Liberare condiționată – contestație

LIBERARE CONDIȚIONATĂ – CONTESTAȚIE

Fără a analiza gravitatea faptelor care a fost apreciată cu ocazia individualizării pedepselor, tribunalul apreciază că faptele pentru care a fost condamnat constituie totuși punctul de plecare în evaluarea dovezilor de îndreptare pe care le furnizează deținutul. Or, în speță se constată că petentul are multiple antecedente penale, pentru care a mai fost și anterior încarcerat și liberat condiționat, fără ca deținutul să își corecteze comportamentul. Tribunalul constată că programele în care s-a implicat deținutul se circumscriu mai degrabă activităților de recreere, având un caracter religios și de cultură generală, nefiind remarcat nici un interes deosebit pentru dobândirea unei calificări profesionale. Or, reinserţia socială presupune însuşirea de către deţinut până la reflex a acelor valori care guvernează societatea, cu prioritate respectarea regulilor de convieţuire socială şi asigurarea traiului prin muncă şi mijloace oneste. Mai mult Tribunalul apreciază contextul participativ al deținutului ca insuficient și departe de a-l caracteriza pe petent ca având un comportament excepțional care să îl recomande pentru punerea anticipată în libertate. Simpla împlinire a fracției de pedeapsă nu îndreptățește deținutul, prin ea însăși, la liberare condiționată. 

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 22350/197/2020

 DECIZIA NR.7/CONTESTAŢIE

Şedinţa publică din 11 Ianuarie 2021

Preşedinte: FP – judecător

Judecător : CGC

Grefier: ILEANA TEODORA PROCOPIESCU 

Cu participarea procurorului: IOANA BOGDAN

– din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov

Pe rol fiind soluţionarea contestaţiei formulată de către  condamnatul PC, împotriva sentinţei penale nr.1727/26.11.2020 , pronunţată de Judecătoria Braşov.

Având în vedere măsurile dispuse de Tribunalul Braşov, în contextul generat de răspândirea COVID-19 pe teritoriul României, în vederea prevenirii oricăror situaţii de risc s-a procedat la realizarea videoconferinţei, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.

Dezbaterile în cauză au fost înregistrate potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă contestatorul condamnat PC personal (din Penitenciarul Codlea) şi asistat de avocat din oficiu  Lovenbergher Renata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

În baza art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa procedează la verificarea identităţii contestatorului condamnat.

Atât reprezentanta Ministerului Public cât şi apărătorul contestatorului condamnat, întrebaţi fiind, arată că nu au cereri de formulat.

Nefiind cereri de formulat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra contestaţiei formulată de către  condamnatul condamnatul PC, împotriva sentinţei penale nr.1727/26.11.2020 , pronunţată de Judecătoria Braşov.

Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat, solicită admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi admiterea propunerii comisiei de liberare condiţionată, fiind îndeplinite condiţiile legale.

 Solicită a se avea în vedere că petentul a executat fracţia necesară; a dovedit imposibilitatea achitării obligaţiilor civile; a participat la activităţi educative şi productive; a câştigat 122 de zile prin muncă; are 13 recompense; este la a treia analiză. Perioada executată a fost suficientă pentru a conştientiza consecinţele faptei şi se poate reintegra social.

Reprezentanta Ministerului Public, solicită solicită respingerea contestaţiei formulate de către petentulcondamnat ca nefondată.

Petentul execută o pedeapsă de  5 ani ,7 luni şi 19 zile  pentru infracţiunea comisă în 08.12.2026; pedeapsa expiră la 25.12.2021; este recidivist; a mai fost liberat condiţionat de 2 ori, se află la a treia analiză; a avut un comportament necorespunzător pe perioada executării pedepsei; a achitat parţial obligaţiile civile; are 13 recompense; 8 clase şi este necalificat; a participat la propgrame pe care le-a finalizat fără credite.

Faţă de datele cauzei, de comportamentul oscilant, perioada mare rămasă de executat, apreciază sentinţa atacată ca legală şi temeinică.

Contestatorul condamnat PC, având ultimul cuvânt, susţine concluziile avocatului său. Arată că cele două sancţiuni nu sunt definitive.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1727/26.11.2020 a Judecătoriei Brașov, pronunţată în dosarul nr. 22350/197/2020 s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a propunerii de liberare condiționată formulată în ceea ce privește pe persoana privată de libertate PC, în prezent încarcerat în Penitenciarul Codlea. În consecință, a fost stabilit termen la expirarea căruia propunerea sau cererea de liberare condiţionată pot fi reînnoite după data de 04.03.2021.

În motivarea sentinței s-a arătat că persoana condamnată PC se află în executarea unei pedepse de 5 ani, 7 luni şi 19 zile închisoare, astfel cum a fost stabilită prin sentinţa penală nr. 1721/2017 a Judecătoriei Braşov, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2417/2018.

În raport de actele şi lucrările dosarului, instanţa a apreciat că nu sunt îndeplinite toate condițiile cumulative prevăzute de art. 100 C.pen. pentru a se dispune liberarea condiţionată a petentului condamnat.

Mai întâi, în ceea ce priveşte condiţia să fie executată fracţia de pedeapsă prevăzută de lege, instanţa a constatat că până la data de 05.11.2020, petentul a executat în total 1774 zile (din care 216 zile în compensare în baza Legii nr. 169/2017, 132 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, 1426 zile executate efectiv de la 11.12.2016 până la 05.11.2020) din cele 2057 zile pe care le are de executat, iar pentru a putea fi liberat condiţionat trebuie să execute cel puţin 2/3 din pedeapsă, reprezentând 1371 zile. În consecinţă, instanţa reţine că, în prezent, petentul a executat fracţiunea corespunzătoare din pedeapsă pentru a putea beneficia de liberarea condiţionată, acesta executând 2/3 din pedeapsa de 2057 zile închisoare, prima condiţie a liberării condiţionate fiind îndeplinită.

De asemenea, condiţia prevăzută de art. 100 alin. 1 lit. b C.pen. s-a apreciat că este îndeplinită, petentul executând pedeapsa în regim semideschis.

Referitor la îndeplinirea obligațiilor civile, instanța a reținut că nu s-a făcut, în cauză, dovada că petentul nu a avut nicio posibilitate să îndeplinească aceste obligaţii, întrucât înscrisurile de la dosar (f. 13-14) atestă că petentul nu a avut venituri aferente anului 2020 şi nu are bunuri mobile şi imobile supuse impozitării, neexistând nicio dovadă că acesta nu are alte surse de venit. Mai mult, nu există la dosar informații cu privire la sumele de bani primite de acesta de la membrii familiei sale în perioada încarcerării, precum şi cu privire la veniturile realizate în urma muncii prestate în timpul executării pedepsei. În aceste împrejurări, instanţa nu a considerat că petentul s-a aflat în imposibilitate absolută de a achita despăgubirile stabilite în favoarea părţii civile Giurgiu Relu (400 lei), motiv pentru care a apreciat că această condiție nu este îndeplinită.

Mai mult, din analiza coroborată a situației personale a petentului (de pe tot parcursul executării pedepsei, iar nu numai din perioada amânării), instanţa nu și-a format convingerea că acesta s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.

Cu titlu preliminar, s-a notat că liberarea condiționată nu este un drept al condamnatului, ci o vocație a acestuia, având un caracter facultativ, dat de posibilitatea analizării periodice a condițiilor legale, până la îndeplinirea lor. S-a impus, astfel, ca instanța de judecată să aibă convingerea că cel condamnat prezintă încredere, că în termenul de supraveghere și apoi, în condițiile libertății, nu va mai săvârși infracțiuni. Acordarea liberării condiționate urmează unui parcurs individual al pedepsei privative de libertate, presupunând analiza întregii conduite, comportări și atitudini a inculpatului față de pedeapsă, activitatea de resocializare ori starea de recidivă.

Analizând perioada în care petentul s-a aflat în executarea pedepsei, s-a constatat că acesta a fost sancţionat disciplinar o dată pentru lovirea unui deţinut, sancţiune ce a fost ridicată (însă abaterea disciplinară pentru care a fost sancţionat dovedeşte o atitudine necorespunzătoare a deţinutului față de mediul carceral, demonstrându-se neadaptat condițiilor impuse), are alte 2 sancţiuni în soluţionare şi a fost recompensat de 13 ori pe perioada detenţiei.

