Revizuire

Prin cererea depusă la Tribunalul Bacău la data 18.06.2020 şi înregistrată la nr. 1310/110/2020, prin apărătorul ales, condamnaţii- revizuenţi  M.G. şi M.O.,  împotriva decizia penală nr. 19/13.01.2020 a  Curţii de Apel Bacău ca instanţă de apel, în dosarul nr.4416/110/2016 

În motivare, au arătat că: “hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstitutională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecintele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronuntate (art. 453 alin. 1 lit. f Cpp).

Totodată, în temeiul art. 460 Cpp, solicităm suspendarea executării hotărârii atacate, până la soluționarea prezentei cereri de revizuire,

În cauză, prin decizia nr. 19/2020 din data de 13.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel BACĂU, ca instanță de apel, în dosarul nr. 4416/110/2016, s-a dispus condamnarea inculpaților M.G. și M.O., exclusiv prin prisma interceptărilor efectuate de către S.R.I., în temeiul art. 139 alin. 3 Cpp;

2.Prin decizia nr. 55 din data de 04.02.2020, pronunțată în dosarul nr. 949D/2018, Curtea Constituțională a României, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.139 alin.(3) teza finală din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului desfășurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr.51/1991 ;

3.Cei doi revizuienți condamnați au ridicat în prezenta cauză excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 139 alin.3 Cpp, formându-se dosarul nr. 905D/2018, prin decizia nr. 168 din data de 26.05.2020, Curtea Constituțională a României a respins ca devenită inadmisibilă excepția formulată.

SITUATIA DE FAPT:

Prin rechizitoriul 142/P/2014 din 22 decembrie 2016 al PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎCCJ DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE Serviciul Teritorial Bacău înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr.4416/110/2016 din 23 decembrie 2016 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatilor:

 M.G., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. 1 C.pen. rap la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal;

 M.O., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. 1 open. rap la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicare; art. 5 alin. 1 Cod penal.

În fapt s-a reținut că: "infracțiunea de cumpărare de influență reținută în sarcina inculpatei M.G. constă în aceea că, în vara anului 2010, împreună cu M.O. și P.O., prin intermediul celui din urmă, i-a promis lui S.A. suma de 500.000 lei pentru a-și folosi influența pe lângă membrii conducerii P. pentru ca aceștia, la rândul lor, să-șj exercite influența asupra primarilor municipiilor Bacău și Oradea, pentru ca aceștia să faciliteze încheierea unor contracte de transport al cărbunelui de către SC C. Bacău și SC E. Oradea SA cu o firmă controlată de P.O. Din această sumă, S.A. a primit efectiv suma de 210.000 lei în luna septembrie 2010, în patru tranșe.

Infracțiunea de cumpărare de influență pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.O., constă în aceea că, în vara anului 2010, împreună cu M.G. și P.O., prin intermediul celui din urmă, i-a promis lui S.A. suma de 500.000 lei pentru ași folosi influența pe lângă membrii conducerii P. pentru ca aceștia, la rândul lor, să-și exercite influența asupra primarilor municipiilor Bacău și Oradea pentru ca aceștia să faciliteze încheierea unor contracte de transport al cărbunelui de către SC C. Bacău și SC E. Oradea SA cu o firmă controlată de P.O.”.

Prin sentința penală nr. 221/D/2018 din data de 21.06.2018, Tribunalul Bacău, Secția Penală a dispus: " I. Condamnă pe inculpata M.G., fostă C. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de CUMPĂRARE de INFLUENTĂ prev. de art. 6/1 din Lg. 78/2000, modificată prin Lg. 161/2003, cu aplicarea art 5 cod pena/ (fapta din septembrie 2010).

Interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de an. 64 lit. a teza a II-a și /it, b din codul pena/ din 1969, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 din codul pena/ din 1969.

În baza art. 181 cod pena/ din 1969,dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale,

În baza artă 82 cod penal din 1969,stabi/ește durata termenului de încercare de 4 ani, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Atrage atenția inculpatei asupra conținutului an, 83 cod penal din 1969.

În baza an. 71 alin. 5 cod penal din 1969, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării pedepsei principale.

II. Condamnă pe inculpatul M.O. cetățean român, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de CUMPĂRARE de INFLUENȚĂ, prev. de art.26 cod penal din 1969 raportat Ia art. 6/1 alin, 1 din Lg. 78/2000, modificată prin Lg, 161/2003, cu aplicarea art 5 cod pena/ (fapta din septembrie 2010).

Interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiu/ drepturilor prev. de art. 64 lit a teza II și lit. b din codul penal din 1969, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 cod penal din 1969.

În baza art. 86/1 cod penal din 1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 86/2 cod penal din 1969,stabilește durata termenului de încercare de 5 ani, care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri

Prin decizia penală nr, 19/2020 din data de 13 Ianuarie 2020, Curtea de Apel Bacău, Sectia penală " admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte De Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr, 221/D/2018 din

21.06.2018 a Tribunalului Bacău, în dosarul nr. 4416/110/2016.

Desființează în parte, sentința penală apelată, și, în rejudecare:

Majorează pedeapsa la care a fost condamnată inculpata M.G., de la 2 ani închisoare, la 3 ani închisoare.

 Înlătură dispozițiile 81 Cod Penal din 1969 și următoarele și art 71 alin. 5 Cod Penal din 1969 privind suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii în ce o privește pe inculpata M.G. și dispune executarea efectivă a pedepsei de 3 ani închisoare și a pedepsei accesorii.

În baza art. 386 cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor supuse judecății, în ceea ce privește pe inculpatul M.O., din art. 292 alin. f Noul Cod Penal, raportat la art. 6 din Lg. 78/2000, cu aplicarea art. 5 cod penal, în art. 61 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr 161/2003, cu aplicarea art. 5 Nou/ Cod Penal.

În temeiul art 61 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, modificată prin Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art 5 Noul Cod Penal, condamnă pe inculpatul M.O., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență,

Înlătură dispozițiile 861 Cod Pena/ din 1969 și următoarele privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și accesorii în ce îl privește pe inculpatul M.O. și dispune executarea efectivă a pedepsei de 3 ani închisoare și a pedepsei accesorii.

În baza art. 421 pct 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații M.O. și M.G. împotriva sentinței penale nr. 221/D/2018 din 2106.2018 a Tribunalului Bacău, în dosarul nn 4416/110/2016.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii, ".

CONCLUZIILE APĂRĂRII:

A.Admisibilitatea în principiu:

Vă solicităm să constatați că prezenta cerere de revizuire este admisibilă în principiu, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, întemeiată pe motivele strict și limitativ reglementate la art. 453 alin. 1 lit. f Cpp, fiind întrunite condițiile art. 459 alin.3 Cpp.

B.Considerente de fond:

Conform art. 453 alin. 1 lit. f "revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate".

Curtea de Apel Bacău a pronunțat o hotărâre de condamnare a revizuienților condamnați M.G. și M.O., în mod definitoriu, prin raportare la interceptările efectuate în cauză (invocând drept temei legal dispozițiile art. 139 alin. 3 Cpp), în baza mandatelor de interceptare pe siguranță națională mandatele nr. 002522/13 mai 2010, 002522/4 iunie 2010, 005056/14 septembrie 2010 și 006360/16 noiembrie 2010, celelalte probe administrate (declarații de inculpați/martori înscrisuri) nerelevând per se o activitate infracțională a acestora.

Elocvent este răspunsul DNA-Serviciul Teritorial Bacău depus în fața Tribunalului Bacău, Secția Penală la termenul de judecată din data de 15 mai 2018 care arată expresis verbis "convorbirile și comunicările interceptate în baza unor mandate de siguranță națională aceste informații au fost depuse la dosarul cauzei în baza dispozițiilor artă 139 alin. 3 Cpp

În lumina deciziei Curții Constituționale nr, 55 din data de 04.02.2020, care are aplicabilitate directă în prezenta cauză (fiind o decizie de admitere} excepțiile având același obiect, cu termen de judecată stabilit ulterior deciziei inițiale, vor fi respinse drept rămase fără obiect) apărarea, analizând hotărărea pronunțată, apreciază că probele constând în interceptările telefonice, menționate anterior, au fundamentat soluția de condamnare a celor doi revizuienți condamnați.

Conform doctrinei recente "Ghid de admisibilitate la Curtea Constitutională a României" — T.T., M.S., editura Hamangiu 2016 fila 65 "se poate întâmpla însă ca admiterea unei excepții de neconstituționalitate să intervină într-o altă cauză, ulterior sesizării Curții Constituționale, caz în care excepția de neconstituționalitate va fi respinsă ca devenită inadmisibilă".

Prin decizia 126/2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (2) lit. d), art. 452 alin. (1), art. 453 alin. (1) lit. f), precum și ale art. 459 alin. (2) din Codul de procedură penală, CCR a stabilit la paragraful 33 "așadar, Curtea reține că o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care a invocat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine și stabilitate juridică ”.

 În acest sens, facem trimitere la motivarea soluției de condamnare, completul de judecată acordând o importanță deosebită interceptărilor telefonice, în cuprinsul filelor 6-11 fiind reluată transcrierea convorbirilor telefonice purtate de către M.G. și M.O.

Prin decizia nr.55 din 4 februarie 2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 139 alin-(3) teza finală din Codul de procedură penală și ale art alin(l) litd) din Legea nr.51/1991 privind securitatea națională a României, Curtea Constituțională a României a stabilit că: "55 Așa fiind, Curtea constată că reglementarea posibilităţii conferirii calității de mijloc de probă înregistrărilor ce rezultă din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului nu este însotită de un ansamblu de norme care să permită contestarea legalității acestora în condiții de efectivitate. Prin simpla reglementare a posibilității conferirii calității de mijloc de probă acestor înregistrări, fără crearea cadrului adecvat care să confere posibilitatea contestării legalității acestora, legiuitorul a legiferat fără a respecta cerințele de claritate și previzibilitate,

56. Or, lipsa de claritate și previzibilitate a cadrului normativ incident în materia contestării legalității înregistrărilor mijloc de probă ce rezultă din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți fundamentale ale omului, folosite în procesul penal, determină, în fapt, realizarea unui control forma/ și lipsit de efectivitate, cu consecința încălcării drepturilor și a libertăților fundamentale prevăzute de Constituție. Or, conferirea calității de mijloc de probă în procesul penal anumitor elemente este intrinsec legată de crearea cadrului adecvat care să confere posibilitatea contestării legalității acestora.

57 Astfel, conferirea calității de mijloc de probă în procesul penal înregistrărilor rezultate în urma desfășurării activității specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau a/ unor libertăți fundamentale ale omului, în temeiul Legii nr.51/f99f, se poate realiza numai în măsura în care această reglementare este însoțită de o procedură clară și explicită referitoare la verificarea legalității acestui

58.Curtea, prin Decizia nr. 72 din 29 ianuarie 2019, precizată, a constatat că normele legale care privesc procesul pena/ trebuie să fie clare, precise și previzibile, ceea ce presupune, printre altele, și obligația legiuitorului de a reglementa un cadru normativ coerent în care normele edictate să se completeze și să se dezvolte reciproc într-un mod armonios, fără a crea antinomii între actul normativ care constituie sediul genera/ a/ materiei și cele care reglementează aspecte particulare sau speciale ale acesteia Prin urmare, aceste din urmă acte normative trebuie să se coroboreze cu Codul de procedură penală, să se integreze în mod organic în concepția de ansamblu a acestuia și să detalieze prevederile procedural pena ex

59.Totodată, Curtea, prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr.566 din 17 iulie 2017, a constatat că reglementarea competențelor organelor judiciare reprezintă un element esențial ce decurge din principiul legalității, principiu ce constituie o componentă a statului de drept. Aceasta, deoarece o regulă esențială a statului de drept este aceea că atribuțiile/competențele autorităților sunt definite prin lege. Principiul legalității presupune, în principal, că organele judiciare acționează în baza competenței pe care legiuitorul le-a conferit-o, iar, subsecvent, presupune că acestea trebuie să respecte atât dispozițiile de drept substanțial, cât și pe cele de drept procedural incidente. Pe de altă parte, în ceea ce privește legiuitorul, principiul legalității - componentă a statului de drept - îl obligă pe acesta să reglementeze în mod clar competența organelor judiciare. În acest sens, Curtea a statuat că legea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrariului (Decizia nr.348 din 17 iunie 2014 publicată în Monitorul Oficial a/ României, Partea l, nr.529 din 16 iulie 2014} paragraful 17).

60, Așa fiind, Curtea constată că legiuitorul nu a reglementat un cadru clar, coerent și previzibil aplicabil în cazul contestării legalității mijloacelor de probă obținute potrivit Legii nr. 51/1991. Or, lipsa de claritate și previzibilitate a procedurii contestării legalității administrării probelor determină lipsa de eficiență a acesteia cu consecințe în planul respectării accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil.

În mod evident, consecințele încălcării dispoziției constituționale (liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil) continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În atare condiții, se impune admiterea cererii de revizuire din moment ce soluția de condamnare s-a întemeiat pe probe obținute în mod nelegal.”

Pentru soluţionarea cererii s-a  ataşat dosarul nr.  4461//110/2016 al Tribunalului Bacău în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 221/D/2018 din 21-06.2018, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 19/13.01.2020 a Curţii de Apel Bacău.

Prin încheierea din 04.08.2020, Tribunalul Bacău a admis în principiu cererea de revizuire formulată de cei doi revizuenţi, împotriva sentinţei penale nr. 221/D/2018 din 21.06.2018 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 4416/110/2016, definitivă prin decizia penală nr. 19/13.01.2020 a Curţii de Apel Bacău.

În continuare s-a acordat termen pentru judecarea în fond a cererii de revizuire.

Legal citaţi , revizuenţii au fost prezenţi în faţa instanţei, prin videoconferinţele realizate simultan cu Penitenciarul Târgşor şi Vaslui, fiind prezent şi  apărătorul ales.

Acesta a solicitat: „arată că cererea de revizuire este întemeiată şi apreciază că, excluzând din cadrul materialului probator interceptările care au stat la baza condamnării, urmează a se analiza dacă declaraţiile de martori şi înscrisurile existente sunt apte să ducă la o soluţie de condamnare.

Precizează că atât sentinţa de condamnare cât şi decizia de condamnare, s-au întemeiat în proporţie covârşitoare pe interceptările telefonice, şi, analizând celelalte probe de la dosarul cauzei, acestea nu pot susţine o soluţie de condamnare. Arată că singura probă care ar putea fi folosită este declaraţia martorului denunţător P.O., însă, aceasta nu se coroborează cu alte probe.

Precizează că există o decizie a CCR, în care s-a arătat clar că, dacă martorii denunţători au un interes în cauză, sau dacă îşi creează o situaţie favorabilă în alte dosare, aceste mijloace de probă trebuie privite cu circumspecţie de către judecător şi trebuie să se coroboreze în mod obligatoriu cu alte mijloace de probă.

Apreciază astfel că martorul denunţător din prezenta cauză, şi-a creat o situaţie favorabilă în dosarele penale pe care le avea. De asemenea, arată că aspectele arătate de către martorul denunţător sunt neadevărate.

Raportat la dispoziţiile CPP, arată că o soluţie de condamnare se pronunţă doar dacă se stabileşte dincolo de orice îndoială rezonabilă  că inculpatul a săvârşit fapta. Arată că există astfel o certitudine în prezenta cauză, că inculpaţii nu au săvârşit fapta.

De asemenea, precizează că actualul Cod penal impune ca o condiţie de tipicitate a faptei, promisiunea că se va interveni pe lângă un funcţionar, promisiune care trebuie să fie explicită, astfel încât să se poată tragă concluzia că se va interveni pe lângă acest funcţionar. Arată că acest lucru nu rezultă din nicio probă administrată în prezenta cauză şi, fiind vorba despre o condiţie de tipicitate, infracţiunea nu există, astfel încât se impune achitarea în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza I, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.

Totodată, arată că inculpatul M.O. nu are nicio legătură cu prezenta cauză, având în vedere că prin simplul fapt că acesta discută cu soţia acestuia, nu este suficient, voinţa infracţională trebuind a fi intenţionată, iar fapta trebuie săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Precizează că infracţiunea de cumpărare de influenţă ar trebui dovedită şi prin prisma interesului sau a obţinerii unui folos. Arată că nu s-a dovedit că martorul denunţător a îndeplinit servicii pentru cei doi condamnaţi, însă acest lucru nu rezultă. De asemenea, arată că ordinele de plată au fost declarate legale, DNA dispunând clasarea cu privire la acestea, fiind vorba despre plăţi efectuate legal.

Raportat la înscrisurile de la dosar şi la declaraţiile martorilor, apreciază că soluţia care se impune este cea de achitare. Precizează că nu se pot aduna anumite indicii, fără a arăta proba concretă care s-ar încadra din perspectiva acţiunii penale, iar faptul că s-ar fi trimis un fax de la sediul societăţii, nu prezintă relevanţă infracţională şi nu demonstrează că inculpatul ar fi săvârşit fapta de cumpărare de influenţă.

Instanţa, la termenul de judecată din 24.09.2020,  a admis solicitările revizuenţilor şi a dispus înlăturarea convorbirilor telefonice interceptate în baza Mandatelor date de ICCJ – Secţia Penală care autorizează SRI de interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice, prin Mandate care se regăsesc la filele 225-361 dosar urmărire penală, aşa cum s-a dispus prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 55//04.02.2020 şi respectiv, indirect, prin  Decizia nr. 168/26.05.2020 asupra căreia s-a pronunţat Curtea Constituţională, în cauza dedusă judecăţii, în dosarul nr.  4461//110/2016 al Tribunalului Bacău în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 221/D/2018 din 21-06.2018, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 19/13.01.2020 a Curţii de Apel Bacău.

La acelaşi termen de judecată, instanţa a respins solicitarea revizuienţilor de readministrare a probatoriului efectuat în primul ciclu procesual, considerând că nu este necesar şi util pentru soluţionarea cererii, instanţa având posibilitatea şi nu obligaţia readminsitrării probatoriului, aşa după cum  arată art. 461 alin.2 C.pr.pen. Instanţa a respins solicitarea inculpaţilor prin care aceştia au dorită să dea declaraţie în cauză, tocmai motivat de faptul că a respins solicitarea de refacere a cercetării judecătoreşti.

Apărătorul ales al revizuienţilor a solicitat: „se impune înlăturarea interceptărilor de la dosarul cauzei, având în vedere că acestea sunt lovite de nulitate absolută, sancţiune ce poate fi constată în orice stadiu al procesului penal, având efect radiant şi putând fi excluse în orice etapă, inclusiv în apel.

Precizează că CCR  a arătat că efectele se aplică în cauzele pendinte şi, cu atât mai mult, revizuenţii au solicitat excluderea interceptărilor încă din procedura camerei preliminare, însă, la acel moment nu exista o decizie a CCR. Arată că în acest caz, legiuitorul a impus ca excepţia să fie formulată înainte de publicarea in M.Of a deciziei prin care s-a declarat neconstituţional un anumit articol.

Arată astfel că interceptările sunt lovite de nulitate absolută, fiind efectuate de un organ necompetent şi pot fi excluse oricând.

În ceea ce priveşte readministrarea probatoriului, apreciază că, pentru a se pronunţa o soluţie echitabilă, instanţa trebuie să perceapă „ex propriis sensibus” declaraţiile martorilor audiaţi, existând în acest sens practică judiciară a CtEDO.”

Reprezentantul parchetului a arătat că: „în ceea ce priveşte solicitarea de excludere a probelor constând în înregistrări ale convorbirilor telefonice rezultate din exploatarea mandatelor de siguranţă naţională, solicită respingerea acesteia. Arată că revizuenţii din prezenta cauză au invocat neconstituţionalitatea prevederilor art. 139 alin. 3 CPP în cursul judecăţii, şi nu în procedura de cameră preliminară, fiind constatată în mod definitiv şi cu autoritate de lucru judecat legalitatea administrării probelor şi, raportat la faptul că deciziile CCR produc efecte doar pentru viitor, apreciază că la data administrării mijloacelor de probă contestate şi care se cer a fi excluse, au fost respectate de către procuror, toate normele legale în vigoare la acel moment, astfel încât nu se impun a fi înlăturate din dosar, chiar şi în ipoteza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate invocate de către inculpaţi, a prevederilor art. 139 alin. 3 teza a II a CPP.

Precizează că art. 453 alin.1 lit. f CPP prevede cazul de revizuire, atunci când hotărârea s-a bazat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională, după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se  producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Arată că acest articol nu distinge asupra momentului la care poate fi invocată excepţia de neconstituţionalitate, însă, raportat la principiile de aplicare a legi penale în timp şi la faptul că acestea nu produc efecte pentru trecut ci doar pentru viitor, consideră că are importanţă juridică momentul ridicării excepţiei de revizuenţi.

Precizează că separarea funcţiilor judiciare prevăzută de art. 3 CPP şi aplicarea Legii penale în timp, sunt principii care nu pot fi ignorate în aprecierea cererii formulate de revizuenţi, aceea de excludere a probelor.

În ceea ce priveşte cererea de readministare a probatoriului şi de reaudiere a martorilor, solicită respingerea acesteia ca nefondată, având în vedere temeiul revizuirii, respectiv  art. 453 alin.1 lit. f CPP, arătând că instanţa doar dacă găseşte necesar poate reaudia probele administrate în cursul primei judecăţi. Precizează că acest lucru nu se impune în prezenta cauză, nefiind vorba despre fapta sau împrejurări noi, sau despre declaraţia unui martor care să fi săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă, sau de un înscris care să fie declarat fals.

Arată că declaraţiile martorilor există la dosarul de fond şi la dosarul de apel şi nu este necesar a fi readminstrate în această cale extraordinară de atac.”

La dosar, atât revizuenţii cât şi procurorul au depus concluzii scrise.

În cuprinsul lor, revizuenţii au arătat faptul că, „“Raportat la faptul că în prezenta cauză interceptările telefonice au fost excluse din cadrul materialului probator, probele invocate de către acuzare în susținerea soluției de condamnare sunt declarațiile de martor și înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Analizând declarațiile martorilor (P.O., S.R., B.I., Ş.A.) se poate lesne observa că singura declarație care relevă o potențială activitate infracțională în sarcina celor doi revizuienţi condamnați este cea a martorului denunțător P.O.

Din perspectiva declarației dată de către martorul denunțător, facem trimitere la decizia CCR nr. 59/2019 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin, (3) din Codul de procedură penală raportat la art. 2 lit, a) pct. 1 și art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 639 din 01 august 2019 prin ca re s-a stabilit că "48. În acest din urmă caz, Curtea distinge două situații, după cum există sau nu există un interes în obținerea unui beneficiu din perspectiva tragerii acestora la răspundere penală.

Astfel, În cazul în care denunţătorul nu are niciun beneficiu din perspectiva tragerii sale Ia răspundere penală, declarația sa dată în calitate de martor este comparabilă, din perspectivă procesuală} cu declarația oricărui alt martor, beneficiind de același tratament

În cazul în care denunțătorul are un beneficiu din perspectiva tragerii sale la răspundere penală, fiind interesat de satisfacerea propriilor interese, apare că, din această perspectivă, poziția sa se aseamănă într-o oarecare măsură cu cea a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente. Referitor la aceștia din urmă, s-a precizat că, fiind interesați în proces, aceștia acționează pentru apărarea intereselor lor legitime; ca urmare, declarațiile lor în legătură cu cauza în care au calitate procesuală principală sunt, de principiu, concentrate în susținerea poziției pe care o au, ceea ce îi poate determina să facă declarații necorespunzătoare adevărului (sublin)".

Faptul că martorul denunțător P.O. a avut un beneficiu în urma denunțurilor formulate, rezultă în mod explicit din cuprinsul deciziei nr. 1390/2016 din data de 16.12.2016 a Curții de Apel Bacău, Secția Penală: "descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în pedepsele componente aplicată inculpatului P.O.. Reține aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru fiecare dintre faptele imputate inculpatului (sublin). Reduce pedeapsa aplicată inculpatului P.O. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 244 alin. (1), (2) C.p., cu aplicarea art 5 Cp. și 35 C.p. ( fapta din lunile mai - iunie 2008) de la 2 ani închisoare la 1 an și 6 luni închisoare. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului P.O. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C.p., cu aplicarea art. 5 C.p. ( faptă din mai - iunie 2008) de la 2 ani închisoare la 6 luni închisoare. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului P.O. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev de art. 322 alin. (1) C.p., cu aplicarea art. 5 C.p. și art. 35 C.p. ( fapte din mai -ș iunie 2008) de la 2 ani închisoare la 4 luni închisoare, În baza art. 39 alin. (1) lit. b din Cp. contopește pedepsele principale de mai sus astfel cum au fost reduse, cu pedeapsa de 3 ani închisoare indicată la punctul VII lit.d din sentința atacată, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani, pe care o sporește cu 9 luni și 10 zile (1/3 din totalul celorlalte pedepse de 2 ani și 4 luni închisoare). Pedeapsă de executat pentru inculpatul P.O.: 3 ani, 9 luni și 10 zile închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a, b, g din C.p”.

Astfel, declarația acestuia trebuie privită cu circumspecție, fiind dată în mod evident, pentru a-și crea o situație favorabilă în propriul dosar. Cu atât mai mult, declarația acestuia nu se coroborează cu un alt mijloc de probă administrat în cauză.

Nu în ultimul rând, trebuie menționat faptul că denunțul inițial formulat de către către P.O. nu îi vizează pe revizuienții condamnați M.G. si M.O.

Din perspectiva înscrisurilor prezentate drept incriminatoare de către Parchet și anume cele două ordine de plată și fax-ul privind adresa nr. 1301/06.09.2010 menționăm că acestea nu au nicio valență infracțională.

Oportunitatea efectuării plăților era stabilită de către directorul general ai instituției, directorul economic efectua plata în urma instrucțiunilor primite și ulterior îndeplinirii condițiilor de legalitate a plății.

Esențial este că în perioada ordonanțării plăților 5-7 septembrie 2010, M.G. nu se afla la serviciu fiind în învoire plătită, astfel cum rezultă din cuprinsul documentelor depuse la dosarul cauzei. De asemenea, aceste contracte si tranzacții au făcut obiectul unor controale efectuate de către autoritățile abilitate (Curtea de Conturi), nefiind constatate nereguli.

Cu atât mai mult, prin ordonanța de clasare din data de 18 decembrie 2015 pronunțată în dosarul nr. 116/P/2011 DNA Serviciul Teritorial Bacău a stabilit că: "din actele de urmărire penală efectuate a rezultat că între SC C. SA și SC L.I. SRL au fost încheiate următoarele contracte: Contract nr, 4214/1908,2009 privind livrarea și transportul a 100.000 tone cărbune energetic, în valoare totală de 12 705000 lei fără TVA; Contract nr. 4905/14.05.2010 privind transportul a 45000 tone cărbune energetic, în valoare totală de 2 790.000 lei tara TVA; Contract nr. 4921/02.06.2010 privind transportul a 20.000 tone cărbune energetic, în valoare totală de 860.000 lei fără TVA;

Totodată, între SC C. SA Bacău și SC P.S.T. SRL au  fost încheiate următoarele contracte:

Contract nr. 5466/29-062011 privind transportul a 18.500 tone cărbune energetic, în valoare totală de 958.300 lei fără TVA, modificat prin actul adiționa/ nr. 1/29.09.201 f, obiectul contractului devenind transportul a 23 000 tone cărbune energetic, în valoare totală de 1228300 lei fără TVA;

Din analiza tuturor documentelor privitoare Ia încheierea și derularea acestor contracte nu au rezultat indicii cu privire la nerespectarea dispozițiilor legale în materie(sublin), scopul încheierii acestor contracte de către C. Bacău fiind acela de a asigura necesarul consumului de cărbune energetic necesar producerii de agent termic destinat populației pe  timp de iarnă, S-a procedat la încheierea acestor contracte cu societăti comerciale deoarece SC C. SA Bacău înregistra datorii foarte mari către operatorul de transport C.M.SA astfel încât nu putea fi încheiat și derulat un contract între cele două societăti.

Din perpectiva fax-ului privind adresa nr. 1301/06.09.2010 ce se presupune că a fost trimis de la sediul W.G. SRL, menționăm faptul că presupunerea Parchetului conform căreia numărul de fax de la care a fost transmisă adresa aparține SC W.G. SRL este neveridică, Acestă informație Parchetul a obținut-o dintr-o sursă neautorizată (www.cinesuna.ro) cu toată că la dosarul cauzei există o adresă emisă de către O.R.C. care atestă că numărul de fax al societătii W.G. SRL nu este cel incriminat de către DNA.

De asemenea, trebuie menționat, din perspectiva întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență faptul că S.R. și B.I. funcționarii asupra cărora Ş.A. ar fi trebuit să își trafice influența, nu aveau printre atribuțiile de serviciu încheierea de contracte cu C. Bacău.

Apărarea apreciază că trebuie făcută o analiză a infracțiunii de cumpărare de influență prin raportare la aplicarea legii penale mai favorabile.

Conform art. 292 Cp, promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Conform art. 6 1 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de corupție, promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani

Față de reglementarea anterioară, care din perspectiva apărării este mai favorabilă, legiuitorul a prevăzut forme alternative extinse de săvârșire a fapte.

Cu toate acestea, arătăm că voința leguitorului a fost expresă în sensul în care banii sau celelalte foloase să fie oferite direct traficantului de influentă sau altei persoane însă tot în folosul traficantului de influentă (rudă, prieten,etc.). Vechea reglementarea nu prevedea această posibilitate de săvârșire a faptei.

De asemenea, promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect presupune săvârșirea faptei personal sau printr-un intermediar.

Ambele situații nu sunt aplicabile în prezenta cauză din moment ce P.O. a lua direct legătura cu Ş.A. (care se cunoșteau), iar interesul unui potențial trafic de influență era exclusiv în interesul acestuia (M.G. și M.O. nu aveau nicio calitate în cadrul societăților beneficiare).

Admițând chiar și ipoteza conform căreia M.G. și M.O. ar fi avut cunoștință despre activitatea infracțională desfășurată de către P.O., nu se poate reține în sarcina acestora săvârsirea vreunei fapte de natură penală, neavând obligație de denunțare a infracțiunii.

Este absurd să admitem ipoteza conform căreia M.G. și M.O. au cumpărat influență de la Ş.A. cu banii lui P.O. și în interesul societăților lui P.O..

În mod evident, fie că o face direct sau indirect, o persoană cumpără influență având un interes propriu în niciun caz dezinteresat.

Față de toate cele prezentate anterior, în temeiul art. 396 alin. 5 C.p.p. raportat la art. 17 alin. 2 C.p cu trimitere la art. 16 alin. 1 lit. b) teza întâi C.p.p., vă solicităm, în mod respectuos, să dispuneți achitarea revizuienților condamnați M.G. și M.O., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.”

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că, “hotărârea de condamnare a inculpaților nu s-a bazat exclusiv pe prevederile articolului declarat neconstitutional, respectiv art. 139 alin. 3 Cod procedură penală, probele constând în înregistrări ale convorbirilor telefonice rezultate din exploatarea mandatelor de sigurantă emise de Inalta Curte de Casație si Justiție nefiind singurele care să conducă la aceasta.

Prin rechizitoriul 142/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1.M.G. pentru comiterea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. I C.pen. rap la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. I Cod penal constând în aceea că, în vara anului 2010  împreună cu M.O. și P.O., prin intermediul celui din urmă, i-a promis lui S.A. suma de 500.000 lei pentru a-și folosi influența pe lângă membri ai conducerii P. pentru ca aceștia, la rândul lor, să-și exercite influența asupra primarilor municipiilor Bacău și Oradea pentru ca aceștia să faciliteze încheierea unor contracte de transport al cărbunelui de către SC C. Bacău și SC E. Oradea SA cu o firmă controlată de P.O.

Din această sumă, S.A. a primit efectiv suma de 210.000 lei în luna septembrie 2010, în patru tranșe.

2.M.O. — pentru comiterea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. I C.pen. rap la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal constând în aceea că, în vara anului 2010, împreună cu M.G. și P.O., prin intermediul celui din urmă, i-a promis lui S.A. suma de 500.000 lei pentru a-și folosi influența pe lângă membri ai conducerii P. pentru ca aceștia, la rândul lor, să-și exercite influența asupra primarilor municipiilor Bacău și Oradea pentru ca aceștia să faciliteze încheierea unor contracte de transport al cărbunelui de către SC C. Bacău și SC E. Oradea SA cu o firmă controlată de P.O.

Din această sumă, S.A. a primit efectiv suma de 210.000 lei în luna septembrie 2010, în patru tranșe.

Apreciem că promisiunea sumei de 500.0001ei coinculpatului Ş.A. prin intermediul numitului P.O. rezultă fără putință de tăgadă din coroborarea probatoriului administrat în cauză, respectiv din coroborarea denunțului și declarației de martor date de numitul P.O. cu celelalte mijloace de probă — înscrisuri ce fac dovada relațiilor contractuale între C. și societăţile administrate de P.O., extrasele de cont ce fac dovada viramentelor sumelor de bani — obiect al cumpărării de influență- de la CET către firma controlată de P. și M.O. și apoi către firma controlată de Ş.A.

Susținerile denunțătorului P.O. sub aspectul promisiunii unei sume de bani ca element material al infracțiunii (sub aspectul laturii obiective) se coroborează cu înscrisurile de la dosar.

Martorul S.R. confirmă că Ş.A. a încercat să discute cu el în legătură cu transportul cărbunelui pentru C. Bacău, la fel și martorul B.I., primarul municipiului Oradea a confirmat că Ş. a luat legătura și i-a spus de ofertă.

Din extrasele conturilor bancare ale SC P.S.T. SRL reiese că în data de 6.09.2010 a fost încasată de la SC C. SA Bacău suma de 100.000 de lei din care 90.000 de lei a fost virată în contul SC A. SRL iar 10.000 de lei au fost retrași în numerar de M.C. În data de 7.09.2010, tot de la SC C. SA Bacău a fost încasată suma de 150.000 de lei din care 100.000 lei au fost virati în contul SC A. SRL iar 49.500 lei au fost retrași de M.C. în numerar.

În data de 28.09.2010, din contul SC P.S.T. SRL este virată suma de 10.000 de lei în contul SC A. SRL.

Potrivit relațiilor comunicate de G.A., lichidator judiciar al SC A. SRL, în luna septembrie 2010 nu există emisă nicio factură fiscală către SC P.S.T. SRL Bacău, deși în contabilitate se regăsesc încasările de la această societate.

Cu privire la plățile efectuate de SC C. SA Bacău rezultă din înscrisuri că SC L.I. SRL a emis adresa înregistrată la debitor sub numărul 1301 din 06.09.2010 prin care solicita ca suma de 300.000 de lei datorată în baza contractului să fie plătită către SC P.S.T. SRL.

SC E. Oradea SA a comunicat că, în data de 8.11.2011 a fost înregistrată la societate oferta SC T.S.T. SRL din data de 4.11.2010 privind efectuarea transportului de cărbune, în aceeași zi fiind comunicat și răspunsul în sensul că acest serviciu a fost deja contractat.

De asemenea, nu poate fi înlăturată ca probă declarația de martor a lui P.O., deoarece potrivit dispozițiilor codului de procedură penală, nu există incompatibilitate între aceste calități de martor și denunțător.

In consecință coroborând probatoriul administrat, respectiv viramentele bancare între C. Bacău și SC P.T., respectiv P.T. și A. — fără existența unor contracte sau facturi între aceste societăti (plăți nedatorate) cu declarațiile martorului denunțător P.O., declarația martorilor S.R. și B.I. apreciem că faptele reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare al instanței au fost dovedite.

Prin urmare, solicităm să constatați că faptele reținute în sarcina inculpaților realizează elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, că mijloacele de probă administrate, chiar în condițiile excluderii înregistrărilor convorbirilor telefonice rezultate din exploatarea mandatelor de siguranță emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, dovedesc pe deplin comiterea faptelor de către inculpați și vinovăția acestora cu forma prevăzută de lege.

Solicitarea de achitare a inculpaților și în calea extraordinară de atac a revizuirii este nefondată.

Tribunalul Bacău în mod temeinic și legal a reținut și motivat că fapta inculpaților există, a fost dovedită și a dispus condamnarea.

Am expus mai sus de ce această soluție trebuie menținută chiar și în situația în care se face abstracție de mijloacele de probă constând în înregistrările convorbirilor telefonice rezultate din exploatarea mandatelor de siguranță emise de Inalta Curte de Casație și Justitie.

Inculpații solicită achitarea în baza art. 16 lit. a) sau c) Cod procedură penală, susținând în esență că fapta nu există, că acuzarea s-a bazat pe denunțul interesat al martorului P.O., care nu poate fi credibil, în condițiile în care acesta avea un interes față de propria persoană și dorea aplicarea prevederilor art. 19.

Împrejurarea că denunțătorul P.O. a executat o pedeapsă dispusă într-o altă cauză, având ca obiect o altă infracțiune de corupție și deci avea interes în cooperarea cu organele judiciare în scopul reducerii pedepsei, nu alterează conținutul denunțului din prezenta cauză, mai ales că declarațiilor martorului denunțător se coroborează cu restul probatoriului administrat și în plus declarațiile martorilor audiați în apărare de instanță nu au modificat starea de fapt din dosar.

Cu privire la lipsa tipicității infracțiunii pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, argumentele invocate în susținerea acesteia nu au nicio bază legală.

 Acțiunile lor se circumscriu conținutului juridic și constitutiv al infracțiunii de cumpărare de influență pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel, în vara anului 2010, cei doi inculpați și P.O., prin intermediul celui din urmă, i-au promis lui S.A. suma de 500.000 lei pentru a-și folosi influența pe lângă membri ai conducerii P. pentru ca aceștia, la rândul lor, să-și exercite influența asupra primarilor municipiilor Bacău și Oradea pentru ca aceștia să faciliteze încheierea unor contracte de transport al cărbunelui de către SC C. Bacău și SC E. Oradea SA cu o firmă controlată de P.O.

Din această sumă, S.A. a primit efectiv suma de 210.000 lei în luna septembrie 2010, în patru tranșe.

 Astfel, în susținerea afirmațiilor, inculpatul Ş.A. a invocat influența, directă pe lângă membri ai conducerii P. pentru ca aceștia, la rândul lor, să-și exercite influența asupra primarilor municipiilor Bacău și Oradea pentru ca aceștia să faciliteze încheierea unor contracte de transport al cărbunelui.

Indicarea numelui, a calității și a competenței funcționarului asupra căruia pretindea că are influență sunt suficiente pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic de influență și corelativ a infracțiunii de cumpărare de influență.

Cerințele legii cu privire la conținutul constitutiv ale infracțiunii de trafic de influență sunt îndeplinite si prin prisma atribuțiilor de serviciu ale funcționarului pe lângă care s-a promis intervenția. Astfel, primarii municipiilor Bacău și Oradea aveau ca atribuțiuni îndeplinirea actului promis de către inculpat martorului denunțător P.O. și chiar a luat legătura cu aceștia.

Influența pe care inculpatul Ş.A. a lăsat să se creadă că o are asupra primarilor municipiilor Bacău și Oradea a fost motivul determinant pentru care P.O. a fost de acord cu solicitarea de remitere a sumei de 210.000 lei.

Deși nu există probe în cauză pentru demonstrarea vreunei intervenții a inculpatului pe lângă primarii municipiilor Bacău și Oradea, din declarațiile martorilor P.O. coroborate cu declarațiile martorilor S.R. și B.I. rezultă că o promisiune de influențare din partea lui Ş.A. era perfect credibilă.

Și practica ICCJ este în acest sens. În decizia 434/A din 14.12.2017 se arată că pentru existența infracțiunii de trafic de influență nu interesează dacă intervenția promisă de autorul faptei s-a realizat sau nu și nici dacă aceasta privește o acțiune licită sau ilicită a funcționarului vizat prin săvârșirea infracțiunii.

Totodată, nu are relevanță dacă ulterior traficării influenței, actul ce intră în atribuțiile funcționarului a fost efectuat sau nu, fiind suficient ca acesta să fie determinat la momentul săvârșirii faptei.

Și în sentința ICCJ nr. 286 din 9 mai 2018 se reține că pentru existența infracțiunii de trafic de influență este suficientă și doar precizarea actului pentru a cărui îndeplinire urmează a se exercita influența, iar nu și indicarea persoanei asupra căreia se va exercita aceasta. 

Și în Decizia Curții Constituționale nr. 489/2016, Curtea observă că doctrina și practica judiciară sunt constante în a reține că pentru existenta infracțiunii de trafic de influență nu are relevanță dacă pretinderea folosului a fost satisfăcută, nici dacă acceptarea promisiunii unor foloase a fost urmată de prestarea acestora, nu interesează dacă intervenția pe lângă un funcționar sau alt salariat s-a produs sau nu, nici dacă prin intervenție (reală sau presupusă) se urmărește determinarea unei acțiuni licite (efectuarea corectă de către un funcționar sau alt salariat a unui act ce intră în atributiile sale de serviciu) sau a unei acțiuni ilicite (efectuarea incorectă a actului) ori determinarea unei inacțiuni licite (abținerea de la efectuarea unui act abuziv) sau a unei inacțiuni ilicite (neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu), de vreme ce dezaprobarea exprimată prin incriminarea faptei de trafic de influență privește scopul urmărit de infractor, nu ca un rezultat, ci ca o caracterizare a acțiunii de traficare a influenței reale sau presupuse.''

În paragraful (65) se precizează: „promisiunea poate fi explicită sau implicită, atunci când rezultă din împrejurări de fapt, iar infracțiunea există indiferent dacă intervenția promisă a avut sau nu loc și indiferent dacă s-a urmărit efectuarea unui act legal sau ilegal ” .

Nu este necesară așadar o promisiune expresă, formulată în termeni sacramentali, pentru existența infracțiunii, ci aceasta poate fi dedusă din probele administrate în cauză, astfel cum s-a motivat și în hotărârea nr. 45 din 23.03.2018 pronunțată în fond de Curtea de Apel Cluj în dosarul 1448/33/2016: „ în speță, fată de împrejurările de fapt descrise mai sus, de modul în care au decurs lucrurile, cum s-au corelat activitățile celor doi inculpați, precum și de calitatea inculpatei de viceprimar, promisiunea rezultă implicit ”.

Și Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că fapta de a promite și de a da sume de bani unui consilier al vicepreședintelui unei instituții publice, care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra funcționarilor din cadrul instituției, pentru a-i determina să facă sau să nu facă acte ce intră în atribuțiile lor de serviciu, privitoare la monitorizarea modului în care sunt respectate clauzele unui contract de privatizare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută în art. 6 1 din Legea nr. 78/2000. Fapta de a înlesni atât darea unei sume de bani de către o persoană, cât și primirea acestei sume de bani de către un funcționar, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu referitoare la monitorizarea modului în care sunt respectate clauzele unui contract de privatizare sau în scopul de a face un ąct contrar acestor îndatoriri, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de dare de mită prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 255 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000 și ale complicității la infracțiunea de luare de mită prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 254 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, în concurs. (Decizia nr. 1333 din 17 aprilie 2013, pronunțată de Secția  penală a Inaltei Curți de Casałie și Justiłie având ca obiect infractiuni prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie).”

Tribunalul analizând hotărârea a căreia revizuire se cere, motivul de revizuire invocat în scris  se încadrează în cele expuse precis de art.  459 C.pr.pen., motiv pentru care la data de 04.08.2020 s-a emis încheierea de admitere în principiu a cererii de revizuire formulată Tribunalul, analizând cererea de revizuire constată că aceasta nu este întemeiată și urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul 142/P/2014 din 22.12.2016, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DNA- Serviciul Teritorial Bacău, a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. M.G., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. 1 C.pen. rap la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal şi

M.O.  pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. 1 C.pen. rap la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.

Ca situaţie de fapt, s-a arătat că: „În anul 2010 inculpatul S.A. era consilier județean în cadrul C.J.H., președinte interimar al C.J.H. Petroșani a P. și vicepreședinte al B.P.T. Hunedoara al P.

P.O. administra în fapt SC L.I. SRL Moinești, societate care avea în derulare contracte de transport cărbune cu SC C. SA Bacău. În derularea acestora, P.O. beneficia de sprijinul inculpatei M.G., la acea dată director economic al societății de termoficare, și al soțului acesteia, inculpatul M.O.

În vara anului 2010 SC C. SA Bacău și SC E. Oradea SA urmau să încheie contracte de transport pentru cărbunele achiziționat de la S.N.C.A., contracte pe care P.O., M.G. și M.O.au încercat să și le adjudece prin intermediul SC T.S.T. SRL Bacău. 

În acest scop, P.O. a luat legătura cu inculpatul S.A. care i-a spus că, prin influența pe care o are pe lângă conducerea centrală a P., îi poate asigura încheierea contractelor de transport având în vedere că, la acea dată, primarii din municipiile Bacău și Oradea erau membri ai acestui partid.

Pentru a-și exercita influența pretinsă, inculpatul S.A. i-a cerut lui P.O. suma de 500.000 de lei, bani despre care a afirmat că urmau să fie folosiți de partid, solicitare pe care P.O. le-a adus-o la cunoştinţă soţilor M.G. și M.O.

P.O., M.G. și M.O. au fost de acord atât cu remiterea acestei sume cât și cu plata unui avans de 50.000 de euro, avans solicitat tot de inculpatul S.A.. Această sumă trebuia achitată înainte de încheierea contractelor de transport în contul bancar al unei societăți indicate de S.A., respectiv SC A. SRL Hunedoara.

Pentru obținerea banilor solicitați ca avans, M.G., folosindu-se de  calitatea de director economic al SC C. SA Bacău, a dispus ca o parte din sumele pe care această societate le datora SC L.I. SRL să fie plătite către o altă societate controlată de P.O., SC P.T. SRL București, în temeiul unui contract de cesiune de creanță. 

Astfel, în datele de 06.09.2010 și 07.09.2010, în contul SC P.T. SRL a fost încasată de la SC C. SA Bacău suma totală de 250.000 lei din care 190.000 lei au fost virați în contul SC A. SRL Hunedoara. 

Ulterior, în baza aceleiași înțelegeri, P.O. i-a mai remis lui S.A. suma 10.000 de lei în numerar iar în data de 28.09.2010 i-a virat suma de 10.000 de lei tot în contul SC A. SRL.

Deși inculpatul S.A. a afirmat că a efectuat toate demersurile la care se angajase, P.O., M.G. și M.O. nu au reușit să încheie contractele de transport cărbune cu cele două societăți de termoficare.

Martorul P.O., în denunțul formulat și în declarațiile date în cauză, afirmă că în anul 2010 se cunoștea foarte bine cu inculpații M.G. și M.O. precum și cu inculpatul S.A.

De la inculpata M.G. a aflat că atât E. Oradea cât și SC CET SA urmează să achiziționeze cărbune de la S. O, și, întrucât aprecia că Ş.A. ar putea să îi ajute să încheie contracte de transport, a stabilit cu M.G. şi M.O. să încerce prin intermediul acestuia să și le adjudece.

În vara anului 2010 a discutat cu inculpatul Ş.A. despre aceste aspecte, acesta arătându-se dispus să intervină pe lângă primarii municipiilor Bacău și Oradea, S.R. respectiv B.I. pentru ca aceștia, la rândul lor, să dispună directorilor celor două societăți să încheie contractele de transport cu firma indicată de P.O..

Inițial, în cadrul discuțiilor privitoare la SC E.O. SA, inculpatul S.A. a solicitat o sumă de bani pe care nu a cuantificat-o pe care, la rândul său, să o dea P.

P.O., M.G. şi M.O. au concluzionat că, dacă nu dau această sumă de bani, nu vor reuşi să încheie contractul.

După ce a intervenit posibilitatea încheierii contractului pentru transportul cărbunelui achiziționat de SC C. SA Bacău, Ş.A. i-a spus că va încerca să îl ajute să încheie contractul, dar pentru a reuşi va trebui să discute cu persoane din conducerea P., inclusiv cu S.R., primarul mun. Bacău şi vicepreşedinte al P. la nivel central. Și cu această ocazie a solicitat o sumă de bani pe care nu a precizat-o, cu motivația că trebuie dată la partid.

Martorul afirmă că în vara anului 2010  Ş.A. s-a deplasat la Bacău unde a avut o întâlnire cu S.R., inculpatul povestindu-i că a obținut sprijinul acestuia pentru încheierea contractului.

După câteva zile, tot în vara anului 2010, a fost sunat de către inculpatul Ş.A. care i-a spus ca în aceeaşi zi, în jurul orelor 14:30, să fie la clădirea P.R. pentru a discuta despre contractul de transport cu S. O.

La sediul P.  P.O.  a așteptat sfârșitul unei ședințe de partid și a fost prezentat de către S.A. lui C.A. care i-a spus lui S.R. să încerce să îl ajute în rezolvarea problemei, după care el s-a îndepărtat.

Ş.A. i-a solicitat în schimbul rezolvării ambelor probleme, respectiv contractul cu E. Oradea şi cel cu SC C. SA Bacău suma de 500.000 lei în numerar, pe care, la rândul său, să o dea P.

A doua zi le-a povestit inculpaților M.G. și M.O. despre discuţiile purtate la Bucureşti, cei trei căzând de acord să dea suma de 500.000 lei pretinsă de Ş.A., însă numai după încheierea contractelor.

Ulterior, întrucât trebuia urgentată semnarea contractelor de transport, Ş.A. a pretins un avans la suma solicitată. P.O. a fost de acord să îi dea  echivalentul în lei a sumei de 50.000 euro, dar doar prin plată prin bancară. Ş.A. a indicat SC A. SRL Hunedoara ca și intermediar al primirii banilor.

Inculpata M.G. a fost informată atât cu privire la solicitare cât și cu privire la acceptarea ei. Tot cu M.G. P.O. a stabilit ca, pentru a obține banii solicitați ca avans, SC C. SA să plătească o sumă din cele datorate SC L.I. SRL în contul SC P.T. SRL, administrată de M.N. Contractul de cesiune necesar pentru a se efectua această plată  a fost redactat la biroul firmei soţilor M. din Bacău, fiind semnat și ștampilat de martor.

Pe data de 06.09.2010 în contul SC P.T. SRL a fost încasată de la SC CET SA Bacău suma de 100.000 lei. Din aceasta M.N. a virat suma de 90.000 lei în contul SC A. SRL Hunedoara, iar 10.000 lei i-a retras numerar. Pe data de 07.09.2010 în contul SC P.T. SRL a fost încasată de la SC C. SA Bacău suma de 150.000 lei din care M.N. a virat în contul SC A. SRL Hunedoara suma de 100.000 lei iar diferența a retras-o în numerar.

P.O. mai arată că s-a întâlnit ulterior cu Ş.A. în Bucureşti, acesta reproșându-i că i-a dat doar 190.000 lei şi că nu se poate duce la partid decât cu o sumă rotundă, aşa cum promisese. Martorul arată că s-a împrumutat de la diferite persoane și, în aceeași zi, i-a mai dat în numerar lui Ş.A. suma de 10.000 lei.

Ulterior, Ş.A. a insistat să îi fie remisă diferenţa de bani şi, în aceste condiţii pe 28.09.2010 M.N. i-a mai virat în contul SC A. SRL Hunedoara suma de 10.000 lei.

În ceea ce privește încheierea contractelor urmărite, martorul afirmă că împreună cu S.A. s-a deplasat la Oradea unde s-au întâlnit cu B.I. însă, datorită unor aspecte financiare, nu s-a mai putut încheia contract cu E. Oradea. Pe de altă parte, SC C. SA Bacău a încheiat un contract de transport al cărbunelui cu C.M.R. Iaşi.

P.O. i-a solicitat lui Ş.A. în repetate rânduri să îi restituie banii însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Potrivit declarațiilor martorului, încercarea de a încheia cele două contracte de transport a fost o afacere comună, a sa cu inculpații M.G. și M.O., beneficiile urmând a fi împărțite între ei.

Declarațiile martorului P.O. se coroborează și cu celelalte probe administrate în cauză, după cum urmează:

Din extrasele conturilor bancare ale SC P.S.T. SRL reiese că în data de 6.09.2010 a fost încasată de la SC C. SA Bacău suma de 100.000 de lei din care 90.000 de lei a fost virată în contul SC A. SRL iar 10.000 de lei au fost retrași în numerar de M.C.. În data de 7.09.2010, tot de la SC C. SA Bacău a fost încasată suma de 150.000 de lei din care 100.000 lei au fost virați în contul SC A. SRL iar 49.500 lei au fost retrași de M.C. în numerar.

În data de 28.09.2010, din contul SC P.S.T. SRL este virată suma de 10.000 de lei în contul SC A. SRL.

Potrivit relațiilor comunicate de G.A., lichidator judiciar al SC A. SRL, în luna septembrie 2010 nu există emisă nicio factură fiscală către SC P.S.T. SRL Bacău, deși în contabilitate se regăsesc încasările de la această societate.

Cu privire la plățile efectuate de SC C. SA Bacău se reține că SC L.I. SRL a emis adresa înregistrată la debitor sub numărul 1301/06.09.2010 prin care solicita ca suma de 300.000 de lei datorată în baza contractului să fie plătită către SC P.S.T. SRL. S-a stabilit în urma verificărilor efectuate că numărul de fax de la care a fost transmisă această adresă aparținea SC W.G. SRL, societate administrată de inculpatul M.O.

Adresa nu cuprindea codul unic de înregistrare a SC P.S.T. SRL astfel încât inculpata M.G. a trebuit să sune la banca unde aceasta își deschisese în aceeași zi contul: (convorbirea telefonică purtată la data de 06.09.2010, ora 13.55.00) SC E. Oradea SA a comunicat că, în data de 8.11.2011 a fost înregistrată la societate oferta SC T.S.T. SRL din data de 4.11.2010 privind efectuarea transportului de cărbune, în aceeași zi fiind comunicat și răspunsul în sensul că acest serviciu a fost deja contractat.

Martorul S.R., primarul municipiului Bacău la data săvârșirii faptelor, arată că inculpatul S.A. a încercat să discute cu el în legătură cu transportul cărbunelui pentru SC C. SA, însă nu a vrut să se implice în această problemă. La fel, martorul B.I., primarul municipiului Oradea, a confirmat că inculpatul S.A.  i-a spus că are o ofertă pentru transportul cărbunelui pentru SC E. Oradea SA, însă l-a îndrumat la această societate pentru a depune o ofertă. În schimb, martorul D.G.F., directorul de la acea dată a SC E. Oradea SA a declarat că nu își amintește de oferta SC T.S.T. SRL și că nu s-a discutat cu el cu privire la aceasta.

Apărarea a solicitat instanţei, înlăturarea depoziţiei martorului denunţător P.O., motivat de faptul că el a avut interes în cauză, pentru a beneficia de reducerea pedepsei în cauza în care era judecat de Curtea de Apel Bacău, aşa după cum s-a identificat decizia penală nr. 1390/2016 din 16.12.2016.

Instanţa nu poate fi de acord cu această solicitare având în vedere că situaţia de fapt, dovedirea vinovăţiei, comiterea infracţiunilor de către inculpaţii M.G. şi M.O., şi care au determinat Tribunalul Bacău să dea soluţia de condamnare prin sentinţa penală nr. 221/21.06.2018 în dosarul nr. 4416/110/2018, nu se bazează doar pe depoziţia martorului denunţător P.O. şi pe interceptarea convorbirilor telefonice efectuate.  Pe lângă cele două mijloace de probă, la dosar mai există şi depoziţii ale altor martori: M.N., S.R., B.I., Ş.A.

Se solicită înlăturarea depozițiilor martorului denunțător P.O. având interes în cauză, dar nu se amintește nimic de depoziţiile martorului M.V., perfect concordante cu situația de fapt, (din nefericire acesta nu a mai putut fi audiat la instanţa de fond la prima judecată și în apel, decedând în cursul urmării penale). Astfel, el declară că toate acțiunile, discuțiile purtate cu soții M., cu P.O., deplasările efectuate la Petroșani, Bucureşti, că la toate a participat și el, toate relatările martorului denunţător sunt confirmate de martorul M.. Dacă pentru martorul P. s-a arătat că avea interes să declare mincinos, despre depoziţiile martorului M., identice, în relatarea evenimentelor și demonstrarea situaţiei de fapt, nu se poate spune că ar fi mincinoase.

În declaraţia pe care o dă martorul P.O., în prezenţa apărătorului ales al inculpaţilor M., la urmărirea penală, la data de 05.12.2016, acesta declară că cei doi  (d-l P. şi d-na M.G.) au stabilit în discuţiile pe care le-au avut ca respectivii bani să fie viraţi către SC P. şi mai departe către SC A., pentru a ajunge la S.A. (filele 61-67 ds, urm.pen,.). La discuţii a participat şi d-l M. S-a hotărât, ca , pentru a exista o dovadă a achitării banilor, să se facă depuneri prin societăţile comerciale administrate de P.O. şi S.A.. Astfel, în cele trei zile s-au depus: 90.000, 100.000, şi 10.000 lei., iar încă 10.000 lei au fost înmânaţi personal lui Ş. la Bucureşti în prezenţa lui P. şi M.

Revizuenta M.G., se apără arătând că în zilele 05-07.09.2010 nu era la serviciu, dar, la fila 66  găsim depoziţia martorului P.O., care declară în faţa apărătorului ales al inculpaţilor că „ La acel moment eu aveam în derulare cu SC C. SA BACĂU un contract de transport în numele SC L. SRL. Am stabilit cu M.G. ca aceasta să îmi facă o plată în contul acestei societăţi. Deoarece nu puteam face plăţi în numele SC L. SRL, am stabilit cu M.G. ca plata banilor să se facă în contul  SC P.T. SRL, administrată de M.N. Contractul de cesiune necesar pentru a se face plata a fost redactat în biroul firmei soţilor M. din Bacău iar eu l-am semnat şi ştampilat. Contractul a rămas la M.G., care a doua zi s-a ocupat de formalităţile înregistrării contractului şi efectuarea plăţilor.

Pe data de 06.09.2010 în contul SC P.T. SRL a fost încasată  de la SC C. SA BACĂU suma de 100000 de lei. Din aceasta M.N. a virat suma de 90000 de lei în contul SC A. SRL Hunedoara, iar 10000 de lei i-a retras numerar. Pe data de 07.09.2010 în contul SC P.S.T. SRL a fost încasată de la SC C. SA BACĂU suma de 150000 de lei din care M.N. a virat în contul SC A. SRL Hunedoara suma de 100000 de lei iar diferenţa a retras-o în numerar.”

În legătură cu faxul înaintat de la sediul SC W.G. SRL  (administrată de M.O.), şi care s-a dovedit a fi identic cu cel de la SC T.S.T. rezultă din compararea celor două faxuri., filele 129 şi 211 dosar urmărire penală. Apărătorul contestă autenticitatea acestei informaţii, apreciind că provine din surse neveridice. Analizând înscrisul prezentat constatăm că informaţia este cuprinsă în Procesul-verbal încheiat de organul de poliţie judiciară. Aşa se face că s-a demonstrat implicarea inculpatului M.O. în activitatea infracţională pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală ce se solicită a fi revizuită, în calitate de complice la „cumpărarea de influenţă”, pe lângă participările comune la luarea deciziilor, alături de soţia sa M.G., P.O., M.V.. Revizuientul M.O. nu era străin de toată organizarea, de planul propus şi pus în mişcare şi realizat până la un mometn dat, respectiv trimiterea celor 50.000 EURO lui S.A. pentru intermedierea către  peroane de încredere a partidului liberal, astfel pentru a fi realizat contratul de transport combustibil pe calea ferată. Că nu s-a obţinut finalul. A fost vina lui Ş.A., care nu s-a ţinut de cuvânt, nu a obţinut contractarea şi nu a mai returnat nici banii primiţi.

 Cu privire la analiza efectuată de apărătorul revizuienţilor, asupra neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de „cumpărare de influenţă”, pentru care au fost cercetaţi şi condamnaţi inculpaţii M. G. ŞI M.O., arătăm faptul că nu trebuia ca martorii S.R., B.I. să aibă în atribuţiile de serviciu încheiere contractelor de furnizare cărbuni sau transport cu C. Bacău, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă. Doctrina şi practica penală a arătat că pentru întrunirea condiţiilor constitutive ale acestei infracţiuni, şi,  mai departe stabilirea vinovăţiei, a tragerea la răspundere penală a inculpaţilor, este necesară doar precizarea actului pentru a cărui îndeplinire urmează a se exercita influenţa, iar nu şi indicarea persoanei asupra căreia se va exercita aceasta şi că nu are relevanță dacă pretinderea folosului a fost satisfăcută, nici dacă acceptarea promisiunii unor foloase a fost urmată de prestarea acestora, nu interesează dacă intervenția pe lângă un funcționar sau alt salariat s-a produs sau nu, nici dacă prin intervenție (reală sau presupusă) se urmărește determinarea unei acțiuni licite (efectuarea corectă de către un funcționar sau alt salariat a unui act ce intră în atributiile sale de serviciu) sau a unei acțiuni ilicite (efectuarea incorectă a actului) ori determinarea unei inacțiuni licite (abținerea de la efectuarea unui act abuziv) sau a unei inacțiuni ilicite (neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu), de vreme ce dezaprobarea exprimată prin incriminarea faptei de trafic de influență privește scopul urmărit de infractor, nu ca un rezultat, ci ca o caracterizare a acțiunii de traficare a influenței reale sau presupuse.

În consecinţă fapta inculpatei M.G., care, în vara anului 2010  împreună cu M.O. și P.O., prin intermediul celui din urmă, i-a promis lui S.A. suma de 500.000 lei pentru a-și folosi influența pe lângă membri ai conducerii P. pentru ca aceștia, la rândul lor, să-și exercite influența asupra primarilor municipiilor Bacău și Oradea pentru ca aceștia să faciliteze încheierea unor contracte de transport al cărbunelui de către SC C. Bacău și SC E. Oradea SA cu o firmă controlată de P.O.

Din această sumă, S.A. a primit efectiv suma de 210.000 lei în luna septembrie 2010, în patru tranșe.

Fapta inculpatului M.O., care, în vara anului 2010, împreună cu M.G. și P.O., prin intermediul celui din urmă, i-a promis lui S.A. suma de 500.000 lei pentru a-și folosi influența pe lângă membri ai conducerii P. pentru ca aceștia, la rândul lor, să-și exercite influența asupra primarilor municipiilor Bacău și Oradea pentru ca aceștia să faciliteze încheierea unor contracte de transport al cărbunelui de către SC C. Bacău și SC E. Oradea SA cu o firmă controlată de P.O.

Din această sumă, S.A. a primit efectiv suma de 210.000 lei în luna septembrie 2010, în patru tranșe. 

Aşadar, solicitarea de a se dispune achitarea inculpaţilor întrucât fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, potrivit art. 16 alin.1 lit.b CPP, nu are acoperire în fapt şi în drept.

Astfel, numai prin înlăturarea proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate legal la momentul faptei prin mandat dat legal de ICCJ către SRI, nu s-a putut demonstra, acum, în revizuire,  că nu mai există mijloace de probă care să susţină învinuirea şi condamnarea. Considerăm că analiza întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii, tipicitatea ei, a fost făcută prin hotărârea de condamnare, prin decizia penală de apel. Atâta vreme cât probatoriul a rămas acelaşi (mai puţin convorbirile telefonice), şi analiza întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii a rămas aceeaşi, nesuferind modificări, pentru că nici situaţia de fapt nu a fost răsturnată, a fost identificată în probatoriu, încadrată în  drept şi emisă sentinţa de condamnare. Instanţa de revizuire nu poate dispune anularea sentinţei penale de condamnare.

Pentru aceste motive, va respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de  condamnaţii- revizuienţi  M.G. şi M.O.,  împotriva sentinţei penale nr. 221/D/2018 din 21.06.2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr.4416/110/2016 definitivă prin decizia penală nr. 19/13.01.2020 a a Curţii de Apel Bacău. Va constanta că revizuienţii au avut apărător ales. În temeiul art. 275 alin.2 C.pr.pen. va obliga pe fiecare reviuzient la plata a câte 500 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Domenii speta

Spete similare