Prejudicii, daune

Prejudicii, daune

( Tribunalul Mehedinţi – s.c.  3829/06.09.2013)

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la 30.08.2012, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ-MUNICIPIULUI ORŞOVA,PRIN REPREZENTANT LEGAL PRIMAR a chemat în judecată pe pârâtul C.I., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa în cauză să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3698 lei, reprezentând prejudiciul adus bugetului local al municipiului Orşova, în perioada ianuarie 2011- iulie 2012, prin plata către acesta a sporului de dispozitiv, în condiţii de nelegalitate.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâtul îndeplineşte funcţia de şofer – personal contractual în cadrul aparatului de specialitate al Primarului, iar în aplicarea Legii 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la data de 1.02.2010, prin Dispoziţia nr. 143/2.02.2010, a fost reîncadrat în această funcţie, stabilindu-i-se salariu de bază corespunzător, în componenţa căruia a intrat şi indemnizaţia de dispozitiv în procent de 25% din salariul aferent lunii decembrie 2009.

În urma controlului efectuat de Camera de Conturi Mehedinţi, prin Decizia nr. 14/2012 s-a constatat că bugetul local a fost prejudiciat cu suma ce a fost plătită tuturor salariaţilor prin includerea indemnizaţiei de dispozitiv în salariul de bază la data de 1.01.2010. Această decizie a fost atacată în instanţă, în prezent cauza, ce face obiectul dosarului 1750/54/2012, aflându-se pe rolul Curţii de Apel Craiova. De asemenea, se mai arată că, prin adresa nr. 7838/22.08.2012, pârâtul a fost înştiinţat că figurează în evidenţa reclamantei ca debitor pentru suma de 3698 lei.

În dovedirea celor susţinute, a depus la dosar : Decizia nr. 14/27.04.2012 a Camerei de Conturi Mehedinţi, adresa nr. VI/40695/18.07.2012 a Departamentului de coordonare a verificării bugetelor unităţilor administrativ teritoriale din cadrul Curţii de Conturi, notificarea nr. 7838/22.08.2012 emisă de reclamantă pentru pârât, Dispoziţia nr. 143/2.02.2012 privind salarizarea pârâtului în baza Legii 330/2009, Referatul nr. 7428/8.08.2012 şi statul nominal cu salariaţii ce au încasat sume necuvenite conform deciziei Curţii de Conturi.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că sporul reprezentând indemnizaţia de dispozitiv a fost încasat de pârât în temeiul art. 1 din HCL nr. 93/2007, a Dispoziţiei Primarului nr. 155/10.03.2008 precum şi a Dispoziţiei Primarului nr. 143/12.02.2010 şi că legalitatea HCL nr. 93/2007 a fost supusă controlului judecătoresc, iar prin sentinţa civilă nr. 4842/8.11.2007 a Tribunalului Mehedinţi, rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor declarate, s-a constatat legalitatea dispoziţiilor referitoare la acordarea indemnizaţiei de dispozitiv de 25%. Deasemenea, a mai susţinut că în cauză sunt incidente disp. art. 2(1) raportat la art. 1 lit.b din Legea 84/2012, potrivit cărora personalul din sectorul bugetar este exonerat de la restituirea sumelor încasate cu titlu de venituri de natură salarială care au fost stabilite până la data de 1.01.2011, când a intrat în vigoare Legea 284/2010.

Prin încheierea din 9.11.2012, constatându-se că pe rolul Tribunalului Mehedinţi s-a înregistrat dosarul nr. 8485/101/2012, având ca obiect contestaţie împotriva deciziei Curţii de Conturi nr. 14/2012 şi a Încheierii Camerei  de Conturi Mehedinţi nr. 124/2012, iar în prezenta cauză se solicită obligarea la plată a pârâtului a unei sume de bani constatată ca încasată nelegal de Curtea de Conturi, s-a dispus, în baza art. 244 alin.1 cod proc civilă, suspendarea cauzei până la rămânerea irevocabilă a soluţiei ce se va pronunţa în dosarul nr. 8485/101/2012.

Prin cererea înregistrată la 26.08.2013, reclamanta a solicitat repunerea pe rol a cauzei, întrucât motivul suspendării, respectiv dosarul 8485/101/2012 a fost soluţionat irevocabil.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine şi constată următoarele:

Pârâtul C.I., angajat contractual al reclamantei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ-MUNICIPIULUI ORŞOVA, a beneficiat în perioada ianuarie 2011-iulie 2012, de plata indemnizaţiei reprezentând spor de dispozitiv în procent de 25%, în cuantum de 3698 lei, sumă apreciată ca fiind încasată necuvenit de către reclamantă, în baza actului de control efectuat de către Curtea de Conturi.

Acest act de control s-a materializat în Decizia 14/27.04.2012 emisă de Curtea de Conturi, ce a fost atacată în instanţă, iar prin sentinţa civilă 205/14.01.2013 a Tribunalului Mehedinţi, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, la 20.06.2013 prin decizia Curţii de Apel Craiova, contestaţia împotriva acestui act de control a fost respinsă ca neîntemeiată.

Astfel, instanţa de contencios, prin hotărârea mai sus menţionată a constatat că acordarea indemnizaţiei de dispozitiv personalului contractual din cadrul unităţii reclamante, prin includerea în salariul de bază a acestui spor de 25% au fost încălcate disp. art. 30 alin.1 din Legea cadru 330/2009 şi art. 10 alin.1 din OUG 1/2010.

Aceste dispoziţii legale determină modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2010 şi exclud explicit din calculul noului salariu drepturile salariale acordate prin act administrativ emis cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor, chiar sumele compensatorii urmând a fi acordate numai pentru drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului ce nu se mai regăsesc în noua lege a salarizării.

Ori, instanţa de contencios administrativ, analizând actele administrative ( Hotărârea Consiliului Local 93/2007 şi Dispoziţiile Primarului nr. 143/2.02.2010 şi nr. 155/10.03.2008) prin care a fost acordat acest drept salarial, a constatat că acestea au fost adoptate ca rezultat al unei interpretări eronate a dispoziţiilor Legii 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.

Prin urmare, faţă de considerentele şi dispozitivul sentinţei civile 205/14.01.2013 a Tribunalului Mehedinţi, instanţa reţine că în prezenta cauză operează autoritatea de lucru judecat sub forma prezumţiei lucrului judecat, reglementată prin art. 1200 pct.4 cu referire la art. 1202 alin.2 cod civil, aşa încât decizia Curţii de Conturi constituie temei pentru restituirea sumelor solicitate de reclamantă, iar instanţa nu poate trece peste ceea ce s-a statuat irevocabil prin sentinţa civilă 205/14.01.2013.

De asemenea, nu se poate reţine nici susţinerea pârâtului potrivit căreia în cauză sunt incidente disp. art. 2(1) raportat la art. 1 lit.b din Legea 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri bugetare, dispoziţii ce se referă la exonerarea de la restituirea sumelor încasate cu titlu de venituri de natură salarială, care au fost stabilite până la data de 1.01.2011, când a intrat în vigoare Legea 284/2010, întrucât perioada din litigiu, respectiv 1 ianuarie 2011- iulie 2012 nu intră sub incidenţa Legii 84/2012. De altfel, acest aspect a fost relevat şi de către Curtea de Conturi, care prin Încheierea nr. 124/13.07.2012 constată că măsurile din Decizia nr. 14/27.04.2012 care vizează recuperarea prejudiciului creat bugetului local prin plata în anul 2010 a drepturilor vizând : indemnizaţia de dispozitiv îşi încetează de drept efectele urmare a intrării în vigoare a Legii 84/2012, iar aceleaşi drepturi acordate în anul 2011 nu intră sub incidenţa Legii 84/2012.

Pe de altă parte, deşi actul administrativ la care face referire pârâtul prin întâmpinare şi prin care i-a fost acordată indemnizaţia de dispozitiv, respectiv HCL 93/2007 nu stabileşte data până la care se va beneficia de acest spor este neîndoielnic că efectele acestui act urmează să se producă până la intervenirea unei cauze legale de modificare şi stingere a obligaţiei stabilite în sarcina instituţiei publice.

Ori, aşa cum a constatat şi instanţa de contencios administrativ, prin hotărârea judecătorească ce a analizat decizia Curţii de Conturi contestată, în condiţiile în care, prin Decizia nr. 37/14.12.2009 soluţionând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că dispoziţiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea 138/1999 se interpretează în sensul că indemnizaţia de dispozitiv  se acordă exclusiv funcţionarilor publici şi personalului contractual care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi în instituţiile publice din subordinea ministerului, precum şi personalului care îşi desfăşoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale şi a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial şi înainte de transfer sau detaşare din cadrul fostului Minister de Interne, această decizie constituie o cauză de încetare a efectelor actului administrativ în temeiul căruia a fost acordată indemnizaţia de dispozitiv.

Raportat deci la situaţia juridică concretă a pârâtului se constată că acesta nu era îndreptăţit la plata sporului de dispozitiv.

Potrivit art. 256 Codul Muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, găsind întemeiată acţiunea reclamantei, instanţa o va admite, însă în parte. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv tabelul nominal cu sumele încasate necuvenit şi care urmează a fi recuperate de la salariaţii reclamantei se constatată că sunt evidenţiate sumele brute, deşi prin actul de control al Curţii de Conturi s-a dispus recuperarea sumelor nete şi nu brute, care includ aici contribuţiile virate în plus de angajator.

În consecinţă, instanţa va obliga pârâtul să plătească reclamantei drepturile salariale nete încasate necuvenit pe perioada ianuarie 2011- iulie 2012, rezultate din suma brută de 3648 lei.

Domenii speta

Spete similare