Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

S-a luat în examinare, în vederea deliberării, redactării şi pronunţării, cauza penală, privind pe inculpatul ...., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 195 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal şi art. 43 alin.5 Cod penal.

După verificarea actelor şi lucrărilor de la dosar, se constată că, mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 25 noiembrie, când instanţa, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, a stabilit termen pentru deliberare, redactare şi pronunţare la data de 12 ianuarie 2022, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

 Deliberând asupra acţiunii penale de faţă constată că:

 Prin rechizitoriul nr. 517/P/2020, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin la data de 29.03.2021, a fost trimis în judecată, în stare de arest la domiciliu, inculpatul ..., pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 195 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal şi art. 43 alin.5 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut că în seara zilei de 21.10.2019, în jurul orei 20:00, în timp ce se afla pe terasa barului SC TD din oraşul Moldova Nouă, pe fondul consumului de alcool, a lovit cu un corp dur victima A.D. în zona capului, în urma loviturilor aplicate, victima căzând pe betonul terasei în stare de inconştienţă şi suferind un traumatism cranio-cerebral grav, în urma căruia, la data de 25.10.2019, victima a decedat.

Astfel, victima A.D. se afla pe terasa barului SC TD din oraşul Moldova Nouă, aşezat la o masă amplasată în partea stângă faţă de intrarea în bar, împreună cu inculpatul ..., zis „...”. La o altă masă, amplasată în partea cealaltă faţă de intrarea în bar, respectiv în partea dreaptă, se aflau martorii F.D. zis „...”, I.D. zis „...”, B.N.M. şi E.D., zis .....

Din declaraţiile martorilor prezenţi la faţa locului a rezultat că, inculpatul ...., zis „...” era în stare de ebrietate şi se manifesta agresiv verbal, inclusiv la adresa martorilor, acesta venind şi la masa lor, căutând motiv de scandal şi ameninţându-i, însă aceştia nu l-au luat în seamă, motiv pentru care, inculpatul .... s-a îndreptat spre masa unde se afla victima A.D., împreună cu martorul D.V., zis „....”. Văzând că inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi căuta motiv de scandal, fiind deranjat de faptul că martorul D.V. a refuzat să-i facă cinste cu o bere,  acesta din urmă a părăsit de îndată localul, la masă rămânând doar victima cu inculpatul.

La un moment dat, martorii au auzit o bufnitură, iar în momentul în care au întors capul în direcţia din care se auzise zgomotul, respectiv spre masa la care se afla victima, au văzut-o pe aceasta căzută pe ciment, cu faţa în sus, în stare de inconştienţă, iar lângă aceasta, în picioare se afla doar inculpatul ...., zis „...”. Martorii au fugit spre victimă pentru a-i acorda primul ajutor, iar F.D. chiar l-a întrebat pe inculpat ce a făcut, de ce l-a omorât, însă acesta nu a răspuns nimic.

Ulterior, la sosirea unui echipaj de poliţie din cadrul Poliţiei oraşului Moldova Nouă, din dispozitivul de siguranţă publică şi patrulare, format din ag. şef pr. C.I. şi ag. şef F.I.C., fiind întrebaţi cu toţii ce s-a întâmplat, inculpatul .... a recunoscut că el a lovit victima,  adresându-se primului agent şi spunând: ”Da nea Tică, eu i-am dat doi pumni, şi ce dacă?”. Atunci, .... a fost întrebat şi de celălalt agent de poliţie, F.I.C. dacă el a lovit victima, acesta răspunzând şi de această dată afirmativ „Da. Eu am dat în el, a meritat-o”, aşa cum rezultă din rapoartele întocmite de cei doi agenţi de poliţie, susţinute ulterior cu ocazia audierii acestora în calitate de martor, ce se coroborează cu declaraţiile martorilor oculari F.D. zis „...”, I.D. zis „....”, B.N.M., aceştia din urmă auzind întreaga discuţie dintre poliţişti şi inculpatul .....

De altfel, chiar inculpatul .... cu ocazia audierii în calitate de martor, dar şi ulterior, în calitate de suspect/inculpat, a recunoscut că a declarat în faţa organelor de poliţie sosite la faţa locului că el a lovit victima. Ulterior însă, după ce a fost condus la sediul poliţiei, a retractat declaraţia spontană făcută, arătând că s-a aflat în eroare, crezând că organele de poliţie au întrebat cine a spart vasul WC de la toaleta barului şi de aceea a răspuns „Eu”.

S-a apreciat că această încercare a inculpatului de revenire asupra declaraţiei de recunoaştere pentru a evita tragerea la răspundere penală este lipsită de credibilitate, având în vedere contextul în care a avut loc discuţia, agenţii de poliţie exprimându-se foarte clar, întrebând cine a lovit victima, nicidecum cine a spart vasul de toaletă, despre care nici nu ar fi avut cum să aibă cunoştinţă, în condiţiile în care inculpatul a fost abordat de agenţii de poliţie de îndată ce a ieşit de la WC. Pe de altă parte, este greu de imaginat cum inculpatul ar fi putut să spargă un vas de WC cu  doi pumni, aşa cum s-a exprimat.

De asemenea, din declaraţia martorei G.M., gestionara barului care a şi apelat serviciul 112 pentru a anunţa evenimentul, a rezultat că inculpatul .... i-a reproşat faptul că a sunat la 112, pentru că e posibil ca victima să-şi revină, întrebând-o de ce vrea să-i facă rău, iar în timp ce aceasta vorbea la telefon chiar spunându-i că va intra peste ea în bar.

Din raportul de expertiză medico-legală-necropsie nr. 646/A3/28.10.2019 întocmit de IML Timişoara a rezultat că moartea numitului A.D. a fost violentă şi s-a datorat unui traumatism cranio-cerbral soldat cu hematom subdural (operat), hemoragiei leptomeningee, contuzii şi dilacerări cerebrale, cu fractură de craniu. Totodată, s-a concluzionat că leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri cu şi/sau de corpuri/planuri dure, şi au legătură de cauzalitate cu decesul.

Pentru lămurirea exactă a împrejurărilor comiterii faptei, în cauză s-a dispus efectuarea unei noi expertize, concretizată în raportul de expertiză medico-legală-necropsie nr. 2917/A5/27.11.2020, întocmit de I.M.L. Timişoara, în care s-a concluzionat că leziunea traumatică externă, regiune orbitară dreaptă, echimozare violacee neomogenă, ambele pleoape cu margini verzui, poate fi rezultatul lovirii directe cu un corp dur şi aceasta poate fi secundară fracturilor oaselor faciale (fractură zigomatică dreaptă, de orbită dreaptă şi  maxilară dreaptă).

De asemenea, din acelaşi raport a rezultat că leziunea descrisă în foaia de observaţie a pacientului – palpebral dreapta, fractură de perete extern sinusuri maxilare cu hemosinus, evidenţiată şi la examenul CT, poate fi rezultatul lovirii directe cu un corp dur. Totodată, s-a concluzionat că având în vedere faptul că sinusul maxilar nu este situat pe părţi proeminente ale corpului este practic imposibilă producerea  unei fracturi prin lovire de un corp dur (cum ar fi postamentul unei terase de ciment). S-a precizat faptul că cele două rapoarte de expertiză medico-legală au fost avizate de Comisia de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale constituită în cadrul IML Timişoara.

Cu ocazia audierii, în faza de urmărire penală, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, negând orice conflict cu victima sau cu martorii prezenţi la faţa locului.

Astfel, acesta a arătat că, ajungând la terasă s-a aşezat la aceeaşi masă cu victima, în faţa sa, în partea dreaptă a lui C. (martorul D.V. zis şi „....”), a comandat o bere şi după ce a băut puţin din ea, a plecat la WC-ul de afară şi întrucât era foarte murdar, s-a enervat şi a dat o singură dată cu piciorul în vasul de toaletă, spărgându-l. Când a ieşit afară din WC a observat că victima A.D. era căzut jos, pe ciment, iar lângă el nu mai era nimeni. Totodată, a observat că la faţa locului sosise deja o ambulanţă, precum şi un echipaj de poliţie.

De asemenea, inculpatul a arăt că unul dintre poliţişti l-a întrebat „cine a dat în el?”,  inculpatul răspunzând „eu”, însă s-a referit la vasul de toaletă, şi nicidecum la victimă.

S-a considerat că declaraţia sa este nesinceră, fiind contrazisă de restul probatoriului administrat în cauză din care rezultă starea de fapt descrisă anterior. Astfel, inculpatul a fost de faţă când martora G.M., gestionara barului a apelat serviciul 112 pentru a anunţa evenimentul, fiind deranjat de acest fapt şi reproşându-i totodată gestionarei. De asemenea, şi ceilalţi martori oculari l-au localizat pe inculpat în imediata proximitate a victimei, acesta fiind de altfel sigura persoană care a interacţionat cu victima înainte ca aceasta să fie observată jos pe cimentul terasei, prezentând urme de sânge la nivelul feţei.

 De asemenea, având în vedere timpul foarte scurt în care inculpatul a declarat că a lipsit, mergând la toaletă, era imposibil, neexistând practic timpul fizic necesar desfăşurării tuturor activităţilor declarate de inculpat, respectiv ca victima să cadă la pământ, să fie observată de persoanele prezente, să se apeleze serviciul 112 şi totodată, la faţa locului, să sosească ambulanţa împreună cu un echipaj de poliţie, înainte ca inculpatul să se reîntoarcă de la toaletă, ceea ce denotă încă o dată în plus nesinceritatea inculpatului.

Faţă de cele expuse, în contextul probator administrat în cauză, în faza de urmărire penală, s-a apreciat că declaraţia inculpatului de nerecunoaştere a faptei reţinută în sarcina sa este neverosimilă şi nu poate avea valoare probatorie fiind făcută în încercarea de a înlătura răspunderea penală.

Situaţia de fapt astfel reţinută este susţinută din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declaraţiile suspectului/inculpatului; declaraţie parte civilă Alexe Floriana; proces-verbal de conducere în teren însoţit de planşe foto; raportul de expertiză medico-legală-necropsie nr. 646/A3/28.10.2019, întocmit de I.M.L. Timişoara; raportul de expertiză medico-legală-necropsie nr. 2917/A5/27.11.2020, întocmit de I.M.L. Timişoara; avizul Comisiei de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale constituită în cadrul I.M.L. Timişoara;  declaraţie martor A.F.; declaraţie martor A.D.N.; declaraţii martor C.R.P.; declaraţie martor N.F.; declaraţii martor F.D.; declaraţii martor I.D.; declaraţii martor B.N.M.; declaraţii martor E.D.; declaraţii martor G.M.; declaraţii martor D.V.; declaraţie martor F.I.C.; declaraţie martor C.I.; declaraţie martor P.M.; declaraţie martor K.P.D.M.; declaraţie martor T.A.; înscrisuri medicale.

Prin ordonanţa din data de 28.10.2019 a Poliţiei oraşului Moldova Nouă s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 Cod penal.

Ulterior, prin ordonanţa din data de 04.08.2020, organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei oraşului Moldova Nouă au dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 Cod penal.

Subsecvent, prin ordonanţa nr. 437/P/2019 din 19.08.2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, fiind înregistrată sub nr. unic 517/P/2020.

Prin ordonanţa 517/P/2020 din 03.09.2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 Cod penal.

Ulterior, prin ordonanţa nr. 517/P/2020 din data de 09.03.2021, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul ...., zis „....”, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 195 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 şi art. 43 alin. 5 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 30.03.2021, sub nr. 1165/115/2021.

Prin încheierea penală nr. 51 din data de 27.04.2021 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 1165/115/2021/a1, definitivă prin încheierea penală nr. 120/CO/CP din 14.06.2021, pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara, s-au respins cererile şi excepţiile formulate de inculpatul .... În baza art. 36 Cod procedură penală coroborat cu art. 41 Cod procedură penală, s-a constatat că instanţa de judecată este competentă să judece cauza cu are a fost învestită. În baza art.346 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea rechizitoriului din data de 29.03.2021 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul  Caraş-Severin, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. 517/P/2020, privind pe inculpatul ...., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 195 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal şi art. 43 alin.5 Cod penal şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul .....

Atât în procedura camerei preliminare, cât şi în faza de judecată, a fost verificată periodic măsura preventivă dispusă în cauză, constatându-se legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul ...., măsură ce a fost menţinută succesiv, până la data de 18.02.2022.

La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul de urmărire penală nr. 517/P/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, a fost audiat inculpatul .... (filele 41 şi 145), precum şi martorii: I.D. (fila 62), P.A. (fila 63), F.I.C. (fila 64), N.F. (fila 97),  D.V. (fila 98), E.D. (fila 99), C.I. (fila 100), P.M. (fila 101),  T.A. (fila 102), G.M. (fila 103),  P.D.M. (fila 126), I.N. (fila 127),  G.G.E. (fila 128) E.A.M. (fila 129); totodată, s-au administrat probe cu înscrisuri.

  Atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, aparţinătorii victimei, respectiv soţia supravieţuitoare A.F. şi fiii A.D.N., A.F.I. şi A.C.I. s-au constituit părţi civile în procesul penal cu suma de 50.000 euro, reprezentând daune morale pricinuite de pierderea soţului, respectiv a tatălui.

În cursul cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din 05.08.2021, inculpatul .... a declarat că îşi menţine în totalitate declaraţiile date în cursul urmăririi penale, la acel moment nedorind să mai adauge nimic la aceasta. De asemenea, a fost de acord să presteze muncă în folosul comunităţii, dacă va fi cazul. Aceste aspecte au fost consemnate în procesul verbal ataşat la fila 41 a dosarului cauzei. Ulterior, la termenul de judecată din 25.11.2021, inculpatul a solicitat să fie reaudiat, nerecunoscând săvârşirea faptei descrise în rechizitoriu, cele declarate fiind consemnate în procesul verbal ataşat la fila 145 dosar.

Examinând cauza dedusă judecăţii, prin coroborarea întregului material probator administrat în timpul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine o stare de fapt compatibilă cu cea descrisă în actul de sesizare, stare de fapt care conturează săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte de către inculpatul ...., după cum rezultă din cele ce vor fi descrise în continuare.

În concret, s-a stabilit că în seara zilei de 21.10.2019, în jurul orei 20:00, în timp ce se afla pe terasa barului SC TD din oraşul Moldova Nouă, iniţial la masa la care beau împreună victima şi martorul D.V., inculpatul, aflat în stare avansată de ebrietate şi manifestând evidente tendinţe de provocare de scandal în raport cu ceilalţi consumatori aflaţi în incinta localului, din motive neelucidate şi pe fondul consumului de alcool, a lovit cu un corp dur victima A.D. în zona capului; urmare a loviturilor aplicate, victima a căzut pe betonul terasei în stare de inconştienţă şi a suferit un traumatism cranio-cerebral grav, în urma căruia, la data de 25.10.2019 a decedat. Anterior decesului, victima a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Orăşenesc Moldova Nouă, unde a fost înregistrat în registrul de urgenţe cu diagnosticul TCC acut închis şi etilism acut, fiindu-i aplicat tratament conservator şi dispunându-se monitorizarea lui clinică. Deoarece pe timpul nopţii de 21/22 octombrie 2019 starea sa de sănătate s-a depreciat, organele medicale au luat decizia transferării sale la Spitalul Judeţean Reşiţa, în scopul investigării paraclinice şi ca urmare a agravării stării generale a acesteia. După decesul victimei, pe baza raportului de expertiză medico-legală-necropsie nr. 646/A3/28.10.2019 întocmit de IML Timişoara a rezultat că moartea sa a fost violentă şi s-a datorat unui traumatism cranio-cerbral soldat cu hematom subdural (operat), hemoragiei leptomeningee, contuzii şi dilacerări cerebrale, cu fractură de craniu. Totodată, s-a concluzionat că leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri cu şi/sau de corpuri/planuri dure, şi au legătură de cauzalitate cu decesul. Pentru lămurirea exactă a împrejurărilor comiterii faptei, în cauză s-a dispus efectuarea unei noi expertize, concretizată în raportul de expertiză medico-legală-necropsie nr. 2917/A5/27.11.2020, întocmit de I.M.L. Timişoara, în care s-a concluzionat că leziunea traumatică externă, regiune orbitară dreaptă, echimozare violacee neomogenă, ambele pleoape cu margini verzui, poate fi rezultatul lovirii directe cu un corp dur şi aceasta poate fi secundară fracturilor oaselor faciale (fractură zigomatică dreaptă, de orbită dreaptă şi  maxilară dreaptă).

 De asemenea, din acelaşi raport a rezultat că leziunea descrisă în foaia de observaţie a victimei, adică palpebral dreapta, fractură de perete extern sinusuri maxilare cu hemosinus, evidenţiată şi la examenul CT, poate fi rezultatul lovirii directe cu un corp dur. Totodată, s-a concluzionat că având în vedere faptul că sinusul maxilar nu este situat pe părţi proeminente ale corpului este practic imposibilă producerea  unei fracturi prin lovire de un corp dur (cum ar fi postamentul unei terase de ciment). Ambele rapoarte de expertiză medico-legală au fost avizate de Comisia de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale constituită în cadrul IML Timişoara.

Starea de fapt descrisă mai sus rezultă din întreg ansamblul probatoriu, acesta conturând  cu certitudine vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 195 alin.1 Cod penal. Astfel, martorii audiaţi de organele de urmărire penală şi instanţă au prezentat în mod corelat şi complementar modul de săvârşire a infracţiunii de către inculpat, neputând exista suspiciuni privind construirea unei versiuni faptice nereale, cu atât mai mult cu cât respectivele declaraţii se coroborează în mod firesc cu celelate probe administrate în cauză. În acest context, simpla negare de către inculpat a evidenţei rezultate din probele indicate, prin nerecunoaşterea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, nu poate conduce la reţinerea unei stări de fapt diferite.

În concret, din declaraţia martorului I.D. a rezultat faptul că inculpatul a intrat în seara zilei de 21.10.2019 în localul public indicat mai sus, în stare de ebrietate şi căutând scandal, context în care a adresat cuvinte provocatoare mai multor consumatori aflaţi în local (conduită confirmată de martorii D.V. şi G.M., aceasta din urmă arătând că inculpatul, în momentul în care este beat este scandalagiu şi ameninţă pe toată lumea. Acelaşi martor confirmă că atunci când a constatat starea victimei, căzută la pământ în stare de inconştienţă şi cu urme de sânge în zona gurii şi a nasului, în preajma sa nu se afla decât inculpatul, care stătea în picioare, lângă masă, fără a-i acorda vreun ajutor victimei. Ulterior,  acelaşi martor l-a auzit pe inculpat răspunzând la întrebarea agentului de poliţie C.I. în sensul că el a lovit victima, ca impresie personală martorul arătând că este improbabil ca victima să fi căzut singur din picioare, starea sa datorându-se faptului că a fost lovită de inculpat, după cum acesta a precizat în faţa agentului de poliţie. Respectivul agent de poliţie, martorul C.I., a confirmat faptul că inculpatul, în urma întrebării sale cu privire la ceea ce s-a întâmplat, i-a răspuns „eu i-am dat doi pumni şi ce dacă”; lovirea victimei a fost reiterată de către inculpat la o întrebare concretă adresată de către organele de poliţie, acesta răspunzând prin replica „da, eu am dat în el, a meritat-o”. Replicile inculpatului au fost confirmate de un alt agent de poliţie, martorul F.I.C., care în plus a arătat faptul că, deşi la faţa locului victima le-a declarat poliţiştilor că ar fi căzut accidental de la masă, ulterior în urma unei discuţii purtate cu acesta în spital, i-a spus că a fost lovit de inculpat şi că va regla incidentul cu acesta, fără să indice implicarea vreunei alte persoane în conflictul de natură fizică. Un alt consumator aflat în local la momentul respectiv, martorul F.D., a confirmat faptul că victima zăcea căzută pe ciment cu faţa în sus, în stare de inconştienţă şi cu gura plină de sânge, acesta scurgându-i-se din gură; în prealabil martorul i-a auzit pe cei doi, împreună cu altă persoană indicată cu porecla „...”, contrazicându-se pe un ton ridicat. Ulterior sosirii la faţa locului a organelor de poliţie şi a celor sanitare, martorul afirmă că l-a abordat direct pe inculpat cu întrebarea „băi, l-ai omorât?”, cu referire la victimă, pe considerentul că la rândul său îl auzise pe inculpat spunându-le poliţiştilor „eu am dat în el”. Replica pe care inculpatul le-a dat-o poliţiştilor la întrebarea dacă el a lovit victima a fost percepută inclusiv de martorul B.N.M., care l-a auzit pe inculpat spunându-i unuia dintre poliţişti „da mă, eu i-am dat două şi ce?”

În calitate de gestionar la localul respectiv, martora G.M., aflată în timpul programului de lucru la momentul producerii altercaţiei dintre inculpat şi victimă, a indicat faptul că i-a văzut pe cei doi stând în picioare în apropierea unei mese din plastic, unde consumaseră alcool în prealabil, iar după cca. două minute (interval de timp în care a avut treabă în interiorul localului), când a ieşit din nou afară, a văzut victima întinsă pe jos, pe ciment, în preajma mesei, cu faţa în sus şi horcăind. După ce a încercat să resusciteze victima, angajata localului a apelat numărul de urgenţă 112, context în care, în interiorul localului, inculpatul i-a reproşat apelarea numărului de urgenţă, după ce în prealabil i-a spus că intră în bar peste ea, spunându-i apoi că poate victima îşi revine şi întrebând-o „ce, vrei să-mi faci rău?”. Faptul că inculpatul şi victima se aflau singuri la masă,  consumând vin, anterior căderii victimei la pământ, este confirmat inclusiv de martorul E.D..

În sfârşit, condiţiile medicale ale victimei, transportată după agresarea sa, cu ambulanţa la spitalul din localitate, sunt descrise de martorele K.P.D.M. şi T.A.

Versiunea prezentată de inculpat, mai întâi în faza de urmărire penală, apoi şi în faţa instanţei de judecată, referitoare la confuzia produsă în privinţa destinaţiei loviturilor, aşa cum rezultă din modalitatea în care a răspuns la întrebările organelor de poliţie, cum că în realitate el s-ar fi referit la spargerea unui vas de toaletă aflat în baia publică a localului este neverosimilă, fiind infirmată de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, cu precădere a consumatorilor şi angajaţilor localului. Niciunul dintre martorii respectivi nu certifică o absenţă de zece minute a inculpatului din preajma victimei, el însuşi indicând iniţial un timp de două minute, ca interval în care s-ar fi deplasat la toaletă; pe de altă parte, întrebarea poliţiştilor sosiţi la faţa locului se referea în mod evident la identitatea agresorului victimei, ei nedeplasându-se acolo pentru o potenţială infracţiune de distrugere, nerezultând existenţa vreunei plângeri în acest sens. Totodată, inculpatul a prezentat versiunea spargerii vasului de toaletă (împrejurare reală) după ce a realizat gravitatea faptei de vătămare comisă, încercând să exploateze ulterior în favoarea sa incidentul respectiv, ba chiar manifestând dorinţa de a înlătura urmările faptei prin achiziţionarea unui vas de toaletă nou, administratorul localului (martorul N.F.) aflând despre incident abia în momentul în care i-a fost remis obiectul respectiv. Corelativ, barmanul care era de serviciu în ziua incidentului (martorul G.M.) a arătat că inculpatul a venit la o zi sau două după incident cu un vas de toaletă nou în braţe, abia atunci aducându-i la cunoştinţă despre faptul că în data de 21.10.2019 ar fi spart vasul de toaletă aflat în interiorul grupului sanitar din exteriorul localului (fapt neconstatat de vreun angajat al localului până atunci). Argumentul prezentat în apărare de inculpat în sensul confirmării versiunii sale de către martorul P.I. nu este de natură să-l exonereze de vreo răspundere în ceea ce priveşte fapta pentru care a fost trimis în judecată, întrucât respectiva martoră a declarat că trecea prin faţa localului la o cu totul, altă oră, a constatat faptul că victima era întinsă pe jos, în faţa localului, fiindu-i deja acordate primele ajutoare de resuscitare, abia apoi, aşadar ulterior comiterii faptei, văzându-l pe inculpat ieşind din baia exterioară a localului şi spunându-i că a spart vasul de toaletă. Or, declaraţia respectivă confirmă cu atât mai mult încercarea inculpatului de a-şi crea un alibi în scopul inducerii în eroare a organelor judiciare. Ca atare, vinovăţia inculpatului în privinţa săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 195 alin.1 Cod penal este pe deplin stabilită.

În privinţa laturii subiective a infracţiunii comise de inculpat, instanţa constată că, deşi inculpatul nu a urmărit suprimarea vieţii victimei prin actul de agresiune exercitat, i-a aplicat totuşi lovituri într-o zonă vitală a corpului, chiar în condiţiile în care victima se afla în imposibilitatea de a se apăra, fiind în stare de ebrietate, neluând ulterior nici un fel de măsuri care să fi putut contribui la salvarea vieţii victimei; se conchide aşadar că infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte a fost săvârşită de către inculpat cu praeterintenţie, fiind îndeplinite condiţiile de tipicitate.

Din probele administrate în cauză (enumerate mai sus), a rezultat că activitatea vătămătoare a fost realizată de inculpat cu intenţie directă, urmărindu-se producerea de suferinţe fizice victimei, iar rezultatul mai grav, adică decesul acesteia, s-a produs din culpă. Nu se poate concluziona că inculpatul, prin modul în care a acţionat, nu trebuia şi nu putea să prevadă rezultatul mai grav, chiar dacă într-adevăr nu rezultă că l-ar fi urmărit sau acceptat. Ca modalitate a vinovăţiei, fapta constând într-o acţiune internţionată care, datorită culpei făptuitorului, produce un rezultat mai grav, porneşte de la cerinţa esenţială ca acţiunea intenţionată să fie prevăzută de lege. Or, în cazul în speţă, vătămarea corporală a victimei, urmărită de inculpat, constituie o infracţiune distinctă, existând, ca structură a laturii subiective intenţie directă în privinţa acesteia şi culpă fără prevedere în privinţa decesului victimei, rezultatul mai grav produs.

 Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite, în vederea realizării scopului său şi al legii, pedepsele principale trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care-l prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei. Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al acestora pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate. Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este  supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

De altfel, determinarea scopului pedepsei reprezintă primul pas în activitatea de individualizare judiciară, întrucât numai după ce se lămureşte acest aspect se poate aprecia în ce măsură sunt relevante anumite realităţi de fapt, precum şi modalitatea de evaluare a acestora.  Or, pornind de la cele expuse în paragraful anterior, este evident faptul că retribuţia justă realizează implicit scopul pedepsei, de prevenţie generală şi specială.

În raport de aceste considerente de ordin general, la individualizarea pedepsei ce va fi aplicată în speţă, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal (aşa cum au fost punctate mai sus), gradul ridicat de pericol social al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, motivul futil al săvârşirii infracţiunii, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii (lipsa oricărei empatii faţă de victimă, căreia nu numai că nu i-a acordat niciun ajutor, ba chiar a manifestat dispreţ şi indiferenţă în raport de aceasta, context în care, potrivit declaraţiei martorului B.N.M., în momentul preluării victimei de echipajul de pe ambulanţă li s-a adresat consumatorilor din local cu abordarea „băieţi, ce mai bem?”) şi în cursul procesului penal (încercarea de disculpare şi nerecunoaşterea constantă a faptei, conform celor expuse mai sus), nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială. De asemenea, se va ţine cont de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de modul, mijloacele şi condiţiile concrete de săvârşire a faptei, urmarea produsă şi existenţa antecedentelor penale (fapta dedusă judecăţii fiind săvârşită în stare de recidivă postexecutorie, raportat la condamnarea ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 129/11.12.2012, pronunţată de Judecătoria Moldova Nouă în dosarul nr. 366/261/2012, definitivă prin decizia penală nr. 152/A din 06.02.2013 a Curţii de Apel Timişoara şi de momentul săvârşirii prezentei fapte, respectiv până reabilitare sau la împlinirea termenului de reabilitare; ca atare, primul termen al recidivei este reprezentat de pedeapsa  de 3 ani închisoare, termenul de reabilitare împlinindu-se în luna decembrie a anului 2019, fapta fiind săvârşită în luna octombrie 2019).

 Spre a atinge în totalitate finalitatea urmărită prin procedura de stabilire a pedepsei, judecătorul trebuie să asigure un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei şi scopurile acesteia; totodată, o judecată echitabilă trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei proporţionalităţi juste, corespunzătoare a faptei comise şi a vinovăţiei infractorului, reeducarea şi reinserţia socială a acestuia în restabilirea ordinii de drept prin stabilirea pedepsei de o manieră în care să funcţioneze ca o forţă socială pedagogică în societate.

Ţinând cont de toate aceste împrejurări determinate prin luarea ca reper a stării de fapt reţinută şi a persoanei inculpatului, instanţa apreciază că pedeapsa principală poate fi orientată spre mediul prevăzut de lege (după reţinerea creşterii cu jumătate a limitelor speciale de pedeapsă urmare a săvârşirii faptei în stare de recidivă postexecutorie), scopul de prevenţie şi de educaţie al acesteia fiind realizat în acest mod. Inculpatului îi va fi aplicată de asemenea pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a şi b Cod penal, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal. În conformitate cu dispoziţiile art. 54, 65 alin.1 şi 3 Cod penal, inculpatului îi va fi aplicată şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a şi b Cod penal.

Dată fiind soluţia de condamnare, instanţa constată că temeiurile avute în vedere la instituirea şi perpetuarea măsurii preventive aplicată inculpatului subzistă, astfel încât este necesară menţinerea acesteia (urmând să fie dedusă implicit perioada executată în virtutea respectivei măsuri procesuale privative de libertate). Cu titlu particular, se constată că durata măsurii preventive custodiare nu este nerezonabilă, raportat atât la criteriile din legislaţia naţională, cât şi la cele consacrate de practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, termenele limitative în acest sens fiind respectate.

Conform dispoziţiilor relevante din Legea nr. 76/2008, se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat, învederându-i-se că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic, după obţinerea acordului aferent.

În ceea ce priveşte latura civilă, se constată că prin fapta penală realizată de către inculpat, acesta a cauzat părţilor civile suferinţe psihice care justifică acordarea de daune morale (deşi nu chiar în cuantumul solicitat), edificatoare în acest sens fiind în special declaraţiile martorilor I.N. şi G.G.E., care s-au referit atât la relaţiile interumane din familia victimei, cât şi la situaţia materială a acestora.

În fapt, dauna morală a fost definită în doctrina dreptului şi în jurisprudenţă ca reprezentând orice atingere adusă unei dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau morală resimţită de victimă. Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferinţele de natură psihică constând în durere, regret, teamă, ruşine, nelinişte, umilinţă şi alte asemenea emoţii negative. În stabilirea existenţei unui prejudiciu se impune a se lua în calcul atât caracterul, cât şi importanţa valorilor nepatrimoniale, cărora le-a fost cauzat acest prejudiciu, situaţia personală a victimei, cu trimitere la mediul social din care provine, educaţia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea şi psihologia acesteia şi, nu în ultimul rând, circumstanţele săvârşirii faptei. Într-un asemenea context, existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei, privit prin prisma împrejurărilor expuse mai sus.

Astfel, atât în acord cu jurisprudenţa internă, cât şi cu practica CEDO, se ia act de faptul că într-o atare situaţie proba faptei ilicite este considerată suficientă, urmând ca prejudiciul moral rezultat şi raportul de cauzalitate dintre acestea să fie prezumate, instanţele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existenţă a faptei ilicite de natură să genereze un astfel de prejudiciu, precum şi a împrejurărilor în care fapta ilicită (infracţiunea) a fost săvârşită, soluţia fiind determinată de caracterul subiectiv, intern, intim al prejudiciului moral, fiind imposibilă probarea sa directă.

Pe de altă parte, se impune a se avea în vedere faptul că, potrivit Hotărârilor CEDO pronunţate în cauzele Danev vs. Bulgaria şi Iovtchev vs. Bulgaria,  s-a reţinut că a fost încălcată Convenţia Europeană a Drepturilor Omului pe considerentul că abordarea formalistă a instanţelor naţionale (care atribuiseră reclamantului obligaţia de a dovedi existenţa unui prejudiciu moral cauzat de fapta ilegală, pe baza unor dovezi susceptibile să confirme manifestări externe ale suferinţelor sale psihice) au avut drept rezultat privarea acestuia de despăgubirea justificată pe care ar fi trebuit să o obţină. S-a considerat de către instanţa europeană că motivarea hotărârilor pronunţate de instanţele bulgare nu a ţinut seama de faptul că încălcarea constantă a drepturilor fundamentale ale persoanei putea prin sine însăşi să fie reţinută ca element necesar pentru stabilirea unui prejudiciu moral. Or, respectiva abordare a instanţelor naţionale, care solicitaseră persoanei vătămate în cauză să-şi demonstreze suferinţele de natură psihică prin mijloace de probă concrete, în special prin mărturii, a fost considerată de natură a-i priva pe reclamanţii din cauzele respective de dreptul la un recurs efectiv în sensul art. 13 din Convenţie.

 În cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani. În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecinţele pe orice plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Pe de altă parte, această compensaţie materială trebuie să fie echitabilă şi proporţională cu întinderea pagubei suferite.

În prezenta speţă este vorba de repararea unui prejudiciu de afecţiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus şi prin Rezoluţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr.75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că „în caz de deces, reparaţia pentru prejudiciul de afecţiune trebuie acordată părinţilor, soţului şi copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparaţia este supusă condiţiei ca aceste persoane să fi avut legături de afecţiune strânse cu victima, în momentul decesului”.

Aplicând principiile generale expuse mai sus la situaţia concretă analizată, se constată ca fiind validă şi producătoare de efecte juridice constituirea de parte civilă formulată de părţile civile A.F., A.F.I., A.D.N. şi A.C.I., dată fiind legătura apropiată de rudenie cu victima decedată în condiţii violente. În lumina celor expuse mai devreme, este certă producerea unui prejudiciu moral ca urmare a faptei ilicite comisă de inculpat, prejudiciu care le dă dreptul părţilor civile la acordarea unor reparaţii echitabile, proporţionale cu suferinţa psihică, internă provocată acestora, chiar dacă nu la nivelul cuantumului solicitat, cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 19 alin.2, 5 şi art. 25 alin.1, art.397 alin.1 Cod procedură penală, art.1349 alin.1-2 şi art.1357-1371 Cod civil, art.1381-1395 Cod civil.

Faţă de aceste considerente, tribunalul, în baza art. 195 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal şi art. 43 alin.5 Cod penal, va condamna pe inculpatul ....., pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, în stare de recidivă postexecutorie, la pedeapsa de:

- 12 (doisprezece) ani închisoare.

În baza art. 67 alin. 2 Cod penal, va aplica inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii executării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 al. 1 lit. c Cod penal.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 al. 3 Cod procedură penală.

În baza art. 72 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii, precum şi cea a arestului la domiciliu, începând cu data de 10.03.2021 până la zi.

 În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală,  va menţine măsura arestului la domiciliu faţă de inculpatul ...., pentru o perioadă de 60 de zile de la pronunţarea prezentei.

 Executorie, potrivit art. 399 alin. 4 Cod procedura penală, pentru măsura preventivă.

În baza art. 7 al.1 şi  art. 5 alin.5 din Legea nr. 76/2008, va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul ....., învederându-i-se că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic, după obţinerea acordului inculpatului.

În baza art.19 alin.2, 5 şi art. 25 alin.1, art.397 alin.1 Cod procedură penală, art.1349 alin.1-2 şi art.1357-1371 Cod civil, art.1381-1395 Cod Civil, va admite în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile A.F., A.F.I., A.D.N. şi A.C.I. şi va obliga inculpatul să plătească părţii civile A.F., suma de 15.000 euro, respectiv părţilor civile A.F.I., A.D.N. şi A.C.I. sumele de câte 10.000 euro pentru fiecare, cu titlu de daune morale.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 alin. 6 Cod procedură penală şi art. 453 Cod procedură civilă, va obliga inculpatul ..... la plata sumei de 4.000 lei, reprezentând onorariu avocat, către părţile civile, conform chitanţelor seria CS nr. 51/20.04.2021 şi seria CS nr. 113/24.09.2020 (aflate la filele 146-147 dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

În baza art. 195 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal şi art. 43 alin.5 Cod penal, condamnă pe inculpatul...., la pedeapsa de:

- 12 (doisprezece) ani închisoare.

În baza art. 67 alin. 2 Cod penal, aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii executării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 al. 1 lit. c Cod penal.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 al. 3 Cod procedură penală.

În baza art. 72 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii, precum şi cea a arestului la domiciliu, începând cu data de 10.03.2021 până la zi.

 În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, menţine măsura arestului la domiciliu faţă de inculpatul ...., pentru o perioadă de 60 de zile de la pronunţarea prezentei.

 Executorie, potrivit art. 399 alin. 4 Cod procedura penală, pentru măsura preventivă.

În baza art. 7 al.1 şi  art. 5 alin.5 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul ...., învederându-i-se că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic, după obţinerea acordului inculpatului.

În baza art.19 alin.2, 5 şi art. 25 alin.1, art.397 alin.1 Cod procedură penală, art.1349 alin.1-2 şi art.1357-1371 Cod civil, art.1381-1395 Cod Civil, admite în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile A.F., A.F.I., A.D.N. şi A.C.I. şi obligă inculpatul să plătească părţii civile A.F., suma de 15.000 euro, respectiv părţilor civile A.F.I., A.D.N. şi A.C.I. sumele de câte 10.000 euro pentru fiecare, cu titlu de daune morale.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 alin. 6 Cod procedură penală şi art. 453 Cod procedură civilă, obligă inculpatul ...... la plata sumei de 4.000 lei, reprezentând onorariu avocat, către părţile civile.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la data comunicării hotărârii.

Pronunţată în condiţiile art. 405 alin.1 teza II Cod procedură penală, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor şi procurorului prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 12 ianuarie 2022.

Domenii speta

Spete similare