Drept civil - acţiune în constatare

Sentinţă civilă 2868 din 12.10.2012


DREPT CIVIL - ACŢIUNE ÎN CONSTATARE

JUDECĂTORIA CÂMPINA

DOSAR NR. 2818/204/2011

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2868/12.10.2012

 Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.unic de dosar 2818/204/2011, reclamantul A F a chemat în judecată pe pârâţii B C, B E, R D M, R B,B N E, M S, N M şi F L, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 760  mp situate în B, prin uzucapiunea de peste 30 de ani.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că reclamantul şi familia sa au stăpânit acest teren încă din anul 1967 întrucât în baza unei înţelegeri intre familia reclamantului si cea a paraţilor aceştia din urma le-au vândut acest imobil fără a încheia insa un document in forma autentica întrucât in acea perioada legea nu permitea încheierea unor acte autentice.

Pe acest teren reclamantul si familia sa au construit in 1967 o moara a cărui punere in funcţiune a fost autorizata de către Sfatul Popular al Raionului Câmpina in acest sens emiţându-se Autorizaţia nr. ... iar in anul 1969 Consiliul Popular al oraşului B a emis certificatul nr.114 si autorizaţia pentru executarea lucrărilor nr.114 prin care s-a stabilit amplasamentul si regimul de construcţie al construcţiei ( moara).

De la momentul intrării in posesia terenului, reclamantul l-a stăpânit in permanenta utilizându-l efectiv si public in scopul desfăşurarea activităţii pentru care il achiziţionase. Profitând de situaţia existenta la momentul instrinarii efective a terenului ( imposibilitatea încheierii transferului de proprietate printr-un document oficial) in anul 1972 paratul B C a început sa faca presiuni asupra reclamantului solicitându-i acestuia o noua suma de bani.

In speranţa ca vor rezolva aceasta problema reclamantul si familia sa au fost de acord sa mai plătească suma de 4950 lei încheind totodată si o chitanţa prin care paratul B C a recunoscut ca a primit banii, reprezentând preţul vânzării urmând ca autentificarea actului sa se faca in momentul in care legislaţia romana va permite incheiera acestor tipuri de acte.

De la acel moment în nenumărate rânduri reclamantul a încercat sa încheie actul in forma autentica insa de fiecare data s-a lovit de refuzul pârtilor care pretindeau de fiecare data o noua suma de bani ca preţ al vânzării.

In toata aceasta perioada reclamantul s-a desfăşurat in permanenta activitatea pe acest teren , toţi locuitorii din zona cunoscându-l pe acesta drept proprietar. Mai mult decât atât reclamantul a achitat in tot acest timp si pana in prezenta toate impozitele aferente acestui teren.

În drept reclamantul a invocat disp.art. art.112 Cod procedura Civila , art.1890 Cod Civil

În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar în copie certificat de atestare fiscală.

Cererea a fost legal timbrată cu 659 lei taxă timbru şi 3 lei timbru judiciar.

La data de 14 septembrie 2011 s-a formulat întâmpinare de către pârâţi prin care s-a solicitat respingerea acţiunii formulate, arătându-se în esenţă faptul că prin înscrisul intitulat ACT DE ASOCIAŢIE la data de 10 oct 1967 C C.Gh şi A C. N s-au asociat în vederea montării şi punerii în funcţiune a morii situate în B, , autorizaţia fiind eliberată pe numele lui A N. S-a învederat faptul că înscrisul intitulat chitanţă a fost încheiat în anul 1972 între A F şi A N şi B C aşadar nu cu persoanele cuprinse în actul de asociaţie. Pentru aceste motive apreciază pârâţii că posesia invocată de reclamant s-a realizat iniţial în persoana celor doi asociaţi aşa încât posesia nu a fost exercitată de reclamant timp de 30 de ani şi ca atare acţiunea urmează a fi respinsă. Un alt motiv pentru care se solicită de pârâţi respingerea acţiunii este acela că posesia exercitată asupra acestui teren nu a fost o posesie propriu zisă ci doar o detenţie precară întrucât reclamantul şi A N cunoştea faptul că terenul aparţine altor persoane aşa cum rezultă din sentinţa civilă 1107/1975 a Judecătoriei C iar în baza acestei hotărâri terenul a fost atribuit defunctului B D.

S-a mai susţinut de către pârâţi faptul că  permanent reclamantul şi autorii acestuia au fost somaţi să părăsească terenul-atât în anul 1999 cât şi în 2005 fiind notificat în acest sens.

S-au depus de către pârâţi copii de pe actele de stare civilă 28-49 .

A fost ataşat dosarul XXX al Judecătoriei C.

La termenul din 14 decembrie 2011 pârâţii au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la sentinţa civilă XXX pronunţată în dosarul XXX

În cauză a fost administrată doar proba cu înscrisuri.

Analizând în temeiul art 137 C.pr.civ cu prioritate excepţia invocată, instanţa reţine:

În conformitate cu art.1201 C.Civil există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi făcută între ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.

În dosarul XXX al Judecătoriei Câmpina,având ca obiect revendicare reclamanţi fiind B C, M S, F L, B G, R E, J E, N H s-a invocat de către A F- pârât  în acea cauză, uzucapiunea doar pe cale de excepţie, ca un mijloc de apărare împotriva acţiunii în revendicare şi doar cu ocazia concluziilor pe fond, şi-a completat cererea reconvenţională formulată în cauză cu un nou capăt de cerere prin care a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu prin uzucapiune,cerere completatoare la care partea adversă s-a opus, instanţa a luat act de aceasta apreciind că este tardiv formulată în raport de disp.art 132 c.proc.civ.

Aşadar conform sentinţei XXX, a fost respinsă acţiunea în revendicare formulată de pârâţii din prezenta cauză motivat de invocarea uzucapiunii pe cale de excepţie şi paralizarea astfel a acţiunii reclamanţilor.

Considerentele cuprinse în sentinţa XXX referitoare la  soluţia cu privire la constatarea faptului că autorii reclamantului din prezenta cauză şi apoi reclamantul au exercitat o posesie utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar mai mult de 30 de ani asupra terenului în litigiu,  constituie motive decizorii  care se bucură de autoritate de lucru judecat  a nega autoritatea de lucru judecat a unor asemenea motive însemnând de fapt, a crea premisele instabilităţii juridice, căci s-ar recunoaşte posibilitatea părţilor ca, după ce au supus dezbaterii o chestiune litigioasă şi au primit o rezolvare asupra acesteia, să reia judecata.

În aceste situaţii avem de a face cu efectul pozitiv al lucrului judecat de natură să asigure o coerenţă a deciziilor judecătoreşti.

Aşadar, în situaţia de faţă nu poate fi admisă excepţia autorităţii de lucru judecat cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de către reclamant întrucât acesta a solicitat în dosarul XXX doar pe cale de excepţie constatarea dobândirii dreptului său de proprietate asupra terenului de 760 mp prin îndeplinirea condiţiilor uzucapiunii de 30 de ani, fiind posibilă solicitarea pe cale principală constatarea dobândirii calităţii de proprietar prin uzucapiune. Instanţa are în vedere faptul că din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că pârâţii din prezenta cauză sunt în parte aceiaşi cu reclamanţii din dosarul 5056/204/2007 al Judecătoriei Câmpina, iar în parte urmaşii reclamanţilor actualmente decedaţi (R E, J E, N H, B G)

În ceea ce priveşte fondul cauzei, având în vedere motivele decizorii cuprinse în sentinţa 281/2009, irevocabilă prin respingerea recursului numiţilor B C, M S, F L, B E, R D M, R B P, B N E, N M prin decizia  XXX a Tribunalului Prahova,  care se bucură aşa cum am mai arătat de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat , instanţa va constatata dobândirea prin uzucapiune de către A F, a dreptului de proprietate asupra terenului situat în or.B, aşa cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică G E din dosarul XXX al Judecătoriei C.

În temeiul art 274 alin 1 c.pr.civ, având în vedere faptul că pârâţii au căzut în pretenţii  şi avându-se în vedere solicitarea reclamantului de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată, instanţa va obliga pe pârâţii  la plata către acesta a sumei de 662 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa timbru si timbru judiciar