Acţiune in constatare

Cod ECLI ECLI:RO:TBCVN:2021:........

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA Dosar nr. ..........

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 443

Şedinţa publică din data de 14 mai 2021

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ....................

GREFIER: ................

Pe  rol  se  află,  spre soluţionare, acţiunea în contencios administrativ şi fiscal privind pe

reclamanta M.C., în contradictoriu şi pe pârâta DIRECŢIA SANITAR VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR COVASNA (DSVSA), având ca obiect acţiune în constatare.

Instanţa constată că reclamanta a depus la dosar concluzii scrise şi că a rămas în pronunţare asupra cauzei în şedinţa din data de 06 mai 2021, potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, în vederea deliberării, a amânat  pronunţarea pentru data de astăzi, 14 mai 2021.

T R I B U N A L U L

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Covasna sub nr.1690/119/2020 din data de 30.12.2020, reclamanta M.C. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Covasna a solicitat ca instanţa să constate încălcarea de către pârâtă a dispoziţiilor legale privitoare la condiţiile de muncă ce trebuie asigurate personalului angajat cu obligarea pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 12.000 euro precum şi la asigurarea condiţiilor corespunzătoare de muncă cu obligarea la plata a 400 de euro/lună de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la asigurarea condiţiilor efective de muncă. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că este angajată la pârâtă din anul 1996. Începând cu data de 01.07.2018, în baza Deciziei Directorului Executiv nr. 152/29.06.2018 a fost eliberată din funcţia publică deţinută în cadrul Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Covasna şi a fost numită în funcţia publică de consilier, gradul profesional principal, gradaţia de vechime 5 în cadrul Serviciului Control Oficial Sănătate şi Bunăstare Animală.

Ca urmare a acestei Decizii reclamanta a fost mutată/transferată într-un alt birou din sediul pârâtei, birou în care la momentul actual îşi desfăşoară activitatea împreună cu o altă colegă, Dr. L. T. Demn de menţionat este şi faptul că noul "birou" se află în mijlocul clădirii şi pe lângă faptul că este de o dimensiune foarte redusă (nefiind apt pentru desfăşurarea muncii concomitent de două persoane) nu beneficiază de lumină naturală, respectiv de posibilitate de aerisire. Variantele de aerisire a biroului se rezumă la uşa care face legătura între hol şi birou, respectiv aparatul de aer condiţionat care, din cauza că nu a fost niciodată curăţat, precum şi din cauza problemelor de sănătate de care suferă reclamanta, nu reprezintă o alternativă viabilă.

A depus o serie de cereri către conducerea instituţiei pentru achiziţionarea de echipament strict necesar pentru executarea sarcinilor de lucru şi, inclusiv către ITM în privinţa condiţiilor necorespunzătoare de lucru, mare parte din aceste cereri fiind fără vreun efect.

Pârâta nu respectă prevederile legale în materia securităţii şi sănătăţii la locul de muncă. Atât la nivelul legislaţiei naţionale, cât şi la nivelul legislaţiei Uniunii Europene există o serie de obligaţii pe care orice angajator trebuie să le asigure tuturor persoanelor care prestează muncă în favoarea acestuia.

Dreptul la viaţa şi la sănătate fiind drepturi garantate, este lesne de înţeles de ce se pune un accent atât de mare pe reglementările în materia securităţii şi sănătăţii în muncă.

Astfel, Carta Socială Europeană prevede în Partea I pct. 11 faptul că "Orice persoană are dreptul de a beneficia de toate măsurile care ii permit să se bucure de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge", iar art. S4 alin. (1) din Constituţie stabileşte ca "Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat". Acest drept prevăzut şi garantat inclusiv la nivel european, a fost şi este încălcat în mod flagrant în continuare în privinţa reclamantei.

În cuprinsul cererii reclamantul pentru argumentarea în drept a cererii redă dispoziţiile art.6 alin.1, art.7 din Legea nr.319/2006 din care rezultă că angajatorul are îndatorirea de a lua toate măsurile pentru a asigura securitatea şi protecţia sănătăţii lucrătorilor, asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă respectiv evitarea riscurilor. În speţa de faţă niciuna dintre aceste obligaţii nu a fost îndeplinită cu bună credinţă.

