Suspendare executare act administrativ

Dosarul nr.......

SENTINŢA nr. .......

Şedinţa din: ........

Instanţa constituită din:

Preşedinte: ......

Grefier: ......

Pe rol se află soluţionarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal având ca obiect suspendare a executării actului administrativ (art. 14 din Legea nr. 554/2004), iar ca părţi: reclamantul ......... în contradictoriu cu pârâtul .............

Cauza a primit termen pe durata stării de urgenţă în considerarea art. 63 alin. 1 din Capitolul VII (Domeniul Justiţiei) al Anexei Nr. 1 (Măsuri de primă urgenţă cu aplicabilitate directă) la Decretul Preşedintelui României nr. 240/14.04.2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020, coroborat cu Hotărârea Secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. ......., Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Bucureşti nr. ......., Hotărârile Colegiului de Conducere al Tribunalului Bucureşti nr. ...... şi nr. .......

Conform alineatului 3 al art. 63 mai sus menţionat, instanţele judecătoreşti dispun măsurile necesare pentru desfăşurarea şedinţei de judecată prin videoconferinţă.

În acest context, prin rezoluţia din .... (f. .....), în considerarea obiectului cauzei, instanţa a fixat termen la data de astăzi, pentru când s-a dispus citarea părţilor, cu menţiunea că şedinţa de judecată se va desfăşura prin intermediul unui program electronic on-line de transmitere audio-video (video conferinţă), astfel că, s-a solicitat ca, cel puţin cu 5 zile înainte de termenul de judecată fixat, părţile să transmită datele de contact necesare împreună cu acordul pentru desfăşurarea şedinţei în sistem de videoconferinţă (f. .....).

Faţă de aceste solicitări, doar reclamantul a comunicat datele de contact necesare împreună cu acordul pentru desfăşurarea şedinţei în sistem de videoconferinţă (f. ......), iar pârâtul, prin întâmpinare (f. ......), a solicitat judecarea cauzei în lipsă. 

În temeiul art. 121 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, grefierul de şedinţă a făcut oral referatul cauzei, prezentând pe scurt obiectul pricinii şi stadiul în care se află judecata acesteia, comunicând modul în care s-a îndeplinit procedura de citare a persoanelor chemate la proces, precum şi dacă s-au realizat celelalte măsuri dispuse de instanţă anterior.

Instanţa constată că procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a procedat la contactarea reclamantului în sistem de video conferinţă la datele de contact comunicate.

La apelul nominal efectuat în acest context de către grefierul de şedinţă, răspunde pentru reclamant doamna avocat ......, în temeiul împuternicirii avocaţiale seria .... nr. .... (f. ....).

În temeiul art. 223 C.pr.civ., instanţa constată că se poate proceda la judecarea cauzei şi în lipsa pârâtului legal citat, chiar în condiţiile în care acesta nu a transmis datele de contact necesare pentru participarea la şedinţa de judecată prin intermediul programului electronic on-line de transmitere audio – video (video conferinţă).

Tribunalul constată cauza la primul termen de judecată în faţa primei instanţe la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, motiv pentru care, în temeiul art. 131 C.pr.civ., pune în discuţie competenţa instanţei.

Reclamanta, prin avocat, susţine că Tribunalul Bucureşti Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal este competent să soluţioneze prezenta cerere.

Cauza fiind la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul, din oficiu, cu ascultarea părţilor în acest sens, verifică şi stabileşte că instanţa sesizată este competentă general (art. 30 C.pr.civ.), material (art. 14 şi 10 din Legea nr. 554/2004) şi teritorial (art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004).

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, în temeiul art. 237 C.pr.civ., instanţa declară deschisă cercetarea procesului şi acordă cuvântul pe cererea de probe.

Reclamantul, prin avocat, declară că nu are de administrat alte mijloace de probă în afara înscrisurilor din dosar.

Deliberând asupra probatoriului, în temeiul art. 255, 258 C.pr.civ., instanţa încuviinţează părţilor proba cu înscrisurile existente în dosarul cauzei, constatând că această probă este legală, pertinentă (are legătură cu cauza) şi concludentă (fiind de natură să conducă la aflarea adevărului în cauză).

Nemaifiind alte probe de administrat, în baza art. 244 Cod procedură civilă, Tribunalul declară închisă cercetarea procesului şi fixează termen pentru dezbaterea fondului în aceeași ședință de judecată acordând în acest sens cuvântul părţii reprezentate.

Având cuvântul, reclamantul, prin avocat, pune concluzii de admitere a cererii de suspendare, cu rambursarea cheltuielilor de judecată, pentru motivele expuse pe larg în scris, pe care le susţine în cadrul video-conferinţei, pe parcursul a aproximativ 10 minute.

În temeiul art. 394 C.pr.civ., Tribunalul declară închise dezbaterile şi cauza spre soluţionare.

După ce a deliberat în secret, conform art. 395 C.pr.civ., a adoptat următoarea hotărâre:

I. PROCEDURA

Prin cererea înregistrată la data de ...... pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal, reclamantul a solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr. ...... dispusă de ......., ca urmare a procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria .... nr. ....., până la soluţionarea definitivă a dosarului având ac obiect anularea actului administrativ sus menţionat, cu rambursarea cheltuielilor de judecată, prezentând situaţia de fapt în care a fost emis actul a cărui suspendare se solicită şi argumentând în sensul îndeplinirii în speţă a condiţiilor edictate de lege.

La data de ......., ...... a depus întâmpinare (f. .....), solicitând respingerea cererii reclamantei faţă de împrejurarea că din circumstanţele de fapt ale speţei nu se relevă îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege.

În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

II. SOLUȚIA INSTANȚEI

Expunerea situaţiei de fapt reţinute pe baza probelor administrate

La data de ......, ...... a emis Decizia nr. .... (f. ....), prin care, în esenţă, s-a dispus măsura încetării practicii comerciale incorecte constatate la ..... (art. 3), având în vedere că fapta constatată şi descrisă prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria ..... nr. ....... încheiat împotriva operatorului ....... este o practică comercială incorectă.

Tribunalul reţine că reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei nr. ..... (f.....).

Tribunalul reţine, de asemenea, că procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria ..... nr. .... (f. ....), cel în temeiul căruia a fost emisă decizia a cărei suspendare se solicită în cauza de faţă, a fost contestat cu plângere contravenţională înregistrată sub număr de dosar ..... aflat pe rolul Judecătoriei .... (f. ....).

Din înscrisurile administrate de către reclamant (f. ... instanţa reţine că vânzările lunare, pentru punctul de lucru la care se referă actul administrativ a cărui suspendare se solicită, cu referire la produsele menţionate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria .... nr. .... şi în Decizia nr. ...., se ridica pentru luna februarie ... la suma de ..... lei.

În drept

În soluţionarea cauzei devin incidente prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ:

Art. 14 (Suspendarea executării actului)

(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.

(2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. Procedura prevăzută la art. 200 şi 201 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă. Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosarul cauzei cu cel puţin 3 zile înainte de termenul de judecată. Reclamantul va lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării de la dosarul cauzei. Instanţa poate acorda un nou termen de judecată în cazul în care reclamantul solicită amânarea pentru a lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării.

 (3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.

(4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.

(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive.

(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Principiul legalităţii actelor administrative presupune atât ca autorităţile administrative să nu încalce legea, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.

Suspendarea prin hotărâre judecătorească a executării actului administrativ reprezintă o excepţie de la regula executării din oficiu a actului administrativ şi poate fi dispusă în condiţiile prevăzute expres de lege.

Suspendarea executării actului administrativ este o operaţiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea părţii interesate sau din oficiu, atunci când legea o prevede.

Având în vedere forţa executorie a actului administrativ, suspendarea este o măsură de excepţie, cu caracter vremelnic, instituită pentru protecţia provizorie a drepturilor şi intereselor legitime ale destinatarului actului sau ale terţilor lezaţi, măsură care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce consecinţe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care acesta ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.

Măsura suspendării are caracter de protecţie împotriva eventualelor abuzuri sau excesului de putere pe care îl pot săvârşi autorităţile în raport cu particularii

Articolul 14 din Legea nr. 554/2004 reglementează un caz de suspendare la cerere, dispusă de instanţa de judecată pe parcursul etapei procedurii prealabile administrative (recursul graţios sau recursul ierarhic).

Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege: 1. existenţa unui caz bine justificat şi 2. necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Acestor două condiţii li se adaugă o a treia, de ordin procedural, dedusă din interpretarea logică a prevederii analizate şi anume condiţia ca 3. reclamantul să facă dovada declanşării procedurii prealabile administrative împotriva actului administrativ a cărui suspendare o solicită, conform regulilor generale cuprinse în art. 7 din Legea nr. 554/2004 sau în temeiul unor norme speciale, derogatorii, după caz.

Existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

Nu este suficient ca reclamantul să afirme existenţa unor motive de nelegalitate, ci trebuie să ofere unele elemente probatorii care, fără o cercetare aprofundată, să permită formarea unui dubiu (serios) asupra legalităţii actului, un stadiu incipient al convingerii că, în final, este posibil ca prezumţia de legalitate să fie răsturnată.

Indiciile de nelegalitate pot viza încălcări atât ale normelor de drept procedural, cât şi ale normelor de drept material, esenţial fiind ca acestea să fie evidente, să poată fi identificate cu uşurinţă, la nivelul aparenţelor.

Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în această materie (Deciziile nr. 550/2009, 3322/2009, 3543/2009, 4027/2009, 4169/2009) a fost în sensul că nu orice dubiu în privinţa legalităţii unui act administrativ demonstrează îndeplinirea „cazului bine justificat”, ci, dimpotrivă, au această aptitudine doar îndoielile serioase, determinate, spre exemplu, de nemotivarea actului, de emiterea lui de către un organ necompetent, de întemeierea acestuia pe texte legale abrogate, neconstituţionale ori în mod evident inaplicabil.

Paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. ş din Legea nr. 554/2004, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Prima teză are în vedere daunele materiale care pot fi produse prin punerea în executare a actului administrativ.

Fără a absolutiza criteriul cantitativ constând în cuantumul obligaţiei impuse reclamantului ori al pierderii pe care ar suferi-o în cazul executării actului administrativ, instanţa trebuie să verifice gravitatea şi iminenţa prejudiciului în funcţie de toate circumstanţele pricinii, cu respectarea principiului proporţionalităţii, luând în considerare natura propriu-zisă a măsurii administrative şi contextul în care intervine.

Aplicând la circumstanţele de fapt ale cauzei aceste principii derivate din textul de lege, Tribunalul constată că se justifică suspendarea executării deciziei în discuţie deoarece:

1. În raport de înscrisurile administrate în cauză, Tribunalul a reţinut că reclamantul a făcut dovada formulării şi transmiterii plângerii prealabile (f. ......).

2. Tribunalul constată relevată existenţa unui caz bine justificat în înţelesul legii faţă de împrejurarea că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria .... nr. ......, cel prin raportare la care a fost emisă Decizia nr. ...... a fost contestat cu plângere contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei ..... sub numărul de dosar .......

Astfel, în motivarea Deciziei nr. ....... s-a menţionat că măsura încetării practicii comerciale incorecte constatate la reclamant se dispune având în vedere că fapta constatată prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria ..... nr. ....... este o practică comercială incorectă.

Reclamantul a contestat cu plângere contravenţională procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria ..... nr. ........., act prin care s-a dispus sancţiune contravenţională întemeiată pe aprecierea agentului constatator potrivit cu care fapta constatată la punctul de lucru al reclamantului reprezintă o practică comercială incorectă, reclamantul nefiind de acord cu încadrarea juridică oferită de agentul constatator situaţiei de fapt constatate cu ocazia controlului.

Conform art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea contravenţională suspendă executarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

În temeiul acestui text legal, instanţa constată că nu sunt definitive constatarea şi încadrarea juridică menţionate în procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria ...... nr. ....., pe care s-a întemeiat Decizia nr. ......

În aceste condiţii, Tribunalul constată că se relevă un caz bine justificat de suspendare a executării şi a actului administrativ emis în temeiul constatărilor efectuate printr-un proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, suspendat în temeiul legii ca urmare a formulării şi înregistrării plângerii contravenţionale.

3. Totodată, Tribunalul constată că suspendarea executării actului în discuţie se justifică şi din perspectiva condiţiei pagubei iminente.

Astfel, luând act de valoarea vânzării pe luna februarie ..... la punctul de lucru al reclamantului şi pentru produsele la care se referă Decizia nr. .... (.... lei – f. ....), având în vedere contextul stării de urgenţă decretate prin Decretul Preşedintelui României nr. 195/2020, prelungite prin Decretul Preşedintelui României nr. 240/2020 în care reclamantul a fost determinat a-şi desfăşura activitatea, instanţa constată că obligarea operatorului economic reclamant a înceta o practică comercială al cărei atribut de „incorectă” conferit de agentul constatator (prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria ..... nr. ......) nu este în mod definitiv stabilit, din moment ce instanţa de judecată a fost sesizată cu plângerea contravenţională ce a suspendat executarea actului constatator şi sancţionator este de natură a produce reclamantului o pagubă suplimentară.

Pentru considerentele de fapt şi de drept mai sus enunţate, cu invocarea Recomandării nr. R (89) 8 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei şi cu luarea în considerare a principiului proporţionalităţii în această materie care impune în balanţă pe de o parte interesul public din spatele prezumţiei de legalitate a actului administrativ, iar pe de altă parte interesul particularului, Tribunalul constată că se justifică suspendarea executării actului administrativ menţionat în petitul cererii de chemare în judecată, până la pronunţarea instanţei de fond.

Având în vedere caracterul accesoriu al capătului de cerere referitor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 30 (Cereri în justiţie) alin. 4 C.pr.civ. (cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal) şi art. 453 (Acordarea cheltuielilor de judecată) alin. 1 C.pr.civ. (partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată), faţă de soluţia ce s-a impus în privinţa capătului de cerere anterior, constatând culpa procesuală a pârâtului în generarea prezentului litigiu, pârâtul va fi obligat să ramburseze reclamantului cheltuielile de judecată în valoare de ....... lei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat (f. .....), cheltuieli efectuate de reclamant în timpul şi / sau în legătură cu prezentul litigiu, cheltuieli care probează caracterul real, necesar şi rezonabil şi care nici nu impun, nici nu justifică intervenţia judecătorului în condiţiile art. 451 alin. 2 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

TRIBUNALUL

HOTĂRĂŞTE:

1. Admite cererea având ca obiect suspendare a executării actului administrativ (art. 14 din Legea nr. 554/2004), formulată de reclamantul ....... în contradictoriu cu pârâtul ..........

2. Suspendă executarea Deciziei nr. ...... emise de ......, până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Executorie de drept, potrivit art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004.

4. Obligă pârâtul să ramburseze reclamantului cheltuielile de judecată în valoare de .......... lei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat.

5. Prezenta hotărâre poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare, potrivit art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004, calea de atac urmând a fi depusă la Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal, conform art. 490 C.pr.civ.

6. Prezenta hotărâre se va comunica părţilor, în copie, conform art. 427 C.pr.civ.

7. Pronunţată astăzi, ......, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTEGREFIER

.................................................................................

Prin decizia civilă nr. ….. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a fost respins ca nefondat recursul formulat împotriva sentinţei civile mai sus menţionate.

Domenii speta

Spete similare