind neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii sau a efectuării vreunui act contrar îndatoririlor ce derivau din calitatea de membre ale comisiei de inspecție didactică.

Instanţa de fond a apreciat drept credibilă declaraţia martorei denunțătoare în detrimentul susținerilor celor două inculpate (I1) și (I2), dată fiind succesiunea și coerența discuțiilor purtate între martora denunțătoare și inculpatul (I3), ce pot fi coroborate și cu concluziile raportului de constatare criminalistică nr. (...)/24.05.2017 (pag. 180 vol. II), reţinându-se că deşi este adevărat că, pe parcursul declarațiilor, martora denunțătoare nu a relatat în mod identic, detaliile legate de modalitatea de remitere a sumelor de bani, acest aspect a fost pus însă pe seama emotivității dovedite a martorei (percepută și de către instanță).

Prima instanţă a reţinut că inculpatele (I1) și (I2) au fost trimise în judecată pentru săvârşirea, de către fiecare în parte, a infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) Cod penal şi a apreciat că, în raport de natura serviciului public prestat de cele două inculpate, acestea au avut calitatea de funcţionar public asimilat, în sensul art. 175 alin. (2) Cod penal. În aceste condiții, instanţa de fond a considerat ca întemeiată solicitarea inculpatelor privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) Cod penal, în cea prevăzută de art. 289 alin. (2) Cod penal.

Cât privește elementul material al laturii obiective s-a opinat că fapta de luare de mită se poate realiza printr-una din următoarele modalități: neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle ce derivă din exercitarea funcției publice sau efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. Raportat la situația de fapt anterior expusă, instanţa de fond a apreciat că nu se poate reține în privința nici uneia dintre inculpate faptul că acestea nu și-au îndeplinit sau ar fi îndeplinit cu întârziere actele de inspecție didactică și nu există niciun mijloc de probă din care să rezulte că ar fi efectuat vreun act contrar îndatoririlor, considerent pentru care s-a dispus achitarea acestora de sub acuzaţia comiterii acestei infracţiuni în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală, întrucât faptele comise nu sunt prevăzute de legea penală.

Referitor la inculpatul (I3) s-a reţinut că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de dare de mită, prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, cu referire la cele două acte materiale întreprinse împreună cu martora denunțătoare (...), de a oferi anumite foloase către inculpatele (I1) și (I2).

Instanţa de fond a considerat că din probele administrate rezultă fără nici un dubiu că inculpatul (I3) a fost cel care a remis, în mod efectiv, cele două plase (cu bunuri și bani) către inculpatele (I1) și (I2), însă în calitate de intermediar al martorei denunțătoare (...).

S-a apreciat că, întrucât inculpatul a comis activitatea incriminată ca persoană interpusă, cu intenţia de a-l ajuta pe autor, acesta nu poate avea decât calitatea de complice şi că există o rezoluţie infracţională unică, câtă vreme inculpatul a dorit să-i asigure martorei denunţătoare un confort psihic, în sensul ca cele două inculpate să nu o pună în situaţii dificile cu ocazia examinării, considerent pentru care instanţa de fond a admis ca întemeiată cererea formulată de inculpatul (I3) şi a dispus schimbarea încadrării juridice a celor două infracţiuni de dare de mită, prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, reţinute în sarcina inculpatului la punctele 5 şi 6 din rechizitoriu într-o singură complicitate la infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 48 Cod penal rap. la art. 290 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 Cod penal.

Prima instanţă a reţinut că, infracțiunile de dare și luare de mită sunt infracțiuni conjugate și analiza acestora nu se poate face decât prin raportare la aceleași elemente factuale.

S-a reţinut că în mod cert, oferirea de bani și foloase materiale s-a efectuat în legătură cu îndeplinirea de către cele două inculpate a îndatoririlor ce derivau din calitatea de președinte/conducător științific din cadrul Comisiei pentru inspecție specială în vederea obținerii gradului didactic I de către profesoara (...), în sensul că acestea „să fie îngăduitoare” nicidecum pentru ca acestea să nu îndeplinească sau să îndeplinească cu întârziere actele de inspecție didactică sau să întocmească vreun act contrar îndatoririlor.

Date fiind aceste împrejurări, instanţa de fond a considerat că și în cazul inculpatului se impune soluția de achitare, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod de procedură penală, pentru același considerent, respectiv că fapta săvârșită nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce priveşte infracțiunea de abuz în serviciu sub acuzaţia căreia a fost trimis în judecată inculpatul (I3), instanţa de fond a reţinut că acesta, în calitate de director al Colegiului Tehnic (CT2) (...) în cursul anului școlar 2013- 2014, și-a încălcat atribuţiile de serviciu prin aceea că a promovat mai mulți elevi ai unității de învățământ anul şcolar, în condiţiile în care aceştia nu au frecventat cursurile unității de învățământ şi nici nu au fost evaluaţi.

Pentru a crea o aparenţă de legalitate, inculpatul (I3) s-a întâlnit cu respectivii elevi, cărora le-a dat subiectele de teză, iar apoi a preluat tezele gata întocmite în scopul ca în eventualitatea unor verificări să apară scrisul lor pe lucrări.

S-a reţinut că, prin decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale s-a stabilit că dispozițiile art. 297 Cod penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos" se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii", respectiv că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate prin legislaţia primară, respectiv legi şi ordonanţe ale Guvernului.

Având în vedere faptul că, deşi în procedura de cameră preliminară i s-a cerut în mod expres procurorului să descrie într-o manieră clară şi neechivocă fapta de abuz în serviciu în formă continuată reţinută în sarcina inculpatului, respectiv să indice atribuţiile de serviciu încălcate de inculpatul (I3) şi normelor legale care ar fi fost încălcate de către acesta, însă, prin actul de remediere nu au a fost indicată în concret norma legală ce reglementează atribuțiile de serviciu, încălcate de către inculpat, condiții în care s-a reţinut că nu poate fi atrasă răspunderea penală a inculpatului.

S-a precizat că indicarea de către procurorul de şedinţă cu ocazia dezbaterii fondului cauzei a dispoziţiilor art. 266 rap. la art. 98 din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale nu acoperă această deficienţă, cu atât mai mult cu cât situația de fapt reținută prin rechizitoriu nu se pliază pe normele legale invocate, considerent pentru care s-a dispus, în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I Cod procedură penală, achitarea inculpatului deoarece fapta ce i se impută nu este prevăzută de legea penală.

Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă ce-i este imputată inculpatului (I3), instanţa de fond a reţinut că, în data de 21.01.2014, inculpatul (I3) l-a vizitat pe profesorul (...) din cadrul Facultăţii de Ştiinţe (...) de la Universitatea din (...), în timpul examenului de la disciplina (...) și Informatică de (...), solicitându-i acestuia să o ajute pe martora (M) să promoveze examenul la disciplina respectivă (în contextul în care anterior a picat-o de mai multe ori), iar la plecare i-a dat profesorului (lăsându-i lângă catedră) o plasă care conținea o sticlă de whisky, un pachet de cafea, un parfum (...) şi suma de 100 de euro. Inculpatul a procedat de maniera arătată, la rugămintea insistentă a martorei (M2), asigurând-o că profesorul (...) este un coleg de la universitate, și că poate să îl determine să o promoveze la examen pe sora acesteia, martora (M).

S-a arătat că această situație de fapt, rezultă din coroborarea declarațiilor celor două martore cu cea a inculpatului (I3) și conținutul conversațiilor purtate în rețeaua de socializare facebook, dintre inculpat și martora (M2).

S-a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă câtă vreme inculpatul a primit de la martora (M2), bani și alte foloase utilizate pentru a-l determina pe profesorul (...) să o promoveze pe martora (M) la examenul de la disciplina (...) și Informatică de (...).

În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, s-a reţinut că, în luna februarie 2014, inculpatul (I3) care deținea funcția de director la Colegiul Tehnic (CT2), s-a întâlnit cu martora (M2) și la insistențele acesteia, dar și în perspectiva obținerii unor foloase bănești, a efectuat demersuri la profesorii unității școlare, în scopul promovării, de către elevul (E), a semestrului I al anului școlar 2013/2014 în condițiile în care acesta nu a frecventat cursurile școlare și nu a fost evaluat la nicio disciplină. Cu prilejul întrevederii, inculpatul a primit suma de 100 euro de la martora (M2).

S-a considerat că situația de fapt rezultă din coroborarea declarației martorei (M2) cu procesul-verbal de redare a conversațiilor purtate între martoră și inculpat și cu declarația de recunoaștere a vinovăției, dată de către inculpat.

Din conținutul procesului-verbal de redare-rezumativă a convorbirilor, din data de 10.04.2014 rezultă faptul că, inculpatul urma să-și exercite influența asupra profesorilor elevului (E) pentru că, cei care-i puteau acorda acestuia note erau profesorii de catedră, iar nu inculpatul, în calitatea sa de director.

Raportat la aceste împrejurări, instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiată solicitarea inculpatului privind schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de luare de mită în aceea de trafic de influență.

Ţinând cont de circumstanțele comiterii fiecăreia dintre cele două fapte de trafic de influenţă reţinute în sarcina inculpatului, instanţa de fond a constatat că acțiunile întreprinse de către inculpat (în data de 21.01.2014 și respectiv în luna februarie 2014) au fost realizate în conținutul aceleași incriminări și îndreptate împotriva aceleiași valori sociale ocrotite de lege (educația națională), considerent pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni de trafic de influență, într-o infracţiune de trafic de influenţă în formă continuată.

În ceea ce priveşte infracţiunea de cumpărare de influenţă s-a reţinut că în cursul lunii aprilie 2014, inculpatul (I3) i-a promis martorei (M2) suma de 5.000 euro, în scopul ca aceasta să își exercite influența asupra unui funcționar din Ministerul Educației cu atribuții în desemnarea președinților la examenul de bacalaureat în vederea numirii sale ca președinte la centrul de examinare al Colegiului Tehnic ,,(...)l” din (...), motivat de împrejurarea că are două cunoștințe, ai căror copii se află la acea unitate de învățământ și că aceștia urmează să susțină examenul de bacalaureat în sesiunea iunie 2014, în scopul promovării acestui examen.

Având în vedere situația de fapt anterior expusă, instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influenţă, în sensul că inculpatul i-a promis martorei (M2) suma de 5.000 euro, precum și un alt beneficiu financiar ulterior (necuantificat) pentru ca aceasta să-și exercite influența asupra unui funcționar public din cadrul Ministerului Educației cu atribuții în desemnarea comisiilor pentru examenul de bacalaureat, în scopul numirii sale în calitate de președinte al comisiei de la Colegiul Tehnic ,,(...)l” din (...) pentru ca în final, aceasta să favorizeze doi elevi de la unitatea de învățământ respectivă.

La individualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului Tribunalul (...) a ţinut seama de faptul că acesta nu are antecedente penale, că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că este o persoană educată şi integrată social şi a conştientizat gravitatea faptelor săvârșite, față de care a manifestat un profund regret, reţinându-se şi că, potrivit raportului de evaluare nr. (...)/SP/2018 întocmit de Serviciul de probațiune (...) inculpatul prezintă un risc scăzut de a mai comite alte fapte incriminate de legea penală.

De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere pericolul social ridicat al faptelor comise, rezultat din alterarea procesului educațional, ținând cont și de funcţia ocupată de către inculpat, în virtutea căreia acesta trebuia să reprezinte pentru elevi un model de urmat şi nu să-i înveţe modalităţi nelegale de eludare a programei educaționale, modul şi împrejurările comiterii lor dar și persoana inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală, a recunoscut comiterea faptelor, fiind cadru didactic cu o bogată activitate profesională.

La stabilirea modalităţii de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului prima instanţă a avut în vedere argumentele prezentate anterior, referitoare circumstanţele ce caracterizează persoana inculpatului şi a apreciat că pronunţarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii constituie un avertisment suficient pentru inculpat şi că scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, însă cu supravegherea strictă a conduitei sale viitoare.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) şi inculpatul (I3), criticând-o atât sub aspectul nelegalităţii, cât şi al netemeiniciei.

Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) a criticat hotărârea, pe de o parte, sub aspectul nelegalităţii arătând că, în mod greşit, instanţa de fond a dispus confiscarea de la inculpatul (I3) a sumei de 200 euro, reprezentând cuantumul folosului material al infracţiunii de trafic de influenţă deşi, potrivit art. 291 alin. (2) Cod penal, atunci când bunurile primite nu se mai găsesc confiscarea se dispune prin echivalent, or, moneda naţională fiind leul, trebuia să se dispună confiscarea acestei sume prin echivalent în lei. S-a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 217 alin. (6) şi (7) Cod procedură penală, nefiind dispusă restituirea cauţiunii consemnate la dispoziţia organului judiciar de inculpatul (I3), după plata din aceasta a cheltuielilor judiciare.

Pe de altă parte, sub aspectul netemeiniciei hotărârea instanţei de fond a fost criticată sub aspectul schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute la punctele 1 şi 2 din rechizitoriu în sarcina inculpatului (I3) din două infracţiuni de trafic de influenţă într-o infracţiune de trafic de influenţă în formă continuată, susţinându-se că nu se poate reţine existenţa unei unităţi de rezoluţie infracţională. În acest sens, s-a arătat că fapta reţinută în punctul 1 din rechizitoriu comisă în cursul lunii ianuarie 2014, se remarcă printr-o singularitate în privinţa formulării unei cereri venită din partea cumpărătorului de influenţă, (M2), cerere iniţiată de cumpărătorul de influenţă şi care viza o singură situaţie cât se poate de particulară, respectiv solicitarea ca inculpatul să intervină la unul dintre profesorii din cadrul Facultăţii de Ştiinţe (...) pentru ca sora cumpărătoarei de influenţă să promoveze examenul la disciplina pe care profesorul o preda.

S-a susţinut că la momentul respectiv iniţiatoarea activităţii ilicite, (M2), nici explicit, nici implicit nu i-a oferit inculpatului (I3) indicii că, în cursul lunii următoare, va apela din nou la inculpat, solicitându-i ca în scopul primirii unui folos material, în calitatea sa de director al Colegiului Tehnic (CT2) din (...) să-l ajute pe un elev să promoveze clasa, deşi acesta nu frecventase cursurile şcolare şi nu fusese evaluat la vreo disciplină.

O altă critică de netemeinicie a fost formulată cu privire la greşita achitare a inculpatelor (I1) şi (I2) de sub acuzaţia comiterii infracţiunii de luare de mită şi a inculpatului (I3) de sub acuzaţia comiterii complicităţii la infracţiunea dare de mită în formă continuată, apreciindu-se că premisa pe care se fundamentează soluţia de achitare, respectiv aceea că acţiunea, ca element material al laturii obiective a infracţiunii de luare de mită s-ar fi realizat în legătură cu îndeplinirea unor îndatoriri legale ale inculpatelor (I1) şi (I2) este una disonantă în raport de conţinutul îndatoririlor legale care le incumbau membrilor comisiei de examinare în vederea obţinerii gradului didactic I şi, în egală măsură, discrepantă în raport de scopul remiterii folosului material în cazul fiecăreia dintre cele două inculpate.

S-a susţinut că obiectivitatea comisiei de examinare a candidatului la obţinerea gradului didactic I este exclus să se manifeste câtă vreme doar cu câteva zile înainte de examene, inculpatul (I3), membru al comisiei de examinare, însoţit de persoana care urma să fie examinată, s-au întâlnit, pe rând, cu ceilalţi membri ai comisiei de examinare, respectiv cele două inculpate, remiţându-le din partea candidatei plasele ce conţineau produse alcoolice şi sume băneşti.

În acest sens s-a arătat că potrivit susţinerilor constante ale candidatei (...), coroborate cu cele ale inculpatului (I3), contraprestaţia celor două inculpate ar fi implicat manifestarea unei conduite care să excludă o aşa-numită nepunere în dificultate a candidatei, or nepunerea în dificultate reprezintă opusul unei conduite active la care erau obligaţi membrii comisiei. S-a apreciat că acest gen de nepunere în dificultate nu ţine de îndeplinirea unei îndatoriri legale, ci de opusul îndeplinirii unei astfel de îndatoriri şi se înscrie în sfera ilicitului penal, fiind vorba de efectuarea unui act contrar respectivelor îndatoriri, iar, ca finalitate, este orientat spre acordarea în condiţii facile a gradului didactic I.

În consecinţă, s-a cerut desfiinţarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune confiscarea de la inculpatul (I3) a echivalentului în lei la cursul BNR din ziua plăţii a sumei de 200 de euro, restituirea în favoarea acestuia a sumei de 50.000 lei consemnată cu titlu de cauţiune, după plata din aceasta a cheltuielilor judiciare, înlăturarea dispoziţiei de schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor de trafic de influenţă reţinute la punctele 1 şi 2 din rechizitoriu în sarcina inculpatului (I3) într-o singură infracţiune de trafic de influenţă în formă continuată şi condamnarea acestuia pentru cele două infracţiuni de trafic de influenţă, precum şi pentru comiterea complicităţii la infracţiunea de dare de mită în formă continuată şi condamnarea inculpatelor (I1) şi (I2) pentru infracţiunile corelative de luare de mită.

Motivele de apel ale parchetului au fost precizate în şedinţa publică din 12 octombrie 2018 de procurorul de şedinţă în sensul că s-a solicitat condamnarea inculpatelor (I1) şi (I2) pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) Cod penal, sens în care s-a apreciat că se impune reţinerea calităţii de funcţionar public propriu-zis a acestora.

Inculpatul (I3) a criticat hotărârea atât sub aspectul nelegalităţii, sens în a cerut desfiinţarea hotărârii în sensul restituirii sumei consemnate cu titlu de cauţiune la dispoziţia organului judiciar, avându-se în vedere dispoziţiile art. 217 alin. (6) Cod procedură penală cu referire la art. 404 alin. (4) Cod procedură penală, cât şi al netemeiniciei, sens în care s-a cerut aplicarea cu mai mare eficienţă din punct de vedere al individualizării pedepsei a cauzelor speciale de reducere prevăzute de art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi de art. 19 din OUG nr. 19/2002, cu consecinţa reducerii pedepselor ce i-au fost aplicate.

S-a arătat că inculpatul nu a fost niciodată cercetat sau condamnat pentru vreo infracţiune, iar motivul comiterii infracţiunilor deduse judecăţii în prezenta cauză a fost ajutarea prietenilor, inculpatul neavând niciun interes sau folos material, fiind doar un intermediar în favoarea altor persoane.

De asemenea, s-a arătat că inculpatul este cadru didactic la Universitatea (...) din (...), are titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe (...) în domeniul (...), are propria sa firmă de expertiză (...) şi din anul 2013 este în evidenţa spitalului de psihiatrie pentru un tratament de episod depresiv bipolar şi s-a făcut referire şi la faptul că inculpatul s-a retras din funcţia de profesor din sistemul public de învăţământ.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. (2) Cod procedură penală Curtea a reţinut următoarele:

În urma evaluării holistice a probelor administrate în faza de urmărire penală [declaraţiile inculpatului (filele 104-108, 115-117, 120-124 din vol. I, 129-130 din vol. I, declaraţia dată de martorul (...) în calitate de suspect (filele 133-134 din vol. I, 139-140 din vol. I, declaraţiile inculpatei (I2) (filele 152-153 din vol. I, filele 156-159 din vol. I, declaraţia dată de martora (...) în calitate de suspect (filele 163-166 din vol. I, declaraţiile inculpatei (I1) (filele 169-172 din vol. I, filele 176-178 din vol. I, declaraţia dată de martora (M2) (filele 179-187 din vol. I, filele 189-192 din vol. I, declaraţia martorei (...) (filele 193-195 din vol. I) declaraţia martorei (...) (filele 196-198 din vol. I), declaraţia martorei (...) (filele 200-202 din vol. I), declaraţia martorei (...) (filele 203-205 din vol. I), declaraţia martorei (...) (filele 206-208 din vol. I, filele 209-211 din vol. I), declaraţiei martorei (...) (filele 212-215 din vol. I) declaraţia martorului (...) (filele 216-218 din vol. I), declaraţia martorei (...) (filele 219-220 din vol. I), declaraţia martorei (...) (filele 221-223 din vol. I), declaraţia martorului (...) (filele 224-225 din vol. I), declaraţia martorului (...) (filele 227-228 din vol. I), declaraţia martorei (...) (filele 229-231 din vol. I) declaraţia martorei (...) (filele 232-234 din vol. I), declaraţia martorului (...) (filele 235-236 din vol. I), declaraţia martorului (...) (filele 237-238 din vol. I), declaraţia martorului (...) (filele 239-241 din vol. I), declaraţia martorului (...) (filele 242-245 din vol. I), declaraţia martorei (...) (filele 246-249 din vol. I), declaraţia martorei (...) (filele 250-251 din vol. I), declaraţia martorei (...) (filele 252-253 din vol. I), declaraţia martorei (...) (filele 254-255 din vol. I), declaraţia martorei (...) (filele 256-257 din vol. I), declaraţia martorei (...) (filele 258-259 din vol. I), declaraţia martorei (…) (filele 260-261 din vol. I), declaraţia martorei (...) (filele 262-263 din vol. I), declaraţia martorei (...) (filele 264-266 din vol. I), declaraţia martorei (...) (filele 267-268 din vol. I), declaraţia martorei (...) (filele 269-270 din vol. I), declaraţia martorei (...) (filele 271-272 din vol. I), declaraţia martorei (...) (filele 273-275 din vol. I), declaraţia martorului (...) (filele 276-277 din vol. I), procesul-verbal din 04/05 iulie 2014 încheiat de organele de cercetare penală privind accesarea conturilor de utilizator pe reţelele de socializare Yahoo Messneger Mail, Facebook, Skype şi Viber ale inculpatului (I3) (fila 2 din vol. II), procesul-verbal de percheziţie în sistem informatic încheiat în 04.07.2014 la sediul BCCO (...) privind percheziţionarea telefonului marca Iphone 5, aparţinând inculpatului (filele 4-25 din vol. II), procesul-verbal de percheziţie domiciliară la biroul inculpatului (I3) (filele 36-40 din vol. II), adresa nr. 2138 din 04.07.2014 a Colegiului Tehnic (CT2) (...) şi copiile cataloagelor de liceu seral an şcolar 2013-2014 (filele 41-120 din vol. II), procesul-verbal de instalare tehnică specială de înregistrare prin disimulare pe vestimentaţia purtată de numita (M2) (fila 121 din vol. II), procesul-verbal din 11 aprilie 3014 de redare rezumativă în formă scrisă a conţinutului dialogului ambiental purtat în data de 10.04.2014 de numita (M2) cu inculpatul (I3) (filele 122-129 din vol. II), procesul-verbal din 05.05.2014 privind redarea rezumativă în formă scrisă a conţinutului dialogului ambiental purtat de numita (M2) cu inculpatul (I3) în data de 30.04.2014 (filele 131-135 din vol. II), procesul-verbal din 10 aprilie 2014 de instalare tehnică specială de înregistrare prin disimulare pe vestimentaţie ce a fost purtată de numita (M2) (fila 136 din vol. II), procesul-verbal de redare scrisă a convorbirilor telefonice şi mesaje tip SMS (filele 138-189 din vol. II), procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice şi mesajelor de tip SMS (filele 190-281 din vol. II), raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. (...)/IV/168 din 29 iulie 2014 efectuat de Serviciul Judeţean de Medicină Legală (...) privind pe inculpatul (I3) (filele 10-13 din vol. III), adresa nr. (...)/29.07.2014 a Universităţii din (...) – Departamentul (...) şi acte privind-o pe (...), respectiv copia dosarului de înscriere a acesteia la susţinerea gradului didactic I seria 2012-2014, copia adresei Ministerului Educaţiei Naţionale cu aprobarea comisiei propuse pentru susţinerea inspecţiilor speciale şi a lucrărilor metodico-ştiinţifice din cadrul examenului de acordare a gradului didactic I, copia adresei Ministerului Educaţiei Naţionale privind aprobarea comisiei propuse pentru modificarea solicitată în susţinerea inspecţiei speciale, delegaţia comisiei pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic I, copia raportului scris încheiat la inspecţia specială, copia raportului scris încheiat la susţinerea lucrării (filele 23-59 din vol. III), adresa nr. FSE (...) din 29.07.2014 a Facultăţii de Ştiinţe (...) din cadrul Universităţii din (...) privind lucrarea studentei (M) la examenul susţinut la disciplina (...) şi (...) instituţiilor de credit şi actele anexe (filele 60-99 din vol. III), procesul-verbal de percheziţie domiciliară la biroul folosit de Comisia de examen de bacalaureat de la Centrul de examinare din cadrul Colegiului Tehnic (...)l din (...) şi actele ridicate cu această ocazie (filele 101-146 din vol. III), decizia nr. (...) din 08.07.2014 a Inspectoratului Şcolar Judeţean (...) privind încetarea detaşării lui (I3) în funcţia de director la Colegiul Tehnic (...) din (...) începând cu data de 08.07.2014 (fila 151), fişa postului întocmită de Inspectoratul Judeţean (...) privind pe (I3) (filele 152-156), adresa nr. (...) din 30.07.2014 a Colegiului Tehnic (CT2) (...) şi actele anexate, respectiv tezele elevilor (...) şi (...), copia filelor din catalogul claselor unde sunt înscrişi elevii, cererile de înscriere a acestora, situaţia lor şcolară, contractele individuale de muncă şi fişa postului aparţinând unor profesori, decizia de numire în funcţia de director a Colegiului Tehnic (CT2) (...) a lui (I3), decizia de încetare a detaşării în funcţia de director şi fişa postului acestuia (filele 157-207 din vol. III), în stadiul cercetării judecătoreşti în prima instanţă [declaraţia inculpatului (I3) (filele 175-177 din vol. I), declaraţia inculpatei (I1) (filele 178-179 din vol. I), declaraţia inculpatei (I2) (filele 180-181 din vol. I), înscrisurile depuse de inculpatul (I3), respectiv CV, acte studii, proiecte internaţionale, realizări şcolare, articole publicate, cărţi publicare, caracterizări, acte medicale, comunicarea Parchetului de pe lângă Tribunalul (...) privind denunţul efectuat de inculpat în ceea ce-l priveşte pe numitul (...), activităţi private – expert (...) (filele 181-292 din vol. I), adresa nr. (...) din 16.03.2017 a Universităţii din (...) – Departamentul pentru pregătirea personalului didactic referitoare la modalitatea de desemnare a inculpatei (I2) în comisia de examinare pentru acordarea gradului didactic I la Colegiul Tehnic (...)l şi actele anexe (filele 2-36 din vol. II), declaraţia martorei (...) (filele 37-38 din vol. II), declaraţia martorei (...) (fila 39 din vol. II), declaraţia martorei (...) (fila 40 din vol. II), declaraţia martorei (...) (fila 41 din vol. II), adresa nr. (...)/23.02.2017 a Universităţii din (...) – Departamentul pentru pregătirea personalului didactic şi actele anexe, respectiv copia primei pagini din lucrarea metodico-ştiinţifică pentru acordarea gradului didactic I, copia referatului de acceptare a lucrării, copia adresei Ministerului Educaţiei Naţionale privind componenţa comisiei pentru susţinerea inspecţiei, copia adresei privind solicitarea adresată Biroului Juridic al Universităţii din (...) şi răspunsul primit privind calitatea membrilor comisiei pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic I (filele 42-54 din vol. II), adresa Inspectoratului Şcolar Judeţean (...) privindu-l pe inculpatul (I3) şi actele anexe, respectiv contractele individuale de muncă ale acestuia şi copia raportului de audit şi a cererii de rambursare referitoare la proiectul POSDRU (...) (filele 65-114 din vol. II), adresa nr. (...) din 11.05.2017 a Colegiului Tehnic (...) (...), privindu-l pe inculpatul (I3) şi actele anexe, respectiv regulamentul intern valabil pentru anul şcolar 2013/2014, procesul-verbal al Consiliului profesoral din 09.09.2013 şi decizia nr. (...)/08.07.2014 a Inspectoratului Şcolar Judeţean (...) (filele 123-162 din vol. II), raportul de constatare criminalistică privind detecţia comportamentului simulat (poligraf) al numitelor (...) şi (I1) efectuat de IPJ (...) – Serviciul Criminalistic (filele 177-189 din vol. II), declaraţia inculpatei (I2) (fila 193 din vol. II), declaraţia inculpatului (I3) (fila 194 din vol. II), declaraţia inculpatei (I1) (fila 195 din vol. II), copiile cazierelor judiciare ale celor trei inculpaţi (filele 201-204 din vol. II), adresa nr. (...)/NCC din 20.06.2017 a IPJ (...) – Biroul expertize şi constatări tehnico-ştiinţifice (fila 205 din vol. II), actele depuse de inculpatul (I3) (filele 1-169 din vol. IV), adresa nr. (...)/NCC/21.08.2017 a IPJ (...) – Biroul expertize şi constatări tehnico-ştiinţifice (filele 7-8 din vol. IV), declaraţia martorei (...) (fila 67 din vol. IV), declaraţia martorei (...) (filele 68-70 din vol. IV), declaraţia martorei (...) (fila 76 din vol. IV), raportul de evaluare a inculpatei (I2) (filele 80-83 din vol. IV), raportul de evaluare a inculpatului (I3) (filele 85-87), raportul de evaluare a inculpatei (I1) (filele 89-90 din vol. IV), acte de stare civilă şi CV-ul inculpatei (I2) (filele 98-109 din vol. IV)], precum şi în stadiul cercetării judecătoreşti în apel [declaraţia martorei (...) (fila 64), declaraţia martorei (...) (fila 65), declaraţia martorei (...) (filele 66-67)] Curtea a considerat că, în ceea ce le priveşte pe inculpatele (I1) şi (I2), rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă următoarea situaţie de fapt:

a) Martora denunţătoare (...), profesor la disciplina ştiinţe (...), turism şi servicii la Colegiul Tehnic (...)l din (...) s-a înscris pentru acordarea gradului didactic I în seria 2012-2014;

b) Universitatea din (...) – Departamentul (...) (DPPD) a înaintat Ministerului Educaţiei Naţionale spre aprobare comisiile pentru gradul didactic I seria 2012-2014 – profesori, la poziţia 214 pentru candidata (...) fiind propuse (I1), de la Universitatea din (...) şi (...) de la Universitatea din (...) (filele 7-9 din vol. II al dosarului de urmărire penală), propunere aprobată de Ministerul Educaţiei Naţionale, conform adresei nr. (...)/26.09;

c) Ca urmare a faptului că (...), coordonatorul lucrării candidatei (...) a intrat în concediu pentru creşterea copilului, Universitatea din (...) – DPPD a solicitat Ministerului Educaţiei Naţionale, prin adresa nr. (...) din 28.04.201, modificarea comisiilor pentru gradul I didactic seria 2012-2014 – profesori, în sensul înlocuirii doamnei (...) cu doamna (I2), solicitare aprobată de Ministerul Educaţiei Naţionale, conform adresei nr. (...)/08.05.2014;

d) Universitatea (...) - DPPD, prin înscrisul nr. (...) din 27.05.2014 a delegat comisia pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic I de către profesorul (...), alcătuită din următoarele cadre didactice universitare: preşedinte: (I1) – lector universitar dr.; conducător ştiinţific (I2) – lector univ. dr.; membru: (I3) – profesor dr., precizându-se că plata membrilor comisiei de realizează de către Universitatea din (...), conform ordinului MECT nr. 3590 din 15.03.2005, candidata fiind programată să susţină inspecţia finală în data de 29 mai 2014;

e) Martora (...) l-a întrebat pe inculpatul (I3) anterior datei de 29 mai 2014 cum poate lua legătura cu cele două membre ale comisiei, pentru a le da o atenţie, întrucât ştia că aşa se obişnuieşte, dar şi pentru că era o fire mai emotivă şi nu dorea să fie pusă în dificultate cu ocazia susţinerii lucrării, iar inculpatul i-a spus că, potrivit cutumei, ar trebui să-i dea preşedintei comisiei suma de 100 euro, iar coordonatoarei lucrării suma de 300 lei;

f) Martora (...) ştiind că inculpatul (I3) se află în relaţii bune cu cele două membre ale comisiei i-a cerut să o pună în legătură cu acestea, pentru a le oferi sumele de bani, alături de alte bunuri. După ce inculpatul a acceptat, martora (...) a pregătit două plase de cadou, fiecare conţinând câte o sticlă cu vin de casă şi câte o sticlă cu pălincă, în plasa care-i era destinată inculpatei (I1) punând plicul conţinând suma de 100 euro, iar în cea care urma să-i fie dată inculpatei (I2) plicul conţinând suma de 300 lei şi, pentru a le deosebi, a pus în plasa destinată inculpatei (I1) o ciocolată;

g) martora (...), însoţită de inculpatul (I3) s-a întâlnit cu cele două inculpate în data de 26 mai 2014 şi le-a remis diferite bunuri şi sume de bani.

Procedând la analiza atomizată a probelor, Curtea a constatat că potrivit declaraţiilor martorei (...), care se coroborează parţial cu cele ale inculpaţilor (I3), (I2) [declaraţia din 27 noiembrie 2014 (filele 156-159 din vol. I al dosarului de urmărire penală), declaraţia din 23.02.2017 dată în faţa instanţei de fond (filele 180-181 din vol. I)] şi (I1) [declaraţia din 05 iulie 2014 (filele 169-172 din vol. I al dosarului de urmărire penală), declaraţia din 27 noiembrie 2014 (filele 176-178 din vol. I al dosarului de urmărire penală), declaraţia din 23 februarie 2017 dată în faţa instanţei de fond (filele 178-179 din vol. I)], precum şi cu procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice (filele 222-223 din vol. I al dosarului de urmărire penală) în data de 26 mai 2014, la ora 15:56 inculpatul (I3) a sunat-o pe inculpata (I1), care se afla la Casa Corpului Didactic, aceasta acceptând să se întâlnească cu inculpatul şi cu martora. În cursul aceleaşi zile, după ora 16:09, când inculpatul a primit un mesaj de la martora (...) cu următorul conţinut: „OK sunt pregătită pt. amândouă. Să termin cu ele să mă încep apoi de planuri de lecţie”, inculpatul s-a deplasat cu maşina sa până la domiciliul martorei (...), iar apoi s-au deplasat împreună la Casa Corpului Didactic unde s-au întâlnit pe hol cu inculpata (I1). După ce au purtat discuţii legate de modalitatea în care martora urma să-şi susţină lucrarea, inculpatul (I3) i-a dat inculpatei (I1) plasa pregătită de martora (...) şi, deşi iniţial inculpata (I1) a manifestat rezerve, nedorind să primească plasa, ulterior a acceptat-o. După aceea, inculpatul (I3) a sunat-o pe inculpata (I2) şi împreună cu martora s-au deplasat cu autoturismul inculpatului până în faţa locuinţei inculpatei (I2). Inculpata (I2) s-a întâlnit cu cei doi în faţa locuinţei sale, iar inculpatul (I3) i-a dat plasa pregătită de martora (...), spunându-i că este o atenţie din partea acesteia.

Inculpata (I1) a arătat în declaraţia dată în faza de urmărire penală în calitate de suspect (filele 169-172 din vol. I al dosarului de urmărire penală) că a fost contactată telefonic de inculpatul (I3) care i-a spus că doreşte să-i facă o vizită împreună cu numita (...), întrucât aceasta era foarte stresată şi dorea să i se comunice modalitatea în care să îşi susţină lucrarea pentru a obţine o notă mare la inspecţie şi că, după ce iniţial a refuzat, spunându-i că nu are timp, la insistenţele inculpatului (I3) a acceptat, întâlnindu-se cu cei doi în jurul orei 16:00, la Casa Corpului Didactic (...).

Susţinerile inculpatei (I1) în sensul că s-a întâlnit cu inculpatul (I3) şi cu martora (...) într-o sală de clasă, în prezenţa colegelor sale, printre care se aflau şi martorele (...) şi (...), iar nu pe holul Casei Corpului Didactic nu pot fi reţinute în cauză, declaraţiile celor două martore date în faţa Tribunalului (...) (filele 39 şi 40 din vol. II) şi în faţa acestei instanţe (filele 64, 65) nefiind de natură a confirma această alegaţie a inculpatei, martorele arătând doar că l-au văzut pe inculpat, însoţit de o altă persoană purtând o discuţie cu inculpata (I1).

Doar martora (...) a susţinut că inculpatul, însoţit de martora (...) au intrat în sala în care, alături de inculpată şi alţi colegi îşi desfăşurau activitatea de audit, martora (...) arătând că nu-şi mai aminteşte dacă cei doi au vorbit cu inculpata în sală şi că nu crede că aceştia au ieşit pe hol.

În schimb, atât martora (...), cât şi inculpatul (I3) au susţinut în mod constant că s-au întâlnit cu inculpata (I1) pe hol, iar nu într-o sală de clasă.

Nici inculpata (I1) şi nici inculpata (I2) nu au recunoscut primirea sumelor de bani, ambele susţinând că au primit doar bunurile care erau în plasele de cadou ce le-au fost înmânate de inculpatul (I3), însă din declaraţiile constante ale inculpatului (I3) şi ale martorei (...) rezultă cu certitudine că martora a pus în pungile înmânate celor două inculpate şi sumele de bani în cuantumul indicat de inculpatul (I3), iar faptul că acesta a susţinut în declaraţia dată în faţa instanţei de fond la termenul de judecată din 23 februarie 2017 că nu a ştiut ce se află în cele două plase, pentru că nu a văzut personal ce a pus martora în ele nu este de natură să ducă la o altă concluzie.

Referitor la susţinerea apărării în sensul că în cauză nu s-a dovedit că inculpata (I1) şi-a apropriat plasa ce i-a fost înmânată de inculpatul (I3), Curtea a reţinut că probele administrate în cauză dovedesc dincolo de orice dubiu că inculpata a acceptat plasa, intrând efectiv în posesia acesteia, iar împrejurarea că, aşa cum rezultă inclusiv din declaraţiile martorelor (...) şi (...), plasa se afla în ziua de 26 mai 2014 tot lângă biroul inculpatei, nu este de natură a duce la concluzia că inculpata nu şi-a însuşit-o, bunurile aflându-se în sfera sa de stăpânire. Necercetarea conţinutului plasei la momentul primirii indică faptul că exista o cutumă în legătură cu oferirea/primirea de bunuri sau sume de bani în legătură cu desfăşurarea examenelor de grad.

Dacă în declaraţia dată în calitate de suspect în faza de urmărire penală în data de 05 iulie 2014 inculpata a arătat că a primit plasa, în declaraţiile ulterioare a susţinut că aceasta i-a fost lăsată lângă birou, deşi nu a dorit să o primească, pentru ca în faţa instanţei de fond la termenul de judecată din 23 februarie 2017 (filele 178-179 din vol. I) să arate că nu doreşte să precizeze cine a luat plasa, respectiv dacă a luat-o ea sau cum a luat-o. De asemenea, în declaraţia dată în faţa instanţei de fond, inculpata a arătat că ştie ce se afla în plasă pentru că se vedea din afară şi că cei doi, sau martora (...) i-au spus şi ce conţine plasa.

Tot astfel, Curtea a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine doar cuantumul sumelor de bani predate de inculpatul (I3) din partea martorei (...) celor două inculpate, iar nu şi natura şi valoarea celorlalte bunuri care se aflau în plase, împreună cu plicurile conţinând sumele de bani, martora sau inculpaţii susţinând că acestea au conţinut fie câte o sticlă de vin şi câte una de vodcă, fie câte o sticlă sau două de vin şi câte una de pălincă, fără însă a se fi determinat în mod concret natura şi valoarea băuturilor conţinute de sticle, ca de altfel nici dacă în plasa predată inculpatei (I1) martora (...) a pus o ciocolată sau o cutie cu bomboane de ciocolată şi nici marca acestora.

De asemenea, se impune precizarea că martora (...) a revenit asupra declaraţiei date în 04 iulie 2014 în faza de urmărire penală (filele 206-208 din vol. I al dosarului de urmărire penală) şi a celor consemnate în autodenunţul din 04 iulie 2014 (filele 72-73 din vol. I al dosarului de urmărire penală) arătând că în data de 04 iulie 2014 a susţinut că ea le-a înmânat celor două inculpate doar plicurile cu bani ca urmare a faptului că organele de urmărire penală au fost interesate doar de acest aspect, respectiv de sumele de bani pe care le-a dat celor două membre ale comisiei.

În ceea ce priveşte calitatea pe care cele două inculpate au avut-o la data comiterii faptei Curtea a reţinut că inculpata (I1) s-a pensionat în luna iulie a anului 2013 din funcţia de profesor metodist în cadrul Casei Corpului Didactic, însă şi-a continuat activitatea profesională, ocupând postul de lector universitar – profesor asociat în cadrul Departamentului (...) din cadrul Universităţii din (...), iar inculpata (I2) ocupa funcţia de lector universitar titular în cadrul Departamentului de (...) din cadrul Universităţii din (...).

Este de precizat că Universitatea din (...) este o instituţie de învăţământ superior de stat (publică) acreditată, având calificativul acordat de către ARACIS: grad de încredere ridicat şi că, potrivit art. 223 din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, instituţiile de învăţământ superior de stat funcţionează ca instituţii finanţate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri extrabugetare şi din alte surse, potrivit legii.

Potrivit art. 17 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 5561/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învăţământul preuniversitar componenţa comisiei de examinare la testul din metodica specialităţii şi la proba orală din cadrul examenului pentru acordarea gradului didactic este următoarea: a) preşedinte: profesor universitar, conferenţiar universitar sau lector universitar doctor, proveniţi din catedra de metodica specialităţii sau pedagogie; b) membru examinator: profesori universitari, conferenţiari universitari sau lectori universitari doctori, având specialitatea la care candidaţii susţin testul din metodica specialităţii sau profesori universitari, conferenţiari universitari sau lectori universitari doctori având specialitatea pedagogie.

De asemenea, potrivit art. 17 alin. (5) din Ordinul nr. 4461/2011, componenţa comisiilor de examinare se propune de centrele de perfecţionare şi se înaintează spre aprobare Ministerului Educaţiei Naţionale.

În mod evident, astfel cum rezultă atât din norma antereferită, cât şi din adresele Universităţii din (...) prin care s-a cerut Ministerului Educaţiei Naţionale aprobarea componenţei comisiei, cele două inculpate au fost numite în calitate de preşedinte, respectiv membru al comisiei pentru gradul didactic I seria 2012-2014 pentru candidata (...) în calitatea lor de lectori universitari doctori în cadrul Universităţii din (...), fiind remunerate pentru această activitate, conform art. 1 din Ordinul nr. 3590/2005 din suma repartizată prin buget Universităţii din (...).

Curtea a reţinut că, potrivit art. 175 alin. (1) Cod penal, funcţionar public este orice persoană care exercită permanent sau temporar, o însărcinare, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi din cele prevăzute în art. 176 Cod penal şi că, potrivit alineatului (2) al aceluiaşi articol sunt asimilaţi funcţionarilor publici persoanele care exercită un serviciu de interes public fără a fi în serviciul unei persoane juridice de drept public şi salarizat de acesta.

Curtea a constatat că prin decizia nr. 8/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în M. Of. nr. 290 din 25 aprilie 2017) instanţa supremă a arătat că „Legiuitorul a urmărit, prin modul de reglementare a ipotezei prevăzute la art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, folosirea sintagmei „funcţie publică de orice natură” cu scopul eliminării oricărei suprapuneri cu noţiunea de „funcţie publică” în accepţiunea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabilind sfera persoanelor care au calitatea de funcţionar public în sensul legii penale şi rolul de a nu restrânge categoria funcţionarilor publici prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal la categoria funcţionarilor publici prevăzută în Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014, a interpretat sintagma „funcţie publică de orice natură” în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) din Codul penal ca definind „o categorie mai largă decât funcţia publică, aşa cum este înţeleasă în dreptul administrativ, iar noţiunea de «funcţionar public» este mai cuprinzătoare decât cea la care se referă art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”, invocând şi Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014 a Curţii Constituţionale. Totodată, instanţa supremă a evidenţiat conţinutul „funcţiei publice”, corelaţia cu „interesul public”, noţiunea de „serviciu public”. Potrivit art. 175 alin. (2) din Codul penal nu este suficient ca persoana să exercite un serviciu de interes public, ci trebuie să şi fie învestită sau controlată, după caz, supravegheată, de autorităţile publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. În plus, învestirea, controlul sau supravegherea din partea autorităţilor publice vizează exclusiv exercitarea de către funcţionar a serviciului public, iar nu dreptul de practicare a profesiei în domeniul de competenţă necesar pentru îndeplinirea serviciului public respectiv. Mai mult, rezultă că între autoritatea publică şi persoana care exercită serviciul de interes public nu există raporturi de serviciu, stabilite în baza unui contract individual sau colectiv de muncă, pentru că, în acest din urmă caz, respectiva persoană ar fi avut obligaţia să presteze munca sub autoritatea angajatorului, urmând a fi încadrată fie în categoria funcţionarilor publici prevăzuţi de art. 175 alin. (1) din Codul penal - dacă angajatorul este o persoană de drept public, fie în cea reglementată de art. 308 alin. (1) din Codul penal - dacă angajatorul era o persoană de drept privat. Sfera persoanelor care au calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal poate fi determinată pe baza a două criterii: exercitarea unei funcţii specifice în cadrul unui sistem public şi finanţarea din fonduri publice a structurii în cadrul căreia este exercitată funcţia specifică.”

Curtea mai a reţinut că numirea celor două inculpate în comisie a fost condiţionată tocmai de calitatea lor de lectori universitari doctori la Universitatea (...), iar activitatea pe care au desfăşurat-o în această calitate şi pentru care au fost remunerate din fonduri publice au exercitat-o în calitatea lor de lector universitar doctor.

Relevant în acest sens este şi faptul că raportul scris încheiat la inspecţia specială pentru acordarea gradului didactic I nr. (...) din 27.05.2014, încheiat de membrii comisiei (filele 25-28 din vol. II al dosarului instanţei de fond) poartă antetul Universităţii din (...) – Departamentul (...), fiind evident că cele două inculpate şi-au exercitat atribuţiile de membre ale comisiei în calitatea lor de lectori universitari doctori în cadrul Universităţii din (...).

În consecinţă, câtă vreme inculpatele (I1) şi (I2) au comis faptele ce li se impută în calitatea lor de preşedinte, respectiv membru al comisiei pentru gradul didactic I seria 2012-2014 pentru candidata (...), funcţii în care au fost numite în virtutea calităţii lor de lector universitar doctor, angajate ale Universităţii din (...) şi pentru exercitarea cărora au fost remunerate din bugetul de stat, în mod evident, acestea au avut calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a Cod penal, neavând relevanţă faptul că după aprobarea propunerilor de comisii de către DPPD din cadrul Universităţii din (...) acestea au fost supuse şi aprobării Ministerului Educaţiei Naţionale.

(i) În ceea ce o priveşte pe inculpata (I1), Curtea a considerat că fapta acesteia de a primi în data de 26 mai 2014, în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor sale de preşedinte al comisiei pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic I pentru candidata (...), anterior susţinerii de către candidată a lucrării metodico-ştiinţifice, o plasă conţinând un plic cu suma de 100 euro şi mai multe bunuri (o sticlă cu vin, una cu pălincă şi o ciocolată), plasă ce i-a fost înmânată de inculpatul (I3) este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) Cod penal.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii constă în primirea de către inculpata (I1) a plasei conţinând un plic cu suma de 100 euro şi alte bunuri, care au intrat efectiv în posesia sa, urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru desfăşurarea cu probitate a atribuţiilor pe care le avea în calitatea sa de preşedinte al comisiei pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic I, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re).

În cauză este îndeplinită şi cerinţa esenţială ataşată elementului material, banii şi bunurile fiind primite de inculpată în legătură cu atribuţiile sale de preşedinte al comisiei pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic I.

Faptul că inspecţia specială ar fi fost doar „o formalitate” şi că primirea banilor şi bunurilor nu ar fi influenţat conduita inculpatei, în calitatea sa de preşedinte al comisiei, nu are relevanţă, legea cerând doar ca banii sau foloasele primite să fie în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu, fapta încadrându-se în dispoziţiile art. 289 alin. (1) Cod penal chiar şi în cazul în care ulterior primirii banilor sau bunurilor inculpatul nu are conduita la care s-a angajat sau pe care mituitorul a apreciat că ar trebui să o adopte.

Sub aspectul laturii subiective inculpata a comis fapta cu intenţie în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, întrucât a avut reprezentarea consecinţelor acţiunii sale şi a urmărit prin primirea bunurilor punerea în pericol a relaţiilor sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii unei comisii pentru acordarea unui grad didactic (intenţie directă).

Mai este de precizat că infracţiunea s-a consumat în momentul primirii de către inculpată a plasei, respectiv a intrării acesteia în posesia sa, deoarece în acel moment se produce starea de pericol pentru valoarea socială ocrotită, orice activitate ulterioară acestui moment neavând nicio influenţă asupra existenţei infracţiunii.

În consecinţă, în baza art. 386 Cod procedură penală, Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de care a fost acuzată inculpata (I1) din infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) Cod penal în infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) Cod penal, având în vedere calitatea inculpatei de funcționar public în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza finală Cod penal.

În ceea ce priveşte fapta comisă Curtea a reţinut că inculpata (I1) a săvârşit o infracţiune de corupţie, de natură a pune în pericol desfăşurarea cu probitate a atribuţiilor membrilor unei comisii de acordare a unui grad didactic.

Curtea a apreciat că sancțiunea care trebuie aplicată în prezenta cauză trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei comise de inculpata (I1), sens în care se va avea în vedere gradul de vinovăţie al acesteia şi urmarea produsă, respectiv afectarea prestigiului unităţii de învăţământ în care-şi desfăşura activitatea.

În ceea ce priveşte persoana inculpatei Curtea a avut în vedere că aceasta este o persoană matură, nu are antecedente penale, este integrată social, are o familie, fiind căsătorită din anul 1974 cu (…) şi are doi copii, respectiv un băiat care este (...), locuind şi profesând în Germania şi o fată care lucrează la o companie multinaţională din (...).

De asemenea, astfel cum rezultă din raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune (...) inculpata a fost percepută de colegii săi ca fiind un profesionist desăvârşit şi un om cu calităţi morale incontestabile, persoanele intervievate, foşti colegi ai inculpatei, arătând că nu au existat informaţii care să confirme faptul că vreodată inculpata ar fi pretins sau ar fi primit sume de bani pentru a favoriza ori tolera vreo activitate nelegală.

Totodată, Curtea a reţinut că aşa cum rezultă din probele administrate, inclusiv din declaraţiile martorei (...) şi ale inculpatului (I3) inculpata nu a pretins din partea martorei bani sau alte foloase, dar şi faptul că inculpata a respins parţial acuzaţiile formulate, susţinând că în plasa primită nu a existat şi suma de 100 euro, respectiv că nu şi-ar fi apropriat acea plasă.

Ţinând seama de împrejurările legate de fapta comisă, respectiv valoarea bunurilor primite de inculpata (I1), faptul că nu le-a pretins, dar şi persoana inculpatei, care aşa cum s-a arătat este integrată social, are o situaţie familială stabilă, este doctor în ştiinţele educaţiei, a avut o carieră didactică de excepţie şi se bucură de o bună reputaţie, Curtea a reţinut în favoarea acesteia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Faţă de cele mai sus arătate, în baza art. 289 alin. (1) Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. b) Cod penal şi art. 76 alin. (1) Cod penal a condamnat pe inculpata (I1) la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de luare de mită (punctul 5 din rechizitoriu).

Curtea a considerat că o pedeapsă egală cu minimul special astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 76 alin. (1) Cod penal corespunde gravităţii faptei şi pericolului social pe care-l prezintă persoana inculpatei.

Având în vedere dispoziţiile art. 289 alin. (1) Cod penal cu referire la art. 66 alin. (2) Cod penal şi art. 67 alin. (2) Cod penal, Curtea i-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi pe o perioadă de 1 an: dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a) Cod penal, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. b) Cod penal şi dreptul a exercita activitatea de membru al comisiei de examinare pentru inspecţia specială şi susţinerea lucrării metodico-ştiinţifice pentru obţinerea gradului didactic I, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) Cod penal şi art. 289 alin. (1) Cod penal.

Totodată, în baza art. 65 Cod penal i-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a) Cod penal, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. b) Cod penal şi a dreptului de a exercita activitatea de membru al Comisiei de examinare pentru inspecţia specială şi susţinerea lucrării metodico-ştiinţifice pentru obţinerea gradului didactic I, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) Cod penal.

Faţă de persoana inculpatei, de conduita avută de aceasta anterior comiterii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, Curtea a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, inculpata nu va mai comite alte infracţiuni, considerent pentru care, reţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile cerute de art. 91 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatei (I1) pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. (1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere i s-a impus inculpatei să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune (...), la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere i s-a impus inculpatei (I1) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpata (I1) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, la Primăria mun. (...) sau la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) (...).

În baza art. 68 alin. (1) lit. b) Cod penal s-a constatat că executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) Cod penal şi art. 289 alin. (1) Cod penal pe o durată de 1 an începe de la data pronunţării deciziei.

S-a constatat că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 404 alin. (2) Cod procedură penală i s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 289 alin. (3) Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpata (I1) a echivalentului în lei la cursul Băncii Naționale a României la data plăţii a sumei de 100 euro.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală a fost obligată inculpata (I1) la plata sumei de 1.500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului (aferent fazelor de urmărire penală, cameră preliminară şi judecată).

(ii)În ceea ce o priveşte pe inculpata (I2), Curtea a opinat că fapta acesteia de a primi în data de 26 mai 2014, în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor sale de membru al comisiei pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic I pentru candidata (...), anterior susţinerii de către candidată a lucrării metodico-ştiinţifice o plasă conţinând mai multe bunuri (o sticlă cu vin, una cu pălincă, precum şi un plic cu suma de 300 lei), plasă ce i-a fost înmânată de inculpatul (I3) este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzute de art. 289 alin. (1) Cod penal.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii constă în primirea de către inculpata (I2) a plasei conţinând un plic cu suma de 300 lei şi alte bunuri în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de membru al comisiei pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic I, urmarea imediată constă în starea de pericol pentru desfăşurarea cu probitate a atribuţiilor pe care le avea în calitatea sa de membru al comisiei pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic I, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re).

În cauză este îndeplinită şi cerinţa esenţială ataşată elementului material, banii şi bunurile fiind primite de inculpată în legătură cu atribuţiile sale de membru al comisiei pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic I, legea cerând doar ca banii sau foloasele primite să fie în legătură cu îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle de serviciu, fapta încadrându-se în dispoziţiile art. 289 alin. (1) Cod penal chiar şi în cazul în care ulterior primirii banilor sau bunurilor inculpatul nu are conduita la care s-a angajat.

În consecinţă, în baza art. 386 Cod procedură penală, Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de care a fost acuzată inculpata (I2) din infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) Cod penal în infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) Cod penal, având în vedere calitatea inculpatei de funcționar public în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza finală Cod penal.

În ceea ce priveşte fapta comisă, Curtea a reţinut că inculpata (I2) a săvârşit o infracţiune de corupţie, de natură a pune în pericol desfăşurarea cu probitate a atribuţiilor membrilor unei comisii de acordare a unui grad didactic.

Curtea a apreciat că sancțiunea care trebuie aplicată în prezenta cauză trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei comise de inculpata (I2), sens în care s-a avut în vedere gradul de vinovăţie al acesteia şi urmarea produsă, respectiv afectarea prestigiului unităţii de învăţământ în care-şi desfăşura activitatea.

În ceea ce priveşte persoana inculpatei Curtea a avut în vedere că aceasta nu are antecedente penale, este integrată social, are o familie, fiind căsătorită din anul 1999 cu numitul (...) şi are 3 copii minori.

De asemenea, astfel cum rezultă din raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune (...) inculpata are o experienţă educaţională bogată urmând după absolvirea Facultăţii de Ştiinţe (...) din cadrul Universităţii (...) din (...) studii aprofundate în domeniul (...), iar în anul 2006 a obţinut doctoratul în acelaşi domeniu.

Mai este de precizat că inculpata şi-a dorit o carieră didactică şi a făcut eforturi considerabile în acest sens şi că se bucură de o imagine pozitivă atât în mediul profesional, cât şi în societate.

Totodată, Curtea a reţinut că aşa cum rezultă din probele administrate, inclusiv din declaraţiile martorei (...) şi ale inculpatului (I3) inculpata nu a pretins din partea martorei bani sau alte foloase, dar şi faptul că inculpata a respins parţial acuzaţiile formulate, susţinând că în plasa primită nu s-a aflat şi plicul conţinând suma de 300 de lei.

Având în vedere împrejurările legate de fapta comisă, respectiv valoarea bunurilor primite de inculpata (I2), faptul că nu le-a pretins, dar şi persoana inculpatei, care aşa cum s-a arătat este integrată social, are o situaţie familială stabilă, o carieră didactică, fiind şi în prezent lector universitar doctor în cadrul Universităţii din (...) şi se bucură de o bună reputaţie, Curtea a reţinut în favoarea acesteia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Faţă de cele mai sus arătate, în baza art. 289 alin. (1) Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. b) Cod penal şi art. 76 alin. (1) Cod penal a condamnat pe inculpata (I2) la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de luare de mită (punctul 5 din rechizitoriu).

Totodată, în baza art. 65 Cod penal i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a) Cod penal, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. b) Cod penal şi a dreptului de a exercita activitatea de membru al Comisiei de examinare pentru inspecţia specială şi susţinerea lucrării metodico-ştiinţifice pentru obţinerea gradului didactic I, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) Cod penal.

Ţinând seama de persoana inculpatei, de conduita avută de aceasta anterior comiterii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, Curtea a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia inculpata nu va mai comite alte infracţiuni, considerent pentru care, reţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile cerute de art. 91 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatei (I2) pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. (2) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere i s-a impus inculpatei (I2) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpata (I2) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, la Primăria mun. (...) sau la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) (...).

S-a constatat că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 404 alin. (2) Cod procedură penală i s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 289 alin. (3) Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpata (I2) a sumei de 300 lei.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală a fost obligată inculpata (I2) la plata sumei de 1.500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului (aferentei fazelor de urmărire penală, cameră preliminară şi judecată).

II. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul (I3), în urma evaluării holistice a probelor administrate în faza de urmărire penală, însuşite de inculpat care a uzat de procedura abreviată în cazul recunoaşterii învinuirii prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, precum şi a probelor administrate în stadiul cercetării judecătoreşti abreviate în prima instanţă, precum şi în stadiul cercetării judecătoreşti abreviate în apel rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă următoarea situaţie de fapt:

a.În luna ianuarie a anului 2014 martora (M2) i-a cerut inculpatului (I3) să-şi exercite influenţa asupra profesorului (...), profesor în cadrul Departamentului de (...)-(...) din cadrul Universităţii din (...), la disciplina (...) şi (...) instituţiilor de credit pentru ca acesta să o promoveze la examenul susţinut la această disciplină în sesiunea ianuarie 2014 pe (M), ca urmare a faptului că inculpatul a susţinut că-l cunoaşte pe (...), întrucât a fost coleg cu acesta la Universitatea din (...). Inculpatul (I3) i-a spus martorei (M2) că nu ştie care este tariful practicat de profesorul (...), condiţii în care martora i-a dat suma de 100 euro, iar după examen, inculpatul i-a scris martorei pe mesageria de pe facebook.com că a mai „îmbunătăţit pachetul”, în sensul că i-a mai dat profesorului, pe lângă suma de bani şi o sticlă de whisky, o cafea şi un parfum, bunuri pe care i le-a solicitat martorei şi pe care aceasta i le-a şi dat, cu excepţia parfumului. În data de 21 ianuarie 2014, în timpul examenului la disciplina (...) şi (...) instituţiilor de credit, inculpatul (I3) a intrat în sala de examen şi a purtat o discuţie de câteva minute cu profesorul (...) şi i-a cerut să o promoveze pe numita (M), iar la plecare a lăsat lângă catedră o plasă.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a dispus clasarea cauzei faţă de (...), reţinându-se că nu a putut fi probată infracţiunea de luare de mită, singura probă împotriva acestuia fiind declaraţia inculpatului (I3).

Curtea a considerat că fapta inculpatului (I3) de a primi de la martora (M2) suma de 100 euro, o sticlă de whisky, un pachet de cafea, lăsând-o să creadă că are influenţă asupra unui profesor din cadrul Universităţii din (...) şi că îşi va exercita influenţa asupra acestuia pentru a-l determina să o treacă la examen pe (M), sora martorei (M2) este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Elementul material al laturii obiective constă în primirea de către inculpatul (I3) de bani şi alte foloase de la martora (M2) pentru a-şi exercita influenţa pe care a pretins că o are asupra unui profesor de la Universitatea din (...) şi a-l determina pe acesta să o treacă la examen pe sora martorei, urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru desfăşurarea de către profesorii universitari din învăţământul de stat a atribuţiilor de serviciu cu probitate şi fără existenţa unor suspiciuni cu privire la corectitudinea şi imparţialitatea lor, legătura de cauzalitate dintre acţiunea inculpatului şi urmarea imediată rezultând ex re.

b.În luna februarie a anului 2014 inculpatul (I3) a primit de la martora (M2) suma de 100 euro în scopul de a interveni pe lângă profesorii de la Colegiul Tehnic (CT2) din (...), al cărui director era la acea dată, pentru a-i determina pe aceştia să-l promoveze pe elevul (E) în semestrul I al anului şcolar 2013/2014, deşi acesta nu frecventase cursurile şcolare şi nu fusese evaluat la nicio disciplină.

Curtea a opinat că fapta inculpatului (I3) de a primi de la martora (M2) suma de 100 euro pentru a-şi exercita influenţa asupra profesorilor de la colegiul din învăţământul preuniversitar de stat al cărui director era în scopul de a-i determina pe aceştia să promoveze semestrul I al anului şcolar 2013/2014 un elev care nu fusese evaluat la nicio disciplină este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 291 alin. (1) Cod penal.

Elementul material al laturii obiective constă în primirea de către inculpatul (I3) a sumei de 100 euro de la martora (M2) pentru a-şi exercita influenţa asupra colegilor săi de la colegiul al cărui director era, pentru ca aceştia să îndeplinească acte contrare îndatoririlor lor de serviciu, urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru desfăşurarea cu probitate şi fără suspiciune a atribuţiilor de serviciu a profesorilor din învăţământul preuniversitar de stat, legătura de cauzalitate dintre acţiunea inculpatului şi urmarea imediată rezultând ex re.

Astfel, este necesar ca autorul să aibă reprezentarea concretă a faptelor pe care urmează să le comită (un plan de acţiune determinat în linii generale) înainte de realizarea primului act de executare, în lipsa rezoluţiei ex ante neputându-se reţine unitatea de rezoluţie infracţională.

În speţă nu se poate susţine că cele două infracţiuni de trafic de influenţă sunt rezultatul cunoaşterii anticipate a condiţiilor în care faptele vor fi comise de inculpatul (I3).

În cauza la care a făcut referire apărarea (decizia penală nr. 428/A din 28 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel (...) în dosarul nr. (...)/2016, privind pe medicul (...), în sarcina inculpatului s-a reţinut comiterea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, însă acesta, în calitatea de medic ştia că datorită atribuţiilor de serviciu specifice putea primi sau pretinde foloase materiale injuste cu titlu de regularitate, or, în cazul celor două infracţiuni de trafic de influenţă reţinute în sarcina inculpatului (I3) acest element de previzibilitate apriorică a hotărârii infracţionale lipseşte, întrucât pentru comiterea traficului de influenţă este necesară şi participarea unei alte persoane, cumpărătorul de influenţă, a cărui intervenţie nu era previzibilă la momentul anterior comiterii celor două fapte.

Într-adevăr, martora (M2) l-a rugat pe inculpatul (I3) încă din luna decembrie 2013 să se intereseze de situaţia şcolară a acestui elev, însă la acea dată nu-i ştia nici numele, spunându-i inculpatului că pe elev îl cheamă (...) şi abia în luna februarie 2014, când s-a întâlnit cu inculpatul în biroul său de la Universitatea din (...) i-a cerut să aibă grijă de elevul (E) şi tot în luna februarie 2014 i-a dat inculpatului suma de 100 euro pentru ca inculpatul să-şi exercite influenţa în acest sens asupra colegilor săi.

Drept urmare, nu se poate reţine că inculpatul (I3) a avut reprezentarea concretă a celor două fapte pe care urma să le comită înaintea momentului în care martora (M2) i-a cerut să-şi exercite influenţa asupra profesorului (...) de la Universitatea din (...), pentru a-l determina pe acesta să o treacă la examen pe sora sa, respectiv că a avut un plan de acţiune determinat în linii generale, neavând cum să ştie că în luna februarie a anului 2014 martora îi va cere să-şi exercite influenţa asupra colegilor săi pentru a-i determina să-l promoveze pe elevul (E) care nu frecventase cursurile şi nici nu fusese evaluat la nicio disciplină.

Susţinerea apărării în sensul că inculpatul (I3) a luat o hotărâre generică de a-şi ajuta prietenii nu poate fi primită, aceasta neputând fi echivalată cu existenţa unui plan de acţiune determinat în linii generale.

În ceea ce priveşte fapta comisă Curtea a reţinut că inculpatul (I3) a comis o infracţiune de corupţie, de natură a pune în pericol desfăşurarea cu probitate şi fără suspiciune a atribuţiilor de către profesorii universitari din învăţământul de stat.

Curtea a apreciat că sancțiunea care trebuie aplicată în prezenta cauză trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei comise de inculpatul (I3), sens în care s-a avut în vedere gradul de vinovăţie al acestuia şi urmarea produsă, respectiv afectarea prestigiului unităţii de învăţământ în care funcţiona profesorul asupra căruia a dorit să-şi exercite influenţa.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului Curtea a avut în vedere că acesta nu are antecedente penale, este integrat social, este doctor în ştiinţe (...), iar în prezent este profesor în învăţământul (...), la Universitatea (...) şi expert (...).

Referitor la cauza de reducere a pedepsei, Curtea a reţinut că, ulterior trimiterii sale în judecată în prezenta cauză, inculpatul (I3) a formulat un denunţ împotriva numitului (...), medic angajat al SC (...) SA (...), sucursala (...), compartimentul Ambulatoriu din cadrul Spitalului din Hotelul (...), (...), arătând că acesta a primit de la el în data de 06 aprilie 2016 suma de 150 lei și o sticlă de whisky, iar în data de 19 aprilie 2016 suma de 2000 lei și o cutie de ciocolată, pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, respectiv pentru a-i elibera un concediu medical şi a-i efectua un tratament medical.

(...) a fost condamnat prin sentinţa penală nr. (...) din 29 noiembrie 2016 pronunţată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2016, definitivă prin decizia penală nr. (...)/A din 14 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel (...) în dosarul nr. (...)/2016 la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani şi 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de luare mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal şi art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.

Curtea a considerat că inculpatul (I3) a formulat denunţul împotriva medicului (...) strict pentru a beneficia de cauza de reducere prevăzută de 19 din Legea nr. 682/2002, relevant sub acest aspect fiind şi cele ce rezultă din raportul de evaluare privind pe inculpata (I2) întocmit de Serviciul de Probaţiune (...), persoana evaluată arătând că inculpatul (I3) i-a mărturisit că îi este foarte frică de detenţie şi s-a informat cum trebuie să procedeze pentru a primi o pedeapsă cât mai mică, aflând că recunoaşterea faptelor şi denunţarea altor persoane constituie factori ce pot contribui la reducerea pedepsei proprii şi că speră că instanţa va ţine seama de aceste aspecte.

Într-adevăr, potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 persoana care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, însă raţiunea acestei cauze de reducere a limitelor pedepsei a fost aceea de a institui un instrument eficient pentru combaterea infracţiunilor grave prin determinarea persoanelor care deţin informaţii decisive în acest sens de a le furniza organelor judiciare. Or, inculpatul (I3) nu a denunţat fapte de care eventual ar fi putut lua cunoştinţă în activitatea profesională desfăşurată şi nici nu a avut anterior date cu privire la comiterea de către (...) a unor astfel de infracţiuni, profitând de un context pe care singur l-a creat şi din care a rezultat comiterea unei infracţiunii de corupţie de medicul (...).

Ca atare, Curtea a considerat că cererea inculpatului (I3) de a se da o mai mare eficienţă acestei cauze de reducere a pedepsei nu poate fi primită.

Curtea a opinat că regimul sancționator ce trebuie impus inculpatului (I3) nu trebuie să urmărească numai gravitatea infracțiunii comise, ci şi efectul pe care fapta sa o produce asupra publicului. Astfel, exemplaritatea pedepsei produce efecte şi asupra altor persoane care, constatând constrângerea la care este supus inculpatul, vor evalua dintr-o altă perspectivă costurile şi beneficiile implicării într-o activitate infracțională de natură să pună în pericol desfăşurarea atribuţiilor de serviciu de către profesorii din învăţământul preuniversitar şi universitar cu probitate şi fără suspiciuni cu privire la corectitudinea şi imparţialitatea lor.

c.inculpatul (I3) a sprijinit-o şi ajutat-o cu intenţie pe martora (...) să le ofere inculpatelor (I1) şi (I2) bani şi alte bunuri în legătură cu îndeplinirea de către acestea a atribuţiilor de preşedinte respectiv membru al comisiei pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic I. Astfel, inculpatul (I3) i-a spus martorei care sunt sumele care se oferă membrilor comisiei, a luat legătura cu cele două inculpate, intermediind întâlnirea dintre acestea şi martoră şi a ajutat-o în mod efectiv pe aceasta din urmă să le ofere celor două inculpate plasele conţinând sumele de bani (100 euro pentru preşedinta comisiei şi 300 lei pentru membra comisiei) şi alte bunuri, însoţind-o la întâlnirea cu cele două inculpate şi predându-le acestora plasele.

Curtea a considerat că fapta inculpatului (I3), care cu intenţie a sprijinit-o şi ajutat-o pe martora (...) să le să le ofere inculpatelor (I1) şi (I2) bani şi alte bunuri în legătură cu îndeplinirea de către acestea a atribuţiilor de preşedinte respectiv membru al comisiei pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic I este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 290 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Elementul material al laturii obiective constă în contribuţia atât materială, cât şi morală a inculpatului (I3) la activitatea numitei (...), pe care a sprijinit-o şi ajutat-o să predea inculpatelor (I1) şi (I2) sume de bani şi alte bunuri în legătură cu exercitarea de către acestea a atribuţiilor de membre ale comisiei pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic I, urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru desfăşurarea cu probitate a atribuţiilor membrilor comisiei pentru inspecţia specială în vederea obţinerii gradului didactic I, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re).

d.În cursul lunii aprilie 2014 inculpatul (I3) i-a promis martorei (M2) suma de 5.000 euro pentru ca aceasta să facă demersuri pentru a fi numită la examenul de bacalaureat în funcţia de preşedinte al centrului de examinare al Colegiului Tehnic (...)l din (...), sens în care i-a cerut să-şi exercite influenţa pe care o avea asupra unui funcţionar din Ministerul Educaţiei care avea atribuţii în desemnarea preşedinţilor la examenul de bacalaureat. Inculpatul i-a cerut martorei acest lucru, întrucât era prieten apropiat al părinţilor unor elevi ce urmau să susţină examenul de bacalaureat în acest centru de examinare, asigurând-o că aceştia, beneficiind de resurse materiale, o vor recompensa în mod substanţial în cazul în care va asigura promovarea copiilor lor. Astfel, aşa cum rezultă din procesul-verbal de redare rezumativă în formă scrisă a dialogului ambiental purtat în data de 10.04.2014 de inculpat cu martora (M2), inculpatul i-a cerut acesteia să facă demersuri pentru a fi numită în funcţia de preşedinte al centrului de examinare al Colegiului Tehnic (...)l: (I3): Dacă te duci preşedinte .../(M2); Ce? Da cine-i la bac acolo?/(I3): O să fie un client/(M2): O să ai tu un client? Şi cât pică?/(I3) (neinteligibil deoarece vorbeşte în şoaptă)/(M2): 5.000? De euro? .... Deci mă gândesc să îmi rezolv să mă duc şi pică 5.000 de euro? Da` faci tu lipeala?/...(I3): Plus că îi şi (...) acolo ... Noah, deci asta-ţi spun, du-te la Viteazu’!/(M2): La Viteazu’!/(I3): Patron de blocuri, constructor!/(M2): Patron de blocuri? Constructor? Şi mie îmi pică 5.000? Cât dracu dă ăla dacă mie îmi pică 5.000?/(I3): Nu te interesează.

Curtea a considerat că fapta inculpatului (I3) de a-i promite martorei (M2) suma de 5.000 euro, precum şi alte beneficii materiale ulterioare pentru ca aceasta să facă demersuri pentru a fi numită în funcţia de preşedinte al centrului de examinare al Colegiului Tehnic (...)l şi din această funcţie să asigure copiilor unor cunoştinţe de-ale sale promovarea examenului de bacalaureat, sens în care i-a cerut să-şi exercite influenţa pe care aceasta o avea asupra unui funcţionar din Ministerul Educaţiei care avea atribuţii în desemnarea preşedinţilor la examenul de bacalaureat este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzute de art. 292 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Curtea a apreciat că pedeapsa de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului (I3) pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzute de art. 292 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 este prea mare în raport de criteriile de individualizare la care s-a făcut referire mai sus, de împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta şi de circumstanţele personale ale inculpatului, considerent pentru care a redus-o la 1 an şi 6 luni închisoare, menţinând pedeapsa complementară ce i-a fost aplicată pentru această infracţiune.

De asemenea, Curtea a reţinut că prin apelul declarat parchetul nu a solicitat reformarea hotărârii sub acest aspect.

Constatând că infracţiunile de trafic de influenţă, complicitate la infracţiunea de dare de mită în formă continuată şi cea de cumpărare de influenţă reţinute în sarcina inculpatului (I3) sunt concurente Curtea, în baza art. 38 alin. (1) Cod penal şi art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal a contopit pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 (pentru fapta de la punctul 1 din rechizitoriu) cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 (pentru fapta de la punctul 2 din rechizitoriu), cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 290 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se va adăuga sporul fix şi obligatoriu de 1 an şi 6 luni închisoare [1/3 din 4 ani şi 6 luni (1 an şi 6 luni + 1 an şi 6 luni + 1 an şi 6 luni = 4 ani şi 6 luni)], urmând ca inculpatul (I3) să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Curtea a reţinut, pe de o parte, că în raport de cuantumul pedepsei rezultante nu se poate dispune decât executarea acesteia în regim de detenţie, iar, de pe altă parte, că această modalitate de executare se impune în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului care, în calitatea pe care a avut-o de profesor şi director în sistemul preuniversitar de stat a înţeles să se folosească de aceste funcţii pentru a comite infracţiuni de corupţie, care au fost de natură a aduce atingere prestigiului acestei profesii. Relevant sub acest aspect este faptul că inculpatului i s-a părut normal să comunice care sunt tarifele care s-ar practica în sistem şi să se implice în predarea de bani sau bunuri colegilor săi, în legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestora.

Curtea a constatat ca fiind fondate criticile de nelegalitate formulate prin apelurile declarate de parchet şi de inculpat.

Într-adevăr, instanţa de fond a dispus confiscarea specială de la inculpatul (I3) a sumei 200 euro şi 180 lei (100 euro şi a sumei de 180 de lei reprezentând echivalentul valoric al bunurilor oferite de inculpat profesorului (...), precum şi a sumei de 100 de euro primite de inculpat de la martora (M2) pentru a-şi exercita influenţa asupra profesorilor de la colegiul al cărui director era pentru ca aceştia să-l promoveze semestrul I al anului şcolar pe elevul (E).

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedură penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) şi de inculpatul (I3) împotriva sentinţei penale nr. 93 din 29 iunie 2018 pronunţate de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2016, care a fost desfiinţată în parte şi rejudecând:

În baza art. 386 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei de care a fost acuzată inculpata (I1) din infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) Cod penal în infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) Cod penal, având în vedere calitatea inculpatei de funcționar public în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza finală Cod penal.

În baza art. 289 alin. (1) Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. b) Cod penal şi art. 76 alin. (1) Cod penal a fost condamnată inculpata (I1) la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de luare de mită (punctul 5 din rechizitoriu).

În baza art. 67 alin. (1) şi (2) Cod penal, art. 289 alin. (1) Cod penal şi art. 66 alin. (2) Cod penal i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi pe o perioadă de 1 an: dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a) Cod penal, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. b) Cod penal şi dreptul a exercita activitatea de membru al comisiei de examinare pentru inspecţia specială şi susţinerea lucrării metodico-ştiinţifice pentru obţinerea gradului didactic I, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) Cod penal şi art. 289 alin. (1) Cod penal.

În baza art. 65 Cod penal i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a) Cod penal, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. b) Cod penal şi a dreptului de a exercita activitatea de membru al Comisiei de examinare pentru inspecţia specială şi susţinerea lucrării metodico-ştiinţifice pentru obţinerea gradului didactic I, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) Cod penal.

În baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatei (I1) pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. (1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpata (I1) s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) se va prezenta la Serviciul de Probaţiune (...), la datele fixate de acesta; b) va primi vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) va anunţa, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) va comunica schimbarea locului de muncă; e) va comunica informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpata (I1) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpata (I1) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, la Primăria mun. (...) sau la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) (...).

S-a constatat că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 404 alin. (2) Cod procedură penală i s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 289 alin. (3) Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpata (I1) a echivalentului în lei la cursul Băncii Naționale a României la data plăţii a sumei de 100 euro.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală a fost obligată inculpata (I1) la plata sumei de 1.500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului (aferente fazelor de urmărire penală, cameră preliminară şi judecată).

În baza art. 386 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de care a fost acuzată inculpata (I2) din infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) Cod penal în infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) Cod penal, având în vedere calitatea inculpatei de funcționar public în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza finală Cod penal.

În baza art. 289 alin. (1) Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. b) Cod penal şi art. 76 alin. (1) Cod penal a fost condamnată inculpata (I2) la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de luare de mită (punctul 6 din rechizitoriu).

În baza art. 67 alin. (1) şi (2) Cod penal, art. 289 alin. (1) Cod penal şi art. 66 alin. (2) Cod penal i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi pe o perioadă de 1 an: dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a) Cod penal, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. b) Cod penal şi dreptul a exercita activitatea de membru al Comisiei de examinare pentru inspecţia specială şi susţinerea lucrării metodico-ştiinţifice pentru obţinerea gradului didactic I, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) Cod penal şi art. 289 alin. (1) Cod penal.

În baza art. 65 Cod penal i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a) Cod penal, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. b) Cod penal şi a dreptului de a exercita activitatea de membru al comisiei de examinare pentru inspecţia specială şi susţinerea lucrării metodico-ştiinţifice pentru obţinerea gradului didactic I, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) Cod penal.

În baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatei (I2) pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit potrivit art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. (1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpata (I2) să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) se va prezenta la Serviciul de Probaţiune (...), la datele fixate de acesta; b) va primi vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) va anunţa, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) va comunica schimbarea locului de muncă; e) va comunica informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpata (I2) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

S-a constatat că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 404 alin. (2) Cod procedură penală i s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 289 alin. (3) Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpata (I2) a sumei de 300 lei.

În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală a fost obligată inculpata (I2) la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului (aferente fazelor de urmărire penală, cameră preliminară şi judecată).

S-a descontopit pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului (I3) în pedepsele individuale de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 291 alin. (1) Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 Cod penal şi art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi s-a înlăturat sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 386 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 291 alin. (1) Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 reţinute de Tribunalul (...) în sarcina inculpatului (I3) în două infracţiuni de trafic de influenţă aflate în concurs real, prevăzute de art. 291 alin. (1) Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În baza art. 291 alin. (1) Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnat inculpatul (I3) la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă (punctul 1 din rechizitoriu).

În baza art. 48 Cod penal raportat la art. 290 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) Cod penal, art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 a fost condamnat inculpatul (I3) la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea complicităţii la infracţiunea de dare de mită, în formă continuată (punctele 5 şi 6 din rechizitoriu).

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului (I3) pentru comiterea infracţiunii de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi art. 19 din Legea nr. 682/2002 de la 2 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare (punctul 3 din rechizitoriu) şi s-a menţinut pedeapsa complementară aplicată de Tribunalul (...).

În baza art. 38 alin. (1) Cod penal şi art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul fix şi obligatoriu de 1 an şi 6 luni închisoare [1/3 din 4 ani şi 6 luni (1 an şi 6 luni + 1 an şi 6 luni + 1 an şi 6 luni = 4 ani şi 6 luni)], urmând ca inculpatul (I3) să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (1) Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a) Cod penal şi a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. b) Cod penal pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) Cod penal şi a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. b) Cod penal, care se va executa până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a reformat dispoziţia Tribunalului (...) privind confiscarea specială de la inculpatul (I3) a sumei de 200 euro, în sensul că s-a dispus confiscarea specială a echivalentului în lei a acestei sume, la cursul Băncii Naţionale a României la data plăţii.

S-a majorat cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul (I3) de la 2.000 lei la 7.000 lei (aferent fazelor de urmărire penală, cameră preliminară şi judecată).

În baza art. 217 alin. (7) Cod procedură penală s-a dispus plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 7.000 lei din cauţiunea în cuantum de 50.000 lei consemnată de inculpatul (I3) la (...) Bank – Sucursala (...), potrivit recipisei de consemnare nr. (...)/1, seria TA nr. (...) din 29.07.2014, înregistrată la poziţia nr. (...)/2018 din Registrul de valori al Secţiei penale şi pentru cauze cu minori a Curţii de Apel (...).

În baza art. 217 alin. (6) Cod procedură penală s-a dispus restituirea către inculpatul (I3) a sumei de 43.000 lei (50.000 lei - 7.000 lei) din cauţiunea în cuantum de 50.000 lei consemnată la (...) Bank – Sucursala (...), potrivit recipisei de consemnare nr. (...)/1, seria TA nr. (...) din 29.07.2014, înregistrată la poziţia nr. (...)/2018 din Registrul de valori al Secţiei penale şi pentru cauze cu minori a Curţii de Apel (...).

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apelurile parchetului şi al inculpatului au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Dare de mită

Infracţiuni

Învăţământ

Luare de mită

Trafic de influenţă

Greşita încadrare juridică. Eronata evaluare a tipicităţii obiective a faptei. Nelegalitatea soluţiei dispuse în privinţa cauţiunii

Domenii speta

Spete similare

Decizie - 15.02.2011

Sentinţă penală - 12.12.2017

Sentinţă penală - 20.07.2011

Sentinţă penală - 21.05.2019

Sentinţă penală - 12.10.2016