Reclamanta suferă, printre altele şi de astm, sens în care repartizarea unui birou fără lumină naturală şi fără posibilitatea de aerisire nu reprezintă altceva decât o veritabilă punere în primejdie a vieţii ei. Acest aspect devine şi mai grav dacă ne raportăm la actuala situaţie creată de pandemia SarS-Cov2, sens în care în biroul respectiv nu se poate respecta nici măcar cerinţa minimă de distanţare socială.

Un ultim aspect care ţine de dotarea spaţiului de lucru este prevăzut de pct. 19.3 din Anexa nr. 2 ta HG nr. 1091/2006, respectiv "Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru". Cu toate că obligaţia de a dota spaţiul unde salariatul urmează să îşi desfăşoare activitatea revine exclusiv angajatorului, reclamanta a fost nevoită să îşi cumpără scaun ergonomie pentru a evita agravarea stării de sănătate.

Legat de acest aspect (caracteristicile încăperii) a sesizat şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna, sesizare care însă a rămas fără vreo măsură impusă din partea acestuia. Mai mult decât atât, ITM Covasna a ajuns la concluzia, absolut greşită din punct de vedere al normelor aplicabile în materia muncii, că locul în care îşi desfășoară activitatea nu este loc izolat şi, nu în ultimul rând, că acesta corespunde normelor minime de sănătate şi securitate în muncă.

Însă art. 5 din HG nr. 1091/2006prevede că "Se consideră că un lucrător lucrează în condiţii de izolare atunci când nu are contact vizual şi comunicare verbală directă cu alţi lucrători, în cele mai multe cazuri pentru o perioadă de timp mai mare de o oră, şi când nu este posibil să i se acorde ajutor imediat în caz de accident sau când se află într-o situaţie critică.”

O altă normă obligatorie încălcată în mod flagrant de către pârâta o constituie art. 422 alin. (1) din Codul administrativ. în esenţă, textul de lege menţionat are conţinut aproape identic cu prevederile art. 6 alin, (I) din Legea nr. 319/2006, şi art. 175 alin. (1) din Codul muncii, respectiv "Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să asigure funcţionarilor publici condiţii normale de muncă şi igienă, de natură să le ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică".

Or, astfel cum a expus anterior, reclamanta consideră că condiţiile în care este nevoită să lucreze nu se circumscrie standardelor minime impuse de textele de lege anterior citate.

În continuare subliniază şi faptul că potrivit Fişei postului reclamanta nu are atribuţii în domeniul efectuării controlului. Cu toate acestea, prin Decizia nr. 127/29.07.2019 a fost desemnată să facă parte dintr-o echipă de control, decizie faţă de care nu s-a împotrivit în niciun fel. Nu mi s-a asigurat şi echipamentul necesar şi, datorită acestui fapt, a suferit un accident de muncă astfel cum acesta este definit de art. 30 alin, (1) lit. b) din Legea nr. 319/2006. Toate aspectele anterior învederate pot fi dovedite inclusiv cu proba testimonială a Dnei Dr. L. T.

Sintetizând, pârâta în mod flagrant a încălcat mai multe obligaţii legale privind sănătatea şi securitatea în muncă, iar din cauza condiţiilor de muncă absolut nepotrivite şi chiar dăunătoare, reclamanta a fost internată în spital de 3 ori în perioada 2019-2020.

Pe lângă aspectele legate de dreptul la sănătate, reclamanta consideră că s-a adus atingere şi dreptului la demnitate în muncă - art. 39 alin. (I) lit c) din Codul muncii. Recunoaşterea demnităţii în muncă este unul dintre cele mai importante drepturi umane recunoscute salariatului. Practic, prin aceasta salariatul este recunoscut ca fiinţă umană care trebuie respectată dincolo de această simplă calitate, respectiv salariat.

Condiţiile răspunderii civile delictuale pentru prejudiciu moral sunt îndeplinite, în ceea ce priveşte răspunderea civilă delictuală, aceasta este guvernată de art. 1357 Cod civil. în esenţă, se cer a fi întrunite cumulativ 4 condiţii, respectiv existenţa faptei ilicite, prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, şi vinovăţia autorului prejudiciului.

După cum Codul civil prevede în mod generic faptul că "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare" – art. 1357 alin. (I), este cert că legiuitorul a avut în vedere orice tip de prejudicii, inclusiv cel moral.

Prin încălcarea flagrantă a dispoziţiilor legate citate în la pct. 1 din prezenta, condiţia existenţei faptei ilicite este îndeplinită.

Cu privire la prejudiciu, pentru acurateţe se impune a face o serie de precizări de ordin teoretic. În ceea ce priveşte prejudiciul moral, în literatura de specialitate s-a arătat că prin daună morală se înţelege prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale şi care se manifestă prin suferinţe fizice şi/sau morale pe care le resimte victima.

Legătura de cauzalitate şi vinovăţia (ca clemente ale răspunderii civile delictuale), aceasta rezultă atât din Decizia 152/29.06.2018, cât şi din starea precară de sănătate a reclamantei, respectiv din condiţiile descrise şi dovedite la pct. 1 din prezenta, în esenţă» doar pârâta este în măsură să dispună, prin director executiv, transferarea reclamantei într-un birou care corespunde standardelor minime privind sănătatea şi securitatea în muncă. Or, în speţă o asemenea conduită din partea pârâtei rămâne doar un deziderat, aceasta manifestând o pasivitate totală faţă de persoana reclamantei. Lipsa posibilităţii de aerisire şi a luminii naturale de peste 2 ani şi-a pus amprenta asupra stării de sănătate precară.

Prejudiciul moral nu se probează, ci se constată, fiind supus prezumţiei simple a magistratului, dedus din cauzalitate, acesta fiind chemat să evalueze datele personale ale celui care aspiră la remedierea situaţiei sale.

Un exemplu elocvent al aplicării teoriei anterior expuse îl constituie Decizia nr, 153/27.01.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a reţinut că "este suficientă proba faptei ilicite, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanţele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existenţă a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu şi a împrejurărilor în care a fost săvârşită, soluţia fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă".

În drept se invocă art. 34 din Constituţia României, pct. 1 l din Carta Socială Europeană, art. 194 Cod procedură civilă, art. 253 alin. (4), art. 1357 Cod civil, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 30 alin. (1) lit. b), din Legea nr. 319/2006, art. 39 alin. (I) lit e) şi f, art. 175 alin (1) din Codul muncii, art. 5 din HO nr. 1091/2006, pct. 19.3 din Anexa nr. 2 la HG nr. 1091/2006

În probaţiune s-au depus înscrisuri şi se solicită proba cu un martor.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare se arată că reclamanta este angajată în cadrul DSVSA data de 20.09.1996. Iniţial şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Laboratorului Sanitar -Veterinar ulterior din data de 14.06.2011, fiind mutată la Biroul Siguranţa Alimentelor de Origine Animală.

În momentul respectiv reclamanta a ocupat funcţia publică de referent. Această funcţie face parte din funcţiile publice de clasa a III-a, pentru a căror ocupare se cer studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat.

În cursul aceluiaşi an postul de referent deţinut a fost transformat în post de consilier, ca urmare a finalizării studiilor superioare şi dobândirii unei diplome de studii de nivel superior. Reclamanta a obţinut diplomă de licenţă în socializarea economia comerţului, turismului şi serviciilor. Deşi studiile absolvite nu au fost în specialitatea în care şi-a desfăşurat activitatea, şeful ierarhic, respectiv conducerea instituţiei a apreciat că studiile absolvite sunt utile pentru desfăşurarea activităţii. Neavând studii de specialitate atribuţiile reclamantei au rămas practic aceleaşi, unele de complexitate redusă, practic ce putea fi efectuat de o persoană cu studii medii liceale, însă salariul a fost la nivelul maximal.

Cu ocazia ultimei reorganizări, în conformitate cu prevederile Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 907/11.06.2018 pentru aprobarea structurii organizatorice şi a statelor de funcţii ale Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Covasna, reclamanta a fost mutată în cadrul Serviciului Control Oficial Sănătate şi Bunăstare Animală. De atunci îşi desfăşoară activitatea într-un birou aflat la parterul sediului instituţiei împreună cu o colegă, doamna dr. L. T. M..

S-a luat această decizie şi ţinând cont de faptul că biroul respectiv avea o dimensiune suficient de mare (14,28 mp, încăpere nr, 36 din releveul anexat) iar colega de birou îşi desfăşura activitatea preponderent pe teren, în afara biroului. Acest aspect era important având în vedere sarcinile de serviciu ale reclamantei şi anume cele de acordare de avize interjudeţene pentru transportul de animale. Avizele interjudeţene se solicită de cele mai multe ori telefonic, de aceea a fost important ca persoana care este responsabilă cu aceste atribuţii să nu îşi desfăşoară activitatea într-un birou cu mai mulţi colegi. Mai mult, începând cu luna martie 2020 cu pandemia cauzată de virusul SARS-CoV2 s-a asigurat ca reclamanta să îşi desfăşoară activitatea singură în birou, tocmai pentru a reduce pe cât posibil riscul de infectare.

Dimensiunea biroului este suficient de mare, aşa cum am arătat mai de 14,28 mp. Reclamanta foloseşte biroul respectiv singură, fiind foarte rar acele perioade în care sunt două persoane concomitent în birou. Pentru comparaţie alt birou unde îşi desfăşoară activitatea patru persoane din cadrul Serviciului Control Oficial Sănătate şi Bunăstare Animală (încăperea nr. 24 din releveul anexat) are o suprafaţă de 15,83 mp.

Pentru a putea evalua condiţiile concrete de muncă trebuie luate în considerare mai multe elemente. Aşa cum reiese din Referatul de necesitate nr. 1586/30.01.2019 reclamanta a solicitat instalarea unui aparat de toate că solicitarea a fost aprobată, iar aparatul instalat în biroul reclamantei, în cererea de chemare în judecată deja se afirmă că acesta nu poate fi folosită pentru îmbunătățirea condiţiilor de muncă.

Principala (de fapt singura) sarcină de serviciu a reclamantei este aceea de acordare a avizelor interjudeţene pentru transport de animale. Avizele sunt solicitate telefonic ori prin e-mail, iar avizele acordate se consemnează într-un registru special. Persoana responsabilă acordă zilnic în medie 6 sau 7 avize. Durata de acordare a avizelor interjudeţene diferă în funcţie de destinaţie, cele care intră în judeţul Covasna necesitând un timp mai scurt (aprox. 5 minute) cele care pleacă din judeţul nostru presupunând o durată de rezolvare mai lungă (aprox. 15-20 de minute). Activitatea ei zilnică nu presupune să stea 8 ore în faţa calculatorului în birou, având posibilitatea de a face pauze regulate, să se ridice din faţa calculatorului şi să iasă din birou (ceea ce se şi recomandă tuturor angajaţilor care îşi desfăşoară activitatea în calculatorului).

Se menţionează că reclamanta beneficiază, începând cu luna iulie 2018 şi de spor pentru condiţii de muncă în procent de 20%.

În ceea ce priveşte afirmaţia reclamantei privind presupusa desfăşurare a activităţii într-un loc izolat se arată că reiese şi din raportul întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă Covasna ca urmare a sesizării formulate de reclamantă că situaţia acesteia nu se poate considera de izolare. Dacă analizăm planul de releveu anexat întâmpinării reiese ca în apropierea biroului reclamantei sunt alte două birouri unde îşi desfăşoară activitatea mai multe persoane. Este de asemenea greu de înţeles logica reclamantei care pe de o parte invocă spaţiul mic al încăperii pentru două persoane, iar ulterior faptul că lucrând singură, situaţia ei s-ar încadra în cele prevăzute de art. 5 din HG 1091/2006 privind munca în condiţii de izolare.

Pârâta consideră că raportat la atribuţiile de serviciu, reclamanta îşi desfăşoară activitatea în condiţii de muncă optime şi sunt respectate prevederile legale în materia securităţii şi sănătăţii la locul de muncă. Sarcinile de serviciu ale reclamantei sunt astfel stabilite încât folosirea zilnică a ecranului de vizualizare să poate fi întreruptă periodic prin pauze, care să reducă suprasolicitarea în faţa monitorului.

Faptul că nu s-au aprobat referatele de necesitate privind anumite bunuri cum ar fi telefon sau laptop nou, datorită faptului că reclamanta avea în folosinţă calculator şi telefon de serviciu, nu poate echivala cu încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la condiţiile de munca. Solicitările care au privit într-adevăr îmbunătățirea condiţiilor de muncă, cum ar fi instalarea unui aparat de aer condiţionat, au fost aprobate.

În probaţiune au fost depuse înscrisuri.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare precum şi concluzii scrise, arătând că fişa postului conţine mai multe atribuţii în condiţii inadecvate, într-un birou fără geam, fără lumină naturală şi aerisire şi de o dimensiune extrem de redusă. Reclamanta suferă de mai multe afecţiuni respiratorii, cord pulmonar cronic, bronho – pneumopatie obstructivă cronică acutizată, astmă bronşic, rinită alergică şi vasomotorie, astfel trebuie să fie diligentă să-şi protejeze sănătatea.

Este important şi aspectul că spaţiul în cauză nu a avut niciodată destinaţia de birou, în afara acestui spaţiu toate celelalte încăperi beneficiază de lumină naturală şi posibilitate de aerisire.

Analizând cererea de chemare în judecată şi apărările formulate în cauză, Tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea introductivă reclamanta se plânge de încălcarea de către pârâtă a dispoziţiilor legale din art.6 alin.1 şi art.7 din Legea nr.319/2006 coroborate cu art.422 alin.1 din Codul administrativ, art.39 alin.1 lit. e din Codul munciipct.11 din Carta Socială Europeană şi art.34 alin.1 din Constituţia României.

Dispoziţiile legale pretins încălcate au următorul conţinut:

Art.34 din Constituţia României prevede că dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

Pct.11 din Carta Socială Europeană prevede că orice persoană are dreptul de a beneficia de toate măsurile care îi permit să se bucure de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge.

Art.6 alin.1 din Legea nr.319/2006 prevede că angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.

Art.7 din Legea nr.319/2006 prevede că „(1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru:

a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;

b) prevenirea riscurilor profesionale;

c) informarea şi instruirea lucrătorilor;

d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.

(2) Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ţinând seama de modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente.

(3) Angajatorul are obligaţia să implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pe baza următoarelor principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la sursă;

d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii;

e) adaptarea la progresul tehnic;

f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos;

g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă;

h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală;

i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.

(4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:

a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă;

b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;

c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;

d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă;

e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.”

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta s-a adresat cu plângere Inspectoratului Teritorial de Muncă în ceea ce priveşte condiţiile ei de muncă însă din răspunsul primit rezultă că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că biroul în care îşi desfăşoară activitatea reclamanta într-adevăr nu are fereastră şi este fără lumină naturală fiind dispusă măsura remedierii acestei situaţii în măsura posibilităţii.

Din actele medicale rezultă că reclamanta a fost internată încă din anul 2014 pentru următoarele afecţiuni cord pulmonar cronic, bronho – pneumopatie obstructivă cronică acutizată, insuficienţă respiratorie acută, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică cronică, insuficienţă cardiacă congestivă, hepatită cronică tip B şi ulcer duodenal cronic. (fl.34) la care din 16.11.2018 se adaugă şi rinită alergică  (fl.36) iar din 2020 ca diagnostic secundar şi astm bronşic (fl.43)

Din cele relatate de reclamantă acesta a început să lucreze în acest birou din data de 01.07.2018 împreună cu o colegă, care are muncă preponderent pe teren, aşa cum rezultă şi din declaraţia de martor de la fila 138. Martora a relatat că biroul are o dimensiune de 14-15 mp are aparat de aer condiţionat, mobilat şi cu o chiuvetă, trece pe la birou cam de două ori pe lună, având alte sarcini pe teren.

Din probele administrate, instanţa reţine că reclamanta din iulie 2018 lucrează într-un birou de 14 mp care nu are fereastră, împreună cu o colegă care nu are program permanent la birou, ci aproximativ 2 zi pe lună.

În art.5 HG nr.1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă  se consideră că un lucrător lucrează în condiţii de izolare atunci când nu are contact vizual şi comunicare verbală directă cu alţi lucrători, în cele mai multe cazuri pentru o perioadă de timp mai mare de o oră, şi când nu este posibil să i se acorde ajutor imediat în caz de accident sau când se află într-o situaţie critică.

În cazul de faţă reclamanta lucrează singură într-un birou, ceea ce nu conduce automat la condiţii de izolare. Aşa cum rezultă din relatările reclamantei precum şi din releveul de la fila 55 biroul 36 în care lucrează reclamanta nu este un loc izolat, fiind în faţa ei un coridor de la care se poate intra în celelalte birouri. Faptul că o persoană lucrează singură într-un birou nu înseamnă că aceasta este izolată, din moment ce în jurul ei, în celelalte birouri lucrează alţi colegi cu care are posibilitatea de a interacţiona din moment ce deschide uşa biroului.

Pe de altă parte în această perioadă a pandemiei se recomandă prin Măsuri pentru minimizarea expunerii la COVID-19 la locul de muncă, 24 aprilie 2020, publicat  de Comisia Europeană  în colaborare cu Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă privind Recomandările pentru o reîntoarcere sigură la locurile de muncă, elaborate

•Pentru început, ar trebui desfășurată doar munca esențială la acest moment. Este posibilă amânarea unor activități pentru momentul când riscurile vor fi mai mici. Doar salariații care sunt esențiali trebuie să fie prezenți fizic la locul de muncă, iar prezența altor persoane trebuie minimizată.

•Dacă este posibil, serviciile trebuie prestate de la distanță (telefon, video). Reducerea, pe cât posibil, a contactul fizic între salariați (i.e. în timpul întâlnirilor sau pauzelor) este de asemenea recomandat.

•Izolarea salariaților care își pot desfășura activitatea în mod individual și care nu necesită echipament specializat sau utilaje care nu pot fi transportate. Se recomandă, pe cât posibil, ca acești salariați să lucreze singuri într-un birou.

•Dacă este posibil, salariații vulnerabili ar trebui să lucreze de acasă (e.g. salariați în vârstă, persoane cu afecțiuni cronice cum ar fi hipertensiunea, probleme cardiace ori respiratorii, diabet, cancer etc., respectiv salariatele însărcinate). Salariații ai căror membri apropiați de familie se află în una din aceste categorii de risc ar trebui să lucreze de asemenea de acasă.

Din fişa postului (fl.153) rezultă că reclamanta are doar 5 atribuţii de întocmire a unor acte, înregistrarea şi arhivarea acestora la care se adaugă o atribuţie cu caracter general de a participa la alte activităţi dispuse de conducerea DSVSA.

Din Registrul de evidenţă (fl.56-62) rezultă că reclamanta emite în jur de 5-6 avize pe zi, nefiind astfel aglomerat în cele 8 ore, având timp suficient pentru a se ridica de la birou, nefiind ţinut să stea în aceeaşi poziţie şi să lucreze cu calculatorul în mod continuu fiind posibil să îşi schimbe poziţia şi să varieze mişcările.

În ceea ce priveşte lipsa luminii naturale şi a aerului în birou, instanţa reţine prevederile Anexei nr.2 din HG nr.1091/2006, care prevede:

„6. Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise

6.1. La locurile de muncă în spaţii închise trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor.

În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie să fie menţinut în stare de funcţionare.

Orice avarie trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.

6.2. Dacă se utilizează instalaţii de ventilare mecanică sau de aer condiţionat, acestea trebuie să funcţioneze astfel încât să nu creeze disconfort prin expunerea lucrătorilor la curenţi de aer.

Orice depunere sau impuritate ce poate crea un risc imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminată fără întârziere.

8. Iluminatul natural şi artificial

8.1. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat natural suficient şi să fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.

8.2. Instalaţiile de iluminat din încăperile cu posturi de lucru şi de pe căile de acces şi de circulaţie trebuie amplasate în aşa fel încât să nu existe riscul de accidentare a lucrătorilor ca rezultat al tipului de iluminat montat.

8.3. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi riscurilor în caz de întrerupere a iluminatului artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă/urgenţă de o intensitate suficientă.

Aceste prevederi stipulează obligaţia angajatorului de a asigura locuri de muncă cu iluminat natural şi aerisire în măsura în care este posibil.

În ceea ce priveşte ventilaţia biroului, instanţa reţine că acesta s-a rezolvat prin instalarea unui aparat de aer condiţionat la solicitarea reclamantei.

Însă în ceea ce priveşte asigurarea iluminatului natural se constată că pârâta nu a demonstrat că nu există altă posibilitate ca reclamanta să fie mutată într-un alt birou care are o fereastră, având în vedere că doar acest birou din cadrul instituţiei nu are o fereastră.

În privinţa acestui aspect instanţa reţine că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile privind asigurarea condiţiilor corespunzătoare de muncă, reclamanta fiind mutată într-un birou fără lumină naturală.

În ceea ce priveşte dimensiunile încăperilor şi volumul de aer în încăperi - libertatea de mişcare la postul de lucru pct.15 din HG nr.1091/2006 prevede că:

„15.1. Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafaţă, o înălţime şi un volum de aer suficiente, care să permită lucrătorilor să îşi îndeplinească sarcinile de muncă fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul acestora.

15.2. Dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie să fie calculate astfel încât să permită lucrătorilor să aibă suficientă libertate de mişcare pentru a-şi îndeplini sarcinile de muncă.

Dacă acest lucru nu este posibil din motive specifice postului de lucru, lucrătorul trebuie să aibă suficientă libertate de mişcare în apropierea postului său de lucru.”

Din probele administrate la dosar instanţa constată că reclamanta beneficiază de spaţiu suficient la birou, chiar şi atunci când este împreună cu colega, fiecare având un spaţiu de aproximativ 7 mp.

În lipsa unor dispoziţii normative care să indice condiţiile de lucru în cadrul altor instituţii publice, pot fi luate ca reper dispoziţiile art. 2 din HG nr. 866/1996 pentru actualizarea normativelor privind spaţiile cu destinaţia de birou sau pentru activităţi colective ori de deservire ce pot fi utilizate de ministere, alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, de instituţiile publice din subordinea acestora, precum şi de prefecturi, care prevăd următoarele: „Calculul suprafeţelor folosite ca birouri, pe ansamblul instituţiei, se face în funcţie de numărul de personal şi de suprafaţa medie de 5 m2/persoană, iar în cazul posturilor care utilizează calculatoare sau planşete, de 6 m2/persoană”.

În ceea ce priveşte utilizarea calculatorului instanţa reţine că reclamanta beneficiază de un spor de 20% în baza HG nr.917/2017, având în vedere că îşi desfăşoară activitatea în faţa calculatorului peste 50% din programul de lucru.

În ceea ce priveşte scaunul de lucru sunt aplicabile prevederile pct.1 lit.e ale Anexei la HG nr.1028/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare,  care prevede că

 „Scaunul de lucru trebuie să fie stabil şi să asigure operatorului libertate de mişcare şi o poziţie confortabilă.

Scaunul trebuie să poată fi reglat pe verticală.

Spătarul scaunului trebuie să poată fi înclinat şi reglat pe verticală.

Un reazem pentru picioare trebuie pus la dispoziţie celor care îl doresc.”

Din actele depuse rezultă că reclamanta a achiziţionat personal un scaun ergonomic după ce în mai multe rânduri a solicitat de la instituţia pârâtă asigurarea unui scaun corespunzător.

Având în vedere cele de mai sus, instanţa consideră că nu au fost respectate de către pârâtă dispoziţiile legale privitoare la asigurarea condiţiilor minime de muncă în ceea ce priveşte asigurarea unui spaţiu cu lumină naturală precum şi a unui scaun reglabil care să îi asigure utilizatorului o poziţie confortabilă.

În ceea ce priveşte acordarea despăgubirilor solicitate la petitele nr.2 şi 3 din cererea introductivă, instanţa reţine aplicabilitatea art.1357 Cod civil privind răspunderea delictuală.

Condiţiile de angajare a răspunderii civile delictuale sunt următoarele: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi culpa sau vinovăţia făptuitorului, fiind necesar ca aceste patru condiţii să fie îndeplinite cumulativ.

În ceea ce priveşte fapta ilicită, este necesar să existe o acţiune sau inacţiune care contravine legii sau bunelor moravuri, ceea ce s-a şi constatat mai înainte.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral, acesta a constat în suferinţele fizice şi psihice suportate de reclamantă din cauza condiţiilor de muncă.

Nu s-a dovedit că sănătatea fizică sau psihică a reclamantei ar fi fost declanşată de aceste condiţii, aşa cum s-a consemnat de către instanţa la începutul analizei, întrucât reclamanta suferea încă din anul 2014 – din acte acesta este cea mai veche dată – de mai multe afecţiuni.

Însă acest aspect nu exclude posibilitatea înrăutăţirii situaţiei medicale a reclamantei din cauza condiţiilor de muncă, însă afecţiunile de care suferă nu se datorează exclusiv celor două încălcări reţinute de către instanţă, respectiv neasigurarea unui scaun ergonomic precum şi a unui spaţiu cu iluminat natural.

Instanţa consideră că reclamanta este în permanent supusă unui disconfort psihic, stres, decurgând din faptul că lucrează într-un birou închis, fără lumină şi fără aerisire naturală, desfăşurarea activităţii de către un funcţionar public în astfel de condiţii aduce atingere demnităţii umane şi profesionale.

Apreciind că suferinţele morale nu pot fi cuantificate în bani, astfel, daunele morale reprezintă doar o compensare pentru prejudiciile morale suferite, care în acelaşi timp nu trebuie să se transforme într-o modalitate de a se îmbogăţi fără justă cauză, instanţa consideră că o sumă de 2.175 euro reprezintă o despăgubire rezonabilă, câte 75 de euro pe lună pentru perioada de 2 ani şi 5 luni precum şi pe viitor până se va remedia situaţia.

Existenţa raportului de cauzalitate între prejudiciul produs şi omisiunea angajatorului este evidentă, angajatorul răspunde chiar dacă nu are o culpă în modul în care au fost construite clădirile instituţiei ori nu deţine bugetul necesar pentru achiziţionarea unui scaun.

Luând în considerare cele de mai sus, Tribunalul va admite în parte cererea de chemare în judecată, respectiv va constata încălcarea prevederilor legale privind asigurarea condiţiilor minime de muncă în ceea ce priveşte asigurarea unui spaţiu cu lumină naturală precum şi a unui scaun reglabil care să îi asigure utilizatorului o poziţie confortabilă şi o va obliga pe pârâtă la plata sumei de 2.175 euro în echivalentul în lei la cursul BNR la data plăţii pentru perioada 01.07.2018-30.12.2020 reprezentând prejudiciu moral, precum şi la plata sumei de 75 euro/lună în echivalentul în lei la cursul BNR la data plăţii reprezentând prejudiciu moral începând cu data de 01.01.2021 şi până la data asigurării efective a condiţiilor de muncă conforme cu normativele prevăzute de reglementările în vigoare.

Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte instanţa în temeiul art.453 alin.2 Cod procedură civilă va acorda cheltuielile de judecată proporţional cu petitele admise, respectiv aproximativ 20%.

Astfel instanţa va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 700 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată – 20% din onorariul de avocat de 3.500 de lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M.C., CNP ......................, cu domiciliul în ...................... cu sediul procesual ales la avocat B. T., cu sediul în ................................... în contradictoriu cu Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Covasna, cu sediul în Sfântu Gheorghe, str. Ciucului, nr.149, jud. Covasna, şi în consecinţă

Constată încălcarea prevederilor legale privind asigurarea condiţiilor minime de muncă în ceea ce priveşte asigurarea unui spaţiu cu lumină naturală precum şi a unui scaun reglabil care să îi asigure utilizatorului o poziţie confortabilă

Obligă pe pârâtă la plata sumei de 2.175 euro în echivalentul în lei la cursul BNR la data plăţii, pentru perioada 01.07.2018 – 30.12.2020 reprezentând prejudiciu moral, precum şi la plata sumei de 75 euro/lună în echivalentul în lei la cursul BNR la data plăţii, reprezentând prejudiciu moral începând cu data de 01.01.2021 şi până la data asigurării efective a condiţiilor de muncă conforme cu normativele prevăzute de reglementările în vigoare.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul Covasna.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 14.05.2021.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare