Contestație camera preliminare, excludere probe.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA PENALĂ

DOSAR NR. 1873/338/2020/a1

ÎNCHEIEREA NR.13/CONTESTAŢIE/CAMERA PRELIMINARĂ

Şedinţa camerei de consiliu din data de 25 IANUARIE 2021

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: CGC

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: FP

GREFIER: VP

Cu participarea  procurorului: AA -  din  cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov

Pe rol fiind soluţionarea contestaţiei formulată de către inculpatul RIA împotriva încheierii pronunţată de către Judecătoria Zărneşti la data de 07 octombrie 2020 în dosarul nr. 1873/338/2020/a1..

Dezbaterile în cauza de faţă s-au desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile art.369  Cod procedură penală, în sensul că toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv cele ale preşedintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice.

La apelul nominal făcut în  şedinţa camerei de consiliu se prezintă avocat Codreanu Remus Ioan pentru contestatorul inculpat lipsă RIA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei,  după care:

Instanţa constată că s-a transmis la dosarul cauzei, la data de 22 ianuarie 2021, o adresă întocmită de către Judecătoria Zărneşti la care a ataşat dovada comunicării către Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti a încheierii finale de cameră preliminară pronunţată la data de 04 noiembrie 2020 în dosarul nr. 1873/338/2020/a1.

Totodată, instanţa constată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti nu a formulat contestaţie împotriva încheierii menţionate.

Avocat Codreanu Remus Ioan, pentru contestatorul inculpat, precizează că acesta îşi menţine contestaţia formulată.

Nemaifiind cereri de formulat, judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul asupra contestaţiei formulată de către inculpat.

Avocat Codreanu Remus Ioan, pentru contestatorul inculpat, menţionează că prima critică vizează nelegalitatea rechizitoriului pe care nu o mai susţine insistent pentru că oricum dosarul va fi restituit la parchet.

Menţionează că a mai solicitat şi anularea ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale. Consideră că, dacă tot s-a dispus restituirea dosarului la parchet, ar putea fi refăcute şi actele de urmărire penală care, din punctul său de vedere sunt nelegale. În ceea ce priveşte ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale menţionează că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Zărneşti a îndreptat în mod direct eroarea materială pe care susţine parchetul că s-ar fi strecurat la momentul redactării ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale. Consideră că nu au fost respectate dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală care prevăd că erorile materiale se îndreaptă de către organul de urmărire penală, procurorul sau instanţa care a întocmit actele respective.

În ceea ce priveşte cererea privind anularea actelor de urmărire penală şi a probelor obţinute până la data de 28 ianuarie 2020 consideră că este o chestiune care se întâmplă în practică. În acest dosar s-au administrat toate probele iar ulterior i s-a adus la cunoştinţă inculpatului că s-a dispus continuarea urmăririi penale, a devenit suspect, s-a început urmărirea penală in personam, nefiind întocmit niciun act şi, ulterior, s-a pus în mişcare şi acţiunea penală. Consideră că ordonanţa prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmării penale trebuia făcută la momentul la care organul de cercetare a început să facă probe împotriva acelui suspect.

Referitor la înregistrarea video depusă de către CSA, care la momentul respectiv era persoană vătămată, nu priveşte convorbirile sale proprii cum este prevăzut de art. 139 alin. 3 Cod procedură penală, ci este o înregistrare ambientală făcută de către altă persoană. 

În concluzie, solicită admiterea contestaţiei, anularea actelor penale solicitate astfel încât Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov să le refacă, fiind vorba despre un dosar atipic de conducere fără permis întrucât inculpatul nu a fost oprit de un poliţist, s-a depus ulterior o înregistrare, s-a anulat acea expertiză întocmită. 

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a contestaţiei formulată de către inculpat. Apreciază că în mod corect judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Zărneşti a respins cererile şi excepţiile cu privire la nulitatea rechizitoriului pe motiv că există anumite date eronate ale citativului, respectiv ale datei de întocmire a ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale. S-a stabilit că acestea reprezintă simple erori materiale şi, chiar dacă nu s-a respectat dispoziţia prevăzută de art. 278 din Codul de procedură penală, nu este în măsură să producă o vătămare.

Sub aspectul criticii privind administrarea tuturor probelor în etapa in rem solicită a se observa că acestea nu sunt fondate întrucât standardul probatoriul al suspiciunii rezonabile cu privire la săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere a fost atins doar la data de 18 noiembrie 2019 când din verificări ale coordonatelor GPS coroborat cu adresele comunicate de către Primăria Râşnov, s-a stabilit categoria de drum public al locului unde inculpatul a fost prins. După acest moment a trecut o lună până când s-a formulat acuzaţia in personam, 03 decembrie 2019, fapta fiind confirmată de procuror la data de 05 decembrie 2019. Consideră că această perioadă de timp este rezonabilă faţă de resursele umane ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti şi unităţile de poliţie locale.

Referitor la nulitatea invocată de către inculpat cu privire la înregistrările video depuse la dosar de numita CSA, persoana care a efectuat înregistrarea video. Consideră că este irelevant cine a depus la dosar înregistrarea câtă vreme persoana care a făcut înregistrarea a fost audiată ca martor şi şi-a însuşit inclusiv acest fapt, al depunerii probelor în dosarul penal. Precizează că înregistrarea priveşte acţiunile părţilor din acest dosar şi are în vedere un mijloc de probă admis de lege, conform art. 139 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Totodată, apreciază că judecătorul de cameră preliminară, în mod just a respins criticile inculaptului cu privire la administrarea unor probe, respectiv percheziţia informatică a telefonului mobil pus la dispoziţie de către martora CSDV la data de 19 decembrie 2019, raportul de constatare din 21 februarie 2020 pentru stabilirea autenticităţii înregistrării video după momentul efectuării în continuare a urmăririi penale faţă de suspect şi momentul informării sale cu privire la calitatea procesuală care a avut loc la data de 24 ianuarie 2020.

Pe cale de consecinţă, solicită respingerea contestaţiei formulate şi obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea de Cameră Preliminară din data de 07.10.2020 a Judecătoriei Zărnești, pronunţată în dosarul nr. 1873/338/2020/a1 s-a dispus în temeiul art. 345 Cod. proc. pen. admiterea în parte a cererilor și excepțiilor formulate de inculpatul RIA și pe care de consecință, în baza art. 345 alin. 3 din Codul de procedură penală raportat la art. 281 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală s-a constatat nulitatea ordonanței organului de cercetare penală din data de 16.12.2019 iar în baza art. 345 alin. 3 raportat la art. 102 alin. 3 și 4 din Codul de procedură penală, au fost excluse mijloacele de probă constând în procesul-verbal de percheziție informatică nr. 471455/19.12.2019, întocmit de către Institutul Național de Criminalistică – Serviciul de Expertize Criminalistice și raportul de constatare criminalistică nr. 471454/21.01.2020, întocmit de către Institutul Național de Criminalistică.

În baza art. 345 alin. 3 din Codul de procedură penală, s-a dispus comunicarea prezentei încheieri Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, procurorul urmând a comunica judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

În motivarea încheierii de cameră preliminară s-a arătat în data de 16.02.2018 la Poliția Stațiunii Râșnov a fost înregistrată plângerea persoanei vătămate CSA cu privire la faptul că la data de 08.01.2018, în timp ce se afla pe str. I.L. Caragiale din or. Râșnov aceasta a fost amenințată cu acte de violență de către numitul RIA.

La data de 19.02.2018 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem  cu privire la săvârşirea infracţiunii de amenințare, prev. de art. 206 alin 1 C.pen. La data de 06.08.2018, întrucât la dosarul cauzei a fost depusă pe suport optic o înregistrare video privind conducerea, la data de 01.10.2016, de către numitul RIA a unui autoturism în timp ce acesta nu poseda permis de conducere, s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin 1 C.pen. La data de 03.12.2019, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul RIA sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 C.pen. Ordonanța a fost confirmată de procuror la data de 05.12.2020. Prin ordonanţa procurorului, datată cu mențiunea 04.02.2019 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul RIA pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 C.pen.

În continuare, potrivit procesului-verbal din data de 03.06.2020 (f. 30), organul de cercetare penală s-a deplasat la domiciliul inculpatului din oraşul Râşnov pentru a-i înmâna citaţia, dar acesta nu a fost găsit la domiciliu, iar din declaraţiile verbale ale vecinilor a reieşit faptul că acesta împreună cu mama sa se află în Germania de la începutul lunii februarie 2020. În data de 05.06.2020 (f. 32) organele de cercetare penală au fost sunate de către numitul RIL – tatăl inculpatului, care a declarat că a primit citaţia emisă pe numele fiului său şi a confirmat că acesta se află în Germania, iar în data de 12.06.2020 (f. 33) organele de cercetare penală au luat din nou legătura telefonic cu numitul RIL – tatăl inculpatului, care a indicat faptul că inculpatul se află împreună cu mama sa în Germania şi nu poate preciza când se va întoarce în România, dar că el primeşte corespondenţa inculpatului şi comunică telefonic periodic cu inculpatul.

Având în vedere faptul că inculpatul a luat la cunoştinţă despre acuzaţia penală ce i se aduce, precum şi despre drepturile şi obligaţiile procesuale pe care le are, având în vedere durata de timp scursă de la data săvârşirii faptei, precum şi faptul că inculpatul este plecat în Germania şi un poate preciza o dată când se va întoarce, organele de cercetare penală au apreciat că s-au făcut suficiente demersuri pentru citarea acestuia în vederea aducerii la cunoştinţă a calităţii de inculpat şi a audierii în această calitate, potrivit dispoziţiilor art. 259 alin. 1 şi 2 C.p.p., prin raportare şi la dispoziţiile art. 108 alin. 2 lit. b) C.p.p.

În ceea ce privește administrarea probelor, judecătorul de cameră preliminară a constatat că la data de 22.05.2018 a fost audiată martora CSDV, iar la datele de 18.03.2018 și 18.12.2018 a fost audiat în calitate de martor inculpatul RIA.

La data de 08.11.2019, s-au făcut verificări în Baza de date DEPABD-MAI cu privire la deținerea de către RAI a permisului de conducere. La aceeași dată s-a procedat la: vizionarea înregistrării depuse de CSA odată cu plângerea penală, care îl surprinde pe RIA conducând un autoturism marca Audi; efectuarea de verificări cu privire la coordonatele GPS indicare de martora CSDV și identificarea imobilelor surprinse în înregistrarea video, precum și efectuarea de verificări cu privire la data asfaltării DJ nr. 101.

La data de 15.11.2019 a fost audiat martorul CSV, iar la data de 04.11.2019 a fost audiat martorul C. La data de 21.11.2019 a fost autorizată efectuarea percheziției informatice asupra telefonului mobil aparținând martorei CSVD, în vederea expertizării înregistrării video stocate pe acest suport. La data de 02.12.2019 s-a dispus efectuarea unei constatări științifice privind autenticitatea înregistrării video stocate pe telefonul mobil obiect al percheziției. La data de 19.12.2020 s-a întocmit procesul-verbal de percheziție informatică, asupra telefonului mobil marca Samsung S7, pus la dispoziție de martorul CSDV, iar la data de 21.01.2020 s-a efectuat raportul de constatare nr. 471454/21.01.2020, cu privire la autenticitatea înregistrării video obținută.

În drept, potrivit art. 345 din Codul de procedură penală, la termenul stabilit conform art. 344 alin. (4), judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului.

(2)Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă în camera de consiliu, prin încheiere, care se comunică de îndată procurorului, părţilor şi persoanei vătămate.

(3)În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare sau în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

A. În ceea ce priveşte critica de nulitate a rechizitoriului, judecătorul de cameră preliminară a reținut că acesta este regulamentar întocmit, cuprinzând, potrivit dispozițiilor art. 328 Cod de procedură penală, datele privitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, menţiunile prevăzute la art. 330 şi 331, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei. O astfel de mențiune este și cea prevăzută de alineatul secund al aceluiași text de lege, respectiv numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces, şi locul unde urmează a fi citate.

Într-adevăr, rechizitoriul care face obiectul prezentei cauze cuprinde în citativ și martorii audiați pentru fapta de amenințare, cu privire la care s-a dispus clasarea cauzei prin rechizitoriu, precum și pe persoana vătămată a infracțiunii de amenințate și sesizarea penală formulată de aceasta.

Judecătorul a reținut că indicarea în citativ a martorilor audiați este necesară soluționării cauzei, având în vedere că, din cercetarea formală a declarațiilor acestor martori, aceștia au fost audiați și cu privire la fapta de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, reținută în sarcina inculpatului RIA, faptă cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată.

S-a apreciat necesară și menționarea în rechizitoriu a sesizării penale referitoare la infracțiunea de amenințare, deoarece soluția de clasare a fost dispusă prin rechizitoriu, astfel încât toate elementele conexe (sesizare, succesiunea actelor de urmărire penală, probele administrate, soluția dispusă) acestei fapte trebuie să se regăsească în acest act.

S-a mai arătat că singura mențiune eronată din citativ este cea privind-o pe numita CSA, care, într-adevăr, fiind persoană vătămată a infracțiunii de amenințare, nu va fi citată în instanță cu privire la fapta de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

Însă s-a considerat că greșita mențiune în citativ cu privire la numele sau calitatea vreunei părți sau subiect procesual nu poate atrage neregularitatea rechizitoriului. Judecătorul de cameră preliminară a reținut în sprijinul acestei concluzii argumentul că, în primul rând, mențiunea din citativ nu este opozabilă instanței, deoarece doar după verificarea dosarului de urmărire penală urmează a se stabili cadrul procesual și a se dispune citarea în conformitate cu dispozițiile legale.

Pe de altă parte, s-a considerat că mențiunea din rechizitoriu privind persoanele care urmează a fi citate în instanță are rolul de a facilita identificarea lor de către judecător, fără însă ca lipsa acestei mențiuni să atragă vreo consecință asupra valabilității actului de sesizare a instanței.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară a reținut regularitatea întocmirii rechizitoriului și a  respins critica de nulitate a acestuia.

B. S-a apreciat și neîntemeiată este și critica privind nulitatea ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale, întemeiată pe întocmirea sa anterior efectuării în continuare a urmăririi penale față de suspect. Judecătorul de cameră preliminară a reținut că este justă observația procurorului, în sensul că a intervenit o eroare materială cu privire la anul întocmirii ordonanței – 2019, în loc de 2020. Eroarea materială este evidentă și transpare pe de o parte din mențiunea făcută în mod corect în rechizitoriu (04.02.2020), precum și din data întocmirii referatului cu propunere de punere în mișcare a acțiunii penale de către organele de cercetare penală (04.02.2020).

C. Cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil și neloialitatea administrării probelor până la data de 28.01.2020, judecătorul de cameră preliminară a analizat două aspecte.

În primul rând, s-a impus a analiza dacă organele de urmărire penală și-au îndeplinit obligația pozitivă prevăzută de art. 6 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de a conferi calitatea de suspect de îndată ce probele administrate conturau suspiciunea rezonabilă că RIA a săvârși faptele ce i se rețin în sarcină (acuzație în materie penală).

În acest sens, judecătorul a constatat că ordonanța de efectuare în continuare a urmăririi penale față de suspectul RIA a fost dispusă la data de 03.12.2019 și confirmată de procuror la data de 05.12.2019.

Ca probe care fundamentează acuzația în materie penală, procurorul a reținut înregistrarea video depusă la dosar de petenta CSA (la data de 21.02.2019), declarația martorului CSDV (din data de 22.05.2018), precum și adresele privind s-au rezultatul verificări lor în Baza de date DEPABD-MAI (08.11.2019), cu privire la deținerea de către RAI a permisului de conducere, rezultatul verificărilor cu privire la coordonatele GPS indicate de martora CSDV și identificarea imobilelor surprinse în înregistrarea video, precum și răspunsul Primăriei Râșnov cu privire la data asfaltării DJ nr. 101 (din data de 08.11.2019).

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că probele administrate în anul 2018 (înregistrarea video și declarația martorului CSDV, care era chiar persoana care a realizat înregistrarea) nu puteau justifica, la acel moment, măsura efectuării în continuare a urmăririi penale față de suspectul RIA.

În susținerea acestei concluzii, judecătorul a reținut că din declarația dată în calitate de martor de inculpat, în data de 18.12.2018, acesta a relatat că data și ora înregistrării depuse la dosar nu sunt reale, în realitate fiind vorba de evenimente ulterioare anului 2017, când acesta obținuse deja permisul de conducere. Or, doar administrarea probelor din cursul anului 2019, constând în verificări privind locul săvârșirii pretinsei fapte, direcția de deplasare, natura drumului, a permis organului de urmărire penală să înlăture apărarea inculpatului. S-a reținut de către procuror că din moment că în înregistrarea video figura inculpatul circulând pe un drum pietruit, iar conform răspunsului primit de la Primăria Râșnov, drumul a fost asfaltat în data de 20.10.2016, înregistrarea a fost făcută anterior acestui moment.

Prin urmare, standardul probator al suspiciunii rezonabile cu privire la săvârșirea faptei de conducere a unui vehicul fără permis de conducere a fost atins în cauză abia după demontarea apărării suspectului, prin administrarea probelor din data de 08.11.2011.

Față de această împrejurare, s-a considerat că efectuarea în continuare a urmăririi penale la interval de aproximativ o lună (03.12.2019) semnifică îndeplinirea de către organului de urmărire penală a obligației procedurale pozitive de a conferi calitatea de suspect, împreună cu toate garanțiile procedurale prevăzute convențional, îndată ce se conturează existența unei acuzații în materie penală. Așa fiind, critica privind nelegalitatea actelor întocmite și a probelor administrate între momentul începerii urmăririi penale in rem și momentul efectuării urmăririi penale față de suspect s-a apreciat că nu este întemeiată.

În continuare, judecătorul a analizat dacă, consecutiv efectuării urmăririi penale față de suspect, organele de urmărire penală au procedat în timp util la informarea acestuia, de îndată, cu privire la acuzația reținută, precum și la drepturile sale procesuale, așa cum reclamă atât art. 6 paragraful 3 din CEDO, cât și art. 10 alin. (3) și (5) din Codul de procedură penală.

În acest sens s-a reținut că efectuarea în continuare a urmăririi penale față de RIA a avut loc la data de 03.12.2019, fiind confirmată de procuror la data de 05.12.2019 și adusă la cunoștința suspectului la data de 28.01.2020, deci la un interval de aproape două luni.

Judecătorul a reținut că sintagma informare de îndată nu trebuie interpretată în mod rigid, ca impunând o perioadă anume de timp, ci trebuie ca, în concret, să se verifice dacă întârzierea organelor de urmărire penală în informarea acuzatului a adus cumva atingere dreptului său la apărare, prin raportare la actele efectuate și probele administrate în acest interval.

Strâns legat de acest aspect, judecătorul a reținut că anterior efectuării în continuare a urmăririi penale față de suspect au fost încuviințare procedeele probatorii constând în percheziția informatică a telefonului mobil aparținând martorei CSDV (la data de 21.11.2019), respectiv constatarea științifică având ca obiect verificarea autenticității înregistrării video depusă la dosar de CSA (la data de 02.12.2019).

Ulterior efectuării în continuare a urmăririi penale față de suspect, dar anterior informării sale, la data de 19.12.2020 s-a întocmit procesul-verbal de percheziție informatică, asupra telefonului mobil marca Samsung S7, pus la dispoziție de martorul CSDV, prin care au fost extrase două fișiere video de pe dispozitiv (unul existent pe suport, iar altul realizat înainte de începerea percheziției, pentru a servi ca material de comparație). La data de 21.01.2020 s-a efectuat raportul de constatare nr. 471454/21.01.2020, cu privire la autenticitatea înregistrării video obținută prin percheziție.

S-a invocat de către procuror că dobândirea calității de suspect între momentul încuviințării procedeului probatoriu și momentul administrării sale efective nu poate atrage vreo obligație din partea organului judiciar, de a-l informa pe acesta cu privire la administrarea probei sau de a asigura participarea acestuia la administrarea ei.

Din analiza actelor de urmărire penală judecătorul a reținut că, deși organul de cercetare penală a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect la data de 03.12.2019 (confirmată de procuror la data de 05.12.2019), la data de 16.12.2019 acesta a dispus prin ordonanță (fila 94 d.u.p.) ridicarea prin comisie rogatorie a telefonului mobil de la martora CSDV, predarea acestuia în data de 19.12.2019 către Institutul Național de Criminalistică al IGPR, în vederea efectuării percheziției informatice dispusă în cauză.

Prin aceeași ordonanță, organul de cercetare penală a dispus ca la efectuarea percheziției din data de 19.12.2019 să fie prezentă martora CSDV, fără a dispune, însă și participarea suspectului RIA, deși acesta avea dobândită această calitate. Mai mult decât atât, ordonanța prin care s-a dispus participarea martorului la efectuarea percheziției a fost întocmită de același lucrător de poliție care a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul RIA.

Potrivit procesului-verbal de percheziție informatică nr. 471455/19.12.2019, întocmit la data de 19.12.2019 de către specialiști din cadrul Institutului Național de Criminalistică – Serviciul de Expertize Criminalistice, acesta a fost întocmit fără participarea suspectului RIA.

În acest condiții, judecătorul nu a putut reține susținerea procurorului, în sensul că ar excede obligației organelor de urmărire penală obligația de a-l informa pe suspect cu privire la administrarea probei și de a asigura participarea acestuia.

S-a considerat că din moment ce organul de urmărire penală nu a procedat de îndată la informarea acuzatului cu privire la fapta reținută, precum și la drepturile sale procesuale, dobândite deja ope legis odată cu acordarea statutului de suspect, acesta nu a asigurat exercitarea deplină a drepturilor procesuale ale acestuia, respectiv participarea la efectuarea percheziției informatice. S-a apreciat că acest aspect nu este de natură să afecteze echitabilitatea procedurii, în ansamblu, care a fost asigurată, însă se repercutează asupra legalității mijloacelor de probă administrate, în speță percheziția informatică și constatarea științifică.

D. Luând în considerare cele arătate mai sus, judecătorul a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 168 alin. (11) Cod procedură penală, potrivit cu care, percheziţia în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se efectuează în prezenţa suspectului ori a inculpatului, dispoziţiile art. 159 alin. (10) şi (11) aplicându-se în mod corespunzător.

Încălcarea acestei dispoziții este sancționată cu nulitatea absolută, conform prevederilor art. 281 alin. (1) lit e) din Codul de procedură penală, nulitatea fiind în acest caz expresă și necondiționată de existența vreunei vătămari.

Așa fiind, judecătorul a constatat că ordonanța organului de cercetare penală din data de 16.12.2019, prin care s-a dispus efectuarea comisiei rogatorii având ca obiect administrarea probei cu percheziția informatică, fără participarea suspectului RIA, este lovită de nulitate absolută.

Dând efect dispozițiilor art. 102 alin. (3) Cod procedură penală, potrivit cu care

nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei, instanța a dispus excluderea mijlocului de probă constând în procesul-verbal de percheziție informatică nr. 471455/19.12.2019, întocmit de către specialiști din cadrul Institutului Național de Criminalistică – Serviciul de Expertize Criminalistice.

În continuare, dispozițiile art. 102 alin. (4) Cod procedură penală prevăd că probele derivate se exclud dacă au fost obţinute în mod direct din probele obţinute în mod nelegal şi nu puteau fi obţinute în alt mod.

Judecătorul a reținut că raportul de constatare criminalistică nr. 471454/21.01.2020, întocmit de către Institutul Național de Criminalistică, prin care s-a analizat autenticitatea înregistrării video obținută prin procedeul probatoriul al percheziției informatice asupra telefonului constituie o astfel de probă derivată.

Judecătorul, a analizat nota de constatare din data de 31.10.2019 – care a relevat că accesarea memoriei interne a telefonului mobil marca Samsung S7 reprezintă un obiectiv al unui act procedural de percheziție informatică, urmând ca numai după efectuarea percheziției și extragerea fișierului ce conține înregistrarea, să se poată proceda la analizarea autenticității acesteia, prin intermediul unei constatări științifice, astfel a reținut că mijlocul de probă derivat reprezentat de raportul de constatare nu putea fi obținut în alt mod decât în urma efectuării percheziției informatice.

Având în vedere acest argument, în baza art. 103 alin. (4) din Codul de procedură penală, a dispus și excluderea raportului de constatare criminalistică nr. 471454/21.01.2020, întocmit de către Institutul Național de Criminalistică.

Pentru aceste argumente, judecătorul nu a mai analizat criticile inculpatului, privind inutilitatea acestui mijloc de probă, care oricum exced obiectului camerei preliminare.

În acord cu prevederile Decizie Curții Constituționale nr. 22/2018, în vigoare din data de 26.02.2018, mijloacele de probă excluse urmează a fi eliminate din dosarul cauzei.

E. Înregistrarea video depusă de petenta CSA odată cu plângerea penală și regăsită pe suportul optic de la fila 24 d.u.p, constituie, însă, un mijloc de probă prevăzut de lege, astfel încât solicitarea inculpatului de excludere a acestuia a fost respinsă.

Potrivit art. 139 alin. (3) din Codul de procedură penală, înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.

Judecătorul a reținut că înregistrarea care se presupune că îi surprinde pe inculpat și pe martora CSDV a fost depusă la dosar de către mama acesteia, CSA, fiind însușită și de martoră, care a precizat că a realizat filmarea.

De asemenea, s-a arătat că inculpatul nu a invocat vreun motiv pentru care înregistrarea video nu ar fi permisă de lege, susținerea că supravegherea tehnică se realizează numai de organul judiciar nu are relevanță în cauză, deoarece textul de lege redat supra permite administrarea probei cu orice înregistrare, dacă aceasta nu este interzisă de lege.

Prin urmare, nefiind invocată sau dovedită vreo imposibilitate juridică de administrare a acestei probe, judecătorul a reținut că aceasta a fost legal administrată.

În consecinţă față de cele expuse mai sus, judecătorul urmează a admis numai în parte cererile și excepţiile formulate de inculpatul RIA, pentru argumentele expuse la litera D.

Împotriva aceste încheieri a formulat contestație inculpatul RIA solicitând admiterea în integralitate a cererilor și excepțiilor formulate.

În motivarea contestației a arătat cu privire la nelegalitatea rechizitoriului că acesta a invocat nulitatea actului de sesizare a Judecătoriei Zărnești deoarece în cuprinsul acestuia a fost indicată ca persoană vătămată, CSA, persoană care însă are atribuită calitatea de martor, întemeindu – se pe dip. art. 328 Cod. proc. pen. și art. 371 cod. proc. pen.

A mai arătat că în mod greșit judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond susținerea că mențiunea din citativ nu este opozabilă instanței, deoarece doar după verificarea dosarului de urmărire penală urmează a se stabili cadrul procesual și a se dispune citarea în conformitate cu dispozițiile legale, deoarece aceasta este opozabilă instanței de judecată, cadrul procesual fiind stabilit prin rechizitoriu.

Astfel modul de redactare și întocmire a rechizitoriului trebuie să fie clar atât sub aspectul structurării expunerilor, cât și al rigorii argumentelor, în cazul unor carențe de substanță, consecința directă și imediată fiind aceea a negării a înseși echității procedurilor iar instanța nu poate după ce este sesizată prin rechizitoriu să recalifice calitatea unor participanți.

S-a mai invocat nulitatea ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale datată 04.02.2019 apreciind ca eronată susținerea judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond este justă observația procurorului, în sensul că a intervenit o eroare materială cu privire la anul întocmirii ordonanței - 2019, în Ioc de 2020. Eroarea materială este evidentă și transpare pe de o parte din mențiunea făcută în mod corect în rechizitoriu (04.02.2020), precum și din data întocmirii referatului cu propunere de punere în mișcare a acțiunii penale de către organele de cercetare penală (04.02.2020), apreciind că prin această afirmație judecătorul fondului a îndreptat el însuși eroarea materială, aspect interzis de disp. art. 278 Cod. proc. pen.

S-a mai solicitat anularea tuturor actelor de urmărire penală și a probelor obținute până la data de 28.01.2020 susținere motivată de faptul că nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale in personam, decât după ce majoritatea probelor fuseseră administrate și actele de urmărire penală efectuate.

Astfel s-a arătat că organul de urmărire penală trebuia să dispună efectuarea în continuare a urmăririi penale înainte de obținerea acelor probe și nu ulterior și dacă ar fi considerat că declarațiile date în calitate de martor ale actualului inculpat RIA, sunt nesincere și intenționa să valorifice înregistrările puse la dispoziție de martora CSA, trebuia să dispună începerea urmăririi penale in personam.

