Anulare decizie

Asupra  recursurilor de  fata;

Din examinarea lucrarilor  din dosar  constata urmatoarele:

Prin sentinta civila  nr. 4714/18.11.2005  Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal  a admis  cererea  formulata de  reclamanta Banca  Turco Româna - banca  în  faliment  - prin  lichidator  Fondul de garantare a  depozitelor din  Sistemul  Bancar, în contradictoriu  cu  pârâtul  Ministerul Finantelor  Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia  Generala  de  Administrare  a Marilor  Contribuabili din  Municipiului Bucuresti si a anulat decizia  nr.61/90/1/2003/754072/05.11.2004 a Directiei Generale de Administrare  a Marilor  Contribuabili, privind  obligatia de  plata a accesoriilor aferente  obligatiilor  fiscale  si decizia nr.100/31.05.2005  de  solutionare  a contestatiei .

Pentru  a  se pronunta  astfel ,  tribunalul  a retinut  ca  organele  fiscale au  procedat  nelegal  la  calculul  accesoriilor pentru  plata cu  întârziere a  contributiei  de  asigurari  de  sanatate datorate  pentru  luna  august 2004,  considerând  ca plata facuta  în  contul  Trezoreriei  Ilfov ,  iar  nu  la Directia  Generala  de  Administrare  a Marilor  Contribuabili ,  nu  ar  fi valabila. Instanta  de fond a  mai  retinut  ca la  data de 03.07.2002 s-a  deschis  procedura  falimentului  Bancii Turco Române. Potrivit  art.20 (2)  din  Legea  nr.83/1998  privind  procedura  falimentului  bancar modificata  prin  OUG  nr.186/1999 , Legea  nr.596/2002, OUG  nr.138/2001 si  Legea  nr.597/2002,  nici  o  dobânda  sau  cheltuiala  nu  va  putea  fi  adaugata creantelor asupra  bancii  debitoare  de  la data deschiderii  procedurii  falimentului, astfel  încât dupa data de  03.07.2002  pârâta  nu  trebuia sa  calculeze accesorii  pentru contributiile nevirate în termen  de  catre  reclamanta  la buget .

Împotriva  acestei  sentinte au declarat  recurs pârâta Directia  Generala  de  Administrare  a Marilor  Contribuabili si Ministerul  Public - Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti în  baza  art.304  pct.9  Cod procedura civila .

În  dezvoltarea motivelor  de  recurs atât recurenta pârâta  cât si  Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti  au aratat ca prevederile  art.117 (4)  din  OG  nr.92/2003 nu  sunt  incidente în speta,  deoarece la  data deschiderii procedurii falimentului  era  în vigoare  OG  nr.11/1996 privind executarea  creantelor bugetare, care  nu  contine dispozitii  prin care sa  limiteze calculul  accesoriilor pâna  la  data  deschiderii procedurii falimentului.

Recurentii au  mai sustinut  ca  în speta  nu sunt incidente  nici  prevederile  art.37  din Legea  nr.64/1995 si  art.202  din  Legea  nr.83/1998 care  limiteaza  calculul dobânzilor si  cheltuielilor  la data deschiderii procedurii  si fac  trimitere  la  dispozitiile  pct.5 alin.2 din Decizia  Comisiei  Fiscale  Centrale nr.5/2004  pentru  aprobarea solutiilor privind aplicarea unitara  a unor  prevederi  referitoare  la  TVA si  probleme  de  procedura fiscala (Monitorul Oficial nr. 879/22.09.2004). Conform acestor dispozitii: "penalitatile  de întârziere si  dobânzile, respectiv majorarile de întârziere  , dupa  caz ,  datorate conform  prevederilor legale,  nu  constituie dobânzi sau  cheltuieli în  sensul art.37 din  Legea nr.64/1995".

Recurentii au  mai aratat, de asemenea,  ca  art.4 (1)  din  OG  nr.38/2002 prevede  ca  "procedurile deschise pâna  la  data  intrarii în  vigoare a prezentei  ordonante vor continua sa fie administrate  si  lichidate conform prevederilor legale în  vigoare, anterioare modificarilor  si  completarilor  aduse  Legii nr.64/1995  prin  prezenta ordonanta".

La  termenul de judecata din  06.04.2006 Ministerul  Public -Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Bucuresti  a  depus la dosar  o cerere de renuntare la judecarea recursului  ,  în temeiul art.246 (1)  Cod procedura civila .

