Răspundere civilă delictuală. Cerere de chemare în garanţie.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr.133/113/2019 reclamanții ..., ... și ... au chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a județului Brăila prin Consiliul Județean Brăila pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligată pârâta în solidar la plata sumei de 24.000 lei reprezentând daune materiale cât și a sumei de 1.000.000 lei reprezentând daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a județului Brăila a formulat cerere de chemare în garanție a SC ... SA Brăila solicitând obligarea acestuia la plata sumelor pretinse de reclamanți prin cererea de chemare în judecată, respectiv la plata sumei de 24.000 lei reprezentand daune materiale cât și a sumei de 1.000.000 lei reprezentand daune morale; obligarea chematului în garanție la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul proces.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut că la data de 30.05.2016, în jurul orelor 15,40, numita ..., se deplasa cu ajutorul autovehiculului pe DJ211A, în sensul de mers Viziru către Bordei Verde. La km.1+920m aceasta virează brusc dreapta pentru a evita două gropi aflate pe partea carosabilă pe sensul său de mers, pierde controlul volanului, autoturismul părăseşte partea carosabilă şi se răstoarnă pe terenul agricol. În urma producerii accidentului numita ... a suferit vătămări corporale grave, fiind transportată la Spitalul Bagdasar Arseni Bucureşti cu un elicopter SMURD, iar la data de 14.06.2016 aceasta a decedat (referat cu propunere de clasare, dosar nr.899/P/2016). Prin Ordonanţa de clasare din data de 18.12.2017 s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă deoarece fapta nu există.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză, s-a reţinut că pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Județului Brăila reprezentată de Preşedintele Consiliului Judeţean a susţinut că, doar Consiliul Judeţean Brăila are calitate procesual pasivă în cauză deoarece este administrator al drumului. Chemata în garanţie SC ... SA a susţinut însă că, în cauză calitate procesuală o are doar Unitatea Administrativ Teritorială a Județului Brăila reprezentată de Preşedintele Consiliului Judeţean deoarece aceasta a încheiat contractul de lucrări nr.240/27.10.2015 care a avut ca obiect executarea lucrărilor de întreţinere prin plombări cu mixturi asfaltice pe mai multe drumuri judeţene, printre care şi DJ 211A Bordei Verde – Viziru.

Conform art.22 din OG nr.43/1997 ”Administrarea drumurilor judeţene se asigură de către consiliile judeţene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora. Fac excepţie sectoarele de drumuri judeţene, situate în intravilanul localităţilor urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările şi accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective.”, art.5 alin.1, 2 și 6 din OUG nr.195/2002 prevede că ”(1)Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competenţelor ce îi revin, cu avizul poliţiei rutiere, este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, şi să le menţină în stare corespunzătoare. (2) Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjeneşte sau pune în pericol siguranţa circulaţiei, şi să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia. (6) În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, în condiţiile legii.”. Conform art.20 alin.1 din Legea nr.215/2001 ”(1) Comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale.”, art.21 alin.1, 2 și 2/1 prevede că ”(1) Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii. (2) În justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean. (2/1) Pentru apărarea intereselor unităţilor administrativ-teritoriale, primarul, respectiv preşedintele consiliului judeţean, stă în judecată ca reprezentant legal şi nu în nume personal.” iar art.102 ”(1) Preşedintele consiliului judeţean reprezintă judeţul în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele fizice şi juridice române şi străine, precum şi în justiţie.”.

Având în vedere faptul că evenimentul rutier a avut loc pe un drum județean și față de textele de lege mai sus menționate, instanța a reținut că, în cauză, calitate procesual pasivă o au ambii pârâți, Unitatea Administrativ Teritorială a Județului Brăila reprezentată de Preşedintele Consiliului Judeţean și Consiliul Judeţean Brăila. Astfel, Consiliul Județean răspunde în calitatea sa de administrator al drumului iar Unitatea Administrativ Teritorială a Județului Brăila răspunde în calitatea sa de titular ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat (contractul de lucrări nr.240/27.10.2015 care a avut ca obiect executarea lucrărilor de întreţinere prin plombări cu mixturi asfaltice pe mai multe drumuri judeţene, printre care şi DJ 211A Bordei Verde – Viziru, s-a încheiat între Unitatea Administrativ Teritorială a Județului Brăila și executantul lucrărilor iar nu între Consiliul Județean Brăila și executant).

În consecință, tribunalul a respins excepțiile lipsei calității procesual pasive ale pârâților Unitatea Administrativ Teritorială a Județului Brăila și Consiliul Județean Brăila.

Între Unitatea Administrativ Teritorială a Județului Brăila şi SC ... SA s-a încheiat contractul de lucrări nr.240/27.10.2015 care a avut ca obiect executarea lucrărilor de întreţinere prin plombări cu mixturi asfaltice pe mai multe drumuri judeţene, printre care şi DJ 211A Bordei Verde – Viziru. Conform art.12.1 din contract, perioada de garanţie era de 12 luni, termen care curgea de la data recepţiei la terminarea lucrărilor şi până la recepţia finală. Conform art.12.2.1 executantul era obligat să execute toate lucrările necesare pentru remedierea defecţiunilor, fie ele aparente sau ascunse, sau degradărilor, conform solicitărilor achizitorului. La data de 4.02.2016 a fost încheiat procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr.21744/2016, dată de la care a început să curgă termenul de garanţie de 12 luni.

Prin adresele înregistrate sub nr.9982/1.06.2016 şi nr.6144/5.04.2016 Consiliul Judeţean Brăila, Direcţia Tehnică şi Lucrări Publice a solicitat SC ... SA să procedeze, în regim de urgenţă, la plombarea gropilor din carosabil pe mai multe drumuri judeţene, printre care şi DJ 211A Bordei Verde-Viziru. Aceste adrese au fost comunicate la data de 2.06.2016 respectiv data de 5.04.2016.

Susţinerea chematei în garanţie conform căreia adresele menţionate mai sus sunt generale şi nu indică cu exactitate locurile unde sunt gropile va fi înlăturată de către instanţă. Astfel, în adrese se menţionează că „vă rugăm să procedaţi în regim de urgenţă la plombarea gropilor din carosabil pe următoarele drumuri judeţene ..... conform contract nr.240/27.10.2015 – remedieri în perioada de garanţie”. Instanţa apreciază că pârâta nu era obligată să indice gropile în mod concret, locul unde era situată fiecare groapă, SC ... SA având posibilitatea reală de a se deplasa la faţa locului, de a localiza gropile şi de a le repara. De asemenea, instanţa apreciază că dovezile de comunicare fac dovada transmiterii celor două adrese, nefiind necesar ca dovezile să fie imprimate pe adrese. Astfel, în cele două dovezi este menţionat numărul de telefon (fax) al chematei în garanţie iar datele la care au fost comunicate corespund datelor la care au fost emise adresele. Dacă s-ar fi comunicat alte documente SC ... SA ar fi avut posibilitatea de a dovedi acest lucru, prin prezentarea actelor care ar fi fost comunicate cu această ocazie. De asemenea, instanţa nu poate formula aprecieri cu privire la motivele pentru care în procesul-verbal de recepţie finală nr.5149/28.03.2017 s-a menţionat că „Obiectivul s-a comportat corespunzător în perioada de la terminarea lucrărilor în data de 4.02.2016, respectiv pe o durată de 12 luni”. Se reţine însă că cele menţionate în procesul-verbal de recepţie nu înlătură faptul că, prin adresele înregistrate sub nr.9982/1.06.2016 şi nr.6144/5.04.2016 beneficiarul unei lucrări a solicitat executantului remedierea unor defecţiuni iar în cauză nu s-a făcut dovada remedierii acestora de către executantul lucrării.

Faţă de cele menţionate tribunalul a constatat că în termenul de garanţie prevăzut în contract, SC ... SA a fost notificată în vederea remedierii defecţiunilor constatate (plombarea gropilor din carosabil), dar aceasta nu a înţeles să îşi îndeplinească obligațiile contractuale. În consecință se observă că SC ...SA răspunde pentru prejudiciile cauzate de nerespectarea dispozițiilor contractuale. Față de cele reținute mai sus instanța a înlăturat toate apărările formulate de către chemata în garanție, relativ la acest aspect.

Concluziile Raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză au fost următoarele:  ”Conducătoarea auto ... în situația în care drumul DJ 211A nu avea montate indicatoarele „Drum cu denivelări” la început de sector (de drum), evita accidentul dacă era atentă, respecta prevederile legale referitoare la „Viteza și distanța dintre vehicule”, respectiv dacă respecta regimul legal de viteză și o adapta în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță și nu lua măsura de viraj dreapta de la viteza de 85km/h. Viteza de 85km/h era sub limita maximă legală admisă de 90km/h pentru circulația autoturismelor pe drumuri județene. În condițiile existenței la începutul sectorului de drum DJ211A a indicatoarelor „Drum cu denivelări”, potrivit prevederilor legale referitoare la „Viteza și distanța între vehicule” (Regulament de aplicare a OUG privind circulația pe drumurile publice), conducătorul auto trebuie să nu depășească 30km/h în localități și 50km/h în afara localităților „g) pe drumuri cu denivelări, semnalizate ca atare”. Conducătoarea auto se afla în situația depășirii cu 35km/h a vitezei cu care a circulat pe un sector de drum cu denivelări, semnalizat corespunzător. În acest caz ... evita accidentul dacă era atentă și circula cu o viteză inferioară nivelului de 50km/h care, cel mai probabil, permitea atât trecerea prin gropi cât și ocolirea lor și evitarea accidentului. În ipoteza că sectorul de drum DJ 211A nu era semnalizat, cauza accidentului a fost neatenția conducătoarei auto ..., neadaptarea vitezei la condițiile de drum de către aceasta și efectuarea manevrei imprudente de viraj dreapta pentru evitarea trecerii autoturismului pe care-l conducea, prin groapa din carosabil. În acest caz viteza de 85 km/h cu care a circulat autoturismul condus de ... a fost sub limita maximă admisa pentru circulația pe drumuri județene. Manevra efectuată nu a fost eficientă. În situația susținută de pârâți când se susține că DJ 211A era semnalizat cu indicatorul „Drum cu denivelări” cauza accidentului a fost neatenția, neadaptarea vitezei la condițiile de drum și efectuarea imprudentă a virajului dreapta. În acest caz, conducătoarea auto trebuia să circule cu autoturismul cu o viteză de maxim 50km/h.”