Totodată, s-a constatat că persoana condamnată a participat la programe educaţionale, sociale şi psihologice, însă cu toate că numărul acestora este unul destul de mare, se constată că, în mare parte, au fost finalizate fără credite, constatându-se şi o situaţie de abandon a unui program educaţional, precum şi situaţii de refuz de participare.

S-a mai reţinut că petentul nu este la primul contact cu legea penală şi a mai beneficiat de liberare condiţionată, astfel cum rezultă din procesul-verbal al comisiei din cadrul penitenciarului nr. 403 din data de 05.11.2020. Prin urmare, cu toate că acesta a beneficiat de clemenţa instanţei, a perseverat în comportamentul infracţional, săvârşind infracţiunile care au atras revocarea liberării condiţionate şi pentru care petentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1721 din data de 26.09.2017 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul penal nr. 86/197/2017.

Prin urmare, instanţa nu a avutconvingerea că persoana condamnată se poate reintegra în societate, având în vedere întregul comportament al său, împrejurarea că nu este la primul contact cu legea penală şi a mai beneficiat anterior de liberare condiţionată.

Având în vedere considerentele expuse anterior şi luând în considerare că petentul nu a avut o conduită exemplară pe perioada executării pedepsei, instanţa nu şi-a format convingerea că acesta s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.

Se mai reţinut şi că persoana condamnată mai are de executat o perioadă considerabilă până la expirarea pedepsei, situaţie în care nu se justifică punerea sa în libertate imediat după împlinirea fracţiei obligatorii, ci amânarea liberării pentru ca petentul să conştientizeze pe deplin consecinţele săvârşirii unei infracţiuni, dar şi obligaţiile care îi revin în situaţia punerii în libertate, prin amânare fiind atenţionat cu privire la faptul că obţinerea libertăţii înainte de executarea în întregime a pedepsei reprezintă un beneficiu excepţional al legii şi că, în situaţia comiterii de noi infracţiuni, o eventuală pedeapsă ar putea fi executată în întregime.

Ca atare, instanţa a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins la acest moment prin liberarea petentului. Pedeapsa trebuie să aibă şi un scop preventiv, prevenţia generală ocupând un loc important. Astfel, raportat la funcţia de exemplaritate a pedepsei, fiecare cetăţean trebuie să fie conştient de consecinţele la care s-ar expune în cazul încălcării legii penale. Eliberarea petentului din pedeapsa de 2057 zile, la acest moment, în contextul unui comportament necorespunzător al acestuia pe perioada detenţiei (iar nu unui comportament ireproşabil, exemplar), ar fi de natură a avea un efect total opus. Evident, o astfel de măsură nu ar fi de natură a avea un efect descurajant, ba din contră, ar dovedi o lipsă de reacţie din partea statului faţă de cei care încalcă normele legale.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 587 C.pr.pen. raportat la art. 100 C.pen., instanţa a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiţionată formulată de petentul condamnat PC.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație PC.

Tribunalul, examinând sentinta atacata în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept conform art.425 ind 1 alin.4. C.proc.pen. raportat la art. 416 C.proc.pen, apreciază contestația formulată de petent neîntemeiată.

În drept, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 100 C.pen., potrivit cărora liberarea condiţionată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă: cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis, cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.

Din cuprinsul procesului-verbal întocmit de către Comisie rezultă că petentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1721/2017 a Judecătoriei Brașov la o pedeapsă de 5 ani, 7 luni și 19 zile închisoare, pentru săvârşirea infracțiunii de tâlhărie calificată, în baza căreia s-a emis M.E.P.I. nr. 2417/2018, și în executarea căreia se afla.

Executarea pedepsei a început la data de 11.12.2016 şi urmează să se împlinească la data de 25.12.2021, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiţionate, condamnatul trebuie să execute fracţia de două treimi din pedeapsă, respectiv 1371 zile de închisoare. Tribunalul constată sub acest aspect că petentul a executat un număr total de 1774 zile, dintre care 1426 zile efectiv executate, 132 zile executate ca urmare a muncii prestate şi 216 zile considerate ca executate în baza Legii nr. 169/2017.

Tribunalul constată că petentul execută pedeapsa în regim semideschis, și a mai fost discutat de două ori de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate.

În ceea ce privește convingerea instanței, Tribunalul raliază la toate argumentele judecătorului de fond și învederează că, din caracterizarea comportamentului condamnatului în perioada detenției a avut un comportament oscilant, cu participare la programe de educație și asistență psihosocial, existând și situații de refuz sau de abandon. A participat la activități productiv. A avut o abatere disciplinară ridicată, 13 recompense și două sancțiuni disciplinare aflate în curs de soluționare.

În acest context Tribunalul a învederat că liberare condiţionată nu reprezintă un drept al celui condamnat, ci o vocaţie recunoscută condamnatului, dacă instanţa îşi formează convingerea ca reeducarea condamnatului se poate obţine fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar, regula în procesul penal constituind-o executarea efectivă şi integrală a sancţiunii; în cazuri deosebite, în care alături de o anumită durată a pedepsei ce se impune a fi executată, condamnatul a dat dovezi în sensul că poate fi reintegrat social anterior executării pedepsei, se poate dispune punerea sa în libertate condiţionată. Prin urmare, această instituţie nu este reglementată de lege ca un drept absolut de care condamnatul beneficiază la îndeplinirea fracţiei; dimpotrivă liberarea are un caracter de excepţie înainte de expirarea dura tei executării.

Fără a analiza gravitatea faptelor care a fost apreciată cu ocazia individualizării pedepselor, tribunalul apreciază că faptele pentru care a fost condamnat constituie totuși punctul de plecare în evaluarea dovezilor de îndreptare pe care le furnizează deținutul. Or, în speță se constată că petentul are multiple antecedente penale, pentru care a mai fost și anterior încarcerat și liberat condiționat, fără ca deținutul să își corecteze comportamentul. Tribunalul constată că programele în care s-a implicat deținutul se circumscriu mai degrabă activităților de recreere, având un caracter religios și de cultură generală, nefiind remarcat nici un interes deosebit pentru dobândirea unei calificări profesionale. Or, reinserţia socială presupune însuşirea de către deţinut până la reflex a acelor valori care guvernează societatea, cu prioritate respectarea regulilor de convieţuire socială şi asigurarea traiului prin muncă şi mijloace oneste. Mai mult Tribunalul apreciază contextul participativ al deținutului ca insuficient și departe de a-l caracteriza pe petent ca având un comportament excepțional care să îl recomande pentru punerea anticipată în libertate. Simpla împlinire a fracției de pedeapsă nu îndreptățește deținutul, prin ea însăși, la liberare condiționată. 

Tribunalul conchide nu doar asupra faptului că PC nu este pregătit la acest moment pentru a fi liberat condiționat, dar apreciază ca pe deplin justificat termenul fixat de instanța de fond pentru reanalizare, respectiv 04.03.2021, pe care îl apreciază necesar și apt ca petentul, înlăuntrul lui, să urmeze recomandările ce i-au fost făcute în vederea liberării condiționate.

Față de aceste considerente, Tribunalul, în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.proc.pen. va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul PC împotriva sentinţei penale nr. 1727/26.11.2020 a Judecătoriei Brașov, pronunţată în dosarul nr. 22350/197/2020 pe care o va menține.

În baza art.275 alin. 2 C.proc.pen., obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 100 lei. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. Lovenbergel Renata), în cuantum de 313 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.proc.pen. respinge ca nefondată, contestaţia formulată de PC împotriva sentinţei penale nr. 1727/26.11.2020 a Judecătoriei Brașov, pronunţată în dosarul nr. 22350/197/2020.

Menţine sentinţa penală nr. 1727/26.11.2020  a Judecătoriei Brașov, pronunţată în dosarul nr. 22350/197/2020.

În baza art.275 alin. 2 C.proc.pen., obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 100 lei. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, data de 11.01.2021.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Domenii speta

Spete similare