Camera preliminară – cereri și excepții

CAMERA PRELIMINARĂ – CERERI ȘI EXCEPȚII

Potrivit art. 342 Cod procedură Penală în procedura camerei preliminare, în cazul infracţiunii de abuz în serviciu, verificarea judecătorului de cameră preliminară din perspectiva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016 se limitează la a verifica existenţa menţiunilor privind normele legislaţiei primare încălcate, astfel criticile în sensul că nu au fost indicate atribuţiile de serviciu cu caracter expres, distincte de regulile generale de desfăşurare a activității de monitorizare a activității de muncă pentru asistații sociali, dacă au fost sau nu încălcate cu intenție, dacă aceste atribuții își au sau nu izvorul în legislația primară, sunt aspecte care exced verificărilor specifice etapei camerei preliminare.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 4339/62/2019/a1

Î N C H E I E RE

Şedinţa camerei de consiliu din data de 03 martie 2020

Judecător de cameră preliminară: CGC

Grefier: VP

Cu participarea procuror MMR din cadrul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov

Pe rol se află verificarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul de urmărire penală nr. 109/P/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, privind pe inculpaţii:

-MG, trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de:

”luare de mită”, prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările și completările ulterioare,

”luare de mită”, prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (3 acte materiale)

”fals intelectual”, prev. de art. 321 alin. 1 C.p,, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (2 acte materiale)

”abuz în serviciu” prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (8 acte materiale)

toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod Penal

-- LCF trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de:

”instigare la luare de mită”, prev. de art. 47 Cod Penal rap. la art. 289 alin. 1 Cod Penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (3 acte materiale)

”instigare la fals intelectual”, prev. de art. 47 Cod Penal rap. la art. 321 alin. 1 C.p, cu aplicarea cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (2 acte materiale)

”instigare la abuz în serviciu” prev. de art. 47 Cod Penal rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (6 acte materiale)

toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod Penal

Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform art. 369 din Codul de procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu se prezintă avocat Băncilă Maria pentru inculpatul lipsă MG şi avocat Munteanu Filip Horia (în substituire pentru avocat Gliga Constantin) pentru inculpatul lipsă LCF.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Întrucât nu sunt alte cereri de formulat judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul asupra cererilor şi excepţiilor invocate de către inculpaţi.

Avocat Munteanu Filip Horia, pentru inculpatul LCF, solicită să se constate neregularitatea rechizitoriului întocmit de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov.

Menţionează că prima critică vizează descrierea faptei de abuz în serviciu prin prisma dispoziţiilor Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, conform cărora neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuasă a unui act trebuia analizată numai prin raportare la atribuțiile de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară. Solicită a se observa că procurorul de caz nu a indicat în concret care sunt atribuţiile de serviciu pe care le-a încălcat inculpatul MG în condiţiile în care face referire fie la dispoziţiile din Legea nr. 416/2011, fie la dispoziţii din legislţia secundară, respectiv HG nr. 50/2011 prin care s-au aprobat nişte norme metodologi8ce de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2011 privind venitul minim garantat. În aceste condiţii consideră că descrierea faptei de abuz în serviciu pe partea încadrării în drept are respectivei infracţiuni este deficitară, motiv pentru care solicită să se constate această neregularitate şi să se pună în vedere procurorului să o remedieze.

În legătură cu cea de a doua critică menţionează că aceasta vizează nerespectarea dispoziţiilor art. 328 alin. 1 din Codul de procedură penală privind conţinutul rechizitoriului, respectiv lipsa datelor lămuritoare şi concrete cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acestora, probele şi mijloacele de probă. În acest sens solicită a se observa că practica instanţelor în materia camerei preliminare și a evaluării  conformității rechizitoriului cu dispoziţiile Codului de procedură penală impune mai mult decât o simplă enumerare a probelor administrate în cauză. Solicită a se observa că marea majoritate a martorilor nu are nicio legătură cu faptele inculpatului LCF, probabil s-a mers pe interpretarea eronată că inculpatul ar fi recunoscut. Susţine că inculpatul nu a recunoscut vreo instigare la abuz în serviciu sau fals intelectual a inculpatului MG, ci a recunoscut că două sau trei persoane i-a prestat la o anumită dată nişte activităţi. Si din această perspectivă apreciază că rechizitoriul este neregulamentar întocmit motiv pentru care solicită ca judecătorul de cameră preliminară să constate această neregularitate şi să pună în vedere procurorului să o remedieze.

Avocat Băncilă Maria, pentru inculpatul MG, în ceea ce priveşte insuficienta descriere a faptelor în actul de sesizare a instanţei, aşa cum a arătat în scris, pentru infracţiunile de luare de mită, fals intelectual şi abuz în serviciu referitor la martorii SAI, LN şi PD, se reţine că l-ar fi instigat pe inculpatul LCF, dar nu se arată în ce ar fi constatat activitatea de instigare, cunoscut fiind că este necesar ca activitatea instigatorului să fie determinantă în luarea rezoluţiei infracţionale. Se susţine doar că inculpatul LCF „i-a cerut” inculpatului MG, ori această solicitare nu se poate circumscrie instigării, aşpa cum prevede textul legal şi aşa cum doctrina este constantă.

Totodată, solicită a se observa că niciuna dintre fapte nu este descrisă: procurorul se mărgineşte doar la cîteva afirmaţii, fără a stabili nu data, dar măcar o perioadă rezonabilă în care aş fi comis fapte, afirmând doar că au fost comise în perioada iunie-iulie 2016. Nu este descrisă modalitatea de comitere a acestor fapte, potrivit elementelor de tipicitate, astfel încât actul de sesizare să fie regulat întocmit. Nu se arată când, în ce manieră, aş fi fost determinat de inculpatul LCF să pontez contrar realităţii pe numiţii SA, LN şi PD care ar fi efectuat orele de muncă, în timp ce aceştia nu au prestat aceste ore, dar ar fi prestat muncă pentru inculpatul LCF. 

Menţionează că, la încadrarea în drept, procurorul face vorbire că inculpatul fi primit de la aceştia bunuri pe care le-ar fi remis inculpatului LCF, deşi nicăieri în expunerea stării de fapt nu se precizează că ar fi primit bunuri şi care ar fi acestea, astfel încât este o acuzaţie nouă, în raport cu care nu a dat declaraţii nu şi-a putut exercita dreptul la apărare. Consideră că aceste aspecte încalcă dreptul la informare cu privire la natura şi cauza acuzaţiei în materie penală, dreptul la apărare în raport cu această acuzaţie, afecând echitabilitatea procedurii penale;

Susţine că se arată că inculpatul ar fi pretins şi primit muncă cu titlu gratuit ceea ce nu poate fi real, pentru că aşa cum chiar procurorul arată, munca ar fi fost prestată în favoarea inculpatului LCF, astfel că inculpatul MG nu puteam, primi munca. Probabil, procurorul a avut în vedere primirea acestui tip de folos pentru altul, ceea ce reprezintă o altă formă de tipicitate a infracţiunii, dar pe care a omis să o menţioneze, ceea ce atrage neregularitatea rechizitoriului.

În legătură cu martora GL menţionează că se reţine că în perioada iunie-iulie 2019 inculpatul a primit de la aceasta suma de 50 de lei, pentru a îndeplini un act contrar atribuţiilor de serviciu, adică a atestat în mod nereal că aceasta ar fi prestat orele de muncă neremunerată, necesare obţinerii ajutorului social, pentru lunile iunie-iulie 2016. Solicită a se observa că procurorul nu precizează care este textul legal din legislația primară pe care l-ar fi încălcat inculpatul, ci se mărginește doar la a prelua, mai multe articole din Legea nr. 416/2001 privind plata venitului minim garantat, face referire la HG nr. 50/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii menționate, la diverse HCL, dar nu arată, aşa cum era obligat potrivit Deciziei nr. 405/2015 pronunţată de Curtea Constituţională, care este exact textul de lege încălcat, atribuţia de serviciu ce îmi incumbă potrivit acestui text, nici la descrierea stării de fapt, nici la rubrica „în drept” şi nici în dispozitiv. Consideră că nici nu putea face acest lucru, deoarece nu există text din legislaţia primară, pe care să-l fi încălcat inculpatul.

Menționează că, obligaţia de a ţine evidenţele respective este a primarului, potrivit art. 6 din Legea nr. 416/2001 privind plata venitului minim garantat, prin urmare, nu intra în atribuţiile de serviciu ale inculpatului MG.

Solicită remedierea neregularităților invocate.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea cererilor și excepțiilor invocate.

În ceea ce privește atribuțiile atribuțiile de serviciu încălcate solicită a se observa că acestea sunt descrise în art. 6 din Legea nr. 416/2011, iar în art. 65 din Legea nr. 215/2001 primarii își pot delega atribuțiile către conducătorii serviciilor publice de interes local. În acest sens sunt și HCL care prevăd atribuțiile delegate. Raportat la aceste aspecte consideră că obligațiile încălcate de către inculpați sunt prevăzute de lege şi descrise în rechizitoriu.

Referitor la împrejurarea că procurorul nu a coroborat probele şi nu a descris actele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată menţionată că starea de fapt este corespunzător descrisă atât la secţiunea în fapt cât şi la secţiunea în drept, fiecare faptă fiind descrisă separat.

În legătură cu infracţiunea de instigare şi dacă acţiunea de determinare la instigare constituie elementatul material al acestei infracţiuni menţionează că acest aspect se va analiza pe fond în momentul în care se vor administra probele.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor consideră că acest aspect va fi discutat pe fondul cauzei.

Menţionează că interceptările au fost autorizate de către judecătorul de drepturi şi libertăţi şi puse în executare de ofiţerii de poliţie cu aviz judiciar. În ceea ce priveşte ordonanţele de delegare consideră că acestea îndeplinesc dispoziţiile legale.

Referitor la împrejurarea că s-au ataşat soluţiile de clasare, apreciază că acestea pot fi atacate doar prin plângere la procuror, în termenul prevăzut de lege.

Raportat la cele menţionate anterior solicită respingerea excepţiilor invocate.

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,

Deliberând,

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov cu numărul 109/P/2016 din data de 11.11.2019 înregistrat la Tribunalul Brașov sub numărul de mai sus s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

MG, pentru infracțiunile de:

”luare de mită”, prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările și completările ulterioare,

”luare de mită”, prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (3 acte materiale)

”fals intelectual”, prev. de art. 321 alin. 1 C.p,, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (2 acte materiale)

”abuz în serviciu” prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (8 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod Penal și

LCF, pentru infracțiunile de:

”instigare la luare de mită”, prev. de art. 47 Cod Penal rap. la art. 289 alin. 1 Cod Penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (3 acte materiale)

”instigare la fals intelectual”, prev. de art. 47 Cod Penal rap. la art. 321 alin. 1 C.p, cu aplicarea cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (2 acte materiale)

”instigare la abuz în serviciu” prev. de art. 47 Cod Penal rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (6 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod Penal.

Ca stare de fapt se rețin următoarele:

MG în perioada iunie-iulie 2016, în calitate de funcționar public în cadrul SC SS S.R.L (fosta RAGCPSS) având ca atribuții de serviciu supravegherea și coordonarea activității legate de asistații sociali respectiv pontarea orelor de muncă în folosul comunității efectuate de către aceștia, a primit, de la martora denunțătoare GLS, suma de 50 de lei, pentru a îndeplini un act contrar atribuțiilor sale de serviciu, în sensul de a atesta în mod fals efectuarea de către martoră a orelor de muncă neremunerată în folosul comunității, necesare obţinerii ajutorului social, pentru lunile iunie-iulie 2016.

De asemenea că în perioada iunie-iulie 2016, în calitate de funcționar public în cadrul SC SS S.R.L (fosta RAGCPSS), având ca atribuții de serviciu supravegherea și coordonarea activității legate de asistații sociali respectiv pontarea orelor de muncă în folosul comunității efectuate de către aceștia, a pretins și primit, de la martorii SAI, LN, PD, muncă cu tilu gratuit şi bunuri care au fost remise lui LCF (fostul șef al inculpatului), pentru a îndeplini un act contrar atribuțiilor sale de serviciu, în sensul de a atesta în mod fals efectuarea de către martori a orelor de muncă în folosul comunității, necesare obţinerii ajutorului social, pentru lunile iunie-iulie 2016.

De asemenea că în calitate de funcționar public în SC SS S.R.L (fosta RAGCPSS) având ca atribuții de serviciu supravegherea și coordonarea activității legate de asistații sociali respectiv pontarea orelor de muncă în folosul comunității efectuate de către aceștia, a atestat fapte necorespunzătoare adevărului, în înscrisurile întocmite – ”situație lunară privind persoanele din familiile beneficiare de ajutor social precum și activitățile realizate de aceștia, conform planului de acțiuni în luna iunie 2016 – înregistrată la A.J.P.I.S Brașov sub nr. 9749/05.07.2016” și ”situație lunară privind persoanele din familiile beneficiare de ajutor social precum și activitățile realizate de aceștia, conform planului de acțiuni în luna iulie 2016 – înregistrată la A.J.P.I.S Brașov sub nr. 10917/03.08.2016”, efectuarea de către GLS, SAI, LN şi PD  a orelor de muncă în folosul comunității, necesare obţinerii ajutorului social, în perioada iunie-iulie 2016.

În final se reține că în perioada iunie-iulie 2016, în calitate de funcționar public în cadrul SC SS S.R.L (fosta RAGCPSS) având ca atribuții de serviciu supravegherea și coordonarea activității legate de asistații sociali respectiv pontarea orelor de muncă în folosul comunității efectuate de către aceștia, nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu (prevăzute de art. 6 din Legea nr. 416/2001 rep. atestând fapte necorespunzătoare adevărului privind efectuarea de către GLS, SAI, LN şi PD a orelor de muncă în folosul comunității, creându-le numiților BMM, GL, PD respectiv GLS un folos patrimonial necuvenit, reprezentat de plata lunară a ajutorului social, pentru lunile iunie-iulie 2016.

LCF cu intenţie și în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a determinat pe inculpatul MG, având calitatea de funcționar public în cadrul SC SS S.R.L (fosta RAGCPSS) cu atribuții de serviciu supravegherea și coordonarea activității legate de asistații sociali respectiv pontarea orelor de muncă în folosul comunității efectuate de către aceștia, să pretindă și  să primească, de la martorii SAI, LN, PD, muncă cu titlu gratuit şi bunuri care au fost remise, ulterior, instigatorului, pentru ca instigatul să îndeplinească un act contrar atribuțiilor sale de serviciu, în sensul de a atesta în mod fals efectuarea de către martori a orelor de muncă în folosul comunității, necesare obţinerii ajutorului social, pentru lunile iunie-iulie 2016.

De asemenea că în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenţie, l-a determinat pe inculpatul MG, ca în calitate de funcționar public în SC SS S.R.L (fosta RAGCPSS) având ca atribuții de serviciu supravegherea și coordonarea activității legate de asistații sociali respectiv pontarea orelor de muncă în folosul comunității efectuate de către aceștia, să ateste fapte necorespunzătoare adevărului, în înscrisurile întocmite – ”situație lunară privind persoanele din familiile beneficiare de ajutor social precum și activitățile realizate de aceștia, conform planului de acțiuni în luna iunie 2016 – înregistrată la A.J.P.I.S Brașov sub nr. 9749/05.07.2016” și ”situație lunară privind persoanele din familiile beneficiare de ajutor social precum și activitățile realizate de aceștia, conform planului de acțiuni în luna iulie 2016 – înregistrată la A.J.P.I.S Brașov sub nr. 10917/03.08.2016”, efectuarea de către GLS, SAI, LN şi PD  a orelor de muncă în folosul comunității, necesare obţinerii ajutorului social, în perioada iunie-iulie 2016.

De asemenea, cu intenţie și în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a determinat pe inculpatul MG ca, în perioada iunie-iulie 2016, în calitate de funcționar public în cadrul SC SS S.R.L (fosta RAGCPSS) având ca atribuții de serviciu supravegherea și coordonarea activității legate de asistații sociali respectiv pontarea orelor de muncă în folosul comunității efectuate de către aceștia, să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu (prevăzute de art. 6 din Legea nr. 416/2001, rep.) atestând fapte necorespunzătoare adevărului privind efectuarea de către SAI, LN şi PD a orelor de muncă în folosul comunității, creându-le numiților BMM, GL și PD un folos patrimonial necuvenit, reprezentat de plata lunară a ajutorului social, pentru lunile iunie-iulie 2016.

În faza camerei preliminare au fost depuse cereri și excepții, după cum urmează:

LCF a solicitat să se constate neregularitățile actului de sesizare a instanței, să se dispună procurorului să înlăture aceste neregularități și în caz de neremediere, în baza art.346 alin.3 lit. a Cod Procedură Penală s-a solicitat restituirea cauzei la parchet, întrucât este imposibil de stabilit obiectul şi limitele judecăţii.

Prin raportare la Decizia CCR nr.405/2016 a CCR prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.246 alin.(1) din Codul penal din 1969 şi ale art.297 alin.(1) din Codul penal, care sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii”, s-a apreciat că pentru a ne afla în prezența infracțiunii de abuz în serviciu, este necesar ca atribuțiile de serviciu presupus a fi încălcate de funcționarul public să fie prevăzute în mod expres într-o lege sau ordonanță a Guvernului și nu ”deduse” pe cale de interpretare de organul de urmărire penală.

S-a apreciat că procurorul de caz nu a indicat în concret care sunt atribuțiile de serviciu pe care le-a încălcat inculpatul MG, în condițiile în care face referire fie la  dispozițiile art. 6 din Legea nr. 416/2011 care instituie obligații în sarcina primarului unei localități și nicidecum în sarcina unor angajați ai instituțiilor care supravegheză persoanele asistate social care desfășoară muncă în folosul comunității, fie la dispoziții din legislația secundară (H.G nr. 50 din 19 ianuarie 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, respectiv H.C.L nr.14/20.02.2014). În acest context, s-a apreciat că această împrejurare este de natură să determine imposibilitatea stabilirii obiectului judecății, în contextul în care nu se pot contura cu precizie elementele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu, reținută în sarcina inculpatului MG, la săvârșirea căreia se susține că ar fi participat și inculpatul LCF, în calitate de instigator.

S-a apreciat că sesizarea instanţei s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 328 Cod de Procedură Penală, care reglementează conţinutul rechizitoriului, a disp. art. 10 Cod de Procedură Penală, a disp. art. 6 CEDO, a disp. art. 8 Cod de Procedură Penală care reglementează caracterul echitabil al procesului penal, întrucât rechizitoriul nu realizează o descriere exactă a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, în aşa fel încât să releve elementele constitutive ale infracţiunilor imputate şi să respecte cerinţele unei informări detaliate asupra acuzaţiilor aduse.

Se apreciază că se impunea ca procurorul de caz să efectueze o analiză a materialului probator administrat în cauză, care l-au condus la concluzia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor cercetate și se impune astfel trimiterea în judecată a inculpaților, pentru ca aceștia să cunoască care sunt probele în acuzare la care trebuie să se raporteze atunci când își construiesc apărarea. Totodată, este necesar ca procurorul să expună un raționament logico-juridic în cuprinsul actului de sesizare, care să cuprindă inclusiv trimiteri la probele administrate în cursul urmăririi penale și care urmează să fie verificat și eventual cenzurat de către instanță în cursul judecății.

Inculpatul MG a invocat următoarele cereri și excepții:

1.Insuficiența descriere a faptelor în actul de sesizare a instanţei.

Cu privire la infracţiunea de luare de mită, fals intelectual şi abuz în serviciu referitor la martorii denunţători SAI, LN şi PD, se reţine că ar fi fost instigat de inculpatul LCF, dar nu se arată în ce ar fi constatat activitatea de instigare, cunoscut fiind că este necesar ca activitatea instigatorului să fie determinantă în luarea rezoluţiei infracţionale. Se susţine doar că inculpatul LCF „i-a cerut” inculpatului MG, ori această solicitare nu se poate circumscrie instigării, aşa cum prevede textul legal şi aşa cum doctrina este constantă.

Se apreciază că niciuna dintre fapte nu este descrisă: procurorul se mărgineşte doar la câteva afirmaţii, fără a stabili nu data, dar măcar o perioadă rezonabilă în care ar fi comis fapte, afirmând doar că au fost comise în perioada iunie-iulie 2016.

Nu este descrisă modalitatea de comitere a acestor fapte, potrivit elementelor de tipicitate, astfel încât actul de sesizare să fie regulat întocmit.

Nu se arată când, în ce manieră, ar fi fost determinat de inculpatul LCF să ponteze contrar realităţii pe numiţii SA, LN şi PD care ar fi efectuat orele de muncă, în timp ce aceştia nu au prestat aceste ore, dar ar fi prestat muncă pentru inculpatul LCF. 

Se arată că pentru prima dată, la încadrarea în drept, procurorul face vorbire că ar fi primit de la aceştia bunuri pe care le-ar fi remis inculpatului LCF, deşi nicăieri în expunerea stării de fapt nu se precizează că ar fi primit bunuri şi care ar fi acestea, astfel încât este o acuzaţie nouă, în raport cu care nu a dat declaraţii nu a putut exercita dreptul la apărare. Nu sunt nominalizate aceste bunuri și nu se arată cui au fost date. Se apreciază că aceste aspecte încalcă dreptul la informare cu privire la natura şi cauza acuzaţiei în materie penală, dreptul la apărare în raport cu această acuzaţie, afecând echitabilitatea procedurii penale;

În plus, se arată că inculpatul ar fi pretins şi primit „muncă cu titlu gratuit” ceea ce nu poate fi real, pentru că aşa cum chiar procurorul arată, munca ar fi fost prestată în favoarea inculpatului LCF, astfel că eu el nu putea, „primi munca”. Probabil, procurorul a avut în vedere primirea acestui tip de folos pentru altul, ceea ce reprezintă o altă formă de tipicitate a infracţiunii, dar pe care a omis să o menţioneze, ceea ce atrage neregularitatea rechizitoriului.

Cu privire la martora GLS se reţine că în perioada iunie-iulie 2019 ar fi primit de la aceasta suma de 50 de lei, pentru a îndeplini un act contrar atribuţiilor de serviciu, adică ar fi atestat în mod nereal că aceasta ar fi prestat orele de muncă neremunerată, necesare obţinerii ajutorului social, pentru lunile iunie-iulie 2016.

Se arată că procurorul nu precizează care este textul legal din legislația primară pe care l-ar fi încălcat, ci se mărginește doar la a prelua, cu „copy-paste”, mai multe articole din Legea nr. 416/2001 privind plata venitului minim garantat, face referire la HG nr. 50/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii menționate4, la diverse HCL, nr. 50/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii menţionate, la diverse HCL, dar nu arată, aşa cum era obligat potrivit Deciziei nr. 405/2015 pronunţată de Curtea Constituţională, care este exact textul de lege încălcat, atribuţia de serviciu ce se incumbă potrivit acestui text, nici la descrierea stării de fapt, nici la rubrica „în drept” şi nici în dispozitiv.

Se apreciază că nu există text din legislaţia primară, pe care să-l fi încălcat.

Obligaţia de a ţine evidenţele respective este a primarului, potrivit art. 6 din Legea nr. 416/2001 privind plata venitului minim garantat, prin urmare, nu intra în atribuţiile sale de serviciu.

Această împrejurare prezintă o altă neregularitate a actului de sesizare a instanţei, deoarece inculpatul ar fi fost în imposibilitate de a se apăra cu privire la aceste aspecte ce i-au fost imputate.

2. Aspecte de nelegalitate

Cu privire la martora GS, procurorul reține că în cadrul unei convorbiri telefonice (pag.10, ultimul paragraf rechizitoriu) i-ar fi promis acesteia că o va menţiona pe tabel, deoarece ar fi primit anterior mita în acest scop.

Se arată că nu se regăsește în dosarul de urmărire penală încheierea pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă de autorizare a interceptării comunicaţiilor şi nici procurorul nu a făcut vorbire de acestea la enumerarea actelor de urmărire penală în opis-ul volumelor.

În acest context, se solicită  judecătorului de cameră preliminară să verifice următoarele:

-existenţa autorizării interceptărilor emisă de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă;

-Solicitarea de informaţii privind instituţia care a efectuat interceptarea, potrivit deciziilor pronunţate de Curtea Constituţională în materie, respectiv să comunice dacă SRI a avut vreo implicare în acestea şi în ce a constatat eventuala activitate a serviciului;

-Dacă a existat vreo echipă comună procuror-lucrător SRI care a instrumentat acest dosar.

Un alt aspect invocat se referă la ordonanţele de delegare despre care se arată că au fost emise, cel mai probabil, „în alb”, deoarece conţin enumerarea mai multor acte, ce au avut şi nici nu puteau avea aplicabilitate în speţă, ceea ce demonstrează că acestea au fost emise şi semnate „în alb” cosecinţa fiind nulitatea absolută a actelor efectuate în baza acestor ordonanţe.

Cu privire la fiecare infracţiune, se apreciază că procurorul era obligat să prezinte mijloacele de probă pe care se sprijină acestea. Începând cu fila 32 a actului de sesizare sunt enumerate toate acestea, în opis-ul fiecărui volum, dar cele mai multe se referă la fapte ce au făcut obiectul soluţiilor de clasare. În realitate, mijloacele de probă pe care se întemeiază acuzarea, doar cu privire la faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată sunt lipsite de consistenţă şi din acest motiv au fost indicate „de-a valma”, în special declaraţii de martori care nu au legătură cu aceste fapte, ci cu cele pentru care s-a dispus clasarea.

3. Cu privire la încadrarea juridică a faptelor.

Lăsând la o parte faptul că aceasta este mai mult decât discutabilă, cel puţin pentru infracţiunea de abuz în serviciu, se apreciază că încadrarea juridică oferită de procuror este mai multe decât eronată.

În primul rând, această infracţiune, în maniera descrisă, nu poate exista alături de infracţiunea de luare de mită. Din moment ce a existat o încălcare a atribuţiilor de serviciu ce intră în trăsătura tipicităţii infracţiunii de luare de mită, aceeaşi activitate materială nu poate constitui şi infracţiunea de abuz de serviciu. Această infracţiune a reprezentat un „panaceu universal” al organelor de urmărire penală, în sensul că dacă nu pot fi probate alte infracţiuni, atunci să existe abuz în serviciu, ca să existe totuşi, o infracţiune,

Nici nu se poate pune problema unui concurs ideal între cele două infracţiuni (luare de mită şi abuz în serviciu) ambele fiind infracţiuni de serviciu, reglementate în Titlul V Cod penal „Infracţiuni de corupţie şi de serviciu”. De altfel, infracţiunea de luare de mită este, în primul rând, o infracţiune de serviciu, deoarece nu poate fi concepută altfel decât prin exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, pentru care făptuitorul primeşte, pentru sine sau pentru altul, bani sau alte foloase care nu i se4 cuvin. Doar natura juridică a aceste este, oarecum, complexă, prin voinţa legiuitorului, ceea ce nu înlătură caracterul acesteia de infracţiune de serviciu şi în consecinţă nu pot exista în concurs; ambele sunt infracţiuni care se comit cu intenţie directă, din perspectiva trăsăturii imputabilităţii, astfel că nu poate exista concurs formal sau ideal între acestea.

Se reţin 8 acte materiale, corespunzător atât persoanei din familia beneficiarului, care ar fi trebuit să presteze orele de muncă neremunerată, cât beneficiarului, ceea ce este nelegal.

În fapt, este vorba de un ajutor social. Beneficiarul nu poate presta orele de muncă, iar acestea sunt prestate de o persoană din familia acestuia, potrivit legii, ceea ce înseamnă că eventuala infracţiune nu se poate comite faţă de ambele. Fiind vorba doar de un ajutor social acordat nelegal, în opinia acuzării, chiar dacă pentru beneficiar a prestat orele de muncă o altă persoana din familia sa, rezultatul se produce doar o dată, astfel că este absurd să se reţină infracţiunea sau actul material cu privire la fiecare dintre acestea, iar pentru acurateţe juridică, procurorul ar fi trebuit, pentru infracţiunea de abuz în serviciu, să reţină 4 acte materiale, corespunzător fiecărui ajutor social, nu 8.

La punctul III.3 din rechizitoriu se menţionează dispunerea clasării faţă de persoanele respective, SA, LN şi PD sub aspectul comiterii infracţiunii de dare de mită, deoarece ar fi incident cazul prevăzut de art. 290 alin. 2 Code penal, aceştia fiind constrânşi a da mita pe care aş fi solicitat-o.

Este criticată dispoziţia de clasare faţă de aceste persoane, deoarece în cauză nu este incident nicio cauză de nepedepsire sau de înlăturare a caracterului penal al faptei faţă de acestea.

