Contestaţie împotriva procesului verbal de licitaţie

Dosar nr. ]]]]

ROMÂNIA

Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă

SENTINŢA CIVILĂ NR. 327

Şedinţa din Camera de Consiliu din data de 31.01.2022

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE – JUDECĂTOR SINDIC: ]]]]

GREFIER: ]]]]

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind procedura insolvenţei formulată de către contestatoarea ]]]] în contradictoriu cu intimaţii ]]], ]]]. şi  Comitetul creditorilor ]]]]. având ca obiect contestaţia împotriva măsurii administratorului judiciar, respectiv împotriva procesului verbal de licitaţie încheiat în data de 28.07.2021.

Dezbaterile şi luările de cuvânt au avut loc în Camera de Consiliu din data de 17.01.2022, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea data care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când, instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 31.01.2022, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă la data de 03.08.2021 sub nr. ]]]], contestatoarea ]]]. a formulat contestație împotriva procesului verbal de licitație încheiat în data de 28.07.2021 de către ]]] in calitate de administrator judiciar al ]]] solicitând:

1. Constatarea nulităţii absolute a licitaţiei având ca obiect vânzarea bazei de producţie situată în ]]]]] si aparţinând debitoarei, ]]]., organizată la data de 28.07.2021 la sediul administrator judiciar ]]]

2. Anularea Procesului Verbal de Licitaţie si de Adjudecare din data de 28.07.2021, a efectelor acestui proces verbal şi a actelor subsecvente;

3. Repunerea părţilor în situaţia anterioara;

4. Obligarea administratorului judiciar ]]] al debitoarei SCTB sa organizeze o noua licitaţie, cu respectarea dreptului de preemţiune al subscrisei aşa cum este definit în Contractul nr. 6/01.05.2021 la art.4.2 alin. 3 : „4.2. Obligaţiile beneficiarului să acorde drept de preemţiune la cumpărarea bunului imobil ce face obiectul prezentului contract, respectiv teren şi construcţii, cu excepţia utilajelor şi bunurilor situate pe proprietatea închiriată."

În motivarea în fapt s-a arătat că, între contestatoare în calitate de chiriaş si debitoarea ]]], în calitate de proprietar, s-a încheiat Contractul de închiriere nr. 6/01.05.2018, pentru o perioadă de 1 an, având ca obiect închirierea bazei de producţie situată în ]]]]

Pe perioada derulării contractului de închiriere, au fost semnate o serie de acte adiţionale de prelungire a Contractului nr. 6/01.05.2018, respectiv la data de 27.11.2018 a fost încheiat Actul adiţional nr. 1, prin intermediul căruia s-a prelungit cu 12 luni perioada contractuală; la data de 20.05.2020 a fost încheiat Actul adiţional nr. 2 prin care s-a prelungit cu încă 12 luni perioada contractuală, iar la data de 18.01.2021 a fost încheiat Actul adiţional nr. 3, prin care s-a prelungit perioada contractuală până la data 31.12.2022.

Prin contractual de închiriere in discuţie, ce a fost semnat atât de administratorul judiciar cat si de administratorul special al ]]]], contestatoarei i-a fost acordat dreptul de preempţiune la vânzarea imobilului închiriat, respectiv acelaşi imobil valorificat in cadrul şedinţei de licitaţie din data de 28.07.2021.

În considerarea calităţii de preemptor conferită de contractul de închiriere menţionat anterior, contestatoarea a realizat o serie de investiţii semnificative asupra imobilului închiriat, cum ar fi cu titlu de exemplu neexhaustiv: reparaţii la mijloacele de inventar, reparaţii la cântar - basculă, obţinerea autorizaţiilor Autorităţii Feroviare Române (AFER) pentru linia ferată industrială, reparaţia şi repunerea acesteia în folosinţă.

De asemenea, contestatoarea a achiziţionat de la ]]]], a modernizat şi repus în funcţiune - staţia de betoane marca ]]] aflată pe amplasament, prin factura nr. F180029/27.06.2018. Costurile estimate provizoriu de repunere în funcţiune a căii ferate depăşesc suma de 130.000 euro fără TVA. A executat şi lucrări de ecologizare şi curăţare în vederea repornirii activităţii, mare parte din teren fiind înainte blocat cu deşeuri de construcţii.

S-a învederat instanţei faptul că, la data de 08.07.2021 administratorul judiciar a emis si comunicat către contestatoare Notificarea nr. 611 prin care se menţionează următoarele: ,,va aducem la cunoştinţa ca bunurile mobile si imobile apartinand ]]] situate la adresa din ]]] au fost scoase la vânzare prin licitaţie publica cu strigare. In acest context, având în vedere dreptul dvs. de preempţiune stabilit conform contractului de închiriere nr.6/01.05.2018 vă informăm ca va puteţi exercita dreptul de preempţiune în cadrul licitaţiei din data de 28.07.2021, sau in cazul in care bunurile nu se vând la aceasta licitaţie, în cadrul celorlalte şedinţe de licitaţie, aşa cu rezultă din anunţul privind scoaterea la licitaţie si din regulamentul de vânzare."

In considerarea celor mai sus comunicate de către administratorul judiciar şi pentru a cunoaşte Regulamentul de vânzare, contestatoarea de bună credinţă am achiziţionat de la administratorul judiciar Regulamentul de vânzare a bunurilor (imobile si mobile) din ]]]] aflate patrimonial ]]]- în insolvenţă, scoase la vânzare prin licitaţie publica. Prin regulament se aduce la cunoştinţă tuturor participanţilor faptul ca bunurile imobile sunt închiriate către contestatoare, precum şi faptul că contestatoarea are drept de preempţiune la cumpărarea imobilului in discuţie.

Luând în considerare atât Notificarea de preemţiune nr. 611/08.07.2021 cât şi prevederile din Regulamentul de vânzare am observat că este recunoscut şi prezentat eventualilor ofertanţi dreptul de preemţiune menţionat în Contractul de închiriere.

În conformitate cu regulamentul de vânzare, în termenul prevăzut de acesta, contestatoarea a depus la sediul administratorului judiciar oferta de preţ, prin care a oferit preţul de 720.000 euro + TVA pentru bunurile imobile, precum si documentele prevăzute de regulamentul de vânzare, invocând dispoziţiile art. art. 844, alin (3) din Codul de Procedură Civila: ,,De asemenea, sunt dispensate de garanţia prevăzută la alin. (1) persoanele care, împreună cu debitorul, au asupra imobilului urmărit un drept de proprietate comună pe cote-părţi sau sunt titularii unui drept de preempţiune, după caz." pentru constituirea garanţiei şi depunând la ofertă Notificarea nr. 305/23.07.2021.

La data de 28.07.2021, ora 14.00, ulterior deschiderii şedinţei, comisia de licitaţie numita de administratorul judiciar, cu privire la contestatoare a constatat următoarele: ,,Dreptul de preempţiune invocat nu îndeplineşte condiţiile legale de opozabilitate, nefiind înscris in cartea funciara. In cauza nu sunt aplicabile prevederile art. 844 alin. (3) CPC, motiv pentru care nu a fost îndeplinită condiţia plaţii garanţiei de participare la licitaţie de minim 10% din preţul ofertat, condiţie prevăzută în regulamentul de vânzare". Prin urmare comisia nu a admis participarea contestatoarei la şedinţa de licitaţie din data de 28.07.2021.

Instanţa poate observa că adjudecatarul nu a depus documentele necesare înscrierii la licitaţie în conformitate cu prevederile Regulamentului de vânzare în sensul că nu s-a depus ,,dovada că s-a consemnat la dispoziţia societăţii vânzătoare garanţia de participare de minim 10% din preţul de pornire al bunului ofertat", aşa cum prevede Regulamentul de vânzare respectiv prin prezentarea unui ordin de plata avalizat de banca, neîndeplinind astfel cerinţele Regulamentului de vânzare: „2. Dovada care să ateste că s-a consemnat la dispoziţia societăţii vânzătoare garanţia de participare de minim 10% din preţul de pornire al bunului ofertat.

De asemenea, la momentul licitaţiei administratorul judiciar nu a probat prin extras de cont al ]]]] constituirea garanţiei de către adjudecatar în contul debitoarei.

Mai mult, s-a învederat că adjudecatarul a depus la dosarul de licitaţie oferta nr. 649/27.07.2021 cuprinzând printre altele o procura notariala înregistrată sub nr. 2858 de SPN ]]]], cu sediul în ]]] la data de 27.07.2021, aşa cum reiese din Procesul verbal de adjudecare. Oferta a fost depusa la sediul administratorului judiciar la data de 27.07.2021, ora 11:26, astfel cum rezulta din Procesul verbal de licitaţie. În aceste condiţii există suspiciunea rezonabilă că înregistrarea ofertei s-a făcut în fals, la alta ora decât cea menţionată în procesul verbal de licitaţie, fapt ce contravine dispoziţiilor prevăzute de regulament.

De asemenea, potrivit raţionamentului anterior, exista dubii cu privire la modul în care adjudecatarul a intrat în posesia Regulamentului de vânzare, a achitat contravaloarea lui şi a constituit garanţia de participare la licitaţie.

Cu privire la procedura premergătoare licitaţiei, este evident ca licitaţia nu a fost organizata cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute de Legea 85/2006, coroborate cu cele stipulate de art. 839 si art. 840 din Codul Procedura Civila, cu atât mai mult cu cât Publicaţia de vânzare nu a fost afişata la sediul organului de executare şi al instanţei de executare, la locul unde se află imobilul urmărit, la sediul primăriei în a cărei rază teritorială este situate imobilul, precum şi la locul unde se desfăşoară licitaţia, dacă acesta este altul decât locul unde este situat imobilul.

Totodată, s-a solicitat instanţei să îi pună în vedere administratorului judiciar sa depună la dosarul cauzei dovada publicării anunţurilor de vânzare în ,,ziarul Adevărul din 07.07.2021, pe pagina de licitaţii U.N.P.I.R. (licitatii-insolventa.ro) si pe pagina de internet a lichidatorului judiciar (consulta99.ro)", astfel cum este menţionat la pagina 2 a procesului verbal anulabil, precum si dosarul de licitaţie.

Se poate observa, din analiza Procesului verbal de adjudecare, că administratorul judiciar şi comisia induc în eroare participanţii în sensul că, din verificările ulterioare, nu există publicat pe www.licitaţii-insolvenţă.ro anunţul cu privire la licitaţie.

S-a menţionat că, potrivit dispoziţiilor legale incidente în materie, se poate observa ca art.21 alin.(3) din Legea 85/2006 prevede ca: „Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar."

Totodată, art. 149 din Legea 85/2006 stipulează că: „Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial şi ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolvenţă, publicat în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000".

Astfel procedura vânzării bunurilor imobile în procedura falimentului este reglementată de dispoziţiile art. 116-120 din Legea 85/2006, care se completează cu prevederile art. 828 şi urm. C.pr.civ. ce reglementează vânzarea la licitaţie publică a imobilelor. S-au invocat dispoziţiile art. 1730 şi 1732 Cod civil. Mai mult, s-au invocat dispoziţiile art. 1738 din C.proc civ. privind exercitarea dreptului de preempţiune în cadrul executării silite stipulează că: ,,În cazul în care bunul face obiectul urmăririi silite sau este scos la vânzare silită cu autorizarea judecătorului-sindic, dreptul de preempţiune se exercită în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă." Totodată, potrivit art. 846 alin (12) va rugam sa observaţi că: ,,În toate cazurile, la preţ egal, va fi preferat cel care are un drept de preempţiune asupra bunului urmărit."

În considerarea celor mai sus menţionate s-a solicitat instanţei de judecata să constate faptul că contestatoarea avea dreptul de adjudecare a bunului, având şi calitatea de preemptor, raportat la art. 844, alin. (3) din Codul de Procedură Civila.

De asemenea, sunt dispensate de garanţia prevăzută la alin. (1) persoanele care, împreună cu debitorul, au asupra imobilului urmărit un drept de proprietate comună pe cote-părţi sau sunt titularii unui drept de preempţiune, după caz.

Astfel, cu privire la licitaţia a cărei anulare se solicită, se poate observa că la data de 08.07.2021 administratorul judiciar a comunicat contestatoarei Publicaţia de Vânzare nr. 606/05.07.2021, precum şi Notificarea de Preemţiune nr. 611/08.07.2021, iar la data de 19.07.2021 contestatoarea a achiziţionat Regulamentul de Vânzare prin Ordinul de plată nr. 1/19.07.2021. Urmare a procedurii, la data de 28.07.2021 a avut loc şedinţa de licitaţie şi a fost încheiat Procesului Verbal de Licitaţie si de Adjudecare contestat.

Având in vedere Publicaţia de vânzare nr. 606/05.07.2021, Regulamentul de vânzare, precum si Notificarea nr. 611/08.07.2021 emisa de către administratorul judiciar al debitoarei, privind posibilitatea exercitării dreptului de preemţiune al contestatoarei în cadrul licitaţiei din data de 28.07.2021, societatea ]]]] a transmis oferta nr. 315/26.07.2021, oferind un preţ de 720.000 EURO + TVA, preț superior de altfel preţului de 715.771 EURO, fără TVA, oferit de către adjudecatar.

Recunoaşterea dreptului de preemţiune al contestatoarei pentru licitaţia din data de 28.07.2021 a operat până la data organizării acesteia, oferta contestatoarei fiind respinsă, în Procesul verbal al cărei nulitate se solicita susţinându-se, în mod hilar, că dreptul de preemţiune al acesteia nu ar mai îndeplini condiţiile legale de opozabilitate, nefiind înscris in cartea funciara, desemnându-se totodată în calitate de adjudecatar societatea ]]]

Este adevărat că potrivit art. 876 alin. (2) ,,În cazurile prevăzute de lege pot fi înscrise în cartea funciară şi alte drepturi, fapte sau raporturi juridice, dacă au legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară.", iar in conformitate cu dispozițiile art. 902 alin.(2) pct. 13 din C.civ., dreptul de preempţiune născut din convenţii este supus notarii in cartea funciara, însă notarea nu este obligatorie în scop de opozabilitate, ci este permisă de lege pentru a asigura informarea terţilor, care, în lipsa notării, nu ar putea invoca inopozabilitatea.”

Astfel, in conformitate cu prevederile art. 902 alin.(1) din C.civ: „Drepturile, faptele sau alte raporturi juridice prevăzute la art. 876 alin. (2) devin opozabile terţelor persoane exclusiv prin notare ..dacă nu se dovedeşte că a fost cunoscut pe altă cale(...)". Prin urmare, notările nu se fac în scopul opozabilităţii drepturilor personale, faptelor sau altor raporturi juridice, ci numai pentru informarea terţilor, care, în lipsa notării sau a cunoaşterii pe altă cale, nu ar putea invoca inopozabilitatea.

În speţă dreptul de preempţiune al contestatoarei a fost cunoscut de către toate părţile participante la licitaţia organizata in data de 28.07.2021, împrejurare demonstrată fără putinţă de tăgadă de menţiunile inserate in cuprinsul Regulamentului de vânzare al debitoarei care, la pag. 4. Primul paragraf stipulează ca „Toate bunurile menţionate în acest capitol sunt închiriate către ]]]]]. conform Contractului de închiriere încheiat cu aceasta societate, ]]]] are drept de preemţiune la cumpărarea bunului imobil. respectiv teren si construcţii, cu excepţia utilajelor si bunurilor mobile situate pe proprietatea închiriată."

Recunoaşterea neechivocă a dreptului de preemţiune al contestatoarei este demonstrată si prin transmiterea Notificării nr. 611/08.07.2021 de către administratorul judiciar al debitoarei, ce are ca obiect informarea subscrisei cu privire la posibilitatea exercitării dreptului ,,de preemţiune stabilit conform contractului de închiriere nr. 6/01.05.2018" in cadrul licitaţiei din data de 28.07.2021.

Potrivit acestui raţionament defectuos, nu ar fi aplicabile nici dispoziţiile art. 844 alin. (3) din Cod proc. civ., sens in care nu ar fi fost îndeplinita condiţia plătii garanţiei de participare la licitaţie de 10% din preţul bunului ofertat, condiţie menţionată în acelaşi Regulament de vânzare unde era recunoscut dreptul subscrisei de preemţiune si exprimat, in vederea publicităţii/informării, terţilor interesaţi.

Sub aspectul naturii juridice a dreptului de preempţiune, contestatoarea consideră ca acesta fiind un drept instituit prin norme juridice imperative este un drept real, absolut opozabil ergo omnes, în sensul că vânzarea efectuată cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la dreptul de preemţiune este sancţionată cu nulitatea absolută a actului de înstrăinare. Dreptul de preempţiune reprezintă o derogare de la principiul potrivit căruia proprietarul dispune liber, exclusiv şi absolut de bunul său, astfel încât dispoziţiile legale care îl reglementează trebuie interpretate în mod restrictiv.

Vătămarea drepturilor legitime ale contestatoarei, în calitate de chiriaş - preemptor, în speţa lipsirea de efectele juridice ale dreptului de preemţiune prevăzute la art. 1738 din C.civ., este evidenta in cauza de fata, fapt ce atrage de plano aplicarea dispoziţiilor art. 1247 din C.civ., respectiv sancţiunea nulităţii absolute a licitaţiei organizate la data de 28.07.2021, a efectelor ei şi a actelor subsecvente acesteia.

Instanţa poate constata din parcursul dovezilor prezentate şi a înscrisurilor prezentate sau cerute că modul de derulare a licitaţiei din data de 28.07.2021 s-a făcut cu vădită rea-intenţie din partea administratorului judiciar în sensul că, în fapt, licitaţia a fost făcută pentru a favoriza ]]]] lucru care reiese şi din lipsa ofertelor la licitaţie, în fapt ]]] fiind un participant care nu a licitat. Decizia acestuia de a nu mai licita este extrem de discutabilă ţinând cont că pasul de 1% este un pas mic raportat la suma licitată.

De asemenea, ofertele iniţiale, respectiv : - ]]] - 719.512 euro fără TVA; - ]]] - 715.771 euro fără TVA; - ]]] - 720.000 euro fără TVA.

Arată că societatea contestatoare a oferit din start preţul cel mai mare fiind motivaţi de investiţiile deja făcute în imobil. Singurul pas oferit de ]]] are, în opinia contestatoarei motivarea ca valoarea de adjudecare să fie mai mare decât valoarea ofertei noastre.

În acest sens, organizarea unei alte sesiuni de licitaţie va duce la obţinerea unei sume mai mari pentru ]]] ceea ce este în interesul creditorilor şi a bunei desfăşurări a dosarului de insolvenţă. Mai mult, preţul de începere la noua licitaţie poate fi stabilit prin noul regulament de vânzare la valoarea deja ofertată.

Pentru toate aceste considerente s-a solicitat să se dispună admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. i) raportat la art. 21 alin. (2) si (3) din Legea 85/2006, art. 1731 C.Civ. raportat la art. 854 C.proc.civ., precum şi pe celelalte dispoziţii legale invocate în cuprinsul prezentei cereri, coroborate cu toate celelalte prevederi legale aplicabile în materie.

În probaţiune, s-a solicitat administrarea  probei cu înscrisuri.

La data de 06.09.2021, intimatul ]]] a formulat întâmpinare, prin intermediul căruia a solicitat în principal respingerea ca inadmisibilă pe calea excepţiei invocate, şi în subsidiar, respingerea ca netemeinică şi nelegală, a contestaţiei depusă de ]]]

S-a invocat excepţia inadmisibilității contestaţiei arătând că, potrivit prevederilor imperative prevăzute în Regulamentul de vânzare aprobat de creditorii societăţii şi necontestat, reprezentând norma imperativa pentru participanţii la licitaţia organizata în baza Legii 85/2006, procedura de a formula orice contestaţie este următoarea: se va depune in scris la sediul administratorului judiciar, respectiv ]]], in termen de o zi lucrătoare de la data închiderii şedinţei de licitaţie, urmând a se soluţiona de către administratorul judiciar, in termen de trei zile de la data depunerii.

Reclamantul a înţeles sa uzeze de aceasta procedura, depunând la sediul administratorului judiciar contestaţie împotriva procesului verbal de licitaţie şi adjudecare., încheiat în data de 28.07.2021, înregistrată în cadrul ]]] sub nr. 653/29.07.202, la care a primit răspunsul nr. 655/30.07.2021 prin intermediul căruia i-au fost respinse motivat solicitările, ca fiind nefondate.

Împotriva acestei masuri a administratorului judiciar ]]] de respingere a contestaţiei, prin adresa sus indicata, reclamanta a înţeles să formuleze pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VII a civila, contestaţia înregistrata sub nr. de dosar ]]]

Faţă de dispoziţiile imperative din Regulamentul de vânzare (respectiv capitolul III. Contestaţii) şi având în vedere faptul ca reclamanta a înţeles să uziteze de aceste prevederi, prezenta contestaţie se impune a fi respinsă ca inadmisibilă deoarece nu respectă procedura descrisă anterior.

În ce priveşte fondul cauzei, în fapt, în data de 05.07.2021 a fost publicat anunţul de vânzare înregistrat în cadrul ]]] sub nr. 606 prin intermediul căruia a fost anunţata scoaterea la licitaţie publica cu strigare a bunurilor aflate în patrimoniul societăţii debitoare SCTB. In cadrul acestui anunţ, se indica data de 28.07.2021, ora 14.00, ca fiind data organizării primei licitaţii pentru vânzarea imobilelor şi se aducea la cunoştinţa celor interesaţi faptul că, informaţiile şi condiţiile complete de participare se regăsesc in Regulamentul de vânzare ce se putea ridica contra cost de la sediul administratorului judiciar, începând cu dat de 06.07.2021, ora 10.00.

În urma acestui anunţ, imobilul fiind de interes, intimatul a procedat la achiziţionarea Regulamentului de vânzare şi la demararea / îndeplinirea condiţiilor de participare prevăzute în acesta.

Astfel, pentru data primei licitaţii organizate, intimatul a înţeles să înregistreze în data de 27.07.2021, ora 11.26, oferta înregistrata cu nr. 649 pentru achiziţia bunului imobil compus din teren si clădiri, precum şi pentru calea ferata simpla şi dubla la preţul de 715.771 euro fără TVA, oferta la care a ataşat toate înscrisurile necesare, inclusive dovada achitării contravalorii garanţiei de participare la licitaţie în cuantum de 528.245,17 lei. In cadrul primei şedinţe desfăşurate pentru vânzare prin licitaţie cu strigare, a fost încheiat Procesul verbal de licitaţie şi de adjudecare din data de 28.07.2021, la sediul administratorului judiciar ]]]] privind valorificarea unor active din patrimoniul societăţii debitoare ]][denumit in continuare si Procesul verbal de adjudecare"].

Conform celor consemnate in cadrul acestuia au fost înregistrate trei oferte, cea a subscrisei (pentru preţul de 715.771 curo fără TVA), a societăţii ]]] (pentru preţul de 719.512 euro fără TVA), precum şi cea a societăţii parate ]]] (pentru preţul de 720.000 euro fără TVA).

In urma analizei ofertelor şi documentelor depuse de către ofertanţi, comisia de licitaţie a constatat următoarele:

- intimatul şi societatea ]]] îndeplinesc condiţiile de admisibilitate;

- societatea ]]], ce invoca un drept de preemptiune la cumpărarea bunului imobil compus din teren şi construcţii cu excepția utilajelor şi bunurilor mobile situate pe acestea si care erau deţinute în folosinţa prin intermediul Contractului de închiriere nr. 6/01.05.2018 a căruia valabilitate a fost prelungita succesiv prin încheierea unor acte adiţionale (nr. 1/27.11.2018, nr. 2/20.05.2020, nr. 3/18.01.2021), nu a înţeles în virtutea acestui drept neopozabil (prin neînscrierea lui in Cartea Funciara) să depună contravaloarea garanţiei de participare, nu a fost admisa în cadrul procedurii de licitaţie.

Având în vedere congruenţa de oferte, Comisia de licitaţie a propus ca licitarea să se realizeze doar pentru bunurile teren şi clădiri, precum şi pentru calea ferata simplă şi dublă plecând de la preţul de 715.771 Euro fără TVA oferit de ambii ofertanţi admişi.

După ce intimatul a ofertat preţul de 725.000 Euro fără TVA, societatea ]]] a înţeles să se retragă, intimatul menținându-si oferta pe parcursul a trei strigări, adjudecând astfel imobilul.

Ținând cont de valoarea garanţiei constituita în cuantum de 528.245,17 lei reprezentând echivalentul a 107.349,45 euro fără TVA ce este asimilata unui avans din preţul adjudecării, intimatului îi rămâne de plata restul de preț în valoare de 617.650,55 Euro fără TVA, în termen de cel mult 30 de zile de la data încheierii Procesului verbal de adjudecare, respectiv până la data 27.08.2021.

După încheierea licitaţiei, petenta a menţionat că înțelege sa-si exercite dreptul de preempțiune oferind acelaşi preț în condiţii de plata identice. Reprezentantul convenţional al ]]]] a menţionat că nu se poate lua în considerare oferta ]]] deoarece aceasta nu a participat la licitaţie (ținând cont de decizia comisiei de a nu admite la licitaţie aceasta societate).

In urma încheierii Procesului verbal societatea reclamanta a înţeles să formuleze contestaţie împotriva acestuia la administratorul judiciar al debitoarei vânzătoare, contestaţie ce i-a fost respinsa prin adresa nr. 655/30.07.2021. împotriva măsurii de respingere, a formulat în cadrul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VII a Civila, privind procedura insolvenţei debitoarei SCTB nr. ]]], atât contestaţie împotriva măsurii administratorului judiciar de respingerea a contestaţiei formulate împotriva Procesului verbal de adjudecare (înregistrata sub nr. ]]]] - dosar indicat mai sus şi în cadrul excepţiei inadmisibilității), cât şi a măsurii acestuia de a încheia Procesul verbal de adjudecare (prezentul dosar).

1. Primul motiv invocat de contestatoare se refera la așa zise aspecte de nelegalitate ale procedurii de desfăşurare a licitaţiei cu privire la oferta depusa de ]]]S, considera aceasta că intimatul nu a depus dovada consemnării la dispoziţia societăţii vânzătoare a garanţiei de participare cu ordin de plata avalizat de banca, neîndeplinind astfel cerinţele regulamentului de vânzare, iar administratorul judiciar nu a probat prin extras de cont al ]]] constituirea garanţiei.

Referitor la acest motiv intimatul a arătat următoarele:

In primul rând, aspectele de nelegalitate ale procedurii de desfăşurare a licitaţiei cu privire la oferta depusă de ]]] exced celor invocate în faţă comisiei de licitaţie (singura procedura de a contesta prevăzuta de Regulamentul de vânzare), unde acesta s-a limitat doar la solicitarea de anulare a licitaţiei motivat de valabilitatea dreptului sau de preempțiune şi nicidecum de vreo neregularitate a ofertei adjudecătorului.

Având în vedere prevederile procedurale imperative ale Regulamentului de vânzare, contestaţia în fata comisiei este prima cale de atac împotriva procedurii de licitaţie astfel încât, în fata judecătorului sindic se supune controlului de legalitate decizia emisa de comisia de licitație. Aceasta procedura poate fi asimilata unei proceduri prealabile instanţei de judecata, în lipsa căreia acţiune se respinge ca inadmisibila.

S-a menționat că, intimatul a făcut dovada depunerii garanţiei de participare conform prevederilor Regulamentului de vânzare - pag 5, punct 2 -, respectiv Ordinul de plata confirmat de către banca, prin care s-a consemnat garanţia de participare solicitata de minim 10 % din preţul de pornire al bunului ofertat.

Conform Regulamentului de vânzare, plata se face cu ordin de plata avalizat de banca sau depunere numerar. Sintagma „avalizat" este una greşit folosita deoarece un ordin de plata nu poate fi avalizat. Conform Legii 58/1934 avalul este specific Biletului la Ordin şi filei CEC. Însa, pentru toți participanţii la procedura a fost destul de clar, ca avalizarea reprezintă în fapt o confirmare a băncii ca operaţiunea a fost înregistrata, ceea ce se poate observa şi pe OP-ul şi extrasul de cont depuse in cadrul ofertei de către intimat.

Mai mult, vânzătorul este singurul în măsura să aprecieze daca instrumentul de depunere a garanţiei corespunde Regulamentului şi satisface cerinţelor sale. Critica contestatoarei nu poate fi luata în considerare deoarece aceasta nu este în măsura să facă aprecieri asupra gradului în care comisia a considerat ca ordinul de plata prezentat îndeplinește cerinţa din Regulament.

De altfel, contestatoarea îşi aroga drepturi de „inspector" al vânzătorului considerând ca acesta trebuia să probeze prin extras al ]]]]daca banii au fost viraţi în cont. Aceasta nu este o condiţie prevăzuta de Regulament iar contestatoarea nu are nici cea mai mica competenta în a impune astfel de verificări.

In ceea ce priveşte timpul în care reprezentanţii ]]] au ajuns de la Craiova la Bucureşti, legat de ora la care a fost ridicata procura notariala si ora la care a fost depusa precum şi aprecierea asupra timpului pentru a parcurge o distanta de 250 km (din care jumătate este în regim de autostrada) este în mod clar o părere subiectiva care nu poate fi supusa controlului instanţei.

Cu privire la dovada publicării anunţului de vânzare, contestatoarea  face referire la Codul de procedura civila şi stabil este obligația vânzătorului de a publica anunțul în diverse modalităţi şi pe diverse cai.

Legea 85/2006 este lege speciala, iar în speţa de faţă s-a făcut aplicarea art. 95, alin. 5, lit. f cu trimitere la art. 116-120, Legea 85/2006 şi a Regulamentului de vânzare stabilit de Adunarea creditorilor în data de 13.04.2017. Prin urmare trimiterile la Codul de procedura civila referitoare la procedurile de executare silita nu îşi au locul aici, iar afirmaţiile contestatoarei despre cum si unde ar fi trebuit publicat anunţul de vânzare exced obligaţiilor pe care administratorul le avea, astfel încât nu pot fi un motiv temeinic si legal de anulare a licitaţiei, cu atât mai mult cu cat, contestatoarea nu dovedeşte vreun prejudiciu în ceea ce o priveşte.

Legea speciala prevede faptul că, administratorul judiciar va face toate demersurile de expunere pe piaţa intr-o forma adecvata a bunurilor scoase la vânzare, cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului. Astfel ]]]] a înţeles să publice anunţul de vânzare astfel cum a indicat reclamantei, atât intr-un ziar de larga circulaţie („Adevărul"), cât şi pe site.ul acestuia si al TJNPIR. Deși reclamant susţine ca site-ul www.Hcitatii-insolveta.ro nu exista, s-a menţionat că este o afirmaţie eronata.

Toate motivele prezentate sunt de un formalism şi subiectivism exagerat şi sunt cu atât mai inoportune cu cat, din documentele ataşate de contestatoare, nu a regăsit nici măcar o dovada de transmitere a vreuneia din adresele sale către administratorul judiciar.

In concluzie, motivele prezentate la acest punct de contestatoare sunt neîntemeiate fiind simple opinii ale acesteia despre modul în care administratorul judiciar / comisia de licitaţie ar fi trebuit să organizeze licitaţia. Nu a fost dovedita nici o încălcare a normelor legale în ceea ce priveşte modul de desfăşurare a licitaţiei sau producerea vreunui prejudiciu în dreptul contestatoarei.

2. Următorul motiv invocat de contestatoare este nelegalitatea Procesului verbal de licitaţie, astfel intimatul a arătat dispoziţiile art. 2 din Legea 85/2006: „Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa." Art. 3, punctul 3, Legea 85/2006 prevede ca: „procedura colectiva este procedura in care creditorii recunoscuţi participa împreuna la urmărirea şi recuperarea creanţelor lor, în modalităţile prevăzute de prezenta lege."

De asemenea, art. 11, alin. 12, Legea 85/2006 stipulează că: „Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natura judiciara aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepţional, debitorului, daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora."

Prin urmare, în derularea procedurii, oportunitatea de a realiza o acţiunea sau alta, intr-un mod sau altul, aparţine exclusiv creditorilor prin comitetul creditorilor, administratorul judiciar având în sarcina sa componenta manageriala a societăţii debitoare.

Cu alte cuvinte, în cadrul oricărei societăţi exista o structura superioara (acţionari, asociaţi, etc) care trasează liniile directoare ale activităţii, verifica eficienta administratorului, aproba sau nu acţiuni ale acestuia, impun administratorului un anumit mod de a proceda, acest lucru fiind valabil si societăţilor aflate in procedura insolventei in cadrul cărora, forul superior este reprezentat de creditori prin comitetul creditorilor.

Astfel de decizii care țin de oportunitate nu pot fi cenzurate de instanţa cu excepţia cazului în care se încalcă prevederi legale în ceea ce priveşte procedura de adoptare a lor. In cazul de faţă, adunarea creditorilor a aprobat vânzarea unui activ al societăţii debitoare, considerând-o oportuna pentru satisfacerea interesului colectiv şi a aprobat un Regulament de vânzare propus de „manager", în acest caz, administratorul judiciar.

In consecinţa Regulamentul de vânzare, aprobat legal de creditorii societăţii si necontestat, reprezintă o norma imperativa pentru cei care doresc să participe la o licitaţie în baza Legii 85/2006.

Regulamentul nu a prevăzut derogări de la achitarea garanţiei de participare. Prin urmare, nici administratorul judiciar / comisia de licitaţie nu o putea face. S-a menţionat că, în aceste condiţii, Regulamentul fiind elaborat şi aprobat în baza legii speciale, respectiv Legea 85/2006, nu se pot aplica excepţii stabilite de Codul de procedura civila pentru cazuri de executare silita, care nu au legătura cu vânzarea benevola a unor imobile în procedura insolvenţei. Conform invocatului art. 146, Legea 85/2006, prevederile legii speciale se completează, cu cele ale Codului de procedura civila şi ale Codului civil si nu pot înlocui/contrazice prevederile legii speciale (85/2006) In consecinţa, nu se poate face aplicarea art. 843 Cod de procedura civila prin modificarea Regulamentului de vânzare, respectiv adăugarea de condiţii speciale, nesupuse aprobării adunării creditorilor.

