Ordonanță președințială. Condiții de admisibilitate.

Referitor  la  procedura  specială a  ordonanței președințiale, Tribunalul reține că,

conform dispozițiilor art. 997 Cod procedură civilă, Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Prin urmare, pentru admiterea cererii, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

vremelnicia, urgența și neprejudecarea fondului, toate acestea fiind necesare pentru păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Apărările apelantei în sensul că prin luarea măsurii confiscării se provoacă o pagubă acestuia fiind astfel îndeplinită condiția urgenței sunt considerate de instanță ca neîntemeiate. În cauză nu este îndeplinită condiția urgenței, întrucât prejudiciul pe care l-ar încerca reclamantul este o consecință ce decurge din aplicarea în condiții de legalitate și temeinicie a unei sancțiuni prevăzută de lege ca urmare a săvârșirii unei fapte contravenționale de chiar cel care invocă apărarea legii.

Față de caracterul vremelnic al măsurii, instanța reține că nu se poate lua o măsură de restituire pe cale de ordonanță tocmai datorită faptului că aceasta ar putea deveni o măsură definitivă, întrucât bunul mobil ar putea fi scos din patrimoniul reclamantului, autoritățile statului fiind ulterior în imposibilitatea de a aplica definitiv măsura confiscării.

Prin decizia civilă nr. 422/A/03.08.2022, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în

dosarul nr. 2689/290/2022, s-a respins apelul formulat de apelanta S.C. M. C. S.R.L.  împotriva sentinței civile nr. 978/28.06.2022 pronunțate de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 2689/290/2022, în contradictoriu cu intimatul M. R.-P. L..

Deliberând asupra apelului de față, tribunalul a constatat că prin sentința civilă nr. 978/28.06.2022, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 2689/290/2022, s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta S.C. M. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul M. R.-D. P. L., ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal seria ... nr. .../30.04.2022, reclamanta a fost sancționată cu amenda în cuantum de 50.000 lei și măsura complementară a confiscării autoutilitarei Fiat, cu nr. de înmatriculare ..., pentru încălcarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2021, deoarece, în data de 30.04.2022, agenții din cadrul P. L. R. l-au depistat pe angajatul reclamantei, respectiv pe numitul A. R. E., în timp ce descărca din autoutilitară doi saci cu moloz, tuburi goale de silicon, lădițe de plastic și alte deșeuri pe suprafața de teren situată în fața haldinei de resturi vegetale din zona Cartier M..

Reclamanta a contestat procesul-verbal menționat, formulând plângerea contravențională ce formează obiectul dosarului nr. 2686/290/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Reșița.

Potrivit art. 997 alin. (1) CPC: „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”

Din  textul legal enunțat anterior rezultă condițiile de admisibilitate ale cererii având ca obiect ordonanța președințială, respectiv aparența de drept, urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului, aceste condiții fiind cumulative. Prin urmare, pe calea ordonanței președințiale nu se poate soluționa fondul acțiunii principale, măsurile dispuse de instanță trebuie să fie temporare și nu definitive, iar urgența va fi apreciată de la caz la caz, în raport de situația existentă.

Analizând îndeplinirea cumulativă a condițiilor speciale de admisibilitate ale ordonanței președințiale raportat la obiectul prezentului demers judiciar inițiat de reclamantă, prima instanță a constatat că nu sunt întrunite dispozițiile art. 997 CPC.

Instanța, în procedura specială a ordonanței președințiale, conform dispozițiilor legale ale art. 997 alin. (1) CPC, este obligată să analizeze cu prioritate aparența de drept.

Aparența de drept ar fi în favoarea reclamantei dacă poziția acesteia în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.

Reclamanta a solicitat, în prezenta cauză, obligarea pârâtului să-i restituie autoturismul marca Fiat, cu nr. de înmatriculare ..., confiscat cu ocazia întocmirii procesului-verbal seria ... nr. .../30.04.2022, până la soluționarea definitivă a plângerii contravenționale ce formează obiectul dosarului nr. 2686/290/2022, aflat pe rolul Judecătoriei Reșița.

În ceea ce privește aparența de drept s-a reținut că reclamanta a fost persoana sancționată contravențional prin respectivul proces-verbal, fiind, totodată, proprietara autoutilitarei a cărei confiscare s-a dispus, măsura sancționării complementare fiind prevăzută în mod imperativ de dispozițiile art. 64 alin. (1) din OUG nr. 92/2021.

Legiuitorul a înțeles să prevadă alături de sancțiunea principală și măsura complementară a confiscării mijlocului de transport, nefăcând niciun fel de distincție în raport de proprietarul mijlocului de transport. Așadar, chiar dacă reclamanta nu ar fi vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa (analiză ce face obiectul plângerii contravenționale, iar nu al prezentei cauze), măsura confiscării nu a fost dispusă abuziv atât timp cât vehiculul reclamantei a fost folosit pentru descărcarea/abandonarea deșeurilor în spații neautorizate.

Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, plângerea contravențională suspendă executarea, însă aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că bunurile confiscate nu vor putea fi valorificate conform căilor legale, astfel că suspendarea nu echivalează cu recunoașterea în favoarea contravenientului a unui drept la restituirea bunurilor confiscate.

Cu alte cuvinte, ceea ce se suspendă în cazul formulării plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție este declanșarea procedurii valorificării bunurilor confiscate, iar nu însăși măsura confiscării.

Această interpretare se deduce și din dispozițiile art. 41 alin. (2), (3) din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora ,,(2) În caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept. (3) Dacă bunurile prevăzute la alin. (2) au fost valorificate, instanța va dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se stabilește în raport cu valoarea de circulație a bunurilor”.

Așadar, chiar dacă introducerea plângerii contravenționale suspendă executarea, restituirea bunului confiscat intervine de drept doar la momentul admiterii plângerii contravenționale, finalizată cu anularea sau de constatarea nulității procesului-verbal, iar nu ca o consecință inevitabilă a formulării unei astfel de plângeri.

Argumentele invocate de către reclamantă nu pot conduce la reținerea îndeplinirii condiției aparenței de drept, deoarece ar implica o analiză pe fondul cauzei, imposibilă de efectuat în prezenta procedură.

Revine instanței învestite cu soluționarea plângerii contravenționale să analizeze, pe baza probatoriului complex, dacă angajatul reclamantei ce a fost surprins descărcând, din autoutilitara reclamantei, molozul provenind de la unul din punctele de lucru ale reclamantei, a acționat sau nu în numele reclamantei la momentul respectiv.

În raportul agentului constatator s-a consemnat că martorul A. R. E. ar fi declarat că se afla ,,la serviciu în calitate de șofer, molozul și deșeurile din autoutilitară provin de la unul din punctele de lucru ale firmei, iar unul dintre șefii lui a insistat să ducă molozul și deșeurile” (f. ...). În nota de relații a aceluiași angajat, din data de 29.04.2022, acesta ar fi declarat că se afla la lucru, că ar fi încărcat molozul și alte deșeuri de la punctul de lucru, s-ar fi deplasat la haldina de resturi vegetale din zona M., unde ar fi descărcat doi saci de moloz, tuburi de silicon și lădițe de plastic, moment în care ar fi fost surprins de reprezentanții P. l.. În fața instanței, martorul a susținut că exclusiv acestuia i-a aparținut decizia de a arunca molozul în locul respectiv, că șefii săi nu aveau cunoștință de acest fapt și că a procedat astfel, deoarece nu reușise să descarce molozul la depozitul abilitat, cu o zi înainte.

Eventualele declarații contradictorii ale martorului, coroborate cu celelalte probe, pot fi analizate în cadrul plângerii contravenționale, iar nu în prezenta cauză, instanța neputându-se substitui completului învestit cu soluționarea plângerii contravenționale și neputând să rețină că aparența de drept ar fi în favoarea reclamantei, pe baza declarației judiciare a martorului.

În atare situație, aspectele invocate de către reclamantă privind netemeinicia și nelegalitatea sancționării sale nu pot face obiectul analizei instanței în această procedură și nu conturează per se nicio aparență de drept favorabilă reclamantei, atât timp cât procesul-verbal contravențional, prin care s-a dispus măsura confiscării, se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, iar aplicarea sancțiunii complementare este prevăzută în mod imperativ.

Rezultă că motivul lipsei de proporționalitate a sancțiunii confiscării, aflat în directă legătură cu principiul personalității răspunderii, și apărarea încălcării dreptului fundamental la proprietate, poate fi analizat numai în cadrul unei plângeri contravenționale.

Altfel spus, măsura în care o sancțiune contravențională complementară este sau nu proporțională în concret constituie și un aspect de temeinicie, implicând și stabilirea unei situații de fapt, astfel că dezlegarea problemei de drept este influențată în mod esențial de contextul factual demonstrat de probele administrate de fiecare parte, apt a determina de la caz la caz concluzia proporționalității sancțiunii respective.

Nefiind întrunită prima condiție, prezenta ordonanță președințială este inadmisibilă, fără a mai fi necesară analizarea celorlalte condiții cumulative.

Cu toate acestea, se reține că nici acestea nu sunt îndeplinite, întrucât solicitările reclamantei implică o cercetare pe fond a cauzei, neputându-se dispune restituirea autoutilitarei, în absența statuării asupra culpei și asupra săvârșirii contravenției de către reclamantă.

Pe de altă parte, nu s-a dovedit nici urgența luării măsurii, atât timp cât reclamanta, mai dispune de alte trei autovehicule (două dintre ele cu temperatură controlată) cu care poate să continue desfășurarea activității.

Totodată, pretinsa pagubă ce s-ar cauza reclamantei nu face parte din categoria pagubelor irecuperabile, prevăzute de legiuitor în art. 997 alin. (1) CPC, existând posibilitatea recuperării prejudiciului de la persoana fizică vinovată de săvârșirea contravenției, în ipoteza în care s-ar admite plângerea contravențională și s-ar dovedi nelegalitatea și netemeinicia sancționării reclamantei.

De asemenea, efectele măsurii restituirii bunului confiscat nu ar fi doar vremelnice, întrucât, în perioada în care reclamantei i s-ar returna autovehiculul, există posibilitatea înstrăinării, deteriorării semnificative sau chiar pieirii bunului, ajungându-se la producerea unor efecte definitive, iar nu doar a unora temporare. Simpla susținere a reclamantei că autoutilitara nu ar fi înstrăinată, deoarece e necesară la desfășurarea activității, nu este de natură să înlăture riscurile aferente, neexistând posibilitatea controlării ulterioare a efectelor măsurii.

Față de motivele de fapt și de drept expuse, prima instanță a respins cererea de ordonanță președințială ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, petenta SC M. C. SRL, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și, rejudecând, să se constate că cererea de ordonanță președințială îndeplinește condițiile speciale de admisibilitate prevăzute de art. 997 CPC, iar în urma constatării acestui fapt, să se admită cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale cu consecința restituirii către petentă a autoturismului cu nr. ... .

Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art.476 și următoarele din Cod procedură civilă, sub aspectul temeiniciei și legalității, Tribunalul reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001, plângerea contravențională suspendă executarea, inclusiv executarea măsurii confiscării.

Aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că bunurile confiscate nu vor putea fi valorificate conform căilor legale, însă în opinia instanței, suspendarea nu echivalează cu recunoașterea în favoarea contravenientului a unui drept la restituirea bunurilor confiscate.

Față de caracterul obligatoriu al măsurii complementare, instanța apreciază că singura instanță competentă să dispună înlăturarea acestei sancțiuni este instanța de fond după verificarea legalității și temeiniciei actului de constatare și sancționare.

Referitor  la  procedura  specială a  ordonanței președințiale, Tribunalul reține că, conform dispozițiilor art. 997 Cod procedură civilă, Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Prin urmare, pentru admiterea cererii, trebuie îndeplinite următoarele condiții: vremelnicia, urgența și neprejudecarea fondului, toate acestea fiind necesare pentru păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

În ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată  în  acord  cu  instanța  de  fond că acestea nu sunt îndeplinite.

Prin cererea de ordonanță președințială, petenta a cerut instanței să dispună restituirea autovehiculului confiscat prin procesul-verbal de contravenție seria ... nr. .../30.04.2022.

În motivarea cererii se arată că restituirea urmărește prevenirea unei pagube iminente, justificată de lipsirea societății de folosința autovehiculului confiscat și de obiectul de activitate al societății.

Tribunalul reține că apelanta nu a făcut dovada susținerilor sale privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă.

Apărările apelantei în sensul că prin luarea măsurii confiscării se provoacă o pagubă acestuia fiind astfel îndeplinită condiția urgenței sunt considerate de instanță ca neîntemeiate. În cauză nu este îndeplinită condiția urgenței, întrucât prejudiciul pe care l-ar încerca reclamantul este o consecință ce decurge din aplicarea în condiții de legalitate și temeinicie a unei sancțiuni prevăzută de lege ca urmare a săvârșirii unei fapte contravenționale de chiar cel care invocă apărarea legii.

Față de caracterul vremelnic al măsurii, instanța reține că nu se poate lua o măsură de restituire pe cale de ordonanță tocmai datorită faptului că aceasta ar putea deveni o măsură definitivă, întrucât bunul mobil ar putea fi scos din patrimoniul reclamantului, autoritățile statului fiind ulterior în imposibilitatea de a aplica definitiv măsura confiscării.

Tribunalul concluzionează că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul că în favoarea reclamantei nu există o aparență de drept și nu s-a dovedit producerea unei pagube iminente.

Față de considerentele de fapt și de drept enunțate mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge apelul formulat de apelanta S.C. M. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 978/28.06.2022 pronunțate de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 2689/290/2022, în contradictoriu cu intimatul M. R.-P. L..

Decizia civilă nr. 422/A/03.08.2022 este definitivă.

Domenii speta

Spete similare