Potrivit art.246  Cod procedura civila renuntarea la judecata  poate  avea loc  în  tot cursul  judecatii  ,  fie verbal în sedinta,  fie  prin  cerere scrisa.

Manifestarea  de vointa  în  sensul  de  a  renunta la judecata reprezinta  un  act de  dispozitie al partii,  în  speta  a  recurentului  Ministerul  Public,  care  nu  este supus cenzurii instantei  ,  considerent pentru  care,  Curtea  va lua  act  de renuntarea la cererea  de recurs formulata  de  Ministerul  public  -  Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti .

Recursul recurentei pârâte este nefondat pentru  considerentele ce vor  fi  aratate în  continuare.

Prin decizia nr.61/90/1/2003/754072/05.11.2004 Directia  Generala  de  Administrare  a Marilor  Contribuabili a stabilit în sarcina  Bancii Turco  Române , în temeiul  art.85  lit.c)  si  art.114 din OG  nr.92/2003, obligatia  de plata  a  sumei  de  71.368  lei  reprezentând dobânzi aferente  contributiei  pentru  asigurari  de  sanatate  datorate de  angajator pentru luna august  2004.

În raport  de perioada  pentru care, s-au calculat accesoriile,  sustinerile  recurentei  în sensul  ca  în  speta  nu sunt  incidente  prevederile  art.37  din Legea  nr.64/1995 ,  sau  art.202  din Legea  nr.83/1993  nu  pot  fi retinute, pentru  ca  la data de 03.07.2002  a fost deschisa  procedura  de faliment a  BTR SA.

Instanta de fond  a  retinut corect ca  în  speta  sunt  aplicabile dispozitiile  art.202  din  Legea  nr.83/1998  privind  procedura falimentului bancar ,  modificata prin OUG  nr.186/1999,  Legea  nr.596/2002, OUG  nr.138/2001 si  Legea  nr.597/2002.

Decizia Comisiei  Fiscale Centrale  nr.5/2004 exprima un  punct de  vedere  al emitentului ,  o  interpretare  a  prevederilor  legale,  dar  nu poate contraveni sau adauga  le  lege si  nici  nu  este obligatorie  pentru instante. 

Art.4 (1)  din  OG  nr.38/2002 pentru  modificarea  Legii  nr.64/1995, invocat  de  recurenta, cuprinde  o  norma generala  tranzitorie cu privire la administrarea  si  lichidarea  procedurilor deschise pâna  la data intrarii în  vigoare  a ordonantei ,  dar nu reglementeaza  expres regimul  creantelor asupra bancii în  faliment; în aceasta  materie  sunt  aplicabile  prevederile art.202 din Legea  nr.83/1998  privind  procedura  falimentului bancar si ale  art.118  alin.4 (fostul art.117  alin.4 ,  înainte  de  a doua  republicare)  din  Codul de  procedura fiscala, conform carora nici  o  dobânda  ori cheltuiala nu  va  putea fi adaugata  creantelor de  la  data deschiderii procedurii falimentului. Notiunile  de "dobânda" si  "cheltuiala"  folosite în textul legal  mentionat definesc toate accesoriile aferente unui debit principal.

În baza  principiului de  drept "unde  legea  nu distinge,  nu  poate distinge  nici interpretul" (ubi lex non distinguit nec nos dinstinguere debemus)  art.4  (1) din  OG  nr.38/2002  nu  poate  fi aplicat  în  speta  printr-o  interpretare extensiva.

În  consecinta, pentru considerentele expuse ,  Curtea constata  ca  nu  exista motive de  casare  sau modificare a  hotarârii  atacate, astfel ca în temeiul  art.312 alin.1 Cod procedura civila, si  va respinge recursul  ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat  de recurenta-pârâta Directia  Generala  de  Administrare  a Marilor  Contribuabili împotriva sentintei civile nr. 4714/18.11.2005  pronuntata de  Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal, în dosarul  nr.39593/3/2005 (nr.vechi 5771/CA/2005) , în contradictoriu cu intimata reclamanta Banca Turco Româna, prin  lichidator Fondul de  Garantare  a  Depozitelor  în Sistemul Bancar,  ca nefondat.

Ia  act de  renuntarea Ministerului Public - Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti la judecarea  recursului .

Irevocabila,

Pronuntata în sedinta publica azi, 06.04.2006.

PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR

Liliana Visan Gabriela Bogasiu  Simona  Marcu

Domenii speta

Spete similare