Instanța a constatat că pe respectivul sector de drum, la data producerii evenimentului rutier, nu existau montate indicatoare rutiere ”Drum cu denivelări”.

Astfel, pârâtele au susținut că ar fi existat astfel de indicatoare, care au fost montate în baza Contractului de lucrări nr.157/25.08.2010, încheiat între UAT Județul Brăila prin Consiliul Județean Brăila și S.C. ... S.R.L. Brăila. Se reține că acest contract a fost încheiat în anul 2010, drumul a fost reparat în perioada 2015-2016 (la data de 4.02.2016 a fost încheiat procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor) iar evenimentul rutier a avut loc la data de 30.05.2016. Este evident că nu există nicio explicație logică în a menține niște indicatoare rutiere ”Drum cu denivelări” montate în anul 2010 și după luna februarie 2016, ulterior datei când respectiva porțiune de drum a fost reparată. În ipoteza în care imediat după efectuarea lucrărilor de reparații ar fi apărut gropi în carosabil, se observă că pârâtele nu au depus la dosar acte din care să rezulte că ulterior lunii februarie 2016 ar fi montat astfel de indicatoare. De asemenea pârâtele au depus la dosar contractul de furnizare produse nr.50/4.05.2009 cu acelaşi obiect (montare indicatoare rutiere de avertizare tip drum denivelat) precum şi procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr.5104/15.06.2009, contract care a fost înlăturat de către instanţă, pentru motivele de mai sus. Mai mult decât atât, este evident că în cazul în care indicatoarele rutiere montate în anul 2009 ar mai fi existat fizic, nu ar fi fost necesară încheierea contractului nr. 157/25.08.2010, care avea acelaşi obiect.

Faptul că pe respectivul sector de drum, la data producerii evenimentului rutier, nu existau montate indicatoare rutiere ”Drum cu denivelări” rezultă și din procesul-verbal de cercetare la fața locului în care se arată că  ”Accidentul rutier a avut loc pe DJ 211A la km 1 + 920m în afara localității Bordei Verde unde circulația se desfășoară în ambele sensuri de mers, suprafața părții carosabile este de îmbrăcăminte asfaltică, cu denivelări și gropi, fără indicatoare sau marcaje, are o lățime de 6,20m și nu este mărginită de acostament.” Chiar în lipsa indicatoarelor rutiere ”Drum cu denivelări” în raportul de expertiză s-a reținut că, cauza accidentului a fost neatenția conducătoarei auto, neadaptarea vitezei la condițiile de drum de către aceasta și efectuarea manevrei imprudente de viraj dreapta pentru evitarea trecerii autoturismului pe care-l conducea, prin groapa din carosabil; în acest caz viteza de 85 km/h cu care a circulat autoturismul condus de GP a fost sub limita maximă admisa pentru circulația pe drumuri județene; manevra efectuată nu a fost eficientă.

Tribunalul a observat că viteza de 85 km/h cu care a circulat autoturismul a fost sub limita maximă admisa pentru circulația pe drumuri județene de 90 km/h. Nu se poate reține că viteza nu a fost adaptată la condițiile de drum cât timp nu existau montate indicatoare care să semnalizeze eventualele gropi sau denivelări. De asemenea, împrejurarea că manevra de evitare a gropilor nu ar fi fost eficientă, nu este de natură a înlătura răspunderea celor care aveau obligația de a semnaliza și de a repara gropile existente în carosabil. În aceste condiții tribunalul a constatat că evenimentul rutier nu ar fi avut loc în situația în care nu ar fi existat gropile în carosabil. Adâncimea gropilor (5 cm) nu are relevanţă în cauză aşa cum au susţinut pârâtele şi chemata în garanţie. Astfel, în raportul de expertiză nu s-a reţinut de către expert că ... nu ar fi trebuit să evite gropile deoarece adâncimea de 5 cm. ar fi reprezentat o uzură normală a asfaltului, aceste gropi sunt comune pe şoselele din România sau că autoturismul nu ar fi avut de suferit. Instanţa a apreciat că o persoană diligentă, obişnuită, care circulă cu o viteză de 85 km./h, în situaţia unei gropi în asfalt de 5 cm., va încerca să o evite prin manevre de ocolire, neputând fi imputat un astfel de comportament unei persoane. Față de cele reținute mai sus instanța a constatat că evenimentul rutier s-a datorat atât neatenției conducătoarei auto care conform celor reținute în expertiza auto ar fi avut posibilitatea de a evita gropile din carosabil cât și persoanelor care aveau obligația de a semnaliza și repara gropile existente în carosabil, motiv pentru care a reținut o culpă comună de câte 50%.

În consecinţă, faţă de considerentele redate mai sus, tribunalul a reţinut că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, prejudiciul fiind atât material cât şi moral, legătura de cauzalitate fiind dovedită.

În ceea ce privește prejudiciul material, se reține că reclamanții au făcut dovada unor cheltuieli (cu înmormântarea şi datinile creştineşti) în sumă totală de 11910 lei, sumă care nu a fost contestată de celelalte părţi, astfel încât acţiunea a fost admisă în limita sumei de 5955 lei (având în vedere culpa comună reținută). S-a observat că reclamanții au solicitat și suma de 10.000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului dar aceștia nu au produs probe din care să rezulte valoarea autoturismului.

Referitor la daunele morale solicitate, instanţa a reţinut că acestea trebuie să fie rezultatul unei analize în concret, a întinderii şi evaluării prejudiciului şi să reprezinte o corelare a despăgubirii cu realitatea suferinţelor încercate de către reclamanți. Indemnizaţia acordată pentru repararea prejudiciului moral trebuie să reprezinte o reparare a acestuia în sensul unei compensaţii sau satisfacţii compensatorii şi nu o îmbogătire fără justă cauză.

Prejudiciul suferit de către reclamanți este pierderea suferită de decesul fiicei respectivei a surorii, printr-un accident de mașină.Este evident că pierderea unui copil (a unui frate) reprezintă un prejudiciu moral semnificativ, mai ales în situația prezentă, a unor relații de familie apropiate (martorul audiat în cauză a arătat că relaţia dintre ... şi familia sa era una foarte bună, părţile locuiau în acelaşi imobil, reclamanţii sunt foarte afectaţi ca urmare a decesului acesteia). Suferința cauzată prin deces este cu atât mai mare în condițiile în care vine în mod neașteptat, printr-o moarte violentă, care nu a fost precedată de o problemă de sănătate.

Față de cele menționate mai sus, având în vedere împrejurările decesului, relaţia dintre victimă şi reclamanţi, vârsta victimei în strânsă corelaţie cu gradul de previzibilitate al decesului, reacţiile emoţionale similare ale oricărei alte persoane care şi-a pierdut un copil (o soră), instanţa a apreciat că acordarea sumei de câte 50.000 lei părinților victimei și 25.000 lei surorii acesteia, este proporţională cu gradul de suferinţă trăit de fiecare dintre reclamanți, fără a constitui, în acelaşi timp o îmbogăţire fără justă cauză a acestora. La stabilirea acestei sume instanța a avut în vedere cele reținute mai sus, relativ la culpa comună de 50% şi aprecierile reclamanţilor.

Față de cele reținute mai sus, în baza art. 1357 cod civil, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească reclamanților ... și ... suma de 5955 lei cu titlu de daune materiale. De asemenea îi va obliga pe pârâți să plătească reclamanților ... și .. câte 50.000 lei cu titlu de daune morale și reclamantei ...suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale. În baza art.72-74 Cod procedură civilă instanța a admis cererea de chemare în garanție și a obligat pe chemata în garanție SC ... SA să plătească pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială a Județului Brăila suma totală de 130.955 lei (50.000+50.000+25.000+5955). Având în vedere faptul că în prezenta cauză instanța a reținut o culpă comună, acțiunea urmând a fi admisă în parte, în baza art.453 cod procedură civilă, a compensat cheltuielile de judecată efectuate de către reclamanţi şi pârâţi (onorariu expert). Cererea SC ... SA privind plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă deoarece cererea de chemare în garanţie a fost admisă.

Prin decizia civilă nr.63/A/19.04.2021 a Curţii de Apel Galaţi s-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelanții- pârâți UAT Județul Brăila şi Consiliul Județean Brăila şi de apelanții- reclamanți ..., ... şi ...  şi de apelanta chemată în garanție SC ...SA, împotriva Sentinței civile nr. 327 din 22.07.2020 pronunțată de Tribunalul Brăila.

Domenii speta

Spete similare