Contestaţie la executare

Dosar nr. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI-SECŢIA a VII-a CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2694

Şedinţa publică din data de 18.05.2021

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE–JUDECĂTOR SINDIC: ***

GREFIER: ***

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe contestatoarea *** - în insolvenţă - prin administrator special ***, pe debitoarea ***  prin administrator judiciar – *** şi pe intimata  ***,  având ca obiect contestaţie la executare formulată în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 11.05.2021, fiind consemnate prin încheierea de şedinţă de la această dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Tribunalul a amânat pronunţarea la data de astăzi, când, în aceeaşi constituire, a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă în data de 23.03.2021, în dosarul de fond nr. ***, contestatoarea ***. - în insolvenţă - prin administrator special *** a formulat o cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu debitoarea ***  prin administrator judiciar – *** şi intimata  ***, prin care a contestat executarea silită individuală şi actele şi măsurile de executare silită individuală întocmite de către intimata *** (titlul executoriu şi somaţia de executare nr. 25/.04..03.2021) în dosarul de executare nr. *** şi a solicitat anularea acestora. Totodată, pe cale de ordonanţă preşedinţială, a solicitat suspendarea executării silite individuale iniţiate de intimata *** asupra debitoarei, până la soluţionarea contestaţiei şi ridicarea măsurii popririi contului de insolvenţă, în cazul în care o astfel de măsură va fi dispusă până la judecarea contestaţiei.

În motivare, contestatoarea a arătat că, prin cererea nr. 2640/15.03.2021, intimata *** a solicitat înscrierea sa în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei *** pentru o creanţă bugetară în cuantum de *** lei, constând în impozitul pe clădiri şi teren, precum şi alte taxe locale pentru anul 2016, ataşând cererii sale decizia de impunere pentru anul 2016 nr.  ***, un borderou de trimiteri din 02.03.2016 şi înştiinţarea de plată nr. 35/03.10.2016 cu un borderou de trimiteri din data de 25.10.2016. Contestatoarea a invocat faptul că nu s-a depus nicio dovadă de comunicare efectivă a documentelor respective.

În acelaşi timp, intimata a iniţiat executarea silită a debitoarei, prin deschiderea dosarului de executare silită nr. ***, în care a emis un titlu executoriu şi o somaţie de plată pentru suma totală de 141.009 lei.

Contestatoarea a invocat faptul că intimata nu este înregistrată în calitate de creditor bugetar în tabelul preliminar al creanţelor împotriva debitoarei, nefiind creditor îndreptăţit să participe la procedură. Cererea intimatei din data de 15.03.2021 nu a fost soluţionată de către administratorul judiciar. Debitoarea se află încă în perioadă de observaţie. Intimata nu are dreptul nici să îşi realizeze creanţele sale curente născute în timpul procedurii împotriva debitoarei, neavând aşadar calitatea de creditor participant la procedură.

A mai arătat că dispozițiile art. 153 alin.1  din Legea nr. 85/2014 modificate prin OUG nr. 88/2018 au fost eliminate prin Legea nr. 113/2020 de aprobare a OUG nr. 88/2018. Prin urmare, după ce va dobândi calitatea de creditor în procedură, intimata va putea formula o cerere de plată în condiţiile art. 75 alin. 3 din Legea nr. 85/2014.

Contestatoarea a mai invocat Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 17/2020 pronunţată pe calea unui recurs în interesul legii şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 28/2018 şi a susţinut că modificările art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 aduse prin OUG nr. 88/2018 sau prin Legea nr. 113/2020 nu se aplică procedurilor de insolvenţă deschisă anterior intrării în vigoare a acestor acte normative. După deschiderea procedurii de insolvenţă, creanţele curente nu se pot realiza prin executare silită prin executori fiscali, ci doar în procedura de insolvenţă.

În acelaşi timp, niciuna din deciziile de impunere în baza cărora a fost stabilit debitul executat silit nu i-a fost comunicată debitoarei.

În drept, contestatoarea a invocat art. 997 Cod procedură civilă, art. 712 Cod procedură civilă şi art. 45 din Legea nr. 85/2014. În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Cererea contestatoarei a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă în cadrul a două dosare asociate, în dosarul de fond, respectiv: dosarul nr. ***, având ca obiect contestaţia la executare, şi dosarul nr. ***, având ca obiect capătul de cerere formulat pe calea ordonanţei preşedinţiale, prin care s-a solicitat suspendarea executării silite.

Prezenta cauză are ca obiect capătul de cerere ce priveşte contestaţia la executare propriu-zisă şi anularea executării silite, capătul de cerere având ca obiect ordonanţa preşedinţială fiind soluţionat în dosarul asociat nr. ***. Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 2226/20.04.2021, judecătorul-sindic a admis cererea contestatoarei şi a dispus suspendarea executării silite derulate de intimata *** în dosarul de executare silită nr. ***, împotriva debitoarei ***., până la soluţionarea contestaţiei la executare înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă sub nr. ***.

Cererea, având ca obiect anularea executării silite, a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru de 200 lei, conform art. 14 alin.1 din OUG nr. 80/2013.

În data de 07.04.2021, o cerere identică formulată de contestatoare a fost din nou înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, formându-se din nou două dosare asociate, respectiv dosarul nr. ***, având ca obiect contestaţia la executare, şi dosarul nr. ***, având ca obiect capătul de cerere formulat pe calea ordonanţei preşedinţiale, prin care s-a solicitat suspendarea executării silite.

În dosarul nr. ****, prin încheierea de şedinţă din data de 11.05.2021, a fost admisă excepţia litispendenţei, invocată din oficiu, astfel că dosarul respectiv a fost ataşat, în temeiul art. 138 alin. 3 Cod procedură civilă, la dosarul de faţă.

La data de 11.05.2021, debitoarea ***. prin administrator judiciar ***a depus la dosar note de şedinţă, prin care a solicitat admiterea cererii şi anularea executării silite.

În motivare, a invocat art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 şi art. 212 alin. 2 Cod procedură fiscală şi a arătat că deschiderea posibilităţii de a utiliza o procedură execuţională individuală pentru un creditor indiferent de calitatea acestuia este incompatibilă cu procedura execuţională concursuală cum este insolvenţă şi reprezintă o afectare sistemică a acesteia din urmă.

Deşi legal citată, potrivit procedurii de comunicare stabilite în Codul de procedură civilă şi prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, conform art. 41 din Legea nr. 85/2014, intimata *** nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat la judecată pentru a formula apărări în cauză.

Tribunalul a încuviinţat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar de către părţi.

Analizând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul reţine următoarele:

Prin încheierea din data de 09.08.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. ***, în temeiul art. 65 alin. 1 şi art. 71 din Legea nr. 85/2014, a fost deschisă procedura generală a insolvenţei împotriva debitoarei ** şi a fost desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu ***, care să îndeplinească atribuţiile prevăzute de art. 58 din lege.

Debitoarea se află în prezent în perioada de observaţie, conform art. 87 şi următoarele din Legea nr. 85/2014, nefiind aprobate de către judecătorul-sindic vreun plan de reorganizare sau vreo cerere de trecere la faliment.

Intimata *** a iniţiat împotriva debitoarei dosarul de executare nr. ***, în care a emis titlul executoriu nr. 25/04.03.2021, prin care, conform art. 226 Cod procedură fiscală, a stabilit în sarcina debitoarei obligaţia de plată a sumei de 141.009 lei, compusă din suma de 109.025 lei, debit principal – impozite şi taxe, şi suma de 31.984 lei, accesorii. Totodată, a emis somaţia de executare nr. 25/.04.03.2021, prin care, în temeiul art. 230 Cod procedură fiscală, i-a pus în vedere debitoarei să achite suma totală indicată mai sus, în termen de 15 zile de la comunicare.

Din titlul executoriu depus la dosar rezultă că debitul principal este compus din impozite pe clădiri şi terenuri scadente în ianuarie 2017 – decembrie 2020, aşadar este aferent unei perioade de timp ulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă.

Contestatoarea a depus la dosar şi adresa nr. 2640/15.03.2021, prin care intimata *** a solicitat înscrierea în tabelul de creanţe al debitoarei cu o sumă de 22.219 lei, aferentă perioadei 01.01.2016-09.08.2016, compusă din:

-20.400 lei, impozit clădiri,

-1.782 lei, impozit teren,

-32 lei, taxă firmă,

-5 lei, PSI.

În acelaşi timp, administratorul judiciar a formulat apărări în cauză, referindu-se la debitul indicat în adresa nr. 2640/15.03.2021, arătând că, prin raportul de activitate nr. 14 publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. ***, a constatat că cererea de admitere a creanţei este tardivă.

Judecătorul-sindic nu va avea în vedere însă apărările părţilor ce privesc debitul de 22.219 lei, aferent perioadei 01.01.2016-09.08.2016 (anterior deschiderii procedurii de insolvenţă), solicitat de către intimată prin adresa nr. 2640/15.03.2021, câtă vreme din analiza actelor de executare efectuată mai sus rezultă că executarea silită a fost iniţiată cu privire la un alt debit, aferent unei perioade ulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă. Din titlul executoriu ataşat la dosar rezultă fără îndoială că debitul de 141.009 lei ce formează obiectul executării silite nu include şi suma de 22.219 lei, pretinsă de intimată prin declaraţia de creanţă din data de 15.03.2021.

În drept, dispoziţiile art.75 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 85/2014, prevedeau în 2016, la momentul iniţierii procedurii de insolvenţă a debitoarei, că

(1)De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor…

(3) Nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) acţiunile judiciare pentru determinarea existenţei şi/sau cuantumului unor creanţe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii. Pentru astfel de acţiuni se va putea formula, pe parcursul perioadei de observaţie şi de reorganizare, cerere de plată ce va fi analizată de către administratorul judiciar cu respectarea prevederilor art. 106 alin. (1), care se aplică în mod corespunzător, fără ca aceste creanţe să fie înscrise în tabelul de creanţe. Împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar se va putea formula contestaţie cu respectarea art. 59 alin. (5), (6) şi (7). 

Totodată, art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 stabilea în 2016, la momentul iniţierii procedurii de insolvenţă a debitoarei, că Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfăşurarea activităţii sale aduce pierderi sau se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar pot solicita oricând judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului. Cererea se judecă de urgenţă şi cu precădere.

În materie tranzitorie, în lipsa unor prevederi exprese contrare, Legea nr. 85/2014 se va aplica conform principiului de drept comun desprins din art. 24 Cod procedură civilă, respectiv numai procedurilor iniţiate după intrarea sa în vigoare (principiu rezultat şi din interpretarea art. 342 alin.  1 şi art. 343 din Legea nr. 85/2014). De aici rezultă că, în cazul modificării în timp a Legii nr. 85/2014, o procedură de insolvenţă va fi guvernată de dispoziţiile legale în vigoare la momentul iniţierii acesteia, prin cererea de deschidere formulată de către debitor sau de către creditor.

În cauză, prin OUG nr. 88/2018, în vigoare începând cu data de 02.10.2018, dispoziţiile art. 75 alin. 3 şi 4 s-au modificat, prin alineatul 3 stabilindu-se următoarele: Nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) acţiunile judiciare pentru determinarea existenţei şi/sau cuantumului unor creanţe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii. Pentru astfel de acţiuni se va putea formula, pe parcursul perioadei de observaţie şi de reorganizare, o cerere de plată ce va fi analizată de către administratorul judiciar într-un termen de 10 zile de la data depunerii, cu respectarea prevederilor art. 106 alin. (1), care se aplică în mod corespunzător, fără ca aceste creanţe să fie înscrise în tabelul de creanţe. Împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar se va putea formula contestaţie cu respectarea art. 59 alin. (5) - (7). 

Art. 143 alin. 1 a fost de asemenea modificat, legiuitorul adăugând următoarea teză finală: Pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvenţă care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită. 

OUG nr. 88/2018 a prevăzut, în art. IX dispoziţii tranzitorii speciale, arătând că  Termenele prevăzute la art. 75 alin. (3) şi art. 143 alin. (1) şi (3), precum şi prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, …, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, inclusiv celor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. 

Prin Legea nr. 55/2020, art. 47 alin. 1, în vigoare începând cu data de 18.05.2020, s-a dispus suspendarea aplicabilităţii tezei finale a art. 143 alin. 1, pe durata stării de alertă.

Ulterior, prin Legea nr. 113/2020, în vigoare începând cu 11.07.2020, a fost aprobată cu modificări OUG nr. 88/2018, fiind aduse din nou modificări art. 75 alin. 3 din Legea nr. 85/2014 (cu privire la procedura de trimitere a cererii de plată şi mărirea termenului de analiză a cererii de la 10 zile la 15 zile). În acelaşi timp, art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 a fost din nou modificat, fiind înlăturată teza finală indicată mai sus, reglementată iniţial de OUG nr. 88/2018.

Legea nr. 113/2020 a modificat şi dispoziţiile tranzitorii ale art. IX din OUG nr. 88/2018, arătând că Termenele prevăzute la art. 75 alin. (3) şi art. 143 alin. (1) şi (3), precum şi prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 …, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică şi pentru cererile de deschidere a procedurii formulate în cadrul proceselor începute după data intrării în vigoare a acesteia, inclusiv celor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Interpretând dispoziţiile tranzitorii ale art. IX din OUG nr. 88/2018, în forma iniţială, judecătorul-sindic reţine că teza finală introdusă în art. 143 alin. 1 prin acest act normativ nu este aplicabilă şi procedurilor de insolvenţă începute înainte de intrarea în vigoare a OUG nr. 88/2018. Astfel, art. IX stabileşte o normă tranzitorie derogatorie de la dreptul comun numai cu privire la termenele prevăzute la art. 75 alin. 3 şi 143 alin. 1, nu şi cu privire la posibilitatea începerii executării silite pentru creanţele curente mai mare de 60 de zile în cursul procedurii.

În plus, această teză finală a art. 143 alin.1 introdusă în Legea nr. 85/2014 prin OUG nr. 88/2018 a fost eliminată prin Legea nr. 113/2020, astfel că, la momentul iniţierii executării silite, contestată în prezenta cauză oricum nu mai era în vigoare.

Această interpretare a fost reţinută şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 17/2020 pronunţată pe calea unui recurs în interesul legii, unde s-a ajuns la concluzia că problemele ridicate de aplicabilitatea tezei finale a art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, introdusă de OUG nr. 88/2018, rămân de actualitate, „soluţionarea recursului în interesul legii prezentând interes pentru litigiile aflate în curs de soluţionare, în care cererile de deschidere a procedurii insolvenţei au fost formulate ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 88/2018 - 2 octombrie 2018 şi înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 113/2020 - 11 iulie 2020” (par. 158)

Prin această decizie, s-a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 45 alin. (2) teza I din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, art. 260 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură fiscală, art. 651 alin. (1), art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (1) şi (7) din Codul de procedură civilă, competenţa materială de soluţionare a contestaţiilor privind executarea silită începută de creditorii bugetari în temeiul dispoziţiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 aparţine judecătorului-sindic învestit cu procedura de insolvenţă în care se formulează respectivele contestaţii, potrivit art. 45 alin. (1) lit. r) şi alin. (2) din Legea nr. 85/2014”.

Prin urmare, judecătorul-sindic reţine că, în temeiul art. 75 alin. 3 din Legea nr. 85/2014, creanţa ce formează obiectul executării silite reprezintă o creanţă curentă ce poate forma obiectul unei cereri de plată a intimatei, ce urmează a fi soluţionată de administratorul judiciar şi apoi analizată, dacă e cazul, pe calea unei contestaţii de către judecătorul-sindic.

Dacă această creanţă curentă este confirmată de administratorul judiciar sau de către judecătorul-sindic şi nu este achitată de către debitoare, intimata se poate prevala de dispoziţiile art. 75 alin. 4 Legea nr. 85/2014, şi poate solicita deschiderea procedurii de faliment împotriva debitoarei. Art. 143 alin.1 din Legea nr. 85/2014 va putea fi de asemenea invocat, în situaţia confirmării unui plan de reorganizare pentru debitoare, aceste dispoziţii fiind aplicabile în perioada de reorganizare a unei societăţi în insolvenţă.

În schimb, intimata nu poate iniţia o procedură de executare silită de drept comun, conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală.

Pentru a întări această concluzie, judecătorul-sindic reţine că, nici în aplicarea art. 143 alin. 1 teza finală din Legea nr. 85/2014 modificată prin OUG nr. 88/2018 (pentru procedurile de insolvenţă începute în perioada 02.10.2018-11.07.2020), creditorii bugetari nu au dreptul de a iniţia proceduri de executare silită de drept comun, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilind prin decizia amintită mai sus că executarea silită a creanţelor curente în procedura insolvenţei poate fi avea doar două forme:

189. În perioada de observaţie, cererea de plată - etapă premergătoare a executării silite - se adresează administratorului judiciar şi măsura luată de acesta sau omisiunea luării unei măsuri poate fi supusă controlului judecătorului-sindic pe calea contestaţiei, conform art. 75 alin. (3) teza finală din Legea nr. 85/2014. 

190. În perioada de reorganizare, solicitarea de executare silită a creanţei curente va fi adresată tot administratorului judiciar, care va fi obligat să o soluţioneze, măsura luată cu privire la aceasta putând fi contestată la judecătorul-sindic în condiţiile art. 59 alin. (5)-(7) din Legea nr. 85/2014, pentru identitate de raţiune. 

Pentru toate aceste considerente, judecătorul-sindic reţine că executarea silită derulată de intimata **** în dosarul de executare silită nr. ***, împotriva debitoarei *** este nelegală, astfel că, potrivit art. 262 raportat la art. 260 Cod procedură fiscal, coroborate cu Decizia nr. 17/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prezenta contestaţia la executare este întemeiată.

Prin urmare, judecătorul-sindic va admite cererea formulată de contestatoarea *** în insolvenţă - prin administrator special ***, în contradictoriu cu debitoarea ***  prin administrator judiciar – ***, şi intimata  *** şi va dispune anularea actelor de executare silită emise în  dosarul de executare silită nr. ***, împotriva debitoarei *** de către intimata ***

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea formulată de contestatoarea *** - în insolvenţă - prin administrator special *** în contradictoriu cu debitoarea *** prin administrator judiciar – *** şi pârâta  ***

Anulează actele de executare silită emise în dosarul de executare silită nr. ***, împotriva debitoarei *** de către intimata ***, inclusiv titlul executoriu şi somaţia nr. 25/04.03.2021.

Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, ce va fi depus la Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă.

 Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 18.05.2021.

PREŞEDINTE, GREFIER,

***** ******

Domenii speta

Spete similare