Procurorul nu arată în ce a constat constrângerea, mărginindu-se doar la precizarea că s-a „aflat într-o poziţie de putere faţă de martori, ale căror familii depindeau de ajutorul social acordat, în mod determinant, prin activitatea inculpatului”.

Nu se arată în ce manieră i-ar fi constrâns, sau în ce a constat constrângerea. Nici martorii nu au arătat aceste lucru, nici procurorul. Simpla alegaţie că se afla „într-o poziţie de putere faţă de martori, ale căror familii depindeau de ajutorul social acordat”, fără a fi justificată de cel mai mic act de constrângere nu poate fi suficientă, dar nici măcar a avea potenţiala valenţă de a atrage incidenţa acestei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei, astfel încât şi aceste persoane ar fi trebuit trimise în judecată pentru infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 290 cod penal.

Faţă de toate aceste neregularităţi ale actului de sesizare şi a unor acte de urmărire penală se solicită, în funcţie de răspunderile pe care parchetul le va oferi în legătură cu metoda de supraveghere tehnică, fie remedierea acestor neregularităţi, fie restituirea cauzei la parchet sau excluderea probelor obţinute nelegal (cu referire la interceptări).

Analizând actele și probele dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:

În ceea ce privește stabilirea obiectului judecății prin prisma infracțiunii de abuz în serviciu, a dispozițiilor legale care reglementează atribuțiile încălcate:

În actul de sesizare a instanței, la secțiunea chestiuni prealabile este prezentat cadrul normativ care reglementa procedura de acordare a venitului minim garantat, la data faptelor, Legea nr. 416/2011, republicată, H.G. nr. 50/2011 respectiv Ordinul Ministrului Muncii și Protecției Sociale nr. 1474/2011.

Astfel se arată că potrivit art. 6 alin. 7 din Legea 416/2011 rep. primarii au obligaţia să întocmească un plan de acţiuni sau de lucrări de interes local pentru repartizarea orelor de muncă prevăzute la alin. (2), să ţină evidenţa efectuării acestor ore şi să asigure instructajul privind normele de tehnică a securităţii muncii pentru toate persoanele care prestează acţiuni ori lucrări de interes local. Planul de acţiuni sau de lucrări de interes local se aprobă anual prin hotărâre a consiliului local. În funcţie de solicitările venite din partea instituţiilor partenere în organizarea şi evidenţa orelor de muncă, planul de acţiuni sau de lucrări de interes local poate fi reactualizat pe parcursul anului şi aprobat prin hotărâre a consiliului local.

Primarul are obligaţia să afişeze planul de acţiuni sau de lucrări de interes local prevăzut la alin. (7), lista cuprinzând beneficiarii de ajutor social, precum şi persoanele care urmează să efectueze acţiuni sau lucrări de interes local.

Normele din legislația primară, sunt completate cu cele din legislația secundară, reprezentată, în principal, de Hotărârea Guvernului Nr. 50 din 19 ianuarie 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.

În acest act normativ, la art. 24 se stipulează că cererea şi declaraţia pe propria răspundere pentru acordarea ajutorului social, însoţite de actele doveditoare, fişa de calcul al ajutorului social şi ancheta socială sunt prezentate secretarului de către persoanele prevăzute la art. 1 pentru verificare şi vizare. În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la efectuarea anchetei sociale şi pe baza documentelor prevăzute la alin. (1) secretarul are obligaţia să prezinte primarului, pentru aprobare, dispoziţia de acordare sau de respingere a cererii privind ajutorul social. Dispoziţia scrisă a primarului, emisă în termenul prevăzut la alin. (2), se comunică solicitantului în termen de maximum 5 zile de la emiterea acesteia.

Dispoziţia primarului de acordare a dreptului la ajutorul social, însoţită de copia cererii de acordare a ajutorului social şi a declaraţiei pe propria răspundere, certificată de primar, precum şi de copia fişei de calcul, se transmite pe bază de borderou la agenţiile pentru plăţi şi inspecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, denumite în continuare agenţii teritoriale.

La alin. (6), se prevede că primarul are obligaţia de a transmite agenţiei teritoriale documentele prevăzute la alin. (5), precum şi situaţia centralizatoare privind titularii ajutorului social şi sumele de plată, până la data de 5 a fiecărei luni, pentru luna anterioară. Modelul situaţiei centralizatoare este prevăzut în anexa nr. 6 din norme.

Situaţia centralizatoare prevăzută la alin. (6) reprezintă document de plată pe baza căruia agenţiile teritoriale efectuează plata drepturilor de ajutor social.

Actele doveditoare care au stat la baza emiterii dispoziţiei primarului împreună cu ancheta socială se păstrează la primărie în dosarul titularului.

 La art. 28, se stipulează că, pentru sumele acordate ca ajutor social, una dintre persoanele majore apte de muncă din familia beneficiară are obligaţia de a presta lunar, la solicitarea primarului, acţiuni sau lucrări de interes local, fără a se putea depăşi regimul normal de lucru şi cu respectarea normelor de securitate şi igienă a muncii.

În vederea aplicării prevederilor alin. (1), primarii au următoarele obligaţii:

a) să întocmească lunar un plan de acţiuni sau de lucrări de interes local pentru repartizarea orelor de muncă;

b) să ţină evidenţa efectuării orelor prevăzute la lit. a) într-un registru;

c) să asigure instructajul privind normele de tehnică a securităţii muncii;

d) să afişeze la loc vizibil planul de acţiuni sau de lucrări de interes local prevăzut la lit. a), lista cu beneficiarii de ajutor social, precum şi cu persoanele care urmează să efectueze orele de muncă prevăzute la alin. (1);

e) să transmită agenţiilor teritoriale documentele prevăzute la lit. d) în luna următoare aprobării acestora.

Plata ajutorului social se asigură de către agenţiile teritoriale, prin decizie a directorului, şi se efectuează lunar, pe bază de mandat poştal, în cont curent personal sau în cont de card, ţinând seama de opţiunea beneficiarului. (art. 26).

Prin H.C.L nr. 14 din 20.02.2014, s-a dispus aprobarea Planului de lucrări de interes local pentru repartizarea orelor de muncă beneficiarilor de ajutor social și delegarea atribuțiilor Regiei Autonome de Gospodărire Comunală și Prestări Servicii Săcele (R.A.G.C.P.S), privind monitorizarea lucrărilor de interes local efectuate de beneficiarii de ajutor social, urmând ca primarul mun. Săcele și R.A.G.C.P.S Săcele să ducă la îndeplinire hotărârea.

În anexa 2, parte a H.C.L ante-menționată, s-a stabilit, în conformitate cu normele analizate la pct. I din prezentul rechizitoriu, ca Regia Autonomă de Gospodărire Comunală și Prestări Servicii Săcele (R.A.G.C.P.S):

- să întocmească lunar un plan de acţiuni sau de lucrări de interes local pentru repartizarea orelor de muncă,

- să ţină evidenţa efectuării orelor prevăzute la lit. 1) într-un registru;

- să afişeze la loc vizibil planul de lucrări de interes local prevăzut la pct. 1), lista cu beneficiarii de ajutor social, precum şi cu persoanele care urmează să efectueze orele de muncă.

- să transmită către Serviciul Public Local de Asistență Socială și Cantina de Ajutor Social din cadrul Primăriei Săcele documentul prevăzut la pct. 4) până la data de 1 a fiecărei luni.

Prin H.C.L  din 21.04.2016, Regia Autonomă de Gospodărire Comunală și Prestări Servicii Săcele (R.A.G.C.P.S) s-a reorganizat, prin transformare, în societate comercială cu răspundere limitată, cu Asociat Unic – Municipiul Săcele prin Consiliul Local al Municipiului Săcele, devenind S.C. SS S.R.L.

Potrivit actului constitutiv și al H.C.L de mai sus, societatea a preluat integral personalul angajat al Regiei Autonome de Gospodărire Comunală și Prestări Servicii Săcele (R.A.G.C.P.S), inclusiv drepturile și obligațiile acesteia, printre care și monitorizarea lucrărilor de interes local efectuate de beneficiarii de ajutor social de pe raza mun. Săcele.

Se constată că potrivit art. 65 din Legea 215/2001 în varianta în vigoare la epoca faptelor, primarul putea delega atribuțiile ce-i sunt conferite prin lege și alte acte normative (…) și conducătorilor instituțiilor și serviciilor publice de interes local.

În aceste condiții, pe de o parte se constată că sunt menționate expres atribuțiile pe care MG le deținea în virtutea funcției, cadrul legislativ care reglementează aceste atribuții (norme primare completate de norme secundare), fiind precizate și dispozițiile care au determinat delegarea acestor atribuții de la primar la societatea care supraveghea prestarea activității de către beneficiarii ajutorului social și în cadrul căreia activa MG.

La momentul săvârșirii posibilelor fapte de care este acuzat (iunie-iulie 2016), inculpatul MG funcționa ca angajat al S.C. SS S.R.L., având atribuții de serviciu stabilite prin decizia nr. 7 din 17.02.2016 a directorului Regiei Autonome de Gospodărire Comunală și Prestări Servicii Săcele (societate căreia i-au fost delegate atribuțiile primarului), în sensul verificării activităților efectuate de asistații social.

LCF era angajat al SC SS S.R.L., în funcția de șef al serviciului Prestări Servicii. Prin Decizia R.A.G.C.P.S. Săcele, nr. 16/30.03.2016 susnumitul a fost detașat la SC MIRAVI TRUST S.R.L., până la 31.10.2016, când urma să revină pe postul ocupat inițial.

Potrivit art. 342 Cod procedură Penală în procedura camerei preliminare, în cazul infracţiunii de abuz în serviciu, verificarea judecătorului de cameră preliminară din perspectiva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405/2016 se limitează la a verifica existenţa menţiunilor privind normele legislaţiei primare încălcate, astfel criticile în sensul că nu au fost indicate atribuţiile de serviciu cu caracter expres, distincte de regulile generale de desfăşurare a activității de monitorizare a activității de muncă pentru asistații sociali, dacă au fost sau nu încălcate cu intenție, dacă aceste atribuții își au sau nu izvorul în legislația primară, sunt aspecte care exced verificărilor specifice etapei camerei preliminare.

În aceste condiții critica referitoare la faptul că procurorul de caz nu a indicat în concret care sunt atribuțiile de serviciu pe care le-a încălcat inculpatul MG, în condițiile în care face referire fie la dispozițiile art. 6 din Legea nr. 416/2011 care instituie obligații în sarcina primarului unei localități și nicidecum în sarcina unor angajați ai instituțiilor, este neîntemeiată.

Cu toate acestea, îndeplinirea condițiilor de tipicitate a infracțiunii de abuz în serviciu, sub aspectul laturii obiective și subiective prin prisma atribuțiile de serviciu stabilite în sarcina inculpatul MG prin fișa postului de către conducătorul societății căreia i-au fost delegate atribuțiile primarului în domeniul muncii prestate de beneficiarii asistenței sociale, măsura în care în aceste condiții atribuțiile acestuia au fost sau nu stabilite prin legislație primară, este o chestiune care vizează fondul cauzei, urmând a fi analizată în faza de judecată, prin administrarea probatoriului care se va impune.

Referitor la analiza materialului probator, stabilirea prin analiză a elementelor de tipicitate și prezentarea raționamentului logico-juridic al procurorului, se constată că în rechizitoriu este prezentată coerent starea de fapt, probele despre care se afirmă că susțin aceasta, încadrarea juridică a posibilelor fapte. Orice altă analiză a tipicității infracțiunii cu arătarea raționamentului logico-juridic sunt atribuții ale instanței de fond și care vor fi prezentate în cuprinsul hotărârii pe care judecătorul o va pronunța.

În ceea ce privește descrierea stării de fapt, a posibilelor acte de instigare comise de LCF în activitatea presupus infracțională a inculpatului MG se constată că în rechizitoriu a fost descrisă starea de fapt astfel încât instanța să poată stabili obiectul și limitele judecății. Sunt descrise relațiile dintre cei doi, modul în care se presupune că s-ar fi operat și de asemenea este menționată dinamica presupuselor fapte.

În ceea ce privește măsurile de supraveghere dispuse în cursul urmăririi penale se constată că în cauză au fost autorizate de judecătorul de drepturi și libertăți măsurile de interceptare și înregistrare a convorbirilor purtate de cei doi inculpați prin încheierile 114/26.05.2016 dosar penal 4997/62/2016; 129/02.06.2016 dosar penal 2906/62/2016; 154/24.06.2016, 184/22.07.2016 dosar penal 3698/62/2016; 211/23.08.2016 dosar penal 4051/62/2016 și 256/14.10.2016. procesele de redare sunt depuse la dosar.

Referitor la ordonanțele de delegare, critica în sensul că acestea au fost emise în alb nu a fost dovedită. Delegarea a fost dispusă în condiții de legalitate.

Critica ce vizează încadrarea juridică a faptelor este o chestiune care vizează fondul cauzei, iar critica referitoare la soluția de clasare nu poate forma obiectul prezentei faze procesuale.

Actul de sesizare este suficient de clar, acuzaţiile sunt clar determinate, astfel încât limitele judecăţii să fie bine stabilite, iar inculpaţii să îşi poată face apărarea, astfel având în vedere cele ce preced, se constată că cererile şi excepţiile invocate de inculpaţi nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse.

Având în vedere cele ce preced:

Judecătorul de cameră preliminară constată că Tribunalul Braşov este instanţa competentă să judece prezenta cauză.

Probele au fost administrate de procuror conform strategiei stabilită de acesta în cadrul urmăririi penale.

Rechizitoriul se limitează la faptele şi persoanele pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute la art. 286 alin. 2, datele privitoare la fapta reţinută în sarcina fiecărui inculpat şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, menţiunile prevăzute la art. 330 şi 331, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei. Rechizitoriul este verificat sub aspectul lealităţii şi temeiniciei de prim procurorul parchetului.

Analizând structura actului de sesizare din prezenta cauză, se poate constata că procurorul a procedat în capitolul dedicat prezentării situaţie de fapt, la descrierea generală a activităţii infracţionale. Din lecturarea situaţiei de fapt se poate constata cu uşurinţă că se face o descriere amplă a activităţii considerată infracţională, în toate etapele derulării activităţilor contractuale.

Ulterior, la capitolul dedicat încadrării juridice a faptelor, a procedat la sintetizarea activităţii infracţionale.

În aceste condiţii, se constată că în cauză se poate stabili cadrul procesual.

Având în vedere cele ce preced, judecătorul de cameră preliminară constată că în cauză urmărirea penală a fost efectuată în condiţii de legalitate, probele au fost administrate în condiţii de legalitate, nu există nicio vătămare a drepturilor inculpaţilor, iar sesizarea instanţei s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor care reglementează materia, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.

În concluzie, în temeiul art. 346 alin. (2) Cod Procedură Penală se va constata legalitatea rechizitoriului cu nr. 109/P/2016 din data de 11.11.2019 AL Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

MG pentru infracțiunile de:

”luare de mită”, prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările și completările ulterioare,

”luare de mită”, prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (3 acte materiale)

”fals intelectual”, prev. de art. 321 alin. 1 C.p,, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (2 acte materiale)

”abuz în serviciu” prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (8 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod Penal și

LCF pentru infracțiunile de:

”instigare la luare de mită”, prev. de art. 47 Cod Penal rap. la art. 289 alin. 1 Cod Penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (3 acte materiale)

”instigare la fals intelectual”, prev. de art. 47 Cod Penal rap. la art. 321 alin. 1 C.p, cu aplicarea cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (2 acte materiale)

”instigare la abuz în serviciu” prev. de art. 47 Cod Penal rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (6 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod Penal.

Se va constata legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală și se va dispune începerea judecăţii în cauza privind pe inculpaţii de mai sus, pentru infracţiunile menţionate.

Se vor respinge, cererile, excepţiile formulate de inculpaţi.

La rămânerea definitivă a prezentelor dispoziţii, se va stabili termen de judecată.

Pentru aceste motive

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E:

În temeiul art. 346 alin. (2) Cod Procedură Penală constată legalitatea rechizitoriului cu nr. 109/P/2016 din data de 11.11.2019 AL Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

MG pentru infracțiunile de:

”luare de mită”, prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările și completările ulterioare,

”luare de mită”, prev. de art. 289 alin. 1 Cod Penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (3 acte materiale)

”fals intelectual”, prev. de art. 321 alin. 1 C.p,, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (2 acte materiale)

”abuz în serviciu” prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (8 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod Penal și

LCF pentru infracțiunile de:

”instigare la luare de mită”, prev. de art. 47 Cod Penal rap. la art. 289 alin. 1 Cod Penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (3 acte materiale)

”instigare la fals intelectual”, prev. de art. 47 Cod Penal rap. la art. 321 alin. 1 C.p, cu aplicarea cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (2 acte materiale)

”instigare la abuz în serviciu” prev. de art. 47 Cod Penal rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal (6 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod Penal.

Constată legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Dispune începerea judecăţii în cauza privind pe inculpaţii de mai sus, pentru infracţiunile menţionate.

Respinge, cererile, excepţiile formulate de inculpaţi.

La rămânerea definitivă a prezentelor dispoziţii, se va stabili termen de judecată.

Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunţată în camera de consiliu azi data de 03.03.2020.

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare