Tentativei la infracţiunea de omor

S-a luat în examinare, în vederea deliberării, redactării şi pronunţării, cauza penală, privind pe inculpatul ....., trimis în judecată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 188 alin.1 Cod penal.

După verificarea actelor şi lucrărilor de la dosar, se constată că, mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 10 februarie 2022, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, a stabilit termen pentru deliberare, redactare şi pronunţare la data de 06 aprilie 2022, termen la care a amânat pronunţarea pentru data de 08 aprilie 2022.

T R I B U N A L U L

 Deliberând asupra acţiunii penale de faţă constată că:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin emis în dosarul nr. 575/P/2020 a fost trimis în judecată inculpatul ....., trimis în judecată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 188 alin.1 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reţinut că, în cursul lunii aprilie 2020, surorile C.M. şi  J.E. au  hotărât să vândă casa părintească numitului Mutaşcu Petru. Acesta i-a înmânat numitei J.E. suma de 1.000 euro, reprezentând o garanţie a încheierii ulterioare a contractului de vânzare-cumpărare. Nu a fost încheiat vreun înscris în acest sens întrucât  C.M. a fost plecată la muncă în Austria.  Între timp, numita C.M. s-a răzgândit şi  nu a mai dorit să vândă casa lui M.P., acesta permiţând unor chiriaşi să locuiască în casa din satul Verendin.

În data de 11.10.2020, persoana vătămată C.M. s-a deplasat la locuinţa socrilor surorii ei din satul Verendin, în această casă locuind şi sora sa, J.E. împreună cu soţul ei, J.P. Persoana vătămată i-a comunicat surorii ei că nu mai doreşte să vândă casa lui M.P.. În cursul zilei, persoana vătămată s-a deplasat la locuinţa inculpatului pentru a-i comunica decizia pe care a luat-o, dar a găsit poarta încuiată. Spre seară, a revenit la locuinţa inculpatului M.P., unde a discutat cu soţia acestuia, M.M., comunicându-i că nu va mai vinde casa şi că doreşte să restituie familiei M. suma de 1.000 euro. Numita M.M. i-a comunicat  persoanei vătămate că soţul ei este plecat în localitatea Cănicea şi că tot el va lua decizia cu privire la returnarea  banilor. Persoana vătămată s-a întors la locuinţa surorii ei, iar  aceasta i-a spus că  soţul ei, J.P., a fost apelat telefonic de către inculpat. Acesta i-a spus lui J.P. că va veni la Verendin şi că îi va arăta el persoanei vătămate, inculpatul părând în stare de ebrietate. Persoana vătămată a dormit la locuinţa  surorii ei şi nu a discutat nimic cu inculpatul în seara respectivă.

În dimineaţa zilei de 12.10.2020, în jurul orei 06:30, persoana vătămată C.M. a fost apelată telefonic de către inculpat, cu care a stabilit să se întâlnească la locuinţa părinţilor ei, astfel că s-a îmbrăcat şi a plecat spre locul stabilit. După circa 100 m, persoana vătămată a ajuns pe strada principală din satul Verendin, unde inculpatul M.P. i-a apărut în faţă, el locuind la circa 20 m de  locul întâlnirii. Persoana vătămată i-a spus că nu mai vrea să îi vândă casa şi că doreşte  să îi returneze garanţia de 1.000 euro. Inculpatul i-a răspuns că pretinde o sumă mai mare de 1.000 euro, adică un fel de dobândă. Persoana vătămată a refuzat această propunere, iar inculpatul a mai întrebat-o încă o dată „şi nu îmi dai nimic pentru banii ăia?”. Persoana vătămată i-a răspuns că nu îi dă bani în plus întrucât inculpatul a primit bani de la persoanele care au stat cu chirie în casă.

În momentul următor inculpatul i-a turnat, dintr-un recipient, un material inflamabil (benzină) pe cap, apoi i-a dat foc persoanei vătămate, aceasta simţind o căldură foarte puternică în zona capului şi a feţei. Inculpatul s-a întors la domiciliul  său, aflat în apropiere, iar persoana vătămată a observat că s-au aprins  hainele, încercând astfel să se dezbrace. Ea a strigat după ajutor, iar  la faţa locului au venit mai multe persoane care au aruncat cu apă peste persoana vătămată. Printre aceste persoane se afla şi numita J.E.. Afară era întuneric, astfel că persoana vătămată nu a observat  recipientul cu combustibil şi nici instrumentul cu care inculpatul i-a dat foc.

Din raportul medico-legal nr. 232/A1/16.10.2020/25.11.2020, emis de SJML Caraş-Severin,  au rezultat următoarele:

 La examenul extern s-au constatat leziuni de arsură grad II şi III la nivelul extremităţii cefalice (faţă, buze, pavilioanele ambelor urechi, pleoape ambii ochi, limbă), cervical anterior şi laterocervical bilateral, torace anterior bilateral 1/3 superioară, ambele  mâini până la nivelul antebraţului 1/3 inferioară,  cot şi braţ drept antero-intern. Pilozitatea scalpului arsă pe alocuri, pansamente la nivelul arsurilor. Acuză senzaţie de arsură şi dureri la nivelul arsurilor şi căilor respiratorii superioare.

Din foaia de observaţia nr. 6661 a Spitalului Municipal de Urgenţă Caransebeş, a rezultat că persoana vătămată a fost internată în data de 12.10.2020, ora 9,40, pe secţia Chirurgie Plastică şi Reparatorie, cu diagnosticul: arsură grad II/III la nivelul capului, regiune cervical anterioară, torace 1/3 superioară anterior şi mâini bilateral (aproximativ 11% din suprafaţa corpului). Susnumita a prezentat leziuni de arsură gradul II/III pe 11% din suprafaţa corpului şi arsuri ale căilor respiratorii superioare, care s-au putut produce la data de 12.10.2020, prin acţiune termică (flacără), în condiţiile ce urmează a fi stabilite de anchetă. De asemenea, s-a stabilit să persoana vătămată necesită 50 zile îngrijiri medicale, socotite de la data producerii leziunilor, în cazul unei evoluţii favorabile, fără complicaţii, viaţa victimei fiind pusă în primejdie.

Starea de fapt descrisă mai sus s-a probat prin: proces-verbal de cercetare la faţa locului cu planşe fotografice anexate; declaraţie de persoană vătămată; înscrisuri medicale; declaraţie de suspect; declaraţie de inculpat; declaraţii de martori; proces-verbal de vizionare a înregistrărilor camerelor de supraveghere; proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate; proces-verbal de transcriere a listingurilor telefonice; raport de constatare medico-legală.

 În faza de urmărire penală, fiind audiat în calitate de suspect, numitul M.P. nu a recunoscut fapta comisă. El a declarat că a consumat băuturi alcoolice, a fost foarte obosit şi că s-a aflat întins pe pat, când soţia sa i-a spus că la colţul străzii s-a adunat multă lume, că numita C.M. a luat foc şi că lumea vorbeşte că el ar fi incendiat-o. Fiind audiat în calitate de inculpat, numitul M.P. a precizat că a consumat  excesiv băuturi alcoolice şi că nu îşi aminteşte dacă a săvârşit sau nu fapta ce i se impută.

În data de 12.10.2020, procurorul s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal.

 Prin ordonanţa din data de 12.10.2020, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de tentativă de omor prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal.

Prin ordonanţa din data de 12.10.2020, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul M.P. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal.

Prin ordonanţa din data de 12.10.2020, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul M.P. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prev. de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 27.11.2020 sub nr. 2115/115/2020.

 Prin încheierea penală nr. 20 din data de 04.02.2021, pronunţată de Tribunalul Caraş- Severin în dosarul nr. 2115/115/2020/a1, rămasă definitivă prin Încheierea penală nr. 66/CO/CP din 01.04.2021 a Curţii de Apel Timişoara, s-au respins cererile şi excepţiile formulate de inculpatul M.P.. În baza art. 36 Cod procedură penală coroborat cu art. 41 Cod procedură penală, s-a constatat că instanţa de judecată este competentă să judece cauza cu are a fost învestită. În baza art.346 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea rechizitoriului din data de 26.11.2020 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul  Caraş-Severin, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. 575/P/2020, privind pe inculpatul M.P., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 188 alin.1 Cod penal. Totodată, s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul M.P., urmând a stabili termen de judecată după rămânerea definitivă a respectivei încheieri.

La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul de urmărire penală nr. 575/P/2020 al Parchetului de Tribunalul Caraş-Severin,

La data de 15.12.2020, prin adresa nr. 12852/15.12.2020, Spitalul Municipal de Urgență Caransebeş s-a constituit parte civilă cu suma de 14.995,05 lei.

Totodată, la data de 21.04.2021, persoana vătămată C.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.000 lei, reprezentând daune materiale şi suma de 100.000 euro, reprezentând daune morale.

Atât inculpatul, cât şi partea civilă  au formulat în scris cereri de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.

Astfel, prin cererea aflată la filele 30-32 dosar, inculpatul M.P. a solicitat solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 188 alin.1 Cod penal, în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin.1 lit.e Cod penal.

De asemenea, prin cererea aflată la filele 34-35 dosar, partea civilă C.M., a solicitat schimbarea încadrării juridice reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 188 alin.1 Cod penal, în infracţiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 189 alin.1 lit.h Cod penal, cererea fiind însoţită de înscrisuri doveditoare, respectiv: planşe foto, raport de evaluare psihologică a persoanei vătămate şi contract de muncă (filele 36-56).

Prin încheierea de şedinţă din 24 iunie 2021, instanţa a admis cererea formulată de partea civilă C.M., prin apărătorul ales, şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru inculpatul a fost trimis în judecată, din infracţiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 188 alin.1 Cod penal, în tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 189 alin.1 lit. h Cod penal. Totodată, a respins cererea formulată de inculpatul M.P., prin apărătorul ales,  privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată, din infracţiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 188 alin.1 Cod penal, în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin.1 lit.e Cod penal.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a luat act de faptul că în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală (exemplificativ Decizia nr. 84/2014), „omorul se consideră săvârşit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput şi executat fapta în aşa fel încât a produs victimei suferinţe mari, prelungite în timp, care depăşesc cu mult suferinţele inerente acţiunii de ucidere”. S-a arătat că utilizarea unei substanţe inflamabile este de natură a crea suferinţe suplimentare victimei deoarece, în caz de incendiere, decesul nu survine instantaneu sau la scurt timp, ci după o suferinţă prelungită, inutilă din perspectiva suprimării vieţii şi de intensitate deosebită, determinată de arsurile corporale, context în care sunt întrunite cerinţele noţiunii de „cruzimi”. De asemenea, în practica aceleiaşi instanţe s-a arătat în repetate rânduri că o astfel de modalitate de acţiune evidenţiază cel puţin acceptarea suprimării vieţii unei persoane (chiar dacă nu s-ar fi urmărit expres acest lucru), fapt care întruneşte condiţiile intenţiei indirecte.

 Or, din descrierea faptei efectuată în cuprinsul rechizitoriului, rezultă că inculpatul a turnat o substanţă inflamabilă pe capul şi pe faţa victimei (dintr-un recipient pe care îl avea deja asupra sa), dându-i ulterior foc şi părăsind de îndată locul producerii faptei. Într-un astfel de context, nu se poate susţine nici faptul că zona corpului vizată exclude producerea de suferinţe ce pot fi catalogate drept „cruzimi”, cu atât mai puţin că o astfel de acţiune ar avea un caracter „pueril, reprobabil”. Pe de altă parte, ceea ce diferenţiază o infracţiune contra vieţii unei persoane de una îndreptată împotriva integrităţii corporale sau sănătăţii persoanei este tocmai latura subiectivă, posibilitatea prevederii şi acceptarea posibilităţii producerii decesului victimei fiind caracteristice unor infracţiuni (în formă consumată sau tentată) îndreptate împotriva vieţii.

Corelativ, prin aceeaşi încheiere s-a respins cererea formulată de inculpatul M.P., prin apărătorul ales,  privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată, din infracţiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 188 alin.1 Cod penal, în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin.1 lit.e Cod penal.

La termenul de judecată din data de 14.10.2021, ulterior citirii actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată, s-a procedat la audierea inculpatului M.P. (fila 98 dosar), care a recunoscut învinuirea, însă având în vedere că pentru infracţiunea reţinută în sarcina acestuia, urmare schimbării încadrării juridice,  pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, s-a constatat imposibilitatea desfăşurării judecăţii potrivit dispoziţiilor art. 374 alin.4 Cod procedură penală. Ca atare, în cauză a fost administrată proba testimonială, fiind audiaţi martorii din rechizitoriu: M.M. (fila 105 dosar); S.I. (fila 106 dosar);  G.M. (fila 107 dosar); I.N. (fila 108 dosar): în ceea ce priveşte martorii V.D.D.,  J.E. şi J.P. s-a constatat imposibilitatea audierii acestora, urmând ca judecarea cauzei să se ţină seama de declaraţiile date de aceştia în faza de urmărire penală, potrivit dispoziţiilor art. 383 alin.4 Cod procedură penală. De asemenea, la solicitarea părţii civile, în cauză a fost încuviinţată efectuarea unei expertize medico-legale, iar prin Raportul de primă examinare medico-legală cu examinarea persoanei nr. 4/04.01.2022, întocmit de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Caraş-Severin (filele 147-148 dosar), s-a stabilit că, pentru vindecare,  partea civilă a necesitat un număr de 70 (şaptezeci) de zile îngrijiri medicale. Totodată, s-a apreciat că, având în vedere vârsta, sexul, aspectul şi localizarea cicatricilor, leziunile s-au soldat cu un prejudiciu estetic grav şi permanent. Cât priveşte stabilirea perioadei în care partea civilă s-a aflat în incapacitate parţială sau totală de muncă, s-a precizat că aceasta nu intră în atribuţiile instituţiei medico-legale respective.

Examinând cauza dedusă judecăţii, prin coroborarea întregului material probator administrat în timpul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti (înscrisuri constatatoare şi declaraţii de martori), instanţa constată că faptele inculpatului M.P., astfel cum au fost descrise în rechizitoriu, realizează conţinutul constitutiv al tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 189 alin.1 lit. h Cod penal.

 Săvârşirea faptei de către inculpat este certificată de declaraţiile martorilor audiaţi în faza cercetării judecătoreşti, toţi menţinându-şi declaraţiile date iniţial în cursul urmăririi penale, declaraţii perfect coroborabile cu înscrisurile cu caracter medical şi medico-legal indicate mai sus. După cum s-a arătat mai devreme, inculpatul a recunoscut comiterea faptei şi circumstanţele privind dinamica, locul şi timpul comiterii acesteia.

Ca atare, s-a stabilit, fără putinţă de tăgadă, că în data de 12.10.2020, în jurul orelor 06:30, pe fondul unei nemulțumiri legate de vânzarea unui imobil şi restituirea unei sume de bani, inculpatul M.P. a stropit-o cu o substanţă inflamabilă şi apoi a incendiat-o pe persoana vătămată C.M., producându-i leziuni în zona feţei, a gâtului şi a braţelor. Urmare a leziunilor suferite, partea civilă  C.M.  a fost transportată la Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, unde i s-au acordat îngrijiri medicale.

Având în vedere diagnosticul stabilit de Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, respectiv arsură grad II/III la nivelul capului, regiune cervical anterioară, torace 1/3 superioară anterior şi mâini bilateral (aproximativ 11% din suprafaţa corpului), precum şi arsuri ale căilor respiratorii superioare, medicul legist a apreciat că viaţa victimei C.M. a fost pusă în primejdie.

Ca atare, din întreg ansamblul probatoriu rezultă cu certitudine vinovăţia inculpatului în săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 189 alin.1 lit. h Cod penal (fapta fiind săvârşită prin cruzimi, potrivit practicii constante a instanţelor judecătoreşti şi doctrinei în materie, incendierea corpului victimei corespunzând agravantei respective, iar premeditarea rezultând la rândul său din faptul că inculpatul s-a deplasat la locul întâlnirii cu persoana vătămată, având asupra sa un recipient conţinând un material inflamabil, pe care l-a şi aruncat pe capul victimei), urmând să se aplice pedeapsa principală de condamnare a acestuia la privare de libertate.

La individualizarea pedepsei principale ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii (aşa cum a fost descrisă mai sus), atitudinea adoptată în faţa instanţei (de recunoaştere integrală şi promptă a faptei), precum şi mijloacele folosite (de natură să provoace suferinţe inutile victimei, prelungite în timp), starea de pericol creată pentru valoarea socială şi umană ocrotită (obiectul juridic special fiind reprezentat de relaţiile sociale care ocrotesc viaţa persoanei), natura şi gravitatea rezultatului produs (supunerea victimei la chinuri inutile generate de mijloacele letale folosite de inculpat), motivul săvârşirii infracţiunii (unul de natură materială, rezolvabil eventual pe calea unui litigiu de natură patrimonială), conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunilor (de pasivitate şi lipsire de iniţiativă în a acorda ajutor victimei) şi în cursul procesului penal (recunoaşterea necondiţionată şi totală a faptei, dublată de o atitudine resemnată şi sobră în faţa completului de judecată), precum şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

 De asemenea, se va ţine cont de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de modul, mijloacele şi condiţiile concrete de săvârşire a faptelor şi urmarea produsă, aşa cum au fost reliefate din starea de fapt descrisă mai devreme. În această activitate, judecătorul trebuie să asigure un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei şi scopurile pedepsei; o judecată echitabilă trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei proporţionalităţi juste, corespunzătoare faptei comise şi vinovăţiei infractorului, având în vedere reeducarea şi reinserţia socială a acestuia, dublate de restabilirea ordinii de drept prin stabilirea pedepsei de o manieră în care să funcţioneze ca o forţă socială pedagogică în societate.

 Ţinând cont de toate aceste împrejurări determinate prin luarea ca reper a stării de fapt reţinută şi a persoanei inculpatului, instanţa apreciază că pedeapsa principală poate fi orientată spre mediul prevăzut de lege. Inculpatului îi va fi aplicată, de asemenea, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, h Cod penal, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.

Dată fiind soluţia de condamnare, instanţa constată că temeiurile avute în vedere la instituirea şi perpetuarea măsurii preventive aplicate inculpatului, aşa cum au fost expuse în cuprinsul încheierilor anterioare, subzistă, astfel încât este necesară menţinerea acesteia. Cu titlu particular, se constată că durata măsurii preventive necustodiare nu este nerezonabilă, raportat atât la criteriile din legislaţia naţională, cât şi la cele consacrate de practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, termenele limitative în acest sens fiind respectate.

Conform dispoziţiilor relevante din Legea nr. 76/2008, se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat, învederându-i-se că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic, după obţinerea acordului aferent.

În ceea ce priveşte latura civilă, se constată că prin fapta penală realizată de către inculpat, acesta a cauzat părţii civile suferinţe fizice şi psihice care justifică acordarea de daune materiale şi morale, în condiţiile în care partea civilă a administrat probe ce demonstrează existenţa şi cuantumul parţial al acestora.

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă C.M., din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă dovedirea integrală a acestora, având în vedere că la momentul incidentului respectiva parte avea încheiat un contract de muncă, pe o perioadă nedeterminată, cu o agenţie de plasare a forţei de muncă din Austria, în calitate de asistent social, iar ulterior, timp de aproximativ zece luni de zile, nu a mai putut realiza venituri, cumulul acestora putând chiar depăşi suma solicitată cu titlul respectiv. 

 Referitor la daunele morale, acestea au fost definite în doctrina dreptului şi în jurisprudenţă ca reprezentând orice atingere adusă unei dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau morală resimţită de victimă. Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferinţele de natură psihică constând în durere, regret, teamă, ruşine, nelinişte, umilinţă şi alte asemenea emoţii negative. În stabilirea existenţei unui prejudiciu se impune a se lua în calcul atât caracterul, cât şi importanţa valorilor nepatrimoniale, cărora le-a fost cauzat acest prejudiciu, situaţia personală a victimei, cu trimitere la mediul social din care provine, educaţia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea şi psihologia acesteia şi, nu în ultimul rând, circumstanţele săvârşirii faptei. Într-un asemenea context, existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei, privit prin prisma împrejurărilor expuse mai sus.

Astfel, atât în acord cu jurisprudenţa internă, cât şi cu practica CEDO, se ia act de faptul că într-o atare situaţie proba faptei ilicite este considerată suficientă, urmând ca prejudiciul moral rezultat şi raportul de cauzalitate dintre acestea să fie prezumate, instanţele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existenţă a faptei ilicite de natură să genereze un astfel de prejudiciu, precum şi a împrejurărilor în care fapta ilicită (infracţiunea) a fost săvârşită, soluţia fiind determinată de caracterul subiectiv, intern, intim al prejudiciului moral, fiind imposibilă probarea sa directă.

Pe de altă parte, se impune a se avea în vedere faptul că, potrivit Hotărârilor CEDO pronunţate în cauzele Danev vs. Bulgaria şi Iovtchev vs. Bulgaria,  s-a reţinut că a fost încălcată Convenţia Europeană a Drepturilor Omului pe considerentul că abordarea formalistă a instanţelor naţionale (care atribuiseră reclamantului obligaţia de a dovedi existenţa unui prejudiciu moral cauzat de fapta ilegală, pe baza unor dovezi susceptibile să confirme manifestări externe ale suferinţelor sale psihice) au avut drept rezultat privarea acestuia de despăgubirea justificată pe care ar fi trebuit să o obţină. S-a considerat de către instanţa europeană că motivarea hotărârilor pronunţate de instanţele bulgare nu a ţinut seama de faptul că încălcarea constantă a drepturilor fundamentale ale persoanei putea prin sine însăşi să fie reţinută ca element necesar pentru stabilirea unui prejudiciu moral. Or, respectiva abordare a instanţelor naţionale, care solicitaseră persoanei vătămate în cauză să-şi demonstreze suferinţele de natură psihică prin mijloace de probă concrete, în special prin mărturii, a fost considerată de natură a-i priva pe reclamanţii din cauzele respective de dreptul la un recurs efectiv în sensul art. 13 din Convenţie.

Aplicând principiile generale expuse mai sus la situaţia concretă analizată, se constată ca fiind validă şi producătoare de efecte juridice constituirea de parte civilă formulată de partea civilă C.M., date fiind punerea în primejdie a vieţii sale, consecinţele descrise mai sus, precum şi lunga suferinţă cauzată. În lumina celor expuse mai devreme, este certă producerea unui prejudiciu moral ca urmare a faptei ilicite comise de inculpat, prejudiciu care îi dă dreptul părţii civile la acordarea unor reparaţii echitabile, proporţionale cu suferinţa psihică, internă provocată acesteia, chiar dacă nu la nivelul cuantumului solicitat, cu luarea în considerare a dispoziţiilor art.19 alin.3, 5 şi art. 25 alin.1, art.397 alin.1 Cod procedură penală, art.1349 alin.1-2 şi art.1357-1371 Cod civil, art.1381-1395 Cod Civil.

Cât priveşte acţiunea civilă formulată de Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, instanţa constată că aceasta este fondată, demonstrându-se pe bază de înscrisuri cuantumul daunelor materiale solicitate, acţiunea civilă respectivă urmând să fie admisă.

În consecinţă, prin schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.P., din tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 188 alin.1 Cod penal, în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 189 alin.1 lit. h Cod penal, astfel cum s-a dispus în încheierea de şedinţă din 24.06.2021, tribunalul va condamna pe inculpatul M.P., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat,  la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, în regim de  detenţie.

În baza art. 67 alin. 2 Cod penal, va aplica inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii executării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h Cod penal (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme), pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 al. 1 lit. c Cod penal.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 al. 3 Cod procedură penală.

În baza art. 404 alin. 4 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, va menţine măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul M.P. prin Ordonanţa din 12.10.2020, dată în dosarul nr. 575/P/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, astfel cum a fost modificată prin Încheierea penală nr. 18/21.01.2021, pronunţată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Caraş-Severin, pe o perioadă de 60 de zile de la pronunţarea prezentei.

 Executorie, potrivit art. 399 alin. 4 Cod procedura penală, pentru măsura preventivă.

În baza art. 7 al.1 şi  art. 5 alin.5 din Legea nr. 76/2008, va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul M.P., învederându-i-se că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic, după obţinerea acordului inculpatului.

În baza art.19 alin.2, 5 şi art. 25 alin.1, art.397 alin.1 Cod procedură penală, art.1349 alin.1-2 şi art.1357-1371 Cod civil, art.1381-1395 Cod Civil, va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C.M. şi va obliga inculpatul să plătească respectivei  părţi civile, suma de 20.000 lei, reprezentând daune materiale, precum şi suma de 30.000 euro, cu titlu de daune morale.

În baza art.19 alin. 5 şi art. 25 alin.1, art.397 alin.1 Cod procedură penală, art.1349 alin.1-2 şi art.1357-1371 Cod civil, art.1381-1395 Cod Civil, art.313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG 72/2006,  va admite acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, drept pentru care îl va obliga pe inculpat la plata sumei de 14.995,05 lei, cu titlu de daune materiale către această parte civilă.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata sumei de  1.700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

În baza art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 189 alin.1 lit. h Cod penal, urmare schimbării încadrării juridice dispusă prin încheierea de şedinţă din 24.06.2021, condamnă pe inculpatul.....  la pedeapsa de:

- 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 60 Cod penal dispune executarea pedepsei în regim de detenţie.

În baza art. 67 alin. 2 Cod penal, aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii executării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h Cod penal (constând în dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme), pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 al. 1 lit. c Cod penal.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi h Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, conform art. 65 al. 3 Cod procedură penală.

În baza art. 404 alin. 4 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, menţine măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul ... prin Ordonanţa din 12.10.2020, dată în dosarul nr. 575/P/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, astfel cum a fost modificată prin Încheierea penală nr. 18/21.01.2021, pronunţată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Caraş-Severin, pe o perioadă de 60 de zile de la pronunţarea prezentei.

 Executorie, potrivit art. 399 alin. 4 Cod procedura penală, pentru măsura preventivă.

În baza art. 7 al.1 şi  art. 5 alin.5 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul ....., învederându-i-se că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic, după obţinerea acordului inculpatului.

În baza art.19 alin.2, 5 şi art. 25 alin.1, art.397 alin.1 Cod procedură penală, art.1349 alin.1-2 şi art.1357-1371 Cod civil, art.1381-1395 Cod Civil, admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C.M. şi obligă inculpatul să plătească respectivei  părţi civile, suma de 20.000 lei, reprezentând daune materiale, precum şi suma de 30.000 euro, cu titlu de daune morale.

În baza art.19 alin. 5 şi art. 25 alin.1, art.397 alin.1 Cod procedură penală, art.1349 alin.1-2 şi art.1357-1371 Cod civil, art.1381-1395 Cod Civil, art.313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin OUG 72/2006,  admite acţiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Municipal de Urgenţă Caransebeş, drept pentru care îl obligă pe inculpat la plata sumei de 14.995,05 lei, cu titlu de daune materiale către această parte civilă.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de  1.700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la data comunicării hotărârii.

Pronunţată în condiţiile art. 405 alin.1 teza II Cod procedură penală, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor şi procurorului prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 08 aprilie 2022.

Domenii speta

Spete similare