Însă, neacționând în acest fel, organul de urmărire penală l-a privat pe actualul inculpat de drepturile sale procesuale fundamentale : de a avea un apărător ales care să poată studia dosarul de urmărire penală și de a participa la efectuarea oricărui act de urmărire apreciind esențial pentru momentul la care organul de urmărire penală trebuie să atribuie calitatea de suspect unei persoane, momentul la care organul are convingerea că poate obține probe viabile împotriva acesteia , nu după ce le obține

Cu privire la înregistrarea video depusă de către CSA a arătat că aceasta nu privește propriile convorbiri astfel nu întrunește exigențele cerute de art. 1 39 alin.3 Cod proc. pen.

Astfel înregistrările video nu pot servi, decât la dovedirea convorbirilor dintre anumite persoane și nu la dovedirea altor aspecte de fapt cum s-a încercat în prezentul dosar. Cu alte cuvinte obiectul administrării probei constând în înregistrări, fie ele audio sau video, nu poate fi decât conținutul convorbirilor, nu și alte aspecte.

În final a precizat că și înregistrărilor private, li se aplică exigențele art. 139 alin. 1 și 2 C.p.p. care limitează folosirea acestui mijloc probator doar în anumite condiții și/sau cu privire la anumite infracțiuni, enumerate limitativ iar administrarea acestei probe este nepermisă de lege raportat la disp. art. 139 alin. 2 Cod. proc. pen. și în concordanță cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, motiv pentru care solicită înlăturarea din materialul probator a înregistrării video.

Tribunalul, examinând încheierea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept conform art.425 ind 1 alin.4. C.proc.pen. raportat la art. 416 C.proc.pen, apreciază contestația formulată de petent neîntemeiată.

Cu titlu preliminar, având în vedere dispozițiile art. 342 C.proc.pen., care stabilesc obiectul procedurii în camera preliminară, precum cele ale art. 54 lit. a, b C.proc.pen., care  definesc atribuțiile în cadrul instanței, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului constată că, în această fază a procesului penal, competențele lor sunt limitate la verificarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, precum și a competenței instanței învestită prin rechizitoriul procurorului.

Ca atare, organul judiciar este chemat să examineze dacă actele procedurale îndeplinesc exigențele de formă și conținut instituite de lege, dar și concordanța acestora cu actele și măsurile procesuale dispuse și consemnate în conținutul lor, prin prisma dispozițiilor legale ce guvernează desfășurarea urmăririi penale și prin raportare la regimul juridic al nulităţilor, astfel cum este reglementat de prevederile art. 280 – art. 282 C.proc.pen.

Deopotrivă, și evaluarea probelor se realizează în această procedură doar din perspectiva legalității sau, după caz, a loialității administrării lor, fiind exclusă examinarea suficienței, relevanței și utilității acestora, precum și a oportunității ori temeiniciei actului prin care au fost dispuse, încuviințate, autorizate sau confirmate, putând fi înlăturate numai acele probe obținute în baza unor asemenea acte lovite de nulitate sau prin mijloace de probă ori procedee probatorii nelegale.

Cu privire la critica privind nelegalitatea rechizitoriului determinată de faptul că în cuprinsul acestuia a fost indicată ca persoană vătămată CSA, persoană care are atribuită calitatea de martor, este apreciată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului neîntemeiată

Astfel, noțiunea de „neregularitate a rechizitoriului” trebuie interpretată prin prisma prevederilor art. 371 C.proc.pen. raportat la art. 328 alin. (1) C.proc.pen. (ce stabilesc obiectul judecății, mărginit la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare) și se referă, așadar, la toate aspectele de natură să afecteze modul de învestire a instanței și de circumstanțiere a obiectului și limitelor judecății, incluzând orice omisiune sau inadecvare care determină inaptitudinea acestuia (a rechizitoriului) de a sesiza în mod valabil instanța de judecată, chiar și în cazul în care împrejurările constatate nu pot fi suprapuse încălcării unei anumite norme particulare.

În continuare, în coordonatele de analiză astfel determinate, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului apreciază că în mod corect a reținut judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Zărnești că actul de sesizare a instanței este regulamentar întocmit iar faptul că în citativ este menționată persoana vătămată CSA nu poate atrage neregularitatea rechizitoriului și cu atât mai mult nulitatea acestuia.

Astfel menționarea în citativul rechizitoiului a persoanei vătămate CSA victimă a presupusei fapte de amenințare, pentru care s-a dispus clasarea prin rechizitoriu, nu este de natură să afecteze  modul de învestire a instanței și de circumstanțiere a obiectului și limitelor judecății.

Cu privire la critica privind nulitatea ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale datată 04.02.2019 este apreciată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului deasemenea neîntemeiată, aceștia însușindu – și pe depline argumentele judecătorului de cameră preliminară de la fond.

În mod suplimentar arată că simpla apreciere a unui aspect ca fiind o eroare materială, raportat la cronologia actelor întocmite, nu înseamnă încălcarea disp. art. 278 Cod. proc. pen.

Referitor la susținerea privind anularea tuturor actelor de urmărire penală și a probelor obținute până la data de 28.01.2020, motivată de faptul că nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale in personam, decât după ce majoritatea probelor fuseseră administrate și actele de urmărire penală efectuate este apreciată de jucătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului deasemenea neîntemeiată.

În primul rând judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului arată că pentru a se constatat tuturor actelor de urmărire penală și a probelor obținute până la data de 28.01.2020 trebuie îndeplinite condițiile prev. de art. 281 C.proc.pen., respectiv - existența unei vătămări a drepturilor părților sau ale subiecților procesuali principali derivate din efectuarea unui act procesual sau procedural cu încălcarea legii;  - vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului; - invocarea nulității relative de către un subiect procesual cu interes propriu sau de către instanță din oficiu.

Raportând considerațiile teoretice la cauza de față, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului, își însușesc pe depline argumentele judecătorului de la instanța de fond și apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se constata nulitatea relativă a actelor de urmărire penală și probelor obținute până la data de 28.01.2020 întrucât nu s-a evidențiat o vătămare concretă care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.

Astfel la data de 28.01.2020 suspectul RIA a beneficiat de o informare precisă şi completă cu privire la acuzaţiile aduse şi, prin urmare, cu privire la încadrarea juridică pe care instanţa ar putea să o reţină împotriva acestuia, situația de fapt și încadrarea juridică în ceea ce privește fapta din data de 01.10.2016 menținându-se după data aducerii la cunoștință a învinuirii (28.01.2020) până la data sesizării instanței (25.06.2020), astfel încât inculpatul a beneficiat de timpul și înlesnirile necesare pentru efectuarea apărării.

În acest sens, pentru a stabili dacă procedurile în ansamblu au fost corecte, trebuie să se țină seama și de respectarea drepturilor apărării. În special, trebuie examinat dacă solicitantului i s-a oferit posibilitatea de a contesta autenticitatea probelor și de a se opune utilizării acestora. În plus, calitatea probelor trebuie luată în considerare, la fel ca și circumstanțele în care au fost obținute și dacă aceste circumstanțe pun la îndoială fiabilitatea sau exactitatea acesteia. (Bykov împotriva Rusiei (MC), pct. 89; Jalloh împotriva Germaniei (MC), pct. 6).

Așa fiind, aplicând exigențele care transpar din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, anterior enunțată, se constată că, în concret, începând cu data de 28.01.2020 inculpatului RIA i-a fost adus la cunoștință învinuirea, acuzatului fiindu-i furnizate date/informații suficiente pentru a înțelege de o manieră clară și precisă învinuirea ce i se aduce. Inculpatul a beneficiat ulterior de timpul și înlesnirile necesare pentru a-și face apărarea. Inculpatul a avut posibilitatea de a formula cereri către organul de urmărire penală pentru administrarea sau readministrarea unor mijloace de probă.

Cu privire la solicitarea privind excluderea înregistrării video depuse de către CSA este deasemnea neîntemeiată având în vedere că teza finală a art. 139 alin. 3 Cod. proc. pen. arătă că mijloace de probă pot fi orice alte înregistrări dacă nu sunt interzise de lege.  Or, atâta timp cât înregistrările depuse de către CSA nu sunt interzise de lege nu pot fi excluse.

Mai mult din înșăși expunerea de motive pentru care se solicită excluderea înregistrării completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Tribunalului constată că inculpatul face referire la art. 139 alin. 3 Cod. proc. pen. doar teza inițială înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii, neaducând nicio critică tezei finale care arată că pot constitui mijloace de probă orice înregistrări care nu sunt interzise de lege.

Față de cele expuse mai sus completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Tribunalului în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b rap. la art. 346 C.pr.pen. va respinge contestația formulată de RIA împotriva încheierii de ședință din data de 07.10.2020, pronunţată în dosarul  nr.  1873/338/2020/a1 al Judecătoriei Zărnești, pe care o menține.

Obligă inculpatul contestator să plătească statului suma de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b rap. la art. 346 C.pr.pen. respinge contestația formulată de RIA împotriva încheierii de ședință din data de 07.10.2020, pronunţată în dosarul  nr.  1873/338/2020/a1 al Judecătoriei Zărnești, pe care o menține.

Obligă inculpatul contestator să plătească statului suma de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa camerei de consiliu, astăzi, 25.01.2021.

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ, JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,

Red. F.P /02.02.2021

Tehnored.V.P./ 02.02.2021

-5 ex.

Jud.fond. SDC

3 comunicări/

Domenii speta

Spete similare