Litigiu privind funcționarii publici. Aplicabilitatea art. 39 alin. 1 din oug nr. 114/2018.

Sentinţă civilă 184 din 18.04.2022


Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 1 din OUG nr. 114/2018, „Plata sumelor prevăzute

prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, se va realiza astfel:

a)în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se

plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b)în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se

plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c)în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se

plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d)în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie

se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e)în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie

se plătește 35% din valoarea titlului executoriu”.

Reclamanta se încadrează în situația reglementată de textul de lege enunțat, aceasta

obținând printr-o hotărâre judecătorească, devenită executorie în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, plata unor sume având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială.

Mai mult, la nivelul instituției pârâte s-a procedat în mod unitar cu toți salariații aflați în aceeași situație și prin invocarea discriminării nu se poate ajunge la situația inaplicabilității unor dispoziții legale, în acest sens fiind și considerentele Deciziei CCR nr. 818 din 3 iulie 2008  referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin care s-a statuat că:  „În consecință, Curtea Constituțională urmează să admită excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și să se constate că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii”.

Prin sentința civilă nr. 184/18.04.2022, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în

dosarul nr. 344/115/2022, s-a respins acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta B. V., în contradictoriu cu pârâta A. J. P. I. S. C.-S..

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 344/115/14.02.2022, reclamanta B. V., în contradictoriu cu pârâta A. J. P. I. S. C.-S., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la acordarea diferențelor salariale calculate și stabilite (aprox. în cuantum de 1400 lei) prin hotărârea judecătorească nr. 343/05.05.2021, pronunțată de către Tribunalul Caraș-Severin, începând cu data de 01.11.2020, într-o singură tranșă.

Tribunalul reține că, prin Sentința civilă nr. 343/05.05.2021, pronunțată în dosarul nr. 2316/115/2020, definitivă prin respingerea recursului, Tribunalul Caraș-Severin a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta B. V.,  a dispus anularea Deciziei nr. .../12.11.2020 emisă de către A.J.P.I.S. C.-S. și a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii și la plata diferențelor salariale începând cu data de 01.11.2020.

Instanța reține că, prin Adresa nr. ... din data de 07.12.2021 – fila ... dosar, reclamanta a solicitat pârâtei aprobarea calculului diferențelor salariale cuvenite începând de la data de  01.11.2020, cu acordarea acestor drepturi salariale într-o singură tranșă.

În vederea punerii în executare a sentinței judecătorești mai sus menționate, pârâta a procedat la emiterea Deciziei nr. ... din data de 19.11.2021 – fila ... dosar, în ceea ce o privește pe reclamanta B. V.. Astfel, prin acest înscris, se arată că, începând cu data de 01.11.2020, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. 4, art. 39 alin. 1 și alin. 4 din Legea-cadru nr. 153/2017, coroborate cu prevederile art. 45 din Legea nr. 5/2020, doamna B. V., inspector, clasa I, grad profesional superior, gradația 5 la Serviciul B.A.S. – Compartiment Beneficii de asistență socială, programe de servicii sociale, incluziune socială și egalitate de șanse din cadrul A. J. P. I. S. C.-S., beneficiază de un salariu de bază brut lunar de 6.432 lei.

Ulterior formulării cererii nr. ... din data de 07.12.2021, A.J.P.I.S. C.-S., prin Adresa nr. .../08.12.2021 – fila ... dosar, a solicitat A. N. P. I. S., un punct de vedere cu privire la plata acestor drepturi.

Prin Adresa înregistrată sub nr. .../17.01.2022 – filele ... dosar, A. N. P. I. S. invocă prevederile art. 39 din OUG nr. 114/2018 și arată faptul că, în speța de față, precum și în cazul ivirii unor situații similare, raportat la obiectul litigiului, și la efectele anulării actului administrativ, trebuie să se facă o analiză în vederea stabilirii și încadrării în două ipoteze distincte, respectiv: ipoteza eșalonării, care conferă dreptul la acordarea dobânzii remuneratorii sau, după caz, ipoteza repunerii părții în situația anterioară. Se mai subliniază faptul că, A.J.P.I.S. C.-S., prin punerea în executare a hotărârii judecătorești, se află în ipoteza repunerii părții în situația anterioară, în situația de a îndrepta o culpă, și astfel, îi poate acorda doamnei B. V. diferențele salariale cuvenite, într-o singură tranșă.

Având în vedere situația de fapt reținută, instanța apreciază ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 39 alin. 1 din OUG nr. 114/2018 potrivit căruia, Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, se va realiza astfel:

a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.

Reclamanta se încadrează în situația reglementată de textul de lege enunțat, aceasta obținând printr-o hotărâre judecătorească, devenită executorie în perioada 1 ianuarie 2019 - 31 decembrie 2021, plata unor sume având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială.

Privitor la practica judiciară depusă de către reclamantă, la dosarul cauzei, Tribunalul reține că, obiectul celor două litigii a fost diferit, obligațiile stabilite în sarcina pârâților au fost diferite, iar acordarea de către A.J.P.I.S. T. a sumelor solicitate într-o singură tranșă nu poate conduce la inaplicabilitatea dispozițiilor legale incidente.

Mai mult, la nivelul instituției pârâte s-a procedat în mod unitar cu toți salariații aflați în aceeași situație și prin invocarea discriminării nu se poate ajunge la situația inaplicabilității unor dispoziții legale, în acest sens fiind și considerentele Deciziei CCR nr. 818 din 3 iulie 2008  referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin care s-a statuat că:  În consecință, Curtea Constituțională urmează să admită excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și să se constate că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus reținute,  observând că în soluționarea cererii reclamantei pârâta a respectat dispozițiile legale, Tribunalul, în temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va respinge acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta B. V., în contradictoriu cu pârâta A. J. P. I. S. C.-S..

Prin decizia nr. 582/15.06.2022, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 184/18.04.2022.