Mai mult, contestatoarea face o interpretare forţată deoarece, în cazul de faţă este vorba de o vânzare voluntara a unui imobil decisa de adunarea creditorilor pentru a putea redresa situaţia financiara a societăţii aflata în insolvenţă şi nu una silita, decisa de instanţa pentru a se putea aplica forţa coercitiva a statului. In plus, în ceea ce priveşte art. 843 C proc civilă, invocat de contestatoare ca temei al dreptului sau de a nu depune garanţie de participare, acesta comporta o serie de discuţii.

Conform alin. 2 si 3, sunt individualizate categorii de persoane care sunt scutite de depunerea garanţiei de participare la licitaţie. In schimb, alin. 4 impune o condiţie care trebuie îndeplinita pentru a se aplica prevederile alin. 2 si 3, fără a distinge intre diferitele categorii de persoane enumerate şi anume, ca respectivele persoane să dețină o creanţa de orice natura (ipotecara, cote parți proprietate) asupra averii debitoarei, cel puţin egala cu valoarea garanţiei de participare. In caz contrar, se va depune suma până la valoarea garanţiei de participare.

În acest context, dreptul de preempțiune nu poate fi exceptat de la această obligaţie.

De altfel, așa cum reiese din oferta ferma de cumpărare cu nr. 315/26.07.2021, depusa de contestatoare la dosar, în partea finala aceasta arata ca ]]]] ii datorează suma de 396.901,93 lei „suma fiind mai mare decât valoarea garanţiei de participare la licitaţia din data de 28.07.2021." Prin urmare, contestatoarea știa ca ar fi trebuit să respecte prevederile alin 4, art 843. C proc civ însa a considerat ca suma pe care o are de încasat acoperă garanţia de participare, lucru care nu este real deoarece garanţia de participare este mult mai mare.

Pe cale de consecinţa, intimatul consideră că în oricare interpretare, contestatoarea nu putea să fie scutita de depunerea/completarea garanţiei de participare. In concluzie, în mod corect reclamanta a fost exclusa din cadrul licitaţiei şi orice solicitare/invocare ulterioara a dreptului sau de preempțiune la adjudecarea imobilelor (la valoare egala licitata) nu poate fi ridicata.. Mai mult, conform art. 847 Cod proc civ, preemptorul care nu a participat la licitaţie nu mai poate sa-si exercite dreptul după adjudecarea imobilului, neparticiparea fiind asimilata atât neprezentării cât şi neîntrunirii condiţiilor prevăzute în Publicaţie/Regulamentul de vânzare.

In ceea ce priveşte consideraţiile referitoare la cunoaşterea de către participanţi a faptului ca contestatoarea deţinea, un drept de preempțiune, aceasta, nici nu prezintă importanţă în analiza spetei, deoarece deși a fost prevăzut în Regulamentul de vânzare, acest drept s-a pus în discuţie în cadrul licitaţiei, a fost analizat de către comisia de licitaţie, aceasta pronunțându-se în sensul că acest drept nu îndeplinește condiţiile legale de opozabilitate nefiind înscris în Cartea Funciara.

Regulamentul a prevăzut o procedura competitiva, licitaţie publica cu strigare, în care să se plece de la preţul de piaţa stabilit prin raportul de evaluare urmând ca acesta să fie ridicat în pași de licitare.

Pe cale de consecinţa, menţiunea făcuta de către administratorul judiciar contestatoarei privitoare la dreptul de preempțiune rămâne o simpla informare, atât timp cât procedura stabilita de Regulament nu se refera la negociere directa cu mai mulţi ofertanţi ci la una competitiva, în pași de licitaţie, care nu permite existenta unor preturi egale decât în cazul în care ofertele iniţiale ar fi fost egale si nici un participant nu ar fi licitat un pas superior.

S-a învederat instanţei şi faptul că dreptul de preempțiune invocat de contestatoare se refera exclusiv la bunurile imobile. Or, în acest caz, pachetele scoase la licitaţie nu vizează doar valorificarea bunurilor imobile, ci modalitatea prevăzuta la punct 5.2 din Regulament include atât bunuri imobile cât şi bunuri mobile, respectiv cale ferata dubla şi cale ferata simpla

Trimiterile făcute de contestatoare la art. 1730, 1732, 1738 Cod civil sunt fără relevanţă atât timp cât aceasta nu a fost admisa în cadrul licitaţi ei, iar adjudecarea s-a făcut către intimat.

S-a precizat faptul că, instanţa chiar daca ar recunoaşte calitatea de preemptor al ]]]] aceasta nu se poate pronunţa cu privire la dreptul de adjudecare al bunului atâta timp cat contestatoarea nu a constituit garanţia de participare conform Regulamentului de vânzare, ce reprezintă voinţa creditorilor debitoarei vânzătoare. Mai mult, art 1738 Cod civil, face referire din nou la procedurile de executare silita. Or, in speţa este vorba de o vânzare voluntara, născuta din voinţa creditorilor societăţii vânzătoare şi nu dintr-o obligaţie rezultata din dispoziţii ale unei instanţe (încheiere executare silita, etc).

Este adevărat ca articolul face referire şi la cazul scoaterii la vânzare silita cu autorizarea judecătorului-sindic. Însa, în cazul procedurii insolventei, singura vânzare care se face cu autorizarea directa a judecătorului sindic este cea prevăzuta la art. 39, Legea 85/2006. Vânzările făcute în cadrul planului de reorganizare sunt aprobate de creditori, judecătorul sindic neavând decât rolul de a verifica legalitatea formala a hotărârii luate fără a avea vreun rol de autorizare a unei astfel de masuri.

În consecinţa, dispoziţiile art. 1738 Cod civil nu este aplicabil in speţa.

În privinţa aplicării dispoziţiilor art. 1730 Cod civil, așa cum a mai arătat mai sus, acesta nu este aplicabil deoarece exercitarea dreptului de preempțiune intr-o procedura de vânzare la licitaţie cu strigare şi pas de licitaţie nu este una implicita, deoarece nu permite valorificarea lui atât timp cat un participant licitează peste preţul oferit de preemptor.

De asemenea, art. 1732 Cod civil nu are aplicabilitate în speţa deoarece ar contraveni Legii 85/2006 în sensul în care un neparticipant la licitaţie ar putea să facă o oferta ulterioara şi astfel ar înfrânge voinţa exprimata de creditori prin aprobarea Regulamentului de vânzare şi a modalităţii de vânzare.

Nu în ultimul rând, s-a menţionat că discuţiile asupra opozabilităţii în lumina prevederilor art. 902 Cod civil sunt inutile atât timp cât art. 902, alin. 2, Cod civil prevede că dreptul de preempțiune este supus notarii în Cartea funciara, iar art 1737 C civil, instituie obligaţia ca dreptul de preempțiune asupra unui imobil să fie înscris in Cartea funciara.

Potrivit dispoziţiilor noului Cod civil, dreptul de preempțiune îşi găseşte sediul materiei - cu titlu general - în cuprinsul art. 1.730 - 1.740 C. civ., fund definit ca acel drept temporar, legal sau contractual, prin care anumiţi titulari, numiţi preemptori, au un drept prioritar de cumpărare a unui bun mobil sau imobil.

Dreptul de preempțiune este convenţional atunci când ia naştere din voinţa părţilor, care încheie în acest scop un pact de preferinţă. In doctrina, mulţi autori au apreciat ca instituirea dreptului de preempțiune printr-o norma imperativa este de esenţa dreptului de preempțiune, prin aceasta deosebindu-se de dreptul de preferinţa instituit prin convenţia părților cunoscuta sub denumirea de pact de preferinţa.

Dispoziţiile din noul Cod civil, limitează preempțiunea doar la contractul de vânzare, fără a face distincţie intre bunurile ce pot face obiectul acestui contract. Mai mult decât atât, Regulamentul din 9 iulie 2014 de avizare, recepţie şi înscriere în evidentele de cadastru şi carte funciara, aprobat prin Ordinul 700/2014, cu modificările şi completările ulterioare, prevede in cuprinsul art. 191 alin. 1, faptul că dreptul convenţional de preempțiune prevăzut de art. 902 alin. 2 pct. 13 din Codul civil se notează în baza înscrisului constatator al actului juridic prin care a fost constituit dreptul, întocmit în forma autentica.

Astfel, dreptul de preempțiune convenţional chiar daca ia naştere din voinţa părţilor manifestata dintr-un înscris sub semnătura privata, cum este cazul contractului de închiriere nr. 6/01.05.2018 încheiat între ]]]] si reclamanta, pentru valabilitatea lui şi implicit, opozabilitate, se impunea încheierea unui pact de preferinţă în forma autentica.

In acest caz, reclamanta care invoca dreptul de preempțiune, nu a depus diligente în vederea constituirii şi opozabilităţii lui. Rezulta astfel că, intimatul este cumpărător de buna credinţa, iar art. 1733 din codul civil prevede faptul că, vânzătorul răspunde fata de terţul de buna credinţa pentru evicțiunea ce rezulta din exercitarea preempțiunii. Iar prin faptul, ca, vânzătorul prin comisia de licitaţie, a analizat dreptul de preempțiune al reclamantei si a constatat ca nu întruneşte condiţiile legale pentru valabilitatea lui, rezulta legalitatea Procesului verbal de adjudecare de către intimat prin întrunirea tuturor prevederilor Regulamentului de vânzare şi a celei mai bune oferte dintre participanţii la licitaţie.

În acelaşi timp, este de remarcat că contestatoarea a înţeles să conteste adjudecarea bunurilor la licitaţie, să invoce dreptul sau de preempțiune oferind acelaşi preț ca al ofertei câştigătoare (ultima pagina din Procesul verbal de licitaţie si adjudecare). Or, având în vedere prevederile art. 1732, alin. 3 Cod civil, art. 1735, alin 2 Cod civil si art. 1736 Cod civil, pentru a se materializa exercitarea dreptului de preempțiune era strict necesara şi consemnarea preţului, lucru pe care contestatoarea nu l-a realizat.

În drept, şi-a întemeiat prezenta cerere pe toate prevederile menţionate în cuprinsul întâmpinării din cadrul Codului Civil, Codului de Procedura civila, ale Legii 85/2006 si ale Ordinului 700/2014, precum şi orice alte dispoziţii incidente din cadrul acestor norme.

S-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri şi orice alta proba va fi necesara în urma dezbaterilor.

La data de 14.09.2021, debitoarea ]]]] a formulat întâmpinare, solicitând instanţei, în principal să respingă contestaţia ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar ca fiind nefondată.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii s-a arătat că, în raport de dispoziţiile legale citate şi obiectul cererii, „contestaţie împotriva procesului verbal de licitaţie din data de 28.07.2021,, pe de o parte, acesta nu este rezultatul unei măsuri luate de administratorul judiciar, iar pe de altă parte, contestatoarea a formulat o asemenea cerere, care formează dosarul nr.23097/3/2021, (având ca obiect contestaţia împotriva măsurii administratorului judiciar prin adresa nr. 655/30.07.2021, prin care a fost respinsă contestaţia formulată prin adresa nr. 653/29.07.2021, împotriva procesului verbal de licitaţie.)

Astfel, se apreciază că aceasta nu se referă la neurmarea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, respectiv a dispoziţiilor art.21, alin. 2, din legea 85/2006, potrivit cu care, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar. S-a menţionat că, potrivit dispoziţiilor citate de către contestatoare, respectiv ale art. 11, din legea specială, 85/2006, cu privire la atribuţiile judecătorului sindic, nu se număra si judecarea contestaţiilor împotriva procesului verbal de licitaţie, potrivit art.ll, lit.i), judecătorul sindic are ca atribuţie judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva masurilor luate de administratorul judiciar, ori prezenta cauză face referire la procesul verbal de licitaţie care a fost emis de comisia de licitaţie şi nu poate reprezenta o măsură a administratorului judiciar.

Potrivit dispoziţiilor din Regulamentul de vânzare aprobat de adunarea creditorilor şi necontestat, în baza căruia s-a organizat şi desfăşurat licitaţia din 28.07.2021, administratorul judiciar a analizat şi soluţionat contestaţia depusă la sediul acestuia, prin adresa nr. 655/30.07.2021, prin care a respins contestaţia formulată de contestatorul din prezenta cauză, reprezentată de adresa nr. 653/29.07.2021, împotrivă căreia a formulat contestaţia ce formează obiectul dosarului cu numărul 23097/3/2021.

Excepția inadmisibilităţii este o excepţie de procedură, ori, încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la sesizarea instanţei prin exercitarea greşită a dreptului la acţiune atrage sancţiunea inadmisibilităţii, impediment procesual cu caracter absolut, guvernat de art. 246 alin. (1) şi art. 247 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Faţă de cele arătate, s-a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei im potriva procesului verbal de licitaţie şi adjudecare şi pe cale de consecinţă respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă.

In motivarea în fapt a cererii s-a arătat că, la data 22.06.2017, Adunarea Creditorilor ]]]] prin hotărârea de la pct. 1 de pe ordinea de zi a acestei adunări, a aprobat modificarea planului de reorganizare, iar la punctul nr.3 a aprobat vânzarea la licitaţie a celorlalte bunuri din lista activelor cuprinse în Anexa nr.l la Raportul pentru modificarea planului, având ca preţ de pornire valorile stabilite prin raportul de evaluare, cu mențiunea că se va utiliza regulamentul de vânzare aprobat de Adunarea creditorilor din 13.04.2017. Regulamentul de vânzare aprobat de adunarea creditorilor debitoarei reprezintă norma specială atât pentru organizarea cât şi pentru desfăşurarea licitaţiilor, şi care trebuie respectat de către toţi participanţii, inclusiv de Reclamanta din prezenta cauză.

La data de 02.12.2020, Administratorul Judiciar a publicat în BPI nr. ]]] raportul prin care a propus o nouă modificare a planului de reorganizare, în sensul prelungirii acestuia cu 12 luni, potrivit dispoziţiilor art.51, alin 3 şi ale art. 52 din legea nr. 55 din 15.05.2020 (pana Ia 5 ani, 15.12.2021), iar la data de 08.12.2020 adunarea creditorilor a aprobat modificarea planului de reorganizare al debitoarei ]]]], în conformitate cu raportul mai sus arătat. Confirmarea planului a fost respinsă prin Sentinţa Civilă nr. 3128, din data de 07.06.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, faţă de care a fost formulată apel, în termenul legal de 30 de zile de la data publicării.

La data de 07.07.2021, a apărut la mica publicitate din ziarul adevărul, anunţul de vânzare înregistrat de la sediul ]]] sub nr. 606 din data de 05.07.2021, prin care s-a adus la cunoştinţă părţilor interesate că urmează a fi scoase la vânzare, bunurile imobile şi mobile din patrimoniul debitoarei ]]]] - în reorganizare, şi prețul acestora, în vederea creării fondurilor necesare îndeplinirii programului de plăţi cuprins în planul de reorganizare, urmare a demersurilor făcute de administratorul judiciar, respectiv:

1) Vânzare în bloc, respectiv: ]]]]]

2) Vânzare imobil: ]]]]. Preţul de pornire la licitaţie este de 715.771 euro (fără TVA), din care 169.700 euro (fără TVA) -valoare teren, 166.698 euro (fără TVA) - valoare clădiri, 117.624 euro (fără TVA) - valoare cale ferata simpla, 261.749 euro (fără TVA) - valoare cale ferata dubla;

3) Vânzare bunuri mobile în bloc şi sau separat, respectiv: Transformator - TTU 1000 - nr.inv. 200104 - 2.182 euro, Centrală telefon - nr. inv. 200042 - 234 euro. Centrală ulei - nr. Inv. 200174 - 3.569 euro, Staţie asfalt teletomat - nr. Inv. 200229 - 57.848 euro, Compresor - nr. inv. 292858 - 640 euro, Centrala termică optimus (2 buc.) - nr. inv. 292880 - 72 euro şi nr.inv. 292881 - 72 euro, Compresor - nr. inv. 292890 - 542 euro, Staţie balast nr. inv. 293063 - 17.926 euro, Staţie de asfalt - nr. inv. 293130 - 87.770 euro şi Cântar nr.inv. 292886 - 1.181 euro). Preţul de pornire la licitaţie este de 172.036 euro (fara TVA).

S-a menţionat că anunţul mai sus arătat a fost publicat şi pe pagina de internet a lichidatorului judiciar (cât şi pe pagina de internet a UNPIR (licitaţii-insolventa.ro) înregistrată sub nr. 132745 din data de 06.07.2021.

La data de 08.07.2021, administratorul judiciar a comunicat către Contestatoare notificarea nr.611, prin care contestatoarea a fost informată cu privire la posibilitatea exercitării dreptului de preempţiune din contractul de închiriere nr. 6 din 0.05.2018.

Administratorul judiciar, de bună credinţă, la data de 08.07. 2021 a emis Notificarea nr. 611, prin care a informat Chiriaşul, actualul Reclamant, ca bunurile mobile şi imobile aparţinând ]]]] au fost scoase la vânzare prin licitaţie publica cu strigare şi că, având în vedere dreptul de preempţiune stabilit conform contractului de închiriere nr.6/O1.05.2018, îşi poate exercita dreptul de preempţiune în cadrul licitaţiei din data de 28.07.2021, însă nu i s-a comunicat nu va trebui să achite taxa de participare la licitaţie şi nici că, este exonerat de plata chiriei neachitată pentru ultimele 33 de luni. Această notificare a fost transmisă în prealabil Contestatoarei, tocmai pentru a avea timpul necesar să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale condiţie legală pentru constituirea şi exercitarea acestui drept.

Urmare a acestor demersuri la data de 28.07.2021, ora 14,00 a avut loc prima şedinţă de licitaţie, după deschiderea şedinţei, comisia de licitaţie numita de administratorul judiciar, în conformitate cu prevederile "Regulamentului de vânzare" şi anunţurilor de vânzare publicate, Comisia de licitaţie a oferit bunurile spre vânzare la licitaţie publica cu strigare.

La ora stabilita pentru deschiderea licitaţiei (14.00), Comisia a constatat depunerea a trei oferte, respectiv:

1. Oferta ]]]]. Oferta a fost înregistrata cu nr. 643/26.07.2021 si conţine:

Oferta de pret pentru achiziţia tuturor bunurilor scoase la licitaţie, cu excepţia staţiei de asfalt Teletomat, nr. inv. 200229, staţiei de ballast nr. inv. 293063, staţiei de asfalt nr. inv. 293130, central ulei nr. inv. 200174, compresoare nr. inv. 292858 si 292890 - pret oferit 719.512 euro, fara TVA,

2. Oferta ]]]]. Oferta a fost înregistrata cu nr. 649/27.07.2021, ora 11.26si conţine:

Oferta de pret pentru achiziţia bunului imobil compus din teren si clădiri si pentru calea ferata simpla si dubla - pret oferit 715.771 euro, fara TVA;

3. Oferta ]]]]. Oferta a fost înregistrata cu nr. 650/27.07.2021, ora 13.50 si conţine:

Oferta de preț pentru achiziţia bunului imobil compus din teren si clădiri si pentru calea ferata simpla si dubla — pret oferit 720.000 euro 4 TVA.

Analizând ofertele şi documentele depuse de fiecare ofertant, comisia de licitaţie a constatat:

1. Cu privire la ]]]], sunt depuse toate documentele stabilite în regulamentul de vânzare, aceste societăţi fiind admise la licitaţie.

2. Cu privire la ]]]], comisia de licitaţie a constat următoarele:

a) Dreptul de preemțiune invocat nu îndeplinește condiţiile legale de opozabilitate, nefiind înscris în Cartea Funciara,

b) In cauza nu sunt aplicabile prevederile art. 844 alin. 3 din Cod de Procedura Civila, motiv pentru care nu a fost îndeplinita condiţia plaţii garanţiei de participare la licitaţie de minim 10% din preţul bunului ofertat, condiţie prevăzuta în regulamentul de vânzare.

Prin urmare, comisia de licitaţie nu a admis la licitaţie pe ]]]]]

Prin urmare comisia nu a admis participarea Contestatarului, ]]]] la şedinţa de licitaţie din data de 28.07.2021, întrucât nu a depus documentele necesare înscrierii la licitaţie în conformitate cu prevederile Regulamentului de vânzare, respectiv, nu s-a depus „dovada că s-a consemnat la dispoziţia societăţii vânzătoare garanţia de participare de minim 10% din preţul de pornire al bunului ofertat".

Ca prim motiv în susţinerea contestaţiei pentru susţinerea criticii referitoare la aşa zise aspecte de nelegalitate a licitaţiei cu privire la oferta depusă de ]]]] debitoarea a apreciat că, toate criticile reclamantului, pe de o parte exced celor ridicate în faţa comisiei de licitaţie şi consemnate în procesul verbal de licitaţiei, iar pe de altă parte, acestea sunt nefondate, întrucât nu sunt de natură a dovedi/confirma încălcarea vreunei norme legale de natură să atragă nulitatea procesului verbal de licitaţie.

Concluzionând, se apreciază că singura caracteristică relevantă, care se poate trage din parcurgerea acestor aşa zise motive de nelegalitate invocate prin prezenta contestaţie, constă în manifestarea unui formalism şi subiectivism nejustificate.

A susţinut că dreptul de preempţiune invocat de reclamant cu scopul de a participa la licitaţie fără să achite garanţia de participare la licitaţie, de minim 10% din preţul ofertat, pe de o parte, nu a fost dovedit, iar pe de altă parte, prin Regulamentul de vânzare aprobat de adunarea creditorilor, nu s-a stabilit că, titularii unui drept de preemţiune vor fi exoneraţi de obligaţia de plată a garanţiei de participare la licitaţie.

Acest lucru este confirmat şi de încheierea nr. 183398 din data de 30.07.2021, emisă de OCPI Craiova, din care rezultă că cererea reclamantului, privind înscrierea dreptului de preemţiune pe baza contractului de închiriere şi a actelor adiţionale, a fost respinsă. întrucât, aşa cum a mai arătat, potrivit art. 1737, alin.l, din Codul Civil, dreptul convenţional de preempţiune în legătură cu un imobil se notează în cartea funciară, iar potrivit art.191, alin 1, din Regulamentul din 9 iulie 2014 de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul 700/2014, cu modificările şi completările ulterioare, dreptul convenţional de preempţiune prevăzut de art. 902 alin. (2) pct. 13 din Codul civil se notează în baza înscrisului constatator al actului juridic prin care a fost constituit dreptul, întocmit în forma autentică.

Intre debitoare, în calitate de proprietar, şi ]]]], în calitate de chiriaş, s-a încheiat Contractul de închiriere nr. 6/01.05.2018, pentru o perioadă de 1 an, având ca obiect închirierea bazei de producţie situată în ]]]], care a fost modificat prin 3 acte adiţionale, prin intermediul cărora s-a prelungit cu 12 luni perioada contractuală; ultimul fiind semnat la data de 18.01.2021, prin care s-a prelungit perioada contractuală până la data 31.12.2022.

Prin contractual de închiriere în discuţie, reclamantul susţine că i-a fost acordat dreptul de preempţiune la vânzarea imobilului închiriat, respectiv acelaşi imobil valorificat în cadrul şedinţei de licitaţie din data de 28.07.2021.

Potrivit art.18 din Codul Civil, publicitatea drepturilor, a actelor şi a faptelor juridice respectiv cele în legătură cu bunurile imobile, se realizează prin înscrierea/notarea acestora în cartea funciară.

Prezumţia existenţei unui drept tabular este atunci când dreptul s-a înscris în folosul unei persoane, aşa cum prevede art. 900, alin 1, din Codul Civil. Drept ce poate fi dovedit printr-un extras de carte funciară de informare, pe care reclamantul nu la depus la dosarul cauzei.

Potrivit art. 902, alin. 2, pct.13, dreptul de preempţiune născut din convenţii este supus notării în cartea funciară, obligaţie prevăzută de dispoziţiile art. 1737, alin.l, din Codul Civil, potrivit cu care, dreptul convenţional de preempţiune în legătură cu un imobil se notează în cartea funciară, iar potrivit art.191, alin 1, din Regulamentul din 9 iulie 2014 de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul 700/2014, cu modificările şi completările ulterioare, dreptul convenţional de preempţiune prevăzut de art. 902 alin. (2) pct. 13 din Codul civil se notează în baza înscrisului constatator al actului juridic prin care a fost constituit dreptul, întocmit în forma autentică.

In acest sens s-a depus la dosar şi încheierea de respingere nr. ]]]], emisă în dosarul nr. ]]], de OCPI Dolj, Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Craiova, din care rezultă că nu există un drept de preemţiune legal constituit.

S-a menţionat că, potrivit art. 1242 din Codul Civil, contractul încheiat fără respectarea formei pe care legea o cere pentru încheierea sa valabilă, este lovit de nulitate absolută, în cazul nostru constituirea dreptului fiind valabilă doar în condiţiile în care actul este semnat în formă autentică.

La data de 29.07.2021, administratorul judiciar a înregistrat Notificarea nr. 305/28.07.2021, cu titlu de „contestaţie", emisă de Reclamant, care a fost analizată şi respinsă, de către acesta, ca fiind nefondată, prin răspunsul cuprins în adresa nr.655 din 30.07.2021.

Reclamantul dorind să prezinte incomplet situaţia de fapt, a omis deliberat, să arate instanţei de judecată motivele pentru care administratorul judiciar a respins contestaţia, si mai ales că. acesta a invitat contestatoarea să dea curs dispoziţiilor din Codul Civil aplicabile, respectiv, cele prevăzute de art. 1732, alin 3. cu respectarea dispoziţiilor de la art. 1.736 Cod Civil, redate mai sus.

Potrivit art. 1828, alini, din Codul Civil, care reglementează dreptul de preferinţă al chiriaşului la închiriere şi care, potrivit alin 2, se aplică în mod similar în cazul exercitării dreptului de preferinţă, reclamanta chiar dacă ar fi avut acest drept, acesta s-a pierduta ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de plată a chiriei.

Cu privire la aşa zisa incidenţă a dispoziţiilor art. 1738 din C.civ., care activează de plano aplicarea dispoziţiilor art. 1247 din C.civ, debitoarea apreciază că dispoziţiile art. 1247 nu pot fi reţinute ca incidente în cauza de faţă. Nulitatea este sancţiunea de drept civil care lipseşte actul juridic civil de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila.

Pornind de la această definiţie şi de la premisa că norme juridice edictate pentru încheierea valabilă a actelor juridice sunt, în sens larg, toate legile, acte normative în diverse domenii de activitate, trebuie stabilit că nu există nicio dispoziţie legală de drept comun sau specială care să stabilească măcar exemplificativ care sunt motivele de nulitate absolută şi care sunt motivele de nulitate relativă a unui act juridic, calificarea acestora ca fiind de nulitate sancţionate, în caz de încălcare, cu nulitatea absolută sau relativă fiind rezultatul interpretării de către cel ce aplică legea, a dispoziţiei legale, ca atare.

În drept a invocat dispoziţiile art. 205, din Codul de Procedură Civilă cât şi celelalte prevederi menţionate în cuprinsul întâmpinării din cuprinsul Codului de Procedură Civilă, ale Codului Civil, ale Legii 85/2006 şi ale Ordinului 700/2014, şi ale altor dispoziţii legale incidente.

In dovedire, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi orice altă probă va fi necesară în urma dezbaterilor.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a civilă la data de 06.08.2021 sub nr. ]]]]], contestatoarea ]]]]. a formulat contestație împotriva măsurii administratorului judiciar de respingere a contestaţiei formulate împotriva procesului verbal de licitaţie încheiat în data de 28.07.2021 de către ]]]] în calitate de administrator judiciar al ]]]comunicat prin adresa nr.655/30.07.2021, prin intermediul căreia s-a solicitat: 1. Constatarea nulităţii absolute a licitaţiei având ca obiect vânzarea bazei de producţie situată în ]]]] aparţinând debitoarei, ]]]., organizată la data de 28.07.2021 la sediul administrator judiciar ]]];

2. Anularea Procesului Verbal de Licitaţie si de Adjudecare din data de 28.07.2021, a efectelor acestui proces verbal şi a actelor subsecvente;

3. Repunerea părţilor în situaţia anterioara;

4. Obligarea administratorului judiciar ]]]] al debitoarei ]]] sa organizeze o noua licitaţie, cu respectarea dreptului de preemţiune al contestatoarei aşa cum este definit în Contractul nr. 6/01.05.2021 la art.4.2 alin. 3.

În motivarea în fapt s-au reiterat în esenţă, argumentele expuse în cuprinsul cererii principale înregistrate sub nr. 22702/3/2021.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. i) raportat la art. 21 alin. (2) si (3) din Legea 85/2006, art. 1731 C.Civ. raportat la art. 854 C.proc.civ., precum şi pe celelalte dispoziţii legale invocate în cuprinsul prezentei cereri, coroborate cu toate celelalte prevederi legale aplicabile în materie.

În probaţiune, s-a solicitat administrarea  probei cu înscrisuri.

La data de 13.09.2021, intimatul  ]]] a formulat întâmpinare, prin intermediul căruia prin intermediul căreia a invocat excepţia litispendenței, iar în cazul respingerii acesteia s-a solicitat respingerea contestaţiei formulata de ]]], ca netemeinică şi nelegală si pe cale de consecinţa menţinerea Procesului verbal de adjudecare încheiat în data de 28.07.2021.

Cu privire la excepţia litispendenței, intimata a invocat prevederile art 138, C proc civila, nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauza, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe competente sau chiar în fata aceleiaşi instanţe, prin cereri distincte.

Se poate observa că petenta a introdus cereri identice la Tribunalul Bucureşti, la data de 03.08.2021 - formându-se dosarul nr ]]] şi la data de 06.08.2021 - formându-se prezentul dosar.

În ce priveşte fondul cauzei, a reiterat apărările formulate în dosarul nr. ]]]

În drept, şi-a întemeiat prezenta cerere pe toate prevederile menţionate în cuprinsul întâmpinării din cadrul Codului Civil, Codului de Procedura civila, ale Legii 85/2006 si ale Ordinului 700/2014, precum şi orice alte dispoziţii incidente din cadrul acestor norme.

S-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri şi orice alta proba va fi necesara în urma dezbaterilor.

La data de 22.09.2021, debitoarea ]]]] a formulat întâmpinare, împotriva contestaţiei, formulată împotriva ce formează obiectul prezentului dosar, prin care, s-a solicitat instanţei, pe cale de excepţie:

a) să admită excepţia tardivităţii şi să respingă cererea ca tardiv formulată, iar în situaţia în care va respinge această excepţie;

b) s-a solicitat să admită excepţia conexităţii, în sensul conexării prezentului dosar la dosarul nr. ]]], aflat pe rolul aceleaşi instanţe;

c) pe fondul cauzei, să respingă cererea ca fiind nefondată.

Cu privire la excepţia tradivităţii formulării contestaţiei, debitoarea a arătat că, potrivit art.21, alin 2. şi 3 din legea 85/2006, în termen de 3 zile de la comunicare, debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar iar potrivit art.7 alin 1 alin 9, din legea 85/2006, comunicarea oricăror acte de procedura, a convocărilor si a notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolventa.

La data de 30.07.2021, administratorul judiciar a transmis, electronic, pe adresa de email: ]]]. Termenul de 3 zile socotit pe zile libere în conformitate cu art. 181 alin.l pct.2 si alin 2 Cod Procedura Civila, s-ar fi împlinit pe data de 04.08.2021, ori contestaţia a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 04.08.2019.

Faţă de cele arătate mai sus, s-a solicitat admiterea excepţiei tardivităţii întrucât se apreciază că potrivit dispoziţiilor de la art.21, alin 3, din legea 85/2006, contestatoarea, la data formulării contestaţiei, 06.11.2019, era decăzută din dreptul de a mai formula contestația.

Cu privire la excepţia conexităţii, se poate observa că, sunt îndeplinite condiţiile de admitere a excepţiei, în sensul prevederilor art. 139, alin 1 din codul de procedura civila, respectiv ca, ambele dosare se afla pe rolul aceleiaşi instanţe, în care sunt aceleaşi părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsa legătura, mai mult decât atât, petitul prezentei contestaţii este identic cu conţinutul precedentei contestaţii, ce face obiectul dosarului ]]]], în sensul că se solicită singura diferenţa fiind asupra obiectului cauzei, în sensul că, contestația este formulată împotriva măsurii administratorului judiciar de respingere a contestaţiei formulate împotriva procesului verbal de licitaţie din data de 28.07.2021.

Fata de cele arătate, s-a solicitat, admiterea excepţiei așa cum a fost formulată şi pe cale de consecinţa, conexarea prezentului dosar cu nr. ]]]] la dosarul nr. ]]]]

In motivarea în fapt a cererii, a invocat aceleaşi apărări expuse şi prin întâmpinarea depusă în dosarul nr. ]]]

În drept a invocat dispoziţiile art. 205, din Codul de Procedură Civilă cât şi celelalte prevederi menţionate în cuprinsul întâmpinării din cuprinsul Codului de Procedură Civilă, ale Codului Civil, ale Legii 85/2006 şi ale Ordinului 700/2014, şi ale altor dispoziţii legale incidente.

In dovedire, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi orice altă probă va fi necesară în urma dezbaterilor.

În data de 15.10.2021, intimatul ]]] a depus o cerere de îndreptare a erorilor materiale strecurate în cuprinsul întâmpinării cu privire la dtata înregistratării contestatţiei ca fiind 06.08.2021, iar nu 04.08.2021.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18.10.2021, judecătorul sindic a dispus conexarea dosarului nr.]]] la dosar nr.]]], judecata cauzei urmând a fi continuată în acest dosar.

La termenul de judecată din data de 18.10.2021, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei ]]]] invocată de contestatoare, ca neîntemeiată.

Prin cererea precizatoare depusă la termenul de judecată din datat de 13.12.2021, contestatoarea a menţionat că renunţă la susţinerea motivelor de contestate invocate în cuprinsul punctului II al cererii, solicitând analizarea contestaţiei sale din perspectiva motvelor de contestaţie menţionat la punctul III, referitoare la dreptul de preemţiune.

Prin încheoierea de şedinţă din datat de 13.12.2021, instanţa a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant convenţional al lichidatorului judiciar Consulta 99 SPRL.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentința civilă nr. 10289/21.12.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII a Civilă s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului ]]]

Prin sentința civilă nr. 7904 pronunţată la data de 16.12.2016, în temeiul art. 101 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, a fost confirmat planul de reorganizare propus de către administratorul judiciar ]]]]

Prin sentința civilă nr. 4354 pronunţată la data de 03.07.2017, în temeiul art. 101 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, a fost confirmată modificarea planului de reorganizare.

Prin sentinţa civilă nr. 4523/27.09.2021 a dispus intrarea în faliment prin procedura generală a debitorului şi a numit lichidator judiciar provizoriu pe ]]]

În data de 28.07.2021, a fost organizată licitaţia cu privire la următoarele active aflate în patrimoniul societăţii debitoare: ]]]]]]

Preţul de pornire la licitaţie a fost stabilit în funcţie de modalitatea aleasă, după cum urmează: - 887.807 euro (fara TVA), pentru vânzarea în bloc, din care: 169.700 euro (fără TVA) - valoare teren, 166.698 euro (fără TVA) - valoare clădiri, 117.624 euro (fără TVA) - valoare cale ferata simpla, 261.749 euro (fără TVA) - valoare cale ferata dubla şi valoare mijloace fixe mobile - 172.036 euro; - 715.771 euro (fără TVA), pentru vânzarea imobilului, din care 169.700 euro (fără TVA) -valoare teren, 166.698 euro (fără TVA) - valoare clădiri, 117.624 euro (fără TVA) - valoare cale ferata simplă, 261.749 euro (fără TVA) - valoare cale ferata dublă; - 172.036 euro (fara TVA) pentru vânzarea bunurilor mobile în bloc şi/sau separat, respectiv Transformator - TTU 1000 - nr.inv. 200104 - 2.182 euro, Centrală telefon - nr. inv. 200042 - 234 euro. Centrală ulei - nr. Inv. 200174 - 3.569 euro, Staţie asfalt teletomat - nr. Inv. 200229 - 57.848 euro, Compresor - nr. inv. 292858 - 640 euro, Centrala termică optimus (2 buc.) - nr. inv. 292880 - 72 euro şi nr.inv. 292881 - 72 euro, Compresor - nr. inv. 292890 - 542 euro, Staţie balast nr. inv. 293063 - 17.926 euro, Staţie de asfalt - nr. inv. 293130 - 87.770 euro şi Cântar nr.inv. 292886 - 1.181 euro.

Din cuprinsul procesului – verbal de licitaţie şi de adjudecare (f. 44 - 48), rezultă că la ora stabilită pentru deschiderea licitaţiei (14.00), comisia de licitaţie a constatat depunerea a trei oferte, respectiv:

1. Oferta ]]] pentru achiziţia tuturor bunurilor scoase la licitaţie, cu excepţia staţiei de asfalt Teletomat, nr. inv. 200229, staţiei de ballast nr. inv. 293063, staţiei de asfalt nr. inv. 293130, central ulei nr. inv. 200174, compresoare nr. inv. 292858 si 292890 - pret oferit 719.512 euro, fara TVA;

2. Oferta ]]]] pentru achiziţia bunului imobil compus din teren si clădiri si pentru calea ferata simpla si dubla - pret oferit 715.771 euro, fara TVA;

3. Oferta ]]] pentru achiziţia bunului imobil compus din teren si clădiri si pentru calea ferata simplă şi dublă — pret oferit 720.000 euro +TVA.

Analizând ofertele şi documentele depuse de fiecare ofertant, comisia de licitaţie a constatat cu privire la ]]]] si ]]], că sunt depuse toate documentele stabilite în regulamentul de vânzare, aceste societăţi fiind admise la licitaţie.

Cu privire la oferta depusă de contestatoarea ]]], comisia de licitaţie a constatat că dreptul de preempţiune invocat nu îndeplinește condiţiile legale de opozabilitate, nefiind înscris în Cartea Funciara şi faptul că nu sunt aplicabile prevederile art. 844 alin. 3 din Cod de Procedura Civilă, motiv pentru care nu a fost îndeplinită condiţia plăţii garanţiei de participare la licitaţie de minim 10% din preţul bunului ofertat, condiţie prevăzută în regulamentul de vânzare.

Prin urmare, comisia de licitaţie nu a admis la licitaţie pe ]]]

Intimata ]]] a fost declarată adjudecatar al bunurilor.

În cauză, prin cererea precizată contestatoarea, a criticat faptul că nu i-a fost admisă oferta şi participarea la licitaţie, a susţinut că deţine un drept de preempţiune ce nu i-a fost respectat şi faptul că era scutită de plata garanţiei de participare.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii principale, din perspectiva dispoziţiilor art. 21 din Legea 85/2006 şi a menţiunilor din regulamentul de vânzare votat de adunarea creditorilor (f. 33-39 – vol I), instanţa reţine următoarele:

 În cuprinsul Regulamentului de vânzare (f. 38), s-a prevăzut că orice contestaţie se va depune în scris la sediul administratorului judiciar în termen de o zi lucrătoare de la data închiderii şedinţei de licitaţie, că soluţionarea contestaţiilor se va face în termen de trei zile de la data depunerii acestora de către administratorul judiciar, iar în cazul în care contestaţia este întemeiată, administratorul judiciar anulează decizia de adjudecare, comunică hotărârea tuturor licitanţilor şi dispune, după caz, organizarea unei noi licitaţii.

 Deşi intimaţii ]]] şi ]]] au susţinut că prin acest regulament se instituite o procedură prealabilă imperativă, instanţa va înlătura aceste susţineri, apreciind că nu se pot stabili limitări ale dreptului de acces la justiţie, în mod unilateral, ci doar prin efectul legii. În acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 193 alin. 1 Cod procedură civilă, sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta.

Astfel, deşi legea insolvenţei prevede în mod clar regulile privind lichidarea bunurilor debitoarei în cuprinsul art. 116-120, modalitatea de de vânzare şi regulamentul de vânzare fiind stabilite prin votul Adunării creditorilor, la propunerea lichidatorului, astfel că pot stabili reguli derogatorii de la cele stabilite de Codul de procedură civilă, acest fapt nu presupune şi posibilitea de a îngrădi dreptul terţului participant la licitaţie de a contesta modalitatea de desfăşurare a licitaţiei în faţa instanţei prin instituirea unei proceduri prealabile.

Totodată, faptul că reclamanta – contestatoare a depus contestaţia prevăzută în regulament la sediul administratorului judiciar, ce a fost respinsă de acesta prin răspunsul nr. 655/30.07.2021 (contestat prin cererea conexă) nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte dreptul acesteia de a contesta modalitatea de derulare a licitaţiei direct în faţa instanţei de judecată.

Sub aspectul temeiului de drept invocat în susţinerea contestaţiei principale, instanţa reţine că potrivit art. 21 alin. 1 si 2 din Legea 85/2006 „Administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.”

Or, nu se poate primi susţinerea că procesul-verbal de licitaţie nu este rezultatul unei măsuri a administratorului judiciar, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art 116 alin. 1, lichidarea bunurilor din averea debitorului se efectuează de lichidator sub controlul judecătorului-sindic, dispoziţii aplicabile şi în cazul lichidării de active în perioada de reorganizare, conform 95 alin. 6 lit. F. Aşadar, calea prevăzută de lege pentru contestarea modalităţii de desfăşurare a licitaţiei în vederea vânzării bunurilor din averea debitorului, şi implicit a procesului-verbal de licitaţie şi adjudecare, este cea prevăzută de dispoziţiile art. 21 din lege.

Pe de altă parte, se reţine că reclamanta – contestatoare a formulat contestaţia prevăzută în regulament la sediul administratorului judiciar, ce a fost respinsă de acesta prin răspunsul nr. 655/30.07.2021 şi a contestat această măsură prin cererea conexă, astfel că invocarea excepţiei inadmisibilităţii nu se justifică.

În consecinţă, instanţa va respinge excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată.

Analizând excepţia tardivităţii formulării cererii conexe, invocate de intimata Consulta 99 SPRL, instanţa constată următoarele:

Potrivit art. 21 alin. 2 şi 3 din Legea 85/2006 debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar. Contestaţia se depune in termen de 3 zile de la depunerea raportului.

Cu privire la punctul de început al termenului de depunere a contestaţie, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 308/12.05.2016, s-au statuat următoarele: „43. În continuare, Curtea observă că Buletinul procedurilor de insolvență este publicația editată de Oficiul Național al Registrului Comerțului, care are drept scop publicarea citațiilor, convocărilor, notificărilor și comunicărilor actelor de procedură efectuate de instanțele judecătorești, administratorul judiciar/lichidator după deschiderea procedurii de insolvență prevăzute de prezenta lege [art.3 pct.29 din Legea nr.85/2006) ]. Or, în ceea ce privește rațiunea pentru care legiuitorul a inserat în cuprinsul art.21 alin.(1) teza a doua din Legea nr.85/2006 prevederea potrivit căreia „raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvență”, Curtea observă că este tocmai aceea de a lua la cunoștință de posibilitatea formulării contestației la raportul administratorului judiciar de către debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată.

44. În acest context, Curtea Constituțională reiterează faptul că, astfel cum a reținut în jurisprudența sa, spre exemplu prin Decizia nr.1.137 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.31 din 15 ianuarie 2008, după deschiderea procedurii, luarea efectivă la cunoștință a actelor se face prin Buletinul procedurilor de insolvență.

45. De altfel, această concluzie derivă și din noua viziune a legiuitorului asupra procedurilor privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Astfel, din examinarea noilor prevederi în materia insolvenței, respectiv art.59 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, se observă că legiuitorul a stabilit în mod concret faptul că „Administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile, justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului, precum și, dacă este cazul, stadiul efectuării inventarierii. În raport se va menționa și onorariul încasat al administratorului judiciar, cu precizarea modalității de calcul al acestuia [alin.(1)]. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în BPI. [alin.(2)]. Contestația la care se referă alin.(3) al art.21 din Legea nr.85/2006 se regăsește în art.59 alin.(6) din Legea nr.85/2014, potrivit cu care „Contestația trebuie să fie depusă în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a extrasului prevăzut la alin.(2)” [alin.(6)]. Ca atare, Curtea constată că termenul curge de la data publicării extrasului raportului în Buletinul procedurilor de insolvență.

Astfel, având în vedere că decizia pronunţată de Curtea Constituţională s-a făcut asupra unui text de lege ieşit din vigoare la data pronunţării, Legea nr. 85/2006 nu mai putea fi modificată de legiuitor în anul 2016, motiv pentru care Curtea Constituţională a reţinut în considerentele expuse mai sus că termenul de contestaţie va curge de la data publicării extrasului raportului în BPI. Mai mult, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta (de exemplu deciziile nr. 1/1995, nr. 766/15.06.2011, nr. 369/2017 şi 463/2014).

În consecinţă, nu se poate aprecia că această contestaţie a fost formulată tardiv, având în vedere dispoziţiile legale imperative care statuează că termenul de 3 zile curge de la publicarea raportului de activitate în BPI, or în cauză contestaţia a fost depusă anterior publicării, astfel că acest termen nu este aplicabil şi nu a început să curgă.

Aşadar, instanţa va respinge excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, ca neîntemeiată.

Analizând, în fond, contestaţia astfel cum a fost precizată, instanţa constată următoarele:

Între societatea debitoare, în calitate de proprietar, şi contestatoare, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 6/01.05.2018, având ca obiect închirierea bazei de producţie situate în Craiova, str. Calea Severinului, nr. 62, respectiv teren, construcţii şi utilaje de producţie (staţie de betoane şi staţie de asfalt), inclusiv calea ferată, pe o durată de un an, prelungit succesiv prin actele adiţionale nr. 1/27.11.2018, nr. 2/20.05.2020 şi nr. 3/18.01.2021 până în data de 31.12.2022 (f. 25 - 30).

În cuprinsul art. 4.2 din contract, părţile au convenit acordarea unui drept de preempţiune la cumpărarea bunului imobil ce face obiectul contractului, respectiv teren şi construcţii, cu excepţia utilajelor şi a bunurilor mobile situate pe proprietatea închiriată.

În cuprinsul regulamentului de vânzare în baza căruia s-a efectuat licitaţia din data de 28.07.2021, s-a menţionat la pct. 4 că bunurile oferite spre vânzare sunt închiriate contestatoarei, care are un drept de preempţiune la cumpărarea bunului imobil, respectiv teren şi construcţii, cu excepţia utilajelor şi a bunurilor mobile situate pe proprietatea închiriată (f. 37).

Administratorul judiciar ]]]]]]a notificat contestatoarea cu privire la exercitarea dreptului său de preempţiune în cadrul licitaţiei din data de 28.07.2021 (f. 40).

Prin adresa nr. 315/26.07.2021 (f. 41), contestatoarea a comunicat oferta fermă de cumpărare a bunului imobil astfel cum a fost descris în art. 5.2 din regulament: ]]]] compus din: : teren în suprafaţă de 44.368 m.p. conform documentelor de proprietate, 46.301 m.p. conform măsurătorilor având nr. cadastral 202425, construcţii în suprafaţă construită la sol măsurată de 1.215 mp, cale ferată simplă şi cale ferată dublă. Totodată, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 844 alin. 3 Cod procedură civilă şi a învederat că este scutită de constituirea garanţiei de participare la licitaţie.

La momentul licitaţiei, comisia de licitaţie a apreciat însă că dreptul de preempţiune invocat nu îndeplineşte condiţiile legale de opozabilitate, nefiind înscris în Cartea Funciară, fapt contestat în cauză.

Judecătorul-sindic reţine în acest sens, că potrivit dispoziţiilor art. 1730 alin. 1 Cod civil, în condiţiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de preempţiune, numit preemptor, poate să cumpere cu prioritate un bun, iar potrivit art. 1737 alin. 1 Cod civil, dreptul convenţional de preempţiune în legătură cu un imobil se notează în carte funciară, cum de altfel se prevede şi în dispoziţiile art. 902 alin. 2 pct. 13 Cod civil.

Sub aspectul efectelor unei atare notări în cartea funciară, alin. 1 al art. 902 Cod civil, statuează că drepturile, faptele sau alte raporturi juridice prevăzute la art. 876 alin. 2 devin opozabile terţelor persoane, exclusiv prin notare, dacă nu se dovedeşte că au fost cunoscute pe altă cale, în afara cazului în care din lege rezultă că simpla cunoaştere a acestora nu este suficientă pentru a suplini lipsa de publicitate.

Aşadar, efectul notării în cartea funciară este acela de a asigura informarea terţilor cu privire la fapte sau situaţii juridice ce au legătură cu drepturile tabulare, iar nu naşterea dreptului de preempţiune care, în speţă, s-a născut prin simpla convenţie a părţilor.

Susţinerea intimatei ]]]], sub acest aspect, în sensul că pentru valabilitatea dreptului de preempţiune era obligatorie încheierea unui pact de preferinţă în formă autentică, având în vedere prevederile art. 191 alin. 1 din Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, aprobat prin Ordinul 700/2014, nu pot fi reţinute, în condiţiile în care din cuprinsul art. 1730 Cod civil coroborat cu art. 1737 Cod civil şi art. 902 Cod civil nu rezultă această condiţie de validitate a convenţiei.

Pe de altă parte, faţă de dispoziţiile art. 902 alin. 1 Cod civil, instanţa constată că deşi notarea în cartea funciară asigură opozabilitatea faţă de terţi, aceasta nu este absolută, în condiţiile dovedirii faptului că drepturile/faptele/raporturile juridice supuse notării au fost cunoscute pe altă cale, din dispoziţiile legale privitoare la dreptul de preempţiune nerezultând că simpla cunoaştere a acestuia nu este suficientă pentru a suplini lipsa de publicitate.

Or, în situaţia particulară a speţei nu se poate afima că dreptul de preempţiune instituit în favoarea contestatoarei prin contractul de închiriere nu ar îndeplini condiţiile de opozabilitate faţă de terţi, având în vedere că Regulamentul de vânzarea menţionează expres constituirea acestui drept, terţii au fost pe deplin informaţi prin acest regulament, mai mult niciunul dintre aceştia nu a contestat această menţiune din regulamentul de vânzare.

Pe de altă parte, comisia de licitaţie formată chiar din practicieni în insolvenţă din cadrul ]]]] nu pot susţine lipsa opozabilităţii, având în vedere că administratorul judiciar a semnat contractul de închiriere în calitate de reprezentant al debitoarei, este cel care a întocmit regulamentul de vânzare aprobat de adunarea creditorilor şi a notificat contestatoarei posibilitatea exercitării dreptului de preempţiune asupra imobilului. Or, terţii sunt cei care ar putea invoca lipsa opozabilităţii constituirii dreptului de preempţiune cu privire la imobilul în cauză, însă din cuprinsul procesului – verbal de licitaţie nu rezultă că a existat o asemenea contestaţie. Această constatare s-a realizat din oficiu, deşi până la acel moment din actele depuse la dosar, rezultă că administratorul judiciar cunoştea situaţia juridică a imobilului.

Din cuprinsul procesului- verbal de licitaţie rezultă că un alt motiv pentru respingerea ofertei contestatoarea este reprezentat de neplata garanţiei de participare la licitaţie de 10% din preţul bunului ofertat, comisia de licitaţie constatând că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 844 alin. 3 Cod procedură civilă, invocate de contestatoare prin oferta de cumpărare.

Sub acest aspect, judecătorul-sindic reţine că potrivit dispoziţilor art. 1738 Cod civil, în cazul în care bunul face obiectul urmării silite sau este scos la vânzare silită cu autorizarea judecătorului- sindic, dreptul de preemţiune se exercită în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

Conform art. 844 alin. 3 Cod procedură civilă, sunt dispensate de plata garanţiei de participare persoanele care, împreună cu debitorul, au asupra imobilului urmărit un drept de proprietate comună pe cote-părţi sau sunt titularii unui drept de preempţiune, după caz.

Judecătorul-sindic nu va reţine susţinerile intimaţilor cu privire la inaplicabilitatea acestor dispoziţii în cauză, nefiind o vânzare voluntară, ci o vânzare realizată în condiţiile prevăzute de art. 116-120 din Legea 85/2014, procedura insolvenţei având caracterul unei executări silite colective, în vedere recuperării creanţelor înscrise la masa credală. Cu atât mai mult, nu se poate aprecia că este o vânzare voluntară, în condiţiile în care creditorii sunt cei care au aprobat valorificarea bunurilor, iar nu societatea debitoare în mod unilteral, care în cadrul procedurii nu poate decide prin voinţa sa asupra valorificării bunurilor, ci doar în condiţiile prevăzute de lege.

 Într-adevăr, prin regulamnetntul de vânzare aprobat în condiţiile art. 116 din lege, se stabilesc condiţii de valorificare ale activelor societăţii debitoare, care pot deroga de la prevederile Codului de procedură civilă, însă în contextul vânzării prin licitaţie publică, cu stabilirea plăţii unei garanţii de participare, dispoziţiile art. 844 alin. 3 Cod procedură civilă rămân aplicabile. Prin regulament nu s-a menţionat expres faptul că titularul dreptului de preempţiune are obligaţia achitării garanţiei de participare, pentru ca acesta să cunoască pe deplin obligaţiile sale, în calitate de preemptor.  Mai mult, dispoziţiile alin. 4 ale acestui text de lege nu priveşte situaţia titlularului dreptului de preempţiune, ci cazul titlularului unei creanţe ipotecare/privilegiate sau al unui drept de proprietate asupra unei cote-părţi din imobil, caz în care aceştia trebuie să acopere diferenta de garanţie în situaţia în care valoarea creanţei sau a cotei-părţi nu acoperă cuantumul garanţiei, or dreptul de preempţiune se răsfrânge asupra întregului imobil.

Totodată, dacă s-ar aprecia că ar fi îndeplinite condiţiile unei vânzări voluntare, nu ar mai fi incidente dispoziţiile privitoare la plata unei garanţii de participare, iar în privinţa exercitării dreptului de preempţiune ar fi fost incidente dispoziţiile art. 1731-1737 Cod civil.

Art. 848 din Codul de procedură civilă prevede în mod expres că titlurarul unui drept de preempţiune care nu a participat la licitaţie nu va mai putea să îşi exercite dreptul după adjudecarea imobilului.

Aşadar, judecătorul-sindic constată faptul că reclamanta – contestatoare era scutită de plata garanţiei de participare, având în vedere că a ofertat pentru bunul imobil în varianta prevăzută de pct. 5.2 din regulament, calea ferată fiind menţionată ca făcând parte din imobil, prin acest regulament.

 Or, prin respingerea ofertei sale, în condiţiile expuse, s-a cauzat o vătămare a interesului contestatoarei, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului emis. Pentru a reţine această concluzie, judecătorul-sindic are în vedere prevederile art. 848 Cod procedură civilă anterior expuse, privitoare la pierderea dreptului de preempţiune ulterior adjudecării imobilului.

În concret, instanţa constată că într-adevăr, cauza de nulitate invocată cu privire la procesul-verbal de licitaţie este relativă, iar nu absolută, faţă de dispoziţiile art. 1248 Cod civil corob. cu art. 1252 Cod civil, prin modalitatea de desfăşurare a licitaţiei fiind încălcat interesul particular al contestatoarei, nefiind pus în discuţie vreun interes general, iar natura nulităţii în cazul nerespectării dreptului de preempţiune în atare caz nu rezultă din lege. Însă, în condiţiile invocării vătămării drepturilor sale prin procesul-verbal de licitaţie de către persoana interesată, iar reprararea prejudiciului cauzat nu se poate realiza decât prin anularea actului, instanţa constată îndeplinirea condiţiilor intervenirii nulităţii procesului-verbal de licitaţie.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa va admite contestaţia principală şi contestaţia conexă formulate de către contestatoarea ]]]]. şi va dispune anularea procesului – verbal de licitaţie şi de adjudecare încheiat în data de 28.07.2021 cu privire la imobilele aparţinând debitoarei ]]] respectiv: ]]]]

 Cu privire la capărul de cerere având ca obiect obligarea administratorului judiciar de a organiza o nouă licitaţie cu respectarea dreptului de preempţiune, instanţa reţine că nu se mai impune a fi analizat, rămânând fără obiect, în condiţiile în care, prin sentinţa civilă nr.  4523/27.09.2021, rămasă definitivă, s-a dispus intrarea în faliment prin procedura generală a debitorului, astfel că devin incidente alte norme pentru lichidarea averii debitorului, regulamentul de vânzare nemaifiind de actualitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia tardivităţii contestaţiei conexe, ca neîntemeiată.

Respinge excepţia inadmisibilităţii contestaţiei principale, ca neîntemeiată.

Admite contestaţia principală şi contestaţia conexă formulate de către contestatoarea ]]] în contradictoriu cu intimaţii ]]]]]

 Dispune anularea procesului – verbal de licitaţie şi de adjudecare încheiat în data de 28.07.2021 cu privire la imobilele aparţinând debitoarei ]]]], respectiv: a) imobilul ]]], înscris in cartea funciara nr. ]]] format din: teren în suprafaţă de 44.368 m.p. conform documentelor de proprietate, 46.301 m.p. conform măsurătorilor având nr. cadastral ]]]; grup social (depozit central) în suprafaţă construită de 598 m.p., având nr. cadastral ]]]; atelier mecanic in suprafaţă construita de 150 m.p., având nr„ cadastral ]]]; pavilion administrativ (P+2) în suprafaţă construită de 282 m.p., având nr. cadastral ]]]; magazie în suprafaţă construită de 118 m.p., având nr. cadastral ]]] cabină basculă în suprafaţă construita de 16 m.p., având nr. cadastral ]]]; cabina poarta în suprafaţă construita de 5 m.p., având nr. cadastral ]]] magazie în suprafaţă construită de 46 m.p., având nr. cadastral ]]] b) Cale ferata simpla cu număr inventar -100068; c) Cale ferata dubla amplasata număr inventar -100074.

Cu apel în 30 zile de la comunicare ce va fi depus la Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă.

 Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31.01.2022.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

**** *****

Red. Jud. S.I.L./Teh. S.I.L.

3 ex./10.03.2022

Contestaţie împotriva raportului asupra fondurilor şi planului de distribuire

Prin contestaţia prevăzută de art. 122 alin. 3 din Legea nr.85/2006 se pot aduce critici doar cu privire la încălcarea ordinii de distribuire prevăzute de art. 123 din Legea nr.85/2006, în această etapă nemaifiind posibilă verificarea şi modificarea creanţelor, acestea stabilindu-se prin tabelul definitiv consolidat şi nu prin planul de distribuire.

În cauză nu a fost încălcat principiul disponibilităţii atunci când  a reţinut faptul că apelanta – contestatoare urmăreşte în realitate modificarea configuraţiei masei credale, lucru inadmisibil în această etapă a procedurii.

Singurul mijloc procedural de a contesta un tabel de creanţe este cererea formulată in condiţiile art. 73 sau art. 75 şi 108 din lege, şi nu o contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 122 din aceeaşi lege.

Cu ocazia distribuirii sumelor rezultate din valorificarea bunurilor debitorului, nu pot fi modificate creanţele nici sub aspectul cuantumului, nici al caracterului lor – garantată sau negarantată, lichidatorul judiciar având obligaţia de a  propune distribuirea sumelor către creditori cu respectarea dispoziţiilor art. 121 şi urm. şi a tabelului definitiv consolidat al creanţelor.

(TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A VII-A CIVILĂ

Sentinţa civilă nr.5731/15.12.2020

Judecător Elena Blidaru Mateescu)

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă la data de 03.11.2020 şi înregistrată sub nr. ]]]], contestatoarea ]]]] a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa în contradictoriu cu intimata debitoare ]]]] şi lichidatorul judiciar ]]]., să dispună înscrierea sa la masa credală cu o creanţă rămasă de plată în valoare de 33.216.949,67 lei – creanţă garantată cu bunuri mobile, precum şi să procedeze la distribuirea sumei de 686.306,64 lei către contestatoare.

În motivare, contestatoarea a arătat că prin Adresa 7/19.06.2020 a notificat ]]] cu privire la recunoaşterea garanţiilor reale mobiliare deţinute asupra bunurilor mobile aflate în proprietatea debitoarei Vulcan S.A., garanţii care nu erau prevăzute în mod expres cu ocazia anunţurilor de licitaţie în vederea valorificărilor acestora, iar Punctul de vedere al lichidatorului cu privire la aceste aspect, cu numărul 1182/27.08.2020 face în prezent obiectul Dosarului ]]]] cu termen de judecata 08.12.2020.

La data de 15.09.2020 au fost valorificate bunuri imobile si mobile ale debitoarei Vulcan S.A., conform Procesul verbal de licitaţie nr. 1284/15.09.2020, iar valorificarea activelor garantate în favoarea contestatoarei s-a efectuat la preţ mai mare (şi anume 13.036.942 euro exclusiv T.V.A. pentru bunurile imobile şi 153.040 euro exclusiv T.V.A. pentru bunurile mobile) decât suma înscrisă în tabelul definitiv (12.997.733 euro reprezentând echivalentul celor 63.133.888,61 lei).

A arătat societatea contestatoare că este succesoarea legală a creanţelor declarate de B.C.R. şi înscrise în tabelul de creanţe ale debitoarei ca şi creanţe garantate cu toate garanţiile aferente conform Declaraţiei de creanţă depusă în dosarul nr 18754/3/2013, inclusiv bunurile imobile şi mobile adjudecate de prin Procesul verbal de licitaţie nr. 1284/15.09.2020; că societatea contestatoare era înscrisă în Tabelul definitiv consolidat rectificat al creanţelor cu o creanţa garantată în cuantum de 63.133.888,61 lei şi cu o creanţă de 25.601.377,63 lei, „sub condiţia prevăzută de art. 41 alin. 2 din lege, creanţa respectivă fiind datorată doar în situaţia în care bunul aflat în garanţia creditorului va fi valorificat la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul de creanţe”, dar şi că s-a îndeplinit condiţia prevăzută în Tabelul definitiv consolidat rectificat al creanţelor, fiind incidente dispoziţiile art. 41 din Legea 85/2006 privind posibilitatea actualizării creanţei garantate.

Faţă de aceste aspecte, prin Adresa nr. 25/05.10.2020, contestatoarea a solicitat lichidatorului judiciar actualizarea tabelului de creanţe cu valoarea accesoriilor calculate până la data de 15.09.2020 în sumă totală de 33.216.949,67 lei, ca diferenţă în cuantum de 39.209 euro, care trebuie achitată în termen de 30 de zile pentru bunurile imobile, să fie stinsă din accesoriile în cuantum 25.601.377,63 lei înscrise în Tabelul definitiv 392/06,03.2020 în conformitate cu dispoziţiile art. 41 din Legea 85/2006; ca suma de 153.040 euro care trebuie achitată în termen de 30 de zile pentru bunurile mobile incluse în construcţie să fie stinsă din accesoriile în cuantum 25.601.377,63 lei înscrise în Tabelul definitiv 392/06.03.2020 în conformitate cu dispoziţiile art. 41 din Legea 85/2006, iar în caz contrar, să fie distribuită suma de 39.209 euro, respectiv suma de 153.040 euro ce va fi achitată de creditoare, tot către creditoare în calitate de creditor garantat al bunurilor valorificate în conformitate cu dispoziţiile art. 121 şi/sau 123 din Legea 85/2006.

Creditoarea nu a primit niciun răspuns cu privire la această solicitare, însă lichidatorul judiciar a procedat la întocmirea şi publicarea Raportului asupra fondurilor obţinute în urma valorificării bunurilor imobile si mobile conform proces-verbal de licitaţie nr. 1284 din data de 15.09.2020 si Planului de distribuire nr. l, înregistrat sub nr. 1588/16.10.2020, ambele publicate în B.P.I. 17511/19.10.2020.

A menţionat contestatoarea că motivele pentru care lichidatorul judiciar nu a recunoscut garanţiile sale mobiliare asupra ]]]] au fost înlăturate la data întocmirii Raportului asupra fondurilor şi Planului de distribuire.

Astfel, deşi prin contestaţia din dosarul 18754/3/2013/a171, creditoarea a expus motivele de netemeinicie a Punctului de vedere al lichidatorului cu privire la garanţiile mobiliare ale acesteia, pentru a elimina în totalitate motivarea ]]]]., aceasta a  efectuat îndeplinirea fiecărui punct invocat de acesta, în sensul în care a încheiat acte adiţionale la Contractele de cesiune de creanţă, menţionând în mod expres pentru fiecare astfel de contract faptul că lista înscrisurilor constatatoare ale creanţelor cuprinde şi contractele de garanţie reală mobiliară şi bunurile gajate potrivit acestora, astfel cum acestea sunt identificate in extenso în cuprinsul acţiunii introductive.

În consecinţă, la data de 12.10.2020 toate argumentele pentru care lichidatorul ]]]]a refuzat recunoaşterea garanţiilor sale mobiliare asupra ]]] au fost înlăturate.

Drept urmare, întocmirea la data de 16.10.2020, ulterioară datei de 12.10.2020, a Raportului asupra fondurilor obţinute în urma valorificării bunurilor imobile şi mobile conform proces-verbal de licitaţie nr. 1284 din data de 15.09.2020 şi a Planul de distribuire nr. 1 înregistrat sub nr. 1588/16.10.2020, ambele publicate în B.P.I. nr. ]]], nu-şi mai poate găsi justificare.

Cu privire la imputaţia plăţii efectuate de către lichidatorul judiciar a menţionat că, potrivit dispoziţiilor contractuale ale contractelor de creditare semnate de debitoarea ]]]] cu cedentul iniţial – ]]]]., contracte din care a rezultat creanţa iniţială a ]]] ordinea recuperării creanţelor bilaterale cuvenite băncii este următoarea: Alte costuri; Comisioane bancare; Dobânzi în ordinea vechimii; Credite in ordinea vechimi.

În consecinţă, imputaţia plăţii, în cazul creanţelor aparţinând iniţial ]]] şi ulterior ]]]] se face în ordinea convenită contractual în cuprinsul acestora, iar stingerea accesoriilor are întâietate faţă de stingerea principalului, convenţia părţilor fiind legea părţilor, neputând fi înfrântă de vreo dispoziţie legală expresă.

Sunt totodată incidente dispoziţiile art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora „în cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanţia se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula”.

Drept urmare, lichidatorul trebuia să actualizeze accesoriile până la data valorificării, 15.09.2020 (33.216.949,67 lei fiind suma calculată de creditoare până la data de 15.09.2020, iar 25.601.377,63 lei fiind suma calculată până la data de 26.02.2019 - data deschiderii procedurii falimentului si înscrisă de lichidator în Tabelul definitiv consolidat rectificat al creanţelor), să stingă mai întâi accesoriile si apoi principalul conform imputaţiei menţionate convenţional şi să menţină în continuare creditoarea cu o creanţă de 33.216.949,67 lei garantată cu garanţiile mobiliare notificate prin Adresa 7/19.06.2020.

Faţă de acestea, Raportul asupra fondurilor, contestat în prezenta acţiune, este nelegal, întrucât creditoarea trebuia înscrisă cu o creanţă rămasă de plată de 33.216,949.67 lei - creanţă garantată cu bunuri mobile nevalorificate, dar care sunt în continuare garanţia creanţei deţinute.

A arătat că înţelege să conteste şi Planul de distribuire nr. 1, întrucât, deşi au fost valorificate bunurile mobile (Poduri rulante de interior - 47 poziţii si Echipamente energetice - 48 de poziţii) care sunt garantate în favoarea sa conform tuturor înscrisurilor prezentate in cadrul Dosarului 18754/3/2013/a171, s-a obţinut suma de 745.580,27 lei din care s-a achitat suma de 59.273,63 lei (onorariul de succes al lichidatorului şi cota UNPIR 2%) şi a rezultat suma de 686.306,64 lei supusă distribuirii.

Această sumă trebuia distribuită contestatoarei, creditoare garantată cu respectivele bunuri mobile, valorificate la data de 15.09.2020.

În continuarea, contestatoarea a redat modalitatea prin care a devenit creditor cesionar al creanţelor, accesoriilor şi garanţiilor imobiliare şi mobiliare asupra debitoarei ]]]

Astfel, la data de 28.06.2013, ]]]. a formulat declaraţia de creanţă în dosarul 18754/3/2013, prin care a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 77.979.059,74 lei, indicând totodată şi unele garanţii reale mobiliare aferente Contractului de Credit nr. 4474/17.12.2003, ale Acordului de Garantare nr. 55/2001 şi ale Acordului de Garantare 304/2002.

Cererea ]]]] a fost admisă integral, creditoarea fiind înscrisă în consecinţă la masa credală.

O parte din creanţa BCR, în sumă de 22.934.702 lei a fost transmisă către ]]] în temeiul subrogaţiei legale a B.C.R. S.A., conform art. 1596 alin. 1 lit. c) C.Civ., conform Procesului-verbal de licitaţie publică imobiliară din data de 20.07.2015, creanţa în sumă de 22,934.702 lei - creanţă garantată, pură şi simplă fiind înscrisă la Poziţia 4 în Tabelul definitiv al creanţelor de la ]]]. publicat în B.P.I. nr. 3807/21.02.2018. Această creanţă a fost transmisă ulterior către contestatoare, potrivit Contractului privind cesiunea creanţelor ce au ca obiect o sumă de bani şi a anumitor altor drepturi atestat sub nr. 421/16.07.2019, operându-se în prezent înscrierea la Poziţia 2 în Tabelul definitiv consolidat rectificat al creanţelor de la ]]]]. publicat în B.P.I. nr. ]]]

O altă parte din creanţa ]]] în sumă de 16.061.033 lei a fost transmisă către S]]] în temeiul subrogaţiei legale a ]]]., conform Procesului-verbal de licitaţie publică imobiliară din data de 20.07.2015, creanţa în sumă de 16.061.033 lei - creanţă garantată, pură şi simplă fiind înscrisă la Poziţia 3 în tabelul definitiv al creanţelor, publicat în B.P.I. nr. ]]] Această creanţă a fost transmisă ulterior către contestatoare potrivit Contractului privind cesiunea creanţelor ce au ca obiect o sumă de bani şi a anumitor altor drepturi atestat sub nr. 422/16.07.2019, operându-se în prezent înscrierea la Poziţia 2 în Tabelul definitiv consolidat rectificat al creanţelor publicat în B.P.I. nr. ]]].

O altă parte din creanţa ]]]]., în sumă de 24.138.153,61 lei, a fost transmisă către S]]]] conform Contractului privind cesiunea creanţelor şi a anumitor drepturi accesorii nr. 7073 din data de 28.12.2017, creanţa în sumă de 24.138.153.61 lei - creanţă garantată, pură si simplă fiind înscrisă la Poziţia 5 în Tabelul definitiv al creanţelor de publicat în B.P.I. nr. ]]]. Ulterior, aceasta creanţă a fost preluată de către ]]]] altor drepturi nr. 186 din data de 05.03.2018, creanţa în sumă de 24.138.153,61 lei - creanţă garantată, pură şi simplă fiind înscrisă la Poziţia 4 în tabelul definitiv publicat în B.P.I. nr. ]]]]. În prezent această creanţă de 24.138.153,61 lei aparţine contestatoarei, fiind preluată conform Contractului privind cesiunea creanţelor ce au ca obiect o sumă de bani şi a anumitor altor drepturi, autentificat sub nr. 701/16.07.2019, fiind înscrisă la Poziţia 2 în Tabelul definitiv consolidat rectificat al creanţelor publicat în BPI nr. ]]]]

În anul 2015 ]]]. a formulat o cerere precizatoare, arătând că din creanţa garantată iniţial în cuantum de 77.979.059,74 lei, suma de 5.589.971,13 lei nu mai era garantată - exclusiv ca urmare a expirării valabilității mai multor scrisori de garanţie bancară, rămânând doar cu o creanţă de 9.255.200 lei garantată exclusiv prin ipoteca imobiliară asupra imobilului situat în str. ]]]], imobil care a fost valorificat în procedura de insolvenţă, iar creditorul ]]]. a rămas în prezent un creditor chirografar cu suma de 2.644.851 lei.

În consecinţă, din toată creanţa garantată iniţial în favoarea ]]]., în cuantum de 77.979.059,74 lei, ]]] a devenit succesorul cesionar al creanţelor în cuantum de 63.133.888,61 lei şi a tuturor garanţiilor aferente acestor creanţe, după cum apare înscris în Tabelul definitiv consolidat rectificat al creanţelor al ]]]]., publicat în B.P.I. nr. ]]., pag. 8 poziţia 2.

Diferenţa de la 63.133.888,61 lei deţinută în prezent de contestatoare şi 77.979.059,74 lei declarată la data de 28.06.2013 de ]]]. o reprezintă suma de 5.589.971,13 lei care era garantată cu unele scrisori de garanţie bancară, care au expirat şi suma de 9.255.200 lei, garantată exclusiv prin ipoteca imobiliară asupra imobilului situat in ]]]] imobil care a fost valorificat.

A menţionat de asemenea contestatoarea că, în ceea ce priveşte subrogaţiile legale în locul ]]] efectuate de ]]] şi ]]]. în temeiul art. 1596 alin. 1 lit. c) C.Civ., este evident că efectul acestora este „strămutarea creanţei asupra subrogatului care dobândeşte totodată şi toate drepturile, accesoriile şi garanţiile creanţei”.

Cu  privire la cesiunile de creanţă antemenţionate sunt incidente dispoziţiile art. 1.568 alin. 1 C.Civ., potrivit cărora „Cesiunea de creanţă transferă cesionarului: a) toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată; b) drepturile de garanţie şi toate celelalte accesorii ale creanţei cedate”.

Faţă de acestea, contestatoarea a solicitat înscrierea sa la masa credală cu o creanţă în valoare de  33.216.949,67 lei - creanţă garantată cu bunuri mobile nevalorificate pana la data de 15.09.2020, precum şi distribuirea sumei de 686.306,64 lei către contestatoare, în calitate de creditoare garantată cu respectivele bunuri mobile valorificate la data de 15.09.2020.

În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 122 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

În probaţiune, contestatoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 200 lei, potrivit art. 14 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.

Intimatul lichidator judiciar ]]] a formulat în termen legal întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepţie, lipsa calităţii procesuale active a contestatoarei şi inadmisibilitatea acţiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

În motivare, lichidatorul judiciar a arătat că societatea contestatoare a fost înscrisă în Tabelul definitiv consolidat rectificat al creanţelor împotriva averii debitorului ]]]., publicat în B.P.I. nr. ]]], cu o creanţă în cuantum de 63.133.888,61 lei, în categoria creanţelor garantate, conform prevederilor art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006.

Totodată, contestatoarea a fost înscrisă în acelaşi tabel cu o creanţă sub condiţie, în cuantum de 25.601.377,63 lei, conform prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, această creanţă fiind datorată doar în situaţia în care bunul aflat în garanţia creditorului va fi valorificat la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul de creanţe.

Prin adresa nr. 7/19.06.2020, ]]]. a solicitat recunoaşterea unor garanţii reale mobiliare asupra unor bunuri mobile, proprietatea ]]] invocând în susţinerea cererii trei contracte de cesiune de creanţă, prin care a pretins că s-au transferat inclusiv respectivele garanţii mobiliare.

În urma analizării documentelor depuse atât la lichidatorul judiciar cât şi la dosarul cauzei, lichidatorul judiciar a constatat netemeinicia cererii contestatoarei, reţinând în esenţă faptul că ]]]. deţine numai garanţii imobiliare asupra averii debitoarei ]]] precum şi faptul că nu s-au depus dovezi ale înscrierii respectivelor contracte la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

În data de 06.10.2020 a fost încheiat Actul de adjudecare înregistrat sub nr. 1284/06.10.2020, în temeiul Procesului-verbal de licitaţie nr. 1284/15.09.2020, prin care contestatoarea a adjudecat în contul creanţei activele mobile şi imobile situate în ]]]], astfel cum au fost acestea identificate în cuprinsul Actului de adjudecare.

În consecinţă, la data de 08.10.2020, între ]]] în calitate de vânzătoare şi ]]]], în calitate de cumpărătoare, a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1694/08.10.2020, având ca obiect întregul drept de proprietate asupra activelor imobile si mobile obiect al Actului de adjudecare.

Veniturile obţinute în urma adjudecării de către creditorul garantat în contul creanţei garantate, în bloc a bunurilor imobile, a fost de 63.324.907,02 lei, din care: 63.133.888,61 lei prin adjudecare dc către creditorul garantat în contul creanţei sale garantate, iar 191.018, 41 lei, diferenţa de preţ achitată de către adjudecatar.

Prin Planul de distribuire nr. 1 şi Raportul asupra fondurilor obţinute din valorificarea bunurilor debitoarei, publicat în B.P.I. nr. ]]], s-a dispus distribuirea către creditorul garantat a sumei de 191.018,41 lei, conform prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea 85/2006.

Faţă de prevederile art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, arătând că ]]]. nu mai are în prezent calitatea de creditor în procedura falimentului ]]] acesta adjudecând în contul creanţei toate bunurile mobile şi imobile antemenţionate.

De asemenea, astfel cum rezultă din Planul de distribuire nr. 1 si Raportul asupra fondurilor obţinute din valorificarea bunurilor debitoarei, acesteia i se achită inclusiv partea aferentă sumei înscrise sub condiţie, în raport de valoarea la care au fost valorificate bunurile, astfel încât contestatoarea nu mai are calitatea de creditor în procedura falimentului debitoarei.

Faţă de acestea, contestatoarea nu are calitate procesuală activă pentru formularea prezentei contestaţii.

A menţionat în continuare inadmisibilitatea capătului de cerere având ca obiect înscrierea contestatoarei în tabel cu suma de 33.216.949,67 lei, sens în care a arătat că, după cum rezultă din extrasul din Tabelul definitiv consolidat rectificat al creanţelor împotriva averii debitorului ]]]] publicat în B.P.I. nr. ]]], contestatoarea a fost înscrisă în acest tabel exact cu suma solicitată, respectiv cu o creanţă în cuantum de 63.133.888,61 lei, în categoria creanţelor garantate, conform prevederilor art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 şi cu o creanţă sub condiţie, în cuantum de 25.601.377,63 lei, conform prevederilor art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Orice distribuire de sume se efectuează în conformitate cu sumele înscrise în tabelul definitiv consolidat rectificat, prin aplicarea prevederilor art. 121 coroborate cu cele ale art. 41 din Legea nr. 85/2006.

Mai mult, contestaţia formulată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 122 din Legea nr. 85/2006, care reglementează condiţiile exercitării contestaţiei împotriva Raportului asupra fondurilor şi planului de distribuire, astfel că aceasta poate avea drept obiect numai modalitatea de distribuire a fondurilor şi nu poate avea drept consecinţă înscrierea unei creanţe în tabelul definitiv al creanţelor.

Criticarea înscrierii sau neînscrierii unei creanţe în tabelul definitiv poate fi realizată prin cu totul altă modalitate legală.

Inadmisibilitatea este acea sancţiune civilă care intervine în cazul în care partea apelează la un mijloc procedural nepermis de lege. Or, este dincolo de orice dubiu că mijlocul procedural ales de contestatoare în vederea înscrierii creanţei solicitate prin intermediul prezentei contestaţii, nu poate fi reprezentat de o contestaţie la raportul asupra fondurilor şi a planului de distribuire.

Pe fondul cauzei, a menţionat lichidatorul judiciar că societatea contestatoare nu  deţine garanţiile reale mobiliare aferente contractelor de cesiune de creanţe în discuţie, întrucât aceasta nu a preluat, odată cu încheierea Contractelor de cesiune de creanţă, şi garanţiile reale mobiliare, fapt ce nu poate fi imputat lichidatorului judiciar, care a înscris creanţa contestatoarei astfel cum a fost solicitată.

Mai mult, odată adjudecate bunurile în contul creanţei, orice garanţii ar fi avut contestatoarea, acestea deveneau libere, astfel încât niciun argument nu poate susţine afirmaţiile acesteia.

Contrar susţinerilor contestatoarei, argumentul principal al nerecunoașterii garanţiilor reale mobiliare de către lichidatorul judiciar nu îl reprezintă neînscrierea în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, ci faptul ca aceasta nu a preluat aceste garanţii.

Astfel, ]]]. a cesionat către ]]]. creanţa în suma de 24.138.153,61 lei, conform Contractului de cesiune creanţe din data de 5.03.2018, iar ]]]]. a cesionat către ]]]]] creanţa în sumă de 24.138.153,61 lei conform Contractului de cesiune creanţe Autentificat sub nr. 701/16.07.2019.

Din analiza Anexei D „Lista înscrisurilor constatatoare ale Creanţelor care se vor preda Cesionarului”, la acest Contract de cesiune nu a fost identificată nicio dovadă privind transferarea garanţiilor mobiliare solicitate de către ]]]

]]] a cesionat către ]]]. creanţa în sumă de 22.934.702 lei conform Contractului de cesiune nr. 421/16.07.2019, cu precizarea că această creanţă a fost dobândită de către ]]]]]în temeiul subrogaţiei legale a ]]]

Din analiza Anexei C „Lista înscrisurilor constatatoare ale Creanţelor predate Cesionarului”, la acest Contract de cesiune nu a fost identificată nicio dovada privind transferarea garanţiilor mobiliare solicitate de către ]]]

Totodată, ]]]]. a cesionat către ]]]] creanţa în sumă de 16.061.033 lei conform Contractului de cesiune nr. 422/16.07.2019, cu precizarea că această creanţă a fost dobândită de către ]]]]. în temeiul subrogaţiei legale a ]]]]

Din analiza Anexei C „Lista Înscrisurilor constatatoare ale Creanţelor predate Cesionarului” la acest Contract de cesiune nu a fost identificată nicio dovada privind transferarea garanţiilor mobiliare solicitate de către ]]]]

În urma analizării Contractelor de cesiune menţionate mai sus, lichidatorul judiciar nu a identificat şi transferul unor garanţii reale mobiliare aferente acestor contracte de cesiune creanţe.

A adăugat că, în speţă, creanţa contestatoarei a fost stinsă în totalitate, iar orice altă sumă rezultată din distribuire se cuvine salariaţilor, iar nu contestatoarei.

Chiar daca ar fi avut şi alte garanţii asupra bunurilor, acestea ar fi devenit libere prin pierderea calităţii de creditor, ca urmare a adjudecării în contul creanţei şi distribuirii sumelor cuvenite conform tabelului definitiv consolidat rectificat.

În drept, lichidatorul judiciar a invocat dispoziţiile art. 122 alin. 3 şi art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

În probaţiune, lichidatorul judiciar a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În cauză, judecătorul sindic a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, apreciind, potrivit art. 255 raportat la art. 258 C.Proc.Civ., că aceasta este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin încheierea pronunţată la data de 21.05.2013 în cauza nr. ]]]], Tribunalul a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarea ]]]]., desemnând în calitate de administrator judiciar provizoriu pe ]]]

Prin sentinţa civilă nr. 1121 pronunţată la data de 26.02.2019 judecătorul sindic a dispus, în temeiul art. 107 alin. 1 lit. A lit. c) din Legea nr. 85/2006, intrarea în faliment prin procedura generală a debitoarei ]]] desemnând în calitate de lichidator judiciar pe ]]]]

Urmare a deschiderii procedurii generale a falimentului, lichidatorul judiciar a procedat la inventarierea bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei, evaluarea şi întocmirea Regulamentelor de vânzare, iar, ulterior, la derularea procedurii de valorificare a acestora.

Reţine instanţa în continuare că la data de 19.10.2020 au fost publicate în B.P.I. nr. 17511 Raportul asupra fondurilor obţinute în urma valorificării bunurilor imobile şi mobile conform proces-verbal de licitaţie nr. 1284 din data de 15.,09.2020 şi Planul de distribuire nr. 1, acte depuse totodată la dosarul cauzei nr. ]]]]

Împotriva acestora a formulat contestaţie creditoarea ]]]] criticându-le pentru nelegalitate.

Susţinerile contestatoarei urmăresc însă modificarea configuraţiei masei credale, prin înscrierea la cu o creanţă în valoare de 33.216.949,67 lei, precum şi distribuirea către contestatoare a sumei de 686.306,64 lei.

Potrivit raportului şi planului de distribuire contestate, lichidatorul judiciar a avut în vedere doar sumele obţinute din vânzarea bunurilor imobile garantate în favoarea ]]]] şi doar a unei părţi din bunurile mobile, respectiv poduri rulante de interior şi echipamente energetice, în strânsă legătură cu imobilele care au făcut obiectul vânzării, conform procesului-verbal de licitaţie nr. 1284715.09.2020 şi prin raportare la hotărârea Adunării Creditorilor din data de 04.08.2020.

Astfel, în data de 06.10.2020 a fost încheiat Actul de adjudecare înregistrat sub nr. 1284/06.10.2020, în temeiul Procesului-verbal de licitaţie nr. 1284/15.09.2020, prin care contestatoarea a adjudecat în contul creanţei activele mobile şi imobile situate în ]]]], astfel cum au fost acestea identificate in cuprinsul Actului de adjudecare.

La data de 08.10.2020, între ]]]]., în calitate de vânzătoare şi ]]]]., în calitate de cumpărătoare, a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1694/08.10.2020, având ca obiect întregul drept de proprietate asupra activelor imobile şi mobile obiect al Actului de adjudecare.

Astfel cum rezultă din raportul contestat, sumele obţinute în urma adjudecării de către contestatoare în contul creanţei garantate a bunurilor imobile, au fost de 63.324.907,02 lei, din care: 63.133.888,61 lei prin adjudecare de către aceasta în contul creanţei sale garantate, iar 191.018, 41 lei, diferenţa de preţ achitată de către adjudecatar.

S-a menţionat în cuprinsul aceloraşi acte că suma de 1.511.618,26 lei  reprezintă cheltuieli de procedură – onorariul lichidatorului judiciar, iar suma de 191.018,41 lei reprezintă sume destinate distribuirii către creditorul garantat ]]] conform art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

În ceea ce priveşte sumele obţinute din valorificarea bunurilor mobile – în valoare totală de 745.580,27 lei, lichidatorul judiciar a menţionat că suma de 59.273,63 va fi distribuită cu titlul de cheltuieli de procedură (onorariul lichidatorului judiciar şi cotă U.N.P.I.R.), iar suma de 686.306,64 lei va fi distribuită creditorului garantat ]]]] 4 (24.305,95 lei) şi creditorilor salariaţi (662.000,69 lei).

Prin prezenta acţiune, contestatoarea solicită recunoaşterea calităţii sale de creditor garantat pentru suma de 33.216.949,67 lei şi distribuirea sumelor obţinute din valorificarea bunurilor mobile (686.306,64 lei) către aceasta.

Instanţa reţine incidenţa în drept a dispoziţiilor art. 121 şi art. 122 din Legea nr. 85/2006.

Astfel, potrivit art. 121 din Lege, fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:  1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 şi 24;  11. creanţele creditorilor garantaţi născute în timpul procedurii de insolvenţă după confirmarea planului de reorganizare, ca parte componentă a acestui plan. Aceste creanţe cuprind capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel; 2. creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, precum şi cheltuielile, pentru creanţele născute înainte de deschiderea procedurii (alin. 1).  În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanţe garantate, creditorii vor avea, pentru diferenţă, creanţe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 123, şi vor fi supuse dispoziţiilor art. 41. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferenţă în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului (alin. 2). Un creditor cu creanţă garantată este îndreptăţit să participe la orice distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului supus garanţiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului supus garanţiei sale, dacă aceasta este necesară pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garanţiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii (alin. 3).

Conform art. 122, la fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării şi cuprinse într-un program de administrare a lichidării care trebuie întocmit în 30 de zile de la numire, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi un plan de distribuire între creditori. Raportul va prevedea şi plata remuneraţiei sale şi a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 123 pct. 1 (alin. 1). Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe va cuprinde, cel puţin, următoarele: a) soldul aflat în contul de lichidare după ultima distribuire; b) încasările efectuate de către lichidator din valorificarea fiecărui bun şi din recuperarea creanţelor;  c) cuantumul dobânzilor sau al altor venituri de care beneficiază averea debitorului ca urmare a păstrării în conturi bancare a sumelor nedistribuite sau prin administrarea bunurilor existente în averea debitoarei; d) totalul sumelor aflate în contul de lichidare (alin. 1¹). Planul de distribuire între creditori cuprinde în mod obligatoriu următoarele date referitoare la fiecare creditor pentru care se face distribuirea: a) ajustările aduse tabelului definitiv de creanţe; b) sumele distribuite deja; c) sumele rămase după ajustarea tabelului definitiv şi distribuirile efectuate deja; d) sumele ce fac obiectul distribuirii; e) sume rămase de plată după efectuarea distribuirii (alin. 1²). (…) Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestaţii la raport si la plan, in termen de 15 zile de la afişare. O copie de pe contestaţie se comunica de urgenta lichidatorului (alin. 3).

Analizând contestaţia formulată prin prisma situaţiei de fapt anterior expuse şi a dispoziţiilor legale incidente, judecătorul sindic reţine următoarele.

Faţă de dispoziţiile art. 248 alin. 1 C.Proc.Civ., care prevăd faptul că instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocate de către lichidatorul judiciar, excepţii care în caz de admitere, ar face de prisos cercetarea în fond a cererii introduse de către contestatoarea S]]]]

În acest sens, instanţa reţine că una dintre condiţiile necesare pentru ca o persoană să fie reclamantă într-un proces civil este calitatea procesuală activă a acesteia, calitate ce contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acţiona în justiţie.

Calitatea de reclamant în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului ce formează conţinutul raportului juridic de drept material. Pe cale de consecinţă, calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparţine numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său, acela care are un drept având şi calitatea de a intenta o acţiune.

În cauză instanţa reţine că ]]] înţelege să conteste pe cale prezentei acţiuni Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi Planul de distribuire între creditori nr. 1/16.10.2020, întocmite de către lichidatorul judiciar ]]]] pentru debitoarea S]]]

Reţine astfel instanţa din dispozițiile legale antemenţionate – art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 - că prevederile legale conferă legitimare procesuală activă în promovarea unei contestații întemeiate pe dispoziţiile art. 122 exclusiv comitetului creditorilor şi creditorilor în procedură. Nu li se recunoaşte calitatea procesuală activă altor persoane interesate, atâta vreme cât acestea nu deţin calitatea de creditori în procedură.

În ceea ce priveşte situaţia concretă a contestatoarei din prezenta cauză, judecătorul sindic apreciază că aceasta justifică legitimarea sa procesuală activă în cauză, din perspectiva calităţii de creditor la momentul întocmirii Raportului şi planului contestate.

Astfel, societatea contestatoare a fost înscrisă în Tabelul definitiv consolidat rectificat al creanţelor împotriva averii debitorului Vulcan S.A., publicat în B.P.I. nr. ]]]] cu o creanţă în cuantum de 63.133.888,61 lei, în categoria creanţelor garantate, conform prevederilor art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006, precum şi cu o creanţă sub condiţie, în cuantum de 25.601.377,63 lei, conform prevederilor art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Susţinerile lichidatorului judiciar în combaterea calităţii procesuale active a contestatoarei sunt legate de faptul că în urma adjudecării în contul creanţei a  activelor mobile şi imobile situate în ]]] precum şi ca urmare a încasării sumei de 191.018,41 lei prin Planul de distribuire nr. 1 şi Raportul asupra fondurilor obţinute din valorificarea bunurilor debitoarei, ]]]] nu mai are în prezent calitatea de creditor în procedura falimentului ]]]

Recuperându-şi integral creanţa înscrisă în tabelul definitiv consolidat rectificat – susţine intimata – contestatoarea a pierdut calitatea de creditor.

Susţinerile lichidatorului judiciar sunt doar în parte corecte, în opinia judecătorului sindic.

Astfel, este adevărat că actele mai sus menţionate relevă acoperirea integrală a creanţei cu care contestatoarea a fost înscrisă la masa credală, precum şi a unei părţi din creanţa înscrisă sub condiţie, conform art. 41 alin. 2 din Lege, aspect faţă de care se poate reţine pierderea calităţii de creditor de către ]]]

Cu toate acestea, la momentul întocmirii actelor contestate, astfel cum rezultă din chiar conţinutul acestora, ]]]. era creditor şi a fost subiect al distribuirilor cuprinse în Planul nr. 1.

Pierderea calităţii de creditor este de natură a produce efecte exclsuiv pentru viitor, dar nu şi în ceea ce priveşte actele întocmite în perioada anterioară, acte care o vizează în mod direct.

Cu alte cuvinte, ca urmare a recuperării creanţei, societatea nu pierde retroactiv calitatea de creditor.

O concluzie contrară este de natură a lipsi participantul la distribuire de mijloacele procedurale pe care legea i le pune la dispoziţie în vederea criticării distribuirii pe care o apreciază nelegală, fără ca raţiuni normative să justifice o astfel de încălcare a drepturilor ce i se cuvin.

Faţă de acestea, judecătorul sindic va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei ]]]., ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, judecătorul sindic reţine că aceasta priveşte exclusiv primul capăt de cerere, respectiv acela având ca obiect „înscrierea contestatoarei cu o creanţă rămasă de plată de 33.216.949,67 lei”.

Din această perspectivă, judecătorul sindic reţine că pe calea acestui capăt de cerere societatea contestatoare formulează exclusiv critici relative la configuraţia masei credale, urmărind în mod explicit înscrierea sa la masa credală cu o creanţă nesolicitată şi nerecunoscută în precedent.

În acord cu susţinerile formulate de lichidatorul judiciar, instanţa constată că raportul asupra fondurilor şi planul de distribuire, astfel cum acestea sunt reglementate de dispoziţiile art. 122 din Lege, invocate de altfel de către contestatoare, reprezintă acte prin intermediul cărora lichidatorul judiciar propune distribuirea fondurilor obţinute, prin aplicarea criteriilor de distribuire prevăzute de dispoziţiile art. 121 şi art. 123 din lege.

Privite ca „măsuri” ale lichidatorului, într-o accepțiune mai largă, aceste acte pot fi  contestate atât pentru motive ce ţin de forma lor, astfel cum aceasta este imperativ prevăzută de lege, cât şi pentru motive legate de nerespectarea ordinii de distribuire.

Distribuirea propusă de lichidatorul judiciar nu poate avea decât două coordonate – respectiv tabelul definitiv/definitiv consolidat şi regulile de distribuire – art. 121 şi art. 123 din lege.

Pe cale de consecinţă, pornind de la premisa premergătoare a configuraţiei masei credale, lichidatorul judiciar efectuează propunerea de distribuire prin aplicarea regulilor antemenţionate.

Creditorii pot în consecinţă critica eventuala nerespectare a ordinii de distribuire dată de lege şi de tabelul definitiv consolidat.

Ei nu pot însă, pe calea contestaţiei reglementate de art. 122 din lege să solicite şi să obţină însăşi modificarea tabelului de creanţe.

În acest scop legea prevede remedii procedurale diferite, speciale, respectiv contestaţiile la tabelele de creanţe – preliminar, definitiv, suplimentar, respectiv definitiv consolidat, conform temeiurilor legale specific reglementate – art. 73, art. 75, art., 108 din Legea nr. 85/2006.

Aceste remedii reprezintă însă singurele mijloace prin care creditorii pot obţine verificarea de către judecătorul sindic a creanțelor înscrise ori neînscrise de către lichidatorul judiciar, în termenele, condiţiile şi pentru motivele imperativ prevăzute de lege.

De altfel, operaţiunile de lichidare, valorificare, distribuire, au ca premisă logică şi juridică existenţa unui pasiv în mod definitiv determinat, cu o configuraţie stabilă, prin raportare la care urmează a se face distribuirea sumelor încasate în procedură.

Mai mult, eventualele critici de nelegalitate a întocmirii tabelului de creanţe, oricare ar fi el, nu pot fi deduse judecăţii pe calea altor mijloace decât cele prevăzute expres de lege, iar în nicio situaţie pe calea contestaţiei la raportul asupra fondurilor şi planului de distribuire.

Un astfel de demers este inadmisibil prin raportare la dispoziţiile legale, precum şi faţă de exigenţele de previzibilitate şi transparenţă pe care procedura le impune.

O soluţie contrară ar avea ca şi consecinţă posibilitatea introducerii ori înlăturării de la masa credală a unor creanţe/creditori, înafara termenelor legale, înafara căilor procedurale prevăzute în acest scop şi cu prejudicierea celorlalţi creditori, care ar fi lipsiţi atât de posibilitatea contestării unor creanţe nou introduse/înlăturate.

Rezultă astfel că art. 122 nu poate fi utilizat de către creditoare pentru a eluda dispoziţiile art. 73, art. 75 şi art. 108 din Lege, în încercarea de a-şi crea o nouă cale procedurală pentru a contesta aspecte pe care nu a înţeles să le deducă controlului instanţei prin mijloacele şi în condiţiile procedurale legal prevăzute.

Pe cale de consecinţă, apreciind inadmisibil demersul contestatoarei ]]]]] instanţa va admite excepţia inadmisibilității, invocată de lichidatorul judiciar ]]]]] şi va respinge cererea având ca obiect actualizarea tabelului de creanţe, ca inadmisibilă.

Faţă de această soluţie, instanţa reţine că cel de-al doilea capăt de cerere dedus judecăţii, având ca obiect cererea de distribuire către contestatoare a sumei de 868.306,64 lei, a rămas fără suport, în condiţiile în care întregul raţionament al contestatoarei porneşte de la calitatea sa de creditor garantat cu bunurile mobile din valorificarea cărora a rezultat suma a cărei distribuire o solicită.

Analizând această cerere, judecătorul sindic reţine, astfel cum s-a arătat anterior, faptul că societatea contestatoare a fost înscrisă la masa credală a debitoarei cu o creanţă garantată în cuantum de 63.133.888,61 lei, precum şi cu o creanţă sub condiţie, în cuantum de 25.601.377,63 lei, conform prevederilor art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Astfel cum rezultă din tabelul definitiv consolidat rectificat al creanţelor, publicat în B.P.I. nr. ]]]], garanţia contestatoarei s-a raportat în exclusivitate la bunul imobil valorificat  prin adjudecatare în contul creanţei, nefiind extinsă şi asupra bunurilor mobile ale societăţii.

Prin raportare la creanţele înscrise în tabel şi la garanţia recunoscută în patrimoniul contestatoarei, acesteia din urmă i-au fost distribuite cu prioritate sumele obţinute ca urmare a valorificării obiectului garanţiei sale, creanţa fiind acoperită în integralitate. Totodată, a fost acoperită în parte creanţa înscrisă sub condiţie, ca urmare a valorificării imobilului la un preţ superior valorii de evaluare.

Faţă de acest aspect, urmare a stingerii integrale a creanţei sale, contestatoare nu poate face în prezent dovada existenţei unui drept de creanţă asupra patrimoniului debitoarei, care să justifice dreptul său la distribuirea sumei de 686.306,64 lei.

]]]]. nu deţine, potrivit tabelului definitiv consolidat rectificat calitatea de creditor garantat cu bunurile imobile valorificate în procedură, în schimbul cărora s-au obţinut sumele propuse spre distribuire creditorilor garantat (]]]].) şi salariali, astfel că nu este îndrituită la a-i fi distribuite fonduri în virtutea acestei calităţi.

Reţine instanţa totodată că nu pot fi primite susţinerile contestatoarei conform cărora distribuirea în procedura falimentului se face pornind de la regulile de imputaţie a plăţii stabilite convenţional de către cedentul iniţial al creanţei sale cu debitoarea prin contractul de credit.

Ordinea de recuperare a creanţelor stabilită contractual priveşte exclusiv raporturile dintre părţi, derulate în baza contractului acestora, stabilind exclusiv regulile de imputaţie a plăţilor efectuate de către debitoare în raporturile cu propria creditoare.

Acestea nu pot fi opuse participanţilor la procedură, cu înlăturarea normelor imperative prevăzute de art. 121 şi următoarele din Lege.

Procedura insolvenţei este una colectivă şi concursuală, consecinţa acestor  coordonate fiind inclusiv aceea a exercitării drepturilor individuale ale creditorilor în limitele decurgând din regulile procedurii.

Printre acestea se numără în mod evident şi regulile relative la ordinea de distribuire a lichidităţilor obţinute în urma valorificării bunurilor, reguli imperative, ce nu pot fi substituite prin clauze stabilite convenţional, la care debitoarea a aderat anterior procedurii.

Pe cale de consecinţă, nu i se poate imputa lichidatorului judiciar faptul că nu a determinat valoarea accesoriilor aferente creanţei principale, până la data valorificării imobilului şi că nu a achitat cu prioritate această componentă a creanţei, înscrisă de altfel sub condiţie.

Invocând prevederile art. 41 alin. 2 din lege şi menţionând îndeplinirea condiţiei, respectiv valorificarea bunului la o valoare superioară, contestatoarea afirmă drepturi mai ample decât cele pe care însăşi situaţie de fapt premisă şi dispoziţiile legale i le conferă.

Câtă vreme îndestularea creanţei principale din valoarea obţinută ca urmare a valorificării bunului se face cu prioritate, potrivit art. 121 din lege, acoperirea accesoriilor este condiţionată de diferenţa de valoare obţinută în urma vânzării.

În realitate, contestatoare urmăreşte să obţinută sume ce nu decurg din valorificarea garanţiei sale, ci din vânzarea unor alte bunuri, asupra cărora aceasta nu poate pretinde drepturi, după cum s-a reţinut anterior.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că nu a fost încălcată ordinea de distribuire prevăzută de lege, prin raportare la structura masei credale,  motiv pentru care se impune respingerea cererii contestatoarei ca neîntemeiată, cu consecinţa menţinerii Raportului asupra fondurilor obţinute din valorificarea bunurilor şi Planului de distribuire nr. 1.

Instanţa va lua act totodată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr.1143/17.06.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Civilă în dosarul nr. 18754/3/2013/a172 hotărârea instanţei de fond a devenit definitivă, prin respingerea apelului ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare