Contestatie

Cod ECLI ECLI:RO:TBCVN:2022:...........

Dosar nr. ....

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 4

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2022

PREŞEDINTE: ......

JUDECĂTOR:  .......

GREFIER : ......

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror ............., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra contestaţiei formulate de către contestatorul-condamnat D. B. V. Ş. împotriva Hotărârii penale nr. 99/2022 din data de 05.05.2022 pronunţată de către Judecătoria Sfântu Gheorghe, în dosarul nr. .....

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 08.06.2022, acestea fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 15.06.2022, respectiv 17.06.2022, când a decis următoarele

TRIBUNALUL

Deliberând, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 99 din 05 mai 2022 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul penal nr. .... a fost respinsă în baza art.599 cu aplicarea art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 162 lit. b Cod penal contestația la executare formulată de persoana condamnată D.B.-V.-Ş..

II. Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe a fost înregistrată sub dosar nr. ............ contestaţia la executare formulată de persoana condamnată D.B.-V. prin care a solicitat să se constate că a intervenit prescripţia executării pedepsei stabilite prin sentinţa penală nr. 88 din 16.03.2007 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, rămasă definitivă la data de 03.04.2007 prin neapelare, pronunţată în dosarul nr. ....., şi pe cale de consecinţă să se dispună înlăturarea executării pedepsei.

În motivare, se arată că a fost condamnat la 3 ani de închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, b şi c din Codul penal din 1969, în dosarul nr ..... al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pentru o săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3, 4 Cod penal din 1969, judecarea cauzei fiind efectuată în lipsa sa, întrucât nu mă aflam pe teritoriul României, fiind stabilit în străinătate.

La data de 11.08.2009 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat instanţa de executare în vederea emiterii mandatului de urmărire internaţională în vederea extrădării contestatorului, respectiv emiterea mandatului european de arestare, indicându-se faptul că acesta se afla la acea dată în oraşul Caiosa, Provincia Alicante lângă Beidrom, Spania.

Se precizează că petentul nu s-a sustras niciun moment de la executarea pedepsei, fiind plecat din ţară la momentul în care s-a efectuat judecata sa, fiind stabilit în Spania pentru o perioadă îndelungată de timp.

Totodată la data de 23.03.2011 a fost emis mandatul european de arestare prin difuzare, iar la data de 24.08.2015, a fost localizat de către autorităţile spaniole, fiind refuzată punerea în executare a mandatului din anul 2009, anterior menţionat.

La data de 11.03.2021 a fost emisă o solicitare de extrădare către autorităţile din Elveţia, ţară în care este rezident la acest moment.

În drept, s-au invocat prevederile art.161, art.162, art.163 Cod penal, făcându-se trimitere şi la Decizia nr. 2/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, mandatul european de arestare prin difuzare nu produce efect întreruptiv de prescripţie a executării pedepsei, ci doar transmiterea directă a mandatului european de arestare emis de autorităţile române către autorităţile judiciare ale altui stat membru, pe teritoriul căruia a fost localizată persoana.

Se mai arată că potrivit  art. 33 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 „Depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripţia neîmplinită anterior,, - iar conform art. 163 alin. 1 teza II Cod penal „Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripţie de la data sustragerii şi art. 163 alin. 2  Cod penal „Cursul termenului de prescripţie a executării se întrerupe şi prin săvârşirea din nou a unei infracţiuni. "

În raport de prevederile legale invocate, se arată că au efect întreruptiv al prescripţiei următoarele - începerea executării pedepsei conform mandatului emis de către instanţa de executare; emiterea unui mandat european cu transmitere directă; emiterea unei cereri de extrădare, în condiţiile în care nu era împlinită prescripţia executării pedepsei anterior momentului emiterii cererii; sustragerea de la executarea pedepsei, după începerea executării acesteia; o săvârşirea unor noi infracţiuni;

În continuare, se precizează că partea contestatoare a fost judecată în lipsă, fără a se sustrage niciun moment de la executarea pedepsei şi nu a săvârşit alte fapte penale ulterior rămânerii definitive a hotărârii, respectiv data de 04.03.2007.

Ulterior datei de 04.03.2007 a fost emis mandatul de executare pe teritoriul României, acesta fiind punctul incipient al curgerii termenului de prescripţie.

În luna octombrie anului 2009, termenul de prescripţie a fost întrerupt prin emiterea transmiterea unui mandat european de arestare, emis de autorităţile române în condiţiile anterior menţionate, către autorităţile judiciare din Spania, ţară în care se afla la acel moment.

Raportat la Decizia nr. 2/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se arată că termenul de prescripţie al executării pedepsei cu închisoarea a fost întrerupt în luna octombrie anului 2009, curgând un nou termen de prescripţie calculat în condiţiile art. 162 alin. 1 lit. b Cod penal, respectiv 8 ani.

La data de 23.03.2011, a fost emis un nou mandat de arestare prin difuzare, apreciindu-se că acesta nu a avut efect întreruptiv al prescripţiei, conform Deciziei nr. 2/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La data de 27.08.2015, instanţa din Madrid a refuzat punerea în executare a mandatului european transmis de autorităţile Române în anul 2009, astfel, demersurile efectuate pe teritoriul statului spaniol în vederea soluţionării mandatului transmis în anul 2009, neavând de asemenea rol întreruptiv de pedeapsă.

La data de 11.03.2021 a fost efectuată o cerere de extrădare din partea statului român către autorităţile din Elveţia, ţară pe teritoriul căreia este rezident la momentul actual.

Aşadar, având în vedere dispoziţiile de drept anterior menţionate, raportat la situaţia de fapt prezentată, se apreciază că singurul act întreruptiv de prescripţie a fost efectuat în luna octombrie 2009, prin transmiterea directă a mandatului de arestare de la data de 12.08.2009 şi astfel, termenul de prescripţie al executării pedepsei a fost împlinit cel târziu în luna octombrie a anului 2017.

Se mai arată în continuare că cererea de extrădare formulată în luna martie a anului 2021 nu are rol întreruptiv de prescripţie, deoarece în conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, întreruperea prescripţiei executării pedepsei operează doar în condiţiile unei prescripţii neîmplinite, iar în prezenta cauză prescripţia executării pedepsei s-ar fi împlinit cel târziu în anul 2017, deci cu 4 ani anterior emiterii cererii de extrădare.

Conform art. 598 alin 1 lit. d Cod procedură penală „Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei."

Având în vedere aspectele invocate, referitoare la prescripţia executării pedepsei penale şi raportat la dispoziţiile procesuale incidente în materie, respectiv acţiunea judiciară privind constatarea prescripţiei, se apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate, pe cale de consecinţă solicităm admiterea cererii, constatarea intervenirii prescripţiei pedepsei şi înlăturarea sancţiunilor stabilite prin sentinţa penală nr. 88 din 16.03.2007 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

În probaţiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri şi ataşarea dosarului în care s-a pronunţat sentinţa de condamnare.

S-au depus în cauză şi concluzii scrise formulate de contestator prin apărător ales.

Pentru soluţionarea cauzei, s-a ataşat dosarul nr. ..... al Judecătoriei Sfântu Gheorghe la care se află anexat dosarul nr........... al Judecătoriei Sfântu Gheorghe şi al Tribunalului Covasna, dosarul nr............. al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, precum şi fişa de cazier judiciar actualizat a petentului.

De asemenea, s-a procedat la traducerea din limba spaniolă a relaţiilor ataşate la filele 41-43 din dosarul nr. ............ al Judecătoriei Sfântu Gheorghe şi filele 58-61 din dosarul nr. ........... al Tribunalului Covasna.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală nr. 88 din 16.03.2007 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe pronunţată în dosar nr. .....,  definitivă la 03 aprilie 2007 prin neapelare, contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, în regim de detenţie, sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1, 2, 3, 4 Cod penal din 1969.

La data de 08.09.2015 sub număr 3860/305/2015 s-a înregistrat o altă cererea formulată de petentul D.B. V. Ş., cu reşedinţa în .......................... (Alicante), Spania, cu privire la constatarea intervenirii prescripţiei referitor la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată petentului prin sentinţa penală nr. 88/16.03.2007 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe apreciind că termenul de prescripţie s-a împlinit  la 03.04.2015.

Prin sentinţa penală nr. 139/2015 din  23 noiembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. ........... al Judecătoriei Sfântu Gheorghe, definitivă prin decizia penală nr. 9 din 03 noiembrie 2016 a Tribunalului Covasna, a fost respinsă contestaţia sa la executare.

În temeiul sentinţei penale nr. 88 din 16.03.2007 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe definitivă la 03 aprilie 2007 prin neapelare,  a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 157 din 03.04.2007, care a fost trimis pentru ducerea la îndeplinire organului de poliţie de la domiciliul condamnatului, respectiv I.P.J. Vaslui, însă acesta nu a fost găsit şi prin dispoziţia I.G.P.R. nr. 54244/04.10.2007, a fost dat în urmărire la nivel naţional.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe a solicitat la data de 11.08.2009 emiterea unui mandat de urmărire internaţională în vederea extrădării şi a unui mandat european de arestare, solicitare admisă şi instanţa de executarea a dispus emiterea mandatului de urmărire internaţională şi mandatul european de arestare din data de 12.08.2009, împotriva condamnatului.

La 15.09.2009, prin mesajul BNI nr. 20858, în dosarul nr. 2386598/ RV, petentul D.B. V. Ş. a fost pus în urmărire internaţională.

Mandatul european de arestare a fost înaintat Ministerului Justiţiei – Direcţia Drept Internaţional şi Tratate (fila 117 dosar nr. .....) în vederea punerii în executare, ca urmare a stabilirii faptului că petentul se află în oraşul Caiosa provincia Alicante, Spania.

Astfel cum a rezultat din înscrisul aflat la fila 126 dosar nr. ....., Biroul Naţional Interpol a solicitat instanţei de executare traducerea în limba spaniolă şi transmiterea mandatului european de arestare autorităţilor spaniole, ca urmare a solicitării acestor autorităţi de transmitere a mandatului european de arestare.

Mandatul european de arestare în vederea predării a fost transmis astfel direct autorităţilor spaniole, la solicitarea acestora, aspecte menţionate şi prin adresa Ministerului Justiţiei (fila 134 dosar nr. .....), prin care s-a comunicat instanţei de executare faptul că mandatul european de arestare din 12 august 2009, precum şi traducerea acestuia în limba spaniolă, au fost transmise la 05.10.2009, spre executare, autorităţilor competente din Regatul Spaniei.

De asemenea, pe rolul Tribunalului Naţional Madrid s-a aflat dosarul penal având drept obiect mandatul european de arestare şi predare emis cu privire la petent, astfel cum rezultă din comunicarea autorităţilor spaniole (fila143 dosar nr. .....), prin care, la data de 02.12.2009 se solicitau informaţii instanţei de executare cu privire la petent.

Astfel, din toate înscrisurile la care s-a făcut referire rezultă faptul că acel mandat european de arestare în vederea predării petentului a fost transmis direct autorităţilor spaniole, tocmai la solicitarea acestora, pe rolul autorităţilor spaniole existând dosarul penal având drept obiect mandatul european de arestare şi predare.

Prin urmare, mandatul european de arestare a fost transmis direct şi nu prin difuzare  autorităţilor spaniole, în vederea predării.

Prin adresa nr. 1508232/Sirene/Cov/GC din 26.08.2015 La data de 27.08.2015, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene, a informat instanţa de executare că, persoana condamnată D.B. - V. -Ş. a fost arestată în Villajoyosa Alicante, Spania, la data de 26.08.2015, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din România, dar autorităţile judiciare spaniole au refuzat executarea mandatului european de arestare.

Dintr-o altă perspectivă, conform Deciziei nr. 2/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, transmiterea directă a mandatului european de arestare emis de autorităţile romane către autorităţile judiciare ale altui stat membru, pe teritoriul căruia a fost localizată persoana, indiferent dacă aceasta este sau nu arestată provizoriu în vederea predării, are efect de întrerupere a prescripţiei executării pedepsei.

Se reţine şi că potrivit art.162 alin.2 Cod penal, termenele prevăzute în alin. (1) se socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă.

Apoi, prin adresa nr. 1508232/Sirene/NVA/CIA din 18.01.2021, Ministerul Afacerilor Interne - I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională -Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene, la data de 21.01.2021, a informat instanţa de executare, potrivit mesajului primit la data de 21.01.2021 de la Biroul SIRENE Elveţia, că D.B. - V. - Ş., urmărit la nivel internaţional, a fost localizat în Elveţia, locuind la adresa din ............, Canton of ..........., conform mesajului anexat informării.

Contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, în regim de detenţie, sub aspectul comiterii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1, 2, 3, 4 Cod penal din 1969.

Prezenta cerere este întemeiată pe prevederile art. 598 alin 1 lit. d Cod procedură penală conform cărora contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Conform art. 126 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, termenul de prescripţie a executării pedepsei era de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, respectiv 8 ani.

Potrivit art. 162 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal, termenul de prescripţie a executării pedepsei este de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată,  respectiv tot 8 ani.

Termenul de prescripţie a executării pedepsei se calculează de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă, potrivit dispoziţiilor ambelor coduri menţionate, respectiv de la data de 03.04.2007.

Prin emiterea mandatului european de arestare şi transmiterea directă a acestuia autorităţilor spaniole, în luna octombrie 2009, cursul termenului de prescripţie a executării pedepsei a fost întrerupt, de la acel moment începând să curgă un nou termen.

Nu în ultimul rând, mandatul european de arestare în vederea predării condamnatului a fost transmis din nou direct autorităţilor spaniole, la data de 31.05.2015,  la solicitarea acestora, ca urmare a adresei nr. 1508232/Sirene/Cov/GC din 26.08.2015 a Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Sirene, prin care instanţa de executare a fost informată că la data de 26.08.2015, persoana condamnată D.B. - V. - Ş. a fost arestată în Villajoyosa Alicante, Spania, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din România.

Prin urmare, transmiterea directă a mandatului emis de autoritățile române către autoritățile judiciare ale altui stat membru, pe teritoriul căruia a fost localizată persoana, indiferent dacă aceasta este sau nu arestat în vederea predării a întrerupt cursul prescripţiei. Iar după fiecare întrerupere va începe un nou termen de prescripție.

În consecinţă, de la acea dată a început să curgă un nou termen de prescripţie a executării pedepsei de 8 ani, care încă nu este împlinit.

Prin urmare, faţă de cele arătate, în baza art.599 cu aplicarea art. 598 alin. 1 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 162 lit. b Cod penal, prima instanţă a respins ca nefondată contestația la executare formulată de persoana condamnată D.B.-V.-Ş..

III. Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie persoana condamnată D.B.-V.-Ş. prin care s-a învederat că nu a existat o întrerupere a prescripţiei executării pedepsei în anul 2015 deoarece condamnatul nu a fost arestat în Spania, cum în mod eronat s-a reţinut în traducerea hotărârii privind cererea de extrădare, ci a fost adus în faţa instanţei spaniole cu mandat de aducere, fără a fi reţinut nici un moment, iar documentele trimise către Tribunalul din Madrid în anul 2015 nu pot fi considerate drept „transmiterea directă a mandatului de arestare” a unui nou mandat de arestare internaţională, astfel încât acesta să aibă rol întreruptiv al prescripţiei executării pedepsei. În sprijinul acestei ultime susţineri condamnatul aduce următoarele argumente:

-procedura de emitere este inexistentă în anul 2015, fiind trimis pe cale administrativă, la solicitarea Tribunalului din Madrid, acelaşi mandat emis în anul 2009, iar nu un nou mandat,

-autorităţile din România cunoşteau locaţia unde se află condamnatul încă din 2009, astfel că mandatul prin difuzare din anul 2011 în baza căruia s-a autosesizat Tribunalul din Madrid în anul 20154 nu îndeplinea condiţiile de legalitate raportat la art. 90 al. 2 din  legea nr. 302/2004,

-mandatul nu a fost trimis în original către autorităţile străine în anul 2015, deoarece fusese transmis în anul 2009,

-au fost încălcate dispoziţiile art. 90 al. 5 din legea nr. 302/2004 deoarece documentele din 2015 nu au fost trimise autorităţilor spaniole „spre executare”, ci au fost trimise pe cale administrativă, fiind vorba de documente din anul 2009 care făcuseră obiectul controlului Tribunalului din Madrid,

-nu au fost remediate deficienţele arătate de Tribunalul din Madrid, ceea ce încalcă prevederile art. 90 al. 6 din legea nr. 302/2004,

-nu a fost trimisă o copie tradusă a mandatului de arestare internaţională, aşa cum cere art. 90 al. 7 din legea nr. 302/2004, ci a fost retrimisă o copie a traducerii mandatului din anul 2009,

-au fost încălcate dispoziţiile art. 90 al. 8 din legea nr. 302/2004 potrivit căruia instanţa emitentă informează Ministrul Justiţiei în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni calendaristice cu privire la mandatele europene de arestare trimise spre executare în perioada de referinţă, şi stadiul executării acestora, ceea ce este de natură să confirme că în anul 2015 nu a existat o transmitere directă a unui nou mandat de executare în vederea executării acestuia.

Faţă de cele arătate, condamnatul solicită să se constate că prescripţia a intervenit cel târziu în anul 2017, raportat la termenul de 8 ani al prescripţie răspunderii penale ce a fost ultima dată întrerupt în anul 2009.

IV. Analizând contestaţia dedusă judecăţii, judecătorii de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar reţine următoarele:

Prin Decizia instanţei supreme nr. 2/2012 pronunţată în cadrul soluţionării unui recurs în interesul legii s-a stabilit că „transmiterea directă a mandatului european de arestare emis de autorităţile române către autorităţile judiciare ale altui stat membru, pe teritoriul căruia a fost localizată persoana, indiferent dacă aceasta este sau nu arestată provizoriu în vederea predării, are efect de întrerupere a prescripţiei executării pedepsei.”.

Prin raportare la această decizie se constată că elementul esenţial pentru soluţionare contestaţiei la executare ce face obiectul prezentei cauze presupune să se stabilească dacă în anul 2015 a existat sau nu o transmitere directă a mandatului de arestare european către autorităţile spaniole.

Analizând înscrisurile depuse în prezenta cauză în faţa primei instanţe, precum şi cele din dosarul de fond nr. ....., tribunalul constată că în anul 2015 s-a procedat la o transmitere directă a mandatului european de arestare emis în data de 12.08.2009, iar nu doar la o transmitere prin difuzie, aşa cum susţine condamnatul.

În acest sens tribunalul reţine că în urma sesizării primite de instanţa de executare – Judecătoria Sfântu Gheorghe, prin adresa nr. 1508232 din data de 26.08.2015 emisă de Biroul Naţional Sirene cu privire la faptul că persoana condamnată ar fi fost arestată în Spania în data de 26.08.2015 (fila 186 dos. .....), instanţa de executare a transmis în temeiul art. 90 din Legea nr. 302/2004, direct către instanţa spaniolă din Madrid, mandatul european de arestare emis în data de 12.08.2009, în limba română şi tradus în limba engleză (fila 187 – 194, fila 198 – dovada de comunicare prin fax - dos. .....). Totodată, aceste acte au fost comunicate şi către Ministerul Justiţiei din România (fila 195 dos. .....). Ulterior, ca urmare a adresei nr. 1508232 din data de 02.10.2015 prin care se aducea la cunoştinţa instanţei de executare că autorităţile spaniole acceptă doar documente traduse în limba spaniolă, Judecătoria Sfântu Gheorghe a comunicat prin adresa emisă în data de 01.10.2015, direct către instanţa din Madrid, mandatul de arestare în limba română şi mandatul tradus în limba spaniolă (filele 202, 204, 206-210 dos. .....).

Împrejurarea că Judecătoria Sfântu Gheorghe a trimis în anul 2015, în calitatea sa de instanţă de executare, mandatul european de arestare emis în anul 2009, în limba română şi tradus în limba spaniolă, direct către instanţa spaniolă, rezultă fără echivoc şi din cuprinsul sentinţei din 10.11.2015 pronunţată de Tribunalul din Madrid unde, la paragrafele 2 şi 3, se menţionează în mod expres că instanţa spaniolă a solicitat în vederea punerii în aplicare a mandatului de arestare european traducerea a cestuia în limba spaniolă, amânând judecata până când autorităţile române au trimis documentul tradus în limba spaniolă, după ce anterior fusese trimis de către Judecătoria Sfântu Gheorghe tradus din eroare în limba engleză (fila 47, 49).

Faţă de cele arătate, tribunalul constată că în cauză instanţa de executare a parcurs întocmai paşii prevăzuţi de art. 90 al. 2 din legea nr. 302/2004, deoarece după ce a fost informată cu privire la localizarea sau arestarea pe teritoriul Spaniei a persoanei solicitate, a transmis mandatul european de arestare, în limbile română şi spaniolă, autorităţii competente din Spania.

În consecinţă, prin raportare la prevederile art. 90 al. 5 din Legea nr. 302/2004 şi a celor stabilite prin Decizia RIL nr. 2/2012, se constată că în anul 2015 a operat întreruperea termenului de prescripţie a executării pedepsei ca efect al transmiterii directe a mandatului de arestare european emis în anul 2009 de Judecătoria Sfântu Gheorghe.

Contrar susţinerilor condamnatului, tribunalul constată că trimiterea mandatului european de arestare în anul 2015 a avut ca scop executarea pedepsei, fiind trimis direct de instanţa de executare instanţei competente din Spania, împrejurarea că era vorba de un mandat emis anterior în anul 2009 fiind irelevantă, deoarece nu există nici o prevedere legală care să impună emiterea unui nou mandat de executare european de către instanţa de executare română în ipoteza respingerii sale de către o autoritate judiciară străină. Cu privire la acest aspect trebuie subliniat că respingerea de către autorităţile judiciare spaniole a cererii de executare din anul 2009 nu are ca efect desfiinţarea mandatului european de arestare emis de autorităţile române, astfel că în mod logic, într-o asemenea ipoteză, instanţa de executare va face în continuare demersurile necesare în vederea executării mandatului respectiv de arestare.

Transmiterea în original a mandatului de arestare către autorităţile străine se face doar la cererea acestora, aşa cum rezultă din prevederile art. 90 al. 3 din Legea nr. 302/2004. Or, în cauza de faţă., aşa  cum rezultă din sentinţa Tribunalului din Madrid din data de 10.11.2015, autorităţile judiciare spaniole nu au solicitat aşa ceva, ci au pretins doar comunicarea mandatului tradus în limba spaniolă, astfel că nici acest motiv de nelegalitate invocat de condamnat nu este întemeiat.

Faptul că nu au fost remediate deficienţele arătate de Tribunalul din Madrid este irelevant, deoarece legea nu condiţionează producerea efectului întreruptiv de prescripţie de acest lucru, astfel că atât timp cât mandatul european de arestare a fost comunicat direct autorităţilor străine competente, acest demers are ca efect întreruperea prescripţiei executării pedepsei.

Totodată, contrar susţinerilor condamnatului, eventuala încălcare a dispoziţiilor art. 90 al. 8 din Legea nr. 302/2004 potrivit căruia instanţa emitentă informează Ministrul Justiţiei în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni calendaristice cu privire la mandatele europene de arestare trimise spre executare în perioada de referinţă, şi stadiul executării acestora, nu este de natură să confirme că în anul 2015 nu a existat o transmitere directă a unui nou mandat de executare în vederea executării acestuia, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat mai sus, la dosarul cauzei există probe certe din care rezultă că a existat o transmitere directă a acestui mandat.

Faţă de cele arătate, având în vedere că în cauză a existat în anul 2015 o transmitere directă a mandatului european de arestare emis în data de 12.08.2009, prescripţia executării pedepsei a fost întreruptă din nou, indiferent dacă condamnatul era sau nu arestat în Spania, motiv pentru nu mai prezintă relevanţă susţinerile acestuia în sensul că în mod eronat s-a reţinut că fusese arestat în Spania în anul 2015, deşi în realitate el fusese prezentat cu mandat de aducere în faţa instanţei din Madrid. 

În consecinţă, în baza art. 597 alin 8 C.pr.pen., rap. la art. 4251 alin 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., tribunalul va respinge ca nefondată contestaţia formulată de condamnatul D.B.-V.-Ş. împotriva sentinţei penale nr. 99/2022 din data de 05 mai 2022 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. ...., pe care o menţine.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă contestatorul-condamnat D.B.-V.-Ş. să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

TRIBUNALUL

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 597 alin 8 C.pr.pen., rap. la art. 4251 alin 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul D.B.-V.-Ş. împotriva sentinţei penale nr. 99/2022 din data de 05 mai 2022 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pronunţată în dosarul nr. ...., pe care o menţine.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă contestatorul-condamnat D.B.-V.-Ş. să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2022.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

Domenii speta

Spete similare