Anulare contract de garanţie

Dosar nr. ****

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI-SECŢIA a VII-a CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 5146

Şedinţa publică din data de 20.10.2021

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE–JUDECĂTOR SINDIC: ***

GREFIER: ***

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe reclamanta ****. şi pe pârâtele ****. prin administrator special **,  având ca obiect acţiune în anulare, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a  insolvenţei şi de insolvenţă.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 12.10.2021, fiind consemnate prin încheierea de şedinţă de la această dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Tribunalul a amânat pronunţarea la data de astăzi, când, în aceeaşi constituire, a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a Civilă în data de 14.01.2021, sub nr. ***, reclamanta ***., în calitate de administrator judiciar al debitoarei ****., le-a chemat în judecată pe pârâtele *** prin administrator special ***, *** şi *** solicitând anularea contractului de garanţie din data de 11.06.2018 încheiat între **** în calitate de garant, ***, în calitate de creditoare, şi ***, în calitate de debitoare, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu consecinţa reîntregirii gajului general al creditorilor.

În motivare, reclamanta a arătat că, după deschiderea procedurii de insolvenţă a debitoarei, cu respectarea termenului legal, deși nu a fost notificata, pârâta ***a formulat si depus la dosarul cauzei o cerere de admitere a creanţei, solicitând înscrierea la masa credală a debitoarei, cu suma de 1.393.293,27 EUR, reprezentând o creanţa datorata de către societatea *** societăţii ***. Ca urmare a studierii documentelor depuse in anexele cererii de admitere a creanţei, reclamanta a apreciat in sensul in care prin încheierea de către reprezentanţii debitoarei a Contractului de garanţie, patrimoniul societăţii a fost angajat intr-o obligaţie, unilaterala nejustificata, de natura unui act încheiat in dauna creditorilor, înlăuntrul termenului stabilit de legiuitor ca fiind perioada "suspecta", respectiv in cei doi ani anteriori deschiderii procedurii de insolventa.

A învederat că, prin contractul din data de 11.06.2018, debitoarea s-a angajat cu titlu gratuit să achite în numele *** în limita sumei de 1.500.000 euro orice debite pe care aceasta din urmă le-ar avea de achitat în baza relaţiei comerciale cu ***, în ipoteza în care aceasta nu va plăti sumele datorate. Astfel, fără a fi stipulata o contraprestație in schimbul garanţiei oferite, ***. s-a angajat fata de *** ca, oricând *** nu plăteşte orice suma datorata, in limita plafonului sus-menționat, in baza sau in legătura cu orice contract de achiziţie de produse de cacao ori alte asemenea, va plaţi imediat, dar nu mai târziu de 5 cinci zile de la prima cerere, acea suma către ***, ca si cum ar fi debitorul principal in legătura cu aceasta. Contractul de garanţie a fost încheiat sub imperiul legislaţiei elveţiene si a fost semnat de toate cele trei parți implicate, respectiv ***., in calitate de "Garant", ***, in calitate de "Cumparator/debitor" si ***, in calitate de "Creditor".

In ceea ce priveşte relaţia comerciala dintre creditor si debitorul principal, la data de 15 august 2015, intre *** in calitate de "furnizor" si ***, reprezentata de către dl. ***, in calitate de "distribuitor", a fost încheiat un contract cadru de distribuţie a produselor din cacao, in baza căruia au fost încheiate ulterior contracte de vânzare pentru diferite produse din cacao, iar pentru produsele livrate au fost emise facturi in valoare de 1.428.325,88 EUR pe numele ***, din care au fost efectuate plaţi parţiale. Deși marfa a fost facturata către ***, diferitele produse din cacao au fost livrate atât către ***, dar si către ***., astfel cum rezulta din facturile anexate declaraţiei de creanţa formulate de către pârâtă, precum si din avizele de expediţie comunicate de către societatea care a pretins dreptul de creanţa.

Reclamanta a apreciat ca actul încheiat de către reprezentanţii debitoarei la data de 11 iunie 2018 se încadrează in sfera celor prevăzute de art. 117 din Legea 85/2014, având caracter fraudulos, in considerarea naturii acestuia, respectiv cu titlu gratuit si fara un scop economic, care prejudiciază interesele creditorilor din procedura insolventei.

Deși, atât in optica legislaţiei romaneşti, cat si a celei elveţiene, încheierea unui contract de fideiusiune cu titlu gratuit nu este in sine o operaţiune juridica ilicita, fiind un contract intuitu personae, totuşi încheierea unui asemenea contract cu titlu gratuit apare ca fiind o regula in ceea ce priveşte raporturile dintre persoanele fizice, in care o persoana fizica garantează obligaţia altei persoanei fizice in temeiul relaţiilor interpersonale. In schimb, in lumina relaţiilor de comerţ pe care le desfăşoară societăţile, exceptând anumite categorii de entităţi non-profit, singurul scop pe care o societate îl poate urmări este profitul. Or, daca o companie este înființata cu scopul de a aduce profit, nu poate fi justificata acordarea unei garanţii in limita a 1.500.000 EUR către o alta societate, fara a exista o contraprestație si mai ales in perioada denumita de doctrina ca fiind "suspecta", perioada in care este presupusa o dificultate financiara ori sunt inoculate premisele unei asemenea stări, cu atât mai mult cu cat, din corespondenta pusa la dispoziţia subscrisei, societatea aflându-se in dificultate economica.

Mai mult, având in vedere starea de insolventa survenita ulterior încheierii contractului de garanţie, reclamanta a învederat că, prin aceste demersuri, a fost afectat gajul general al creditorilor fiind mărit pasivul societăţii debitoare.

Reclamanta a susţinut că sunt îndeplinite astfel condiţiile prevăzute de art. 117 alin. 1, contractul fiind încheiat în perioada suspectă de 2 ani anterior deschiderii procedurii, de art. 117 alin. 2 lit. g, asumarea de obligaţii de către debitoare conducând la mărirea pasivului societăţii debitoarei având în vedere caracterul gratuit al garanţiei, precum şi cele prevăzute de art. 118 alin.1 din lege. În mod suplimentar, reclamanta a invocat art. 117 alin. 4 lit. e din lege, arătând că există elemente care să conducă la concluzia că între debitoare şi *** există relaţii de afiliere, având în vedere semnarea contractului general de distribuţie a produselor de cacao din data de 31.08.2015, în numele *** de către Prutean Eugeniu în calitate de proprietar şi preşedinte, persoană care şi calitatea de asociat majoritar şi administrator al debitoarei.

Astfel, deși din informaţiile publice disponibile cu privire la registrele societăţilor din Cipru, dl. *** este reprezentantul legal al societăţii *** la acest moment, faptul ca in Contractul general de distribuţie de cacao in baza căruia intre societatea *** si societatea ** se încheiau contracte de vânzare pentru diferite tipuri si produse din cacao, aceasta din urma a fost reprezentata de către dl. *** in calitate de „Proprietar" si „Preşedinte" al ***, indica afilierea si puterea de control indirect pe care societatea debitoare si societatea *** le deţin una asupra celeilalte, prin aceleaşi organe de conducere.

Acest fapt rezulta cu claritate şi din corespondenta anexata cererii de admitere la masa credală formulata de către ****, in care, deși contractele de achiziţie a produselor din cacao sunt atribuite in contul societăţii *** si facturate acesteia din urma, se poate observa totuşi ca situaţia de fapt prezentata de către dl. ***, in încercarea de a obţine o amânare la plata ori noi livrări de bunuri in numele ***, este asimilata de către debitoarea ***., cu atât mai mult cu cat sunt utilizate adresa de e-mail si domeniul aferente acesteia.

Din analiza efectuata de către administratorul judiciar pe baza situaţiilor financiare si a contului de profit si pierderi, a rezultat faptul ca societatea ***. nu avea capacitatea financiara sa susţină din surse proprii si din resursele de finanţare atrase toate cele trei linii de business si sa plătească la scadenta toate datoriile angajate, deoarece marjele realizate din comerţul cu produse din cacao si zahăr erau relativ mici, raportat la rulaje de peste 10-11 mii. EUR anual, cu atât mai puţin sa garanteze achitarea unor debite datorate de alte societăţi, cu titlu gratuit si fara a obţine un beneficiu economic, împrejurare din care rezulta fara putinţa de tăgada faptul ca doar intr-o relaţie de afiliere poate fi pertinenta o atare acţiune. Or, având in vedere aceste aspecte, deși cele doua societăţi se prezintă ca fiind fara o aparenta legătura, in realitate acestea sunt intr-o strânsa legătura economica, de afiliere, rezultând cu prisosinţa faptul ca nu **** este societatea care avea dificultăţi financiare cauzate de noua linie de producţie a bețișoarelor de îngheţata, ci de fapt ***., corespondenta fiind purtata de **** in numele ambelor societăţi.

În drept, reclamanta a invocat art. 117 alin. 1, art. 117 alin. 2 lit. g, art. 117 alin. 4 lit. e, art. 118 alin. 1 şi art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2014.

Cererea e scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 115 alin.1 din Legea nr. 85/2014.

În data de 11.02.2021, pârâta *** a depus la dosar o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, pârâta a arătat că debitul pe care *** îl înregistrează este 1.343.293,27 Euro. La data de 11 Iunie 2018, pârâta ***. s-a angajat cu titlu de Garant al entităţii afiliate ***, să garanteze în favoarea sa îndeplinirea punctuală, de către *** a tuturor obligaţiilor acesteia, sarcinilor, angajamentelor şi răspunderilor în baza Contractelor de vânzare (achiziţie) menţionate mai sus. De asemenea, pârâta ***. s-a angajat faţă de **** că oricând *** nu plăteşte orice sumă datorată în baza sau în legătură cu orice1 Contract de vânzare (achiziţie), va plăti imediat, dar nu mai târziu de cinci zile de la prima cerere, acea sumă către **** ca şi cum ar fi debitorul principal în legătură cu aceasta. Astfel, prin contractul de garanţie semnat, pârâta s-a angajat să garanteze în favoarea sa orice datorie pe care *** o va deţine, născută din contractele de distribuţie de produse de cacao, ca şi cum ar fi debitorul principal al acesteia, în limita sumei de 1.500.000 Euro.

În soluţionarea contestaţiei pe care a formulat-o pârâta împotriva tabelului preliminar de creanţa, instanţa de fond a dispus admiterea creanţei pretinse de aceasta, apreciind că este certă, lichidă şi exigibilă. Instanţa a observat că debitoarea ***. chiar a confirmat această creanţă, astfel cum reiese din conversaţiile purtate intre părţi şi din Adresa nr. 2563 din data de 06.12.2018.

Pârâta a învederat că administratorul judiciar nu a formulat acţiune în anulare a Contractului de Garanţie nici la momentul analizării declaraţiei de creanţă, nici pe parcursul judecării contestaţiei, în fond sau apel. Motivele pentru care a respins iniţial creanţa pârâtei şi pe care le-a susţinut şi în cadrul contestaţiei, atât în fond cât şi în apel, au fost referitoare la o pretinsă lipsă a caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, o pretinsă lipsă a documentelor care atestă livrarea bunurilor, lipsa dovezii legii elveţiene cu privire la regimul juridic al garanţiilor. În măsura în care aprecia că acest Contract de Garanţie este un act de natura celor prevăzute la art. 117 din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar trebuia să formuleze o cerere de anulare a contractului de garanţie la data analizării iniţiale a cererii pârâtei de creanţă, deci în anul 2019, sau cel târziu în timpul judecăţii contestaţiei.

A mai susţinut că raportul contractual de garanţie din data de 11 iunie 2018 nu este un act fraudulos care păgubeşte patrimoniul debitoarei ***. Astfel, încheierea unui contract de garanţie este o operaţiune juridică licită atât conform legii române, cât şi a celei elveţiene. Este de esenţa juridică a garanţiei ca aceasta să fie un act unilateral cu titlu gratuit, fără o contra prestaţie. Conform opiniei legale emise de societatea de avocatură Pestalozzi Attorneys at Law LTD în calitate de expert în accepţiunea art. 2562 alin. (1) Cod Civil, Garanţia contractată prin acest contract este o garanţie simplă, în sensul articolului 111 din Codul Obligaţiilor, fiind un angajament independent de obligaţia principală a debitorului. Este firesc să fie un act cu titlu gratuit, având în vedere faptul că protejează creditorul de neîndeplinirea obligaţiei de către debitorul principal - aceasta este esenţa garanţiei.

Totodată, contractul nu este un act juridic menit să ascundă/întârzie starea de insolventa sau să fraudeze creditorii şi nici nu a condus la insolventa debitoarei ****. Analizând cauzele care au dus la apariţia stării de insolventa, administratorul judiciar nu face nicio menţiune cu privire la încheierea sau efectele Contractului de Garanţie din 11 iunie 2018 sau că acest contract ar fi avut un rol in insolventa debitoarei, deşi avea cunoştinţă de existenţa şi conţinutul acestuia încă de la data primirii declaraţiei de creanţe, in anul 2019. Pe de altă parte, nici nu avea cum să considere că acest contract a mărit pasivul, societăţii debitoare întrucât, astfel cum reclamanta recunoaşte în cererea de chemare in judecată, facturile au fost emise pe numele societăţii *** şi doar ca efect al neîndeplinirii obligaţiei de plată a acestei societăţi, în mod legal pârâta a formulat cerere de înscriere la masa credală a debitoarei, în temeiul Contractului de Garanţie din 11 iunie 2018 şi a dispoziţiilor Legii nr. 85/2014 aplicabile, creanţă confirmată definitiv atât de Tribunalul Bucureşti, cât şi de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. ***.

Simplul fapt că acest act a fost încheiat in anul 2018 şi deci in perioada suspecta de 2 ani anteriori deschiderii procedurii (conform art. 117 alin. 1), nu conferă acestuia un caracter de act fraudulos, ci se instituie doar o prezumţie relativă de frauda în dauna creditorilor (conform art. 122 alin. 3), prezumţie nedovedită în prezenta cauza conform celor expuse mai sus.

Pârâta a mai arătat că anterior admiterii cererii debitoarei de deschidere a propriei proceduri de insolventa (decisa la data de 22.10.2019), acestei societăţi i-a fost cerută insolventa de un alt creditor, ***, în dosarul nr. ****, care a fost conexat la dosarul având ca obiect cererea debitoarei, nr. *** Acest aspect denotă clar faptul că societatea avea probleme financiare încă dinaintea formulării cererii pârâtei de admitere a creanţei la masa credală şi de descoperirea de către administratorul judiciar a Contractului de Garanţie din 11 iunie 2018.

Cu privire la afilierea existentă între societăţile pârâte, dacă s-ar fi studiat cu atenţie conţinutul Contractului de Garanţie din 11 iunie 2018, s-ar fi constatat ca în preambulul său se menţionează expres că acest contract se încheie de către societatea ***. în calitate de garant „în considerarea entităţii afiliate ***". Aşadar, pe lângă faptul ca acest contract a fost încheiat intuitu personae, nu este niciun secret că societatea *** şi societatea *** erau societăţi afiliate. Raţiunea încheierii acestui contract de garanţie a fost protejarea din punct de vedere comercial a poziţiei pârâtei-creditoare in relaţia cu societatea ***, cu care desfăşura activităţi comerciale de zeci de milioane de euro încă din anul 2015 (a se vedea documentul ataşat din care rezulta facturile emise pe durata acestei relaţii comerciale), protecţie luată pentru produsele livrate la cererea acesteia în România, la societatea debitoare. Este firesc ca o societatea de anvergura pârâtei, cel mai mare producător de cacao si produse din cacao din lume, cu o cifră de afaceri în anul fiscal 2018/2019 de 7.3 miliarde Euro, sa își ia măsuri de protecţie a debitelor asumate de un partener contractual în numele altei societăţi, pentru o piaţă de desfacere nouă, cum era cea din România.

Faptul că cele doua societăţi au fost conduse de către aceeaşi persoană fizică - dl. *** - nu reprezintă un aspect care să dovedească caracterul fraudulos al acestui Contract de Garanţie. Nu are importanţă cine deţine sau conduce o societate sau alta cât timp relaţiile comerciale se desfăşoară in bune condiţii si debitele sunt achitate la timp.

Societatea *** era distribuitorul în România a produselor achiziţionate de societatea ***. Acest aspect se poate observa şi din facturile emise şi neachitate de pârâtă, în care se menţionează ca punct de destinaţie punctul de lucru al societăţii ***. De asemenea, acest aspect rezultă şi din corespondenţa purtată cu dl. ***, ce a fost transmisă administratorului judiciar odată cu cererea de admitere a creanţei.

În drept, pârâta  a invocat art. 41 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, art. 17-123 din Legea nr. 85/2014, Cod procedură civilă.

Deşi legal citată, pârâta ****. prin administrator special *** nu a depus întâmpinare la dosar.

În mod similar, nici pârâta *** nu a depus întâmpinare la dosar, deşi aceasta a fost legal citată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu o copie tradusă legalizat a cererii de chemare în judecată şi a înscrisurilor doveditoare anexate, conform art. 155 alin. 1 pct. 13 şi art. 156 Cod procedură civilă.

În cauză, instanţa a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de părţile cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul reţine următoarele:

Prin încheierea pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. *** în data de 22.10.2019, în temeiul art. 71 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 s-a deschis procedura generală de insolvenţă împotriva debitoarei ****. şi a fost desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu practicianul ****

În data de 29.11.2019, pârâta *** a depus la dosarul cauzei o cerere de înregistrare a creanţei în tabelul preliminar, pentru suma de 1.343.293,27 euro, reprezentând contravaloarea produselor de cacao distribuite în baza contractelor de vânzare pentru diferite produse de cacao, debit asumat de către debitoare în calitate de garant al entităţii afiliate *** Cererea de creanţă a fost formulată în baza contractului de garanţie din data de 11.06.2018, prin care debitoarea s-a angajat să garanteze în favoarea creditoarei îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin societăţii **** în baza mai multor contracte de vânzare.

Administratorul judiciar a refuzat înscrierea creanţei solicitate de către pârâtă în tabelul preliminar de creanţe, astfel că pârâta-creditoare a formulat o contestaţie la tabel ce a format obiectul dosarului nr. ***. Prin Sentinţa civilă nr. 701/26.05.2020, Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă a admis contestaţia astfel formulată şi a dispus înscrierea creditoarei **** în tabelul definitiv cu o creanţă totală de 1.343.293,27 euro, contravaloarea în lei la cursul BNR existent la data deschiderii procedurii de insolvenţă. Această soluţie a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 57A/14.01.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, publicată în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. ****

Prin prezenta cerere, reclamanta a solicitat anularea contractului de garanţie încheiat între cele trei pârâte în data de 11.06.2018.

Judecătorul-sindic constată că, în data de 11.06.2018, ***, în calitate de creditor garantat, ***., în calitate de garant, şi ****, în calitate de debitor, au încheiat contractul de garanţie ataşat la dosar (f.99-100 vol. 1), având în vedere calitatea de achizitor al unor produse de cacao în baza unor contracte de achiziţie specifice care pot fi încheiate şi executate din timp în timp de către debitoarea *** şi creditoarea ***, prin care pârâta-garant ***. a garantat în mod irevocabil şi necondiţionat către creditoarea **** îndeplinirea punctuală de către debitoare a tuturor obligațiilor acesteia, sarcinilor, angajamentelor şi răspunderilor debitoarei în baza contractelor şi s-a angajat faţă de creditoare ca oricând debitoarea nu plăteşte orice sumă datorată în baza sau în legătură cu orice contract, va plăti imediat, dar nu mai târziu de 5 zile de la prima cerere, acea sumă către *** ca şi cum ar fi debitor principal în legătură cu aceasta. Garanţia a fost limitată la o valoare maximă de 1.500.000 euro. În cuprinsul contractului, se arată că faptul că ****. şi *** sunt societăţi afiliate.

În drept, cererea dedusă judecăţii a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 117 alin. 1 şi 2 lit. g şi alin. 4 lit. e din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, care stabilesc că:

„(1)Administratorul judiciar/Lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii. 

(2) Următoarele acte sau operaţiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestaţii executate: 

g) actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenţia de a ascunde/întârzia starea de insolvenţă ori de a frauda un creditor. 

 (4) Următoarele acte sau operaţiuni, încheiate în cei 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate şi prestaţiile recuperate: 

e) cu orice altă persoană fizică ori juridică, deţinând o poziţie de control asupra debitorului sau a activităţii sale.”

Art. 118 din Legea nr. 85/2014 stabileşte că

„(1) Acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, prevăzută la art. 117, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 97, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii. În cazul admiterii acţiunii, părţile vor fi repuse în situaţia anterioară, iar sarcinile existente la data transferului vor fi reînscrise”. 

Raportat la situaţia de fapt prezentată mai sus, judecătorul-sindic va analiza, pe rând, fiecare din motivele de nulitate invocate de către reclamantă.

Cu titlu preliminar, judecătorul-sindic reţine că prezenta cerere a fost formulată în termenul prevăzut de art. 118 din Legea nr. 85/2014, iar faptul că nu a fost formulată mai devreme în timpul procedurii nu prezintă vreo relevanţă cu privire la temeinicia argumentelor invocate de către reclamantă. Totodată, judecătorul-sindic reţine că legalitatea contractului de garanţie din perspectiva motivelor prevăzute de art. 117 din Legea nr. 85/2014 nu a fost analizată în cadrul contestaţiei la tabelul preliminar formulate de către pârâta-creditoare în dosarul nr. 31203/3/2019/a2, astfel că soluţia pronunţată în mod definitiv în respectivul dosar nu influenţează hotărârea pronunţată în prezenta cauză.

Cu privire la motivul de nulitate prevăzut de art. 117 alin.2 lit. g din Legea nr. 85/2014, invocat de către reclamantă, judecătorul-sindic reţine că, într-adevăr, contractul de garanţie contestat a fost încheiat în data de 11.06.2018, aşadar în interiorul perioadei de 2 ani anterior deschiderii procedurii, apreciată ca suspectă de textul de lege.

Cu toate acestea, judecătorul-sindic apreciază că actul juridic contestat nu a fost întocmit cu intenţia de a-i frauda pe creditori, astfel cum a susţinut reclamanta.

Deşi obligaţia de garanţie asumată prin contractul contestat conduce la mărirea pasivului societăţii debitoare, acest fapt nu este în sine suficient pentru a se reţine că a fost încheiat cu intenţia de a-i frauda pe creditori.

Judecătorul-sindic reţine că încheierea unor contracte de garanţie reprezintă operaţiuni comerciale uzuale şi nu pot fi considerate nelegale, doar pentru că au ca potenţial mărirea masei pasive a garantului, în lipsa dovedirii unei intenţii exprese frauduloase a părţilor contractante.

În cauză, din elementele dosarului, rezultă că pârâta **** are poziţia unui puternic jucător pe piaţa de producţie şi distribuţie produselor de cacao (aspect evidenţiat atât de către pârâtă cât şi de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată), astfel că solicitarea unor garanţii pentru executarea obligaţiilor comerciale asumate de contractanţii săi este una legitimă şi nu poate fi prezumată că a fost făcută cu rea-credinţă.

În mod similar, garanţia asumată de către pârâta **** pentru societatea garantată ***, chiar cu titlu gratuit, poate fi explicată prin relaţiile de afiliere existente între cele două societăţi, fără a implica în mod necesar o intenţie de fraudare a creditorilor acestora.

Prin urmare, în lipsa unor probe suplimentare din care să rezulte reaua-credinţă sau intenţia de fraudă urmărită de părţi la încheierea contractului de garanţie, judecătorul-sindic apreciază că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 117 alin.2 lit. g din Legea nr. 85/2014, care să atragă nulitatea contractului contestat.

Faţă de concluziile de mai sus prezumţia de fraudă reglementată de art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2014 în privinţa operaţiunilor prevăzute de art. 117 alin. 2, invocată de către reclamantă, nu operează în cauză.

Cu privire la motivul de nulitate prevăzut de art. 117 alin.4 lit. e din Legea nr. 85/2014, invocat de către reclamantă, judecătorul-sindic observă că, în cauză, nu s-a dovedit existenţa unei poziţii de control a pârâtei-creditoare, care este partea avantajată prin  contractul de garanţie contestat, asupra societăţii debitoare.

Este adevărat că părţile au recunoscut prin chiar contractul încheiat faptul că pârâta ***. şi societatea garantată *** erau societăţi afiliate, dar acest raport între cele două societăţi justifică asumarea de către pârâtă a obligaţiei de garanţie faţă de societatea garantată şi nu atrage nulitatea contractului. Ipoteza reglementată de art. 117 alin. 2 lit. e din lege se referă, în opinia judecătorului-sindic, la situaţia în care debitoarea insolvenţă încheie un contract cu o persoană juridică ce deţine  o poziţie de control asupra sa, prin care este avantajată aceasta din urmă în detrimentul creditorilor societăţii debitoare. În cauză însă, contractul contestat este unul tripartit, iar beneficiarul direct principal al acestuia nu este societatea afiliată debitoarei, ci societatea pârâtă ***, cu privire la care nu au fost invocate şi nici dovedite raporturi de control sau de afiliere faţă de societatea debitoare.

Prin urmare, judecătorul-sindic apreciază că nu sunt îndeplinite în cauză nici condiţiile prevăzute de art. 117 alin.2 lit. e din Legea nr. 85/2014, care să atragă nulitatea contractului contestat.

Pentru toate aceste considerente, judecătorul-sindic va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta ****., în calitate de administrator judiciar al debitoarei **** împotriva pârâtelor ****. prin administrator special ***, *** şi ***, având ca obiect anularea contractului de garanţie din data de 11.06.2018 încheiat între ***., în calitate de garant, ***, în calitate de creditoare, şi ***, în calitate de debitoare, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu consecinţa reîntregirii gajului general al creditorilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de reclamanta ****, în contradictoriu cu pârâtele ***, ***  şi *** prin administrator special ***

Cu drept de apel, în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, ce va fi depus la Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 20.10.2021.

PREŞEDINTE, GREFIER,

***  ****

Domenii speta

Spete similare