Acţiune în răspundere delictuală

Cod ECLI ECLI:RO:TBCVN:2022:002...........

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. ...................

Completul de apel/recurs specializat în soluţionarea cauzelor

în materiile civil, litigii cu profesioniştii şi minori şi familie

DECIZIA CIVILĂ NR. 578/A

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie  2022

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: .............

JUDECĂTOR: ...................

GREFIER: .............

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra apelului formulat de apelanta SC ..................... ........... SA, în contradictoriu cu intimaţii G.A. şi B.E.,  împotriva sentinţei civile nr. 474 din 26 iunie 2022 pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc  în dosarul nr. ..., precum şi pronunţarea asupra  apelului incident  formulat de apelanta G.A., în contradictoriu cu intimaţii SC ...... SA şi B.E..

Instanţa constată că a rămas în pronunţare asupra cauzei în şedinţa publică din data de 25 octombrie 2022, potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunţarea pentru data de 8 noiembrie 2022, apoi pentru data de astăzi, 15 noiembrie 2022.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înaintată Tribunalului Covasna la data de 04.08.2022 sub nr. ...... apelanta SC ...... SA a formulat în contradictoriu cu intimatele G.A. şi B.E. apel împotriva sentinței civile nr. 474 pronunțată la data de 21.06.2022 de Judecătoria Târgu Secuiesc.

Prin sentința civilă nr. 474 pronunţată la data de 21.06.2022 instanţa a admis în parte cererea formulată de reclamanta G.A. în contradictoriu cu pârâta SC ...... – ...... SA şi intervenientul forţat B.E., având ca obiect acţiune în răspundere delictuală, a obligