Refuzul de acordare a drepturilor persoanelor persecutate din motive politice. Decretul-Lege nr. 118/1990.

Instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 118/1990, mama reclamantei fiind deportată în străinătate în perioada 16.01.1945-07.10.1948. Măsura deportării și punerea ei în aplicare s-au realizat de către trupele de ocupație sovietice, care se aflau pe teritoriul României, țara noastră fiind considerată la acea dată un stat ostil URSS și aflată sub armistițiu, guvernele provizorii ale României din perioada 23 august 1944 - 6 martie 1945 având atribuții limitate. Astfel, în intervalul octombrie - noiembrie 1944 și până în ianuarie - februarie 1945, trupele sovietice de ocupație de pe teritoriul României, ca măsură de represalii împotriva Germaniei naziste și a aliaților săi, au decis deportarea în URSS a tuturor etnicilor germani valizi de muncă, aflați pe teritoriul României (cu excepția bătrânilor și a copiilor), pentru a ajuta la reconstrucția URSS, cu titlu de despăgubire de război prin prestații în muncă.

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. 7 din Decretul-Lege nr. 118/1990, „Copilul născut după încetarea situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) are dreptul la o indemnizație lunară în cuantum de 50% din indemnizația de care ar fi beneficiat părintele său decedat, stabilită conform prevederilor art. 4 la data depunerii cererii de către copil”.

Prin sentința civilă nr. 188/04.05.2022, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 1921/115/2021, s-a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta N. B., în contradictoriu cu pârâta A. J. P. I. S. C.-S.; s-a dispus anularea Deciziei nr. .../20.05.2021, emisă de A. J. P. I. S. C.-S., și s-a obligat pârâta să emită reclamantei o nouă decizie, prin care să acorde acesteia drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, începând cu data de întâi a lunii următoare formulării cererii, nefiind acordate cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 1921/115/2021 la data de 17.06.2021, reclamanta N. B. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr. .../20.05.2021, emisă de pârâta A. J. P. I. S. C.-S., și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii privind stabilirea calității de beneficiar și a indemnizației lunare, prevăzută de dispozițiile art. 5 alin. 7 din Decretul-Lege nr. 118/1990.

Tribunalul reține că, prin Decizia nr. .../20.05.2021 – fila ... dosar, A. J. P. I. S. C.-S. a respins cererea reclamantei de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, motivând că nu se face dovada persecuției părintelui, conform art. 1 din Decretul-Lege nr. 118/1990.

Potrivit Certificatului seria ... nr. ... – fila ... dosar, reclamanta s-a născut la data de 31.10.1950, având ca părinți pe M. M. și pe M. Ș..

Mama reclamantei, M. M., născută P., a decedat la data de 13.02.2003, potrivit Certificatului de deces seria ... nr. ... – fila ... dosar.

Tribunalul reține că, potrivit Hotărârii nr. ... din data de 18.03.1991 a C. J. C.-S. – Decret 118/1990 – fila ... dosar, s-a decis că, în temeiul art. 1 din Decretul-Lege nr. 118/1990, perioada 16.01.1945-07.10.1948 reprezintă vechime neîntreruptă în muncă, stabilindu-i-se, totodată, o indemnizație în cuantum de 744 lei, în favoarea mamei reclamantei.

Tribunalul constată că, potrivit Extrasului Ministerului Administrației și Internelor – Arhivele Naționale – Serviciul Județean Caraș-Severin – fila ... dosar, antecesoarea reclamantei, a fost cetățean român, de origine germană, de pe raza orașului Reșița, ridicată și dusă pentru muncă în URSS între 16-26 ianuarie 1945.

În baza art. 1 din Decretul-Lege nr. 118/1990, (1) Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:

a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;

b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;

c) a fost internată în spitale de psihiatrie;

d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;

e) a fost strămutată într-o altă localitate;

f) a participat în acțiuni de împotrivire cu arma în mână și de răsturnare prin forță a regimului comunist până la data de 31 decembrie 1964.

(2) De aceleași drepturi beneficiază și persoana care:

a) a fost deportată în străinătate după 23 august 1944;

b) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului.

Potrivit art. 13 alin. 1 din Decretul-Lege nr. 118/1990, Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Având în vedere această situație de fapt, instanța va reține că reclamanta a făcut dovada situației prevăzută de art. 1 din legea indicată.

În drept, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 118/1990, mama reclamantei fiind deportată în străinătate în perioada 16.01.1945-07.10.1948. Măsura deportării și punerea ei în aplicare s-au realizat de către trupele de ocupație sovietice, care se aflau pe teritoriul României, țara noastră fiind considerată la acea dată un stat ostil URSS și aflată sub armistițiu, guvernele provizorii ale României din perioada 23 august 1944 - 6 martie 1945 având atribuții limitate. Astfel, în intervalul octombrie - noiembrie 1944 și până în ianuarie - februarie 1945, trupele sovietice de ocupație de pe teritoriul României, ca măsură de represalii împotriva Germaniei naziste și a aliaților săi, au decis deportarea în URSS a tuturor etnicilor germani valizi de muncă, aflați pe teritoriul României (cu excepția bătrânilor și a copiilor), pentru a ajuta la reconstrucția URSS, cu titlu de despăgubire de război prin prestații în muncă.

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. 7 din Decretul-Lege nr. 118/1990, Copilul născut după încetarea situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) are dreptul la o indemnizație lunară în cuantum de 50% din indemnizația de care ar fi beneficiat părintele său decedat, stabilită conform prevederilor art. 4 la data depunerii cererii de către copil.

În consecință, având în vedere starea de fapt, cât și textele legale incidente în prezentul litigiu, Tribunalul în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 va admite acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta N. B., în contradictoriu cu pârâta A. J. P. I. S. C.-S., și va dispune anularea Deciziei nr. .../20.05.2021, emisă de pârâta A. J. P. I. S. C.-S..

Având în vedere prevederile art. 17 din Decretul-Lege nr. 118/1990 potrivit căruia, Drepturile prevăzute în prezentul decret-lege se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii și se suportă din bugetul de stat, va fi obligată pârâta să emită reclamantei o nouă decizie, prin care să acorde acesteia drepturile prevăzute de art. 5 alin. 7 din Decretul-Lege nr. 118/1990, începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.

Fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.

Sentința civilă nr. 188/04.05.2022 este definitivă.

Domenii speta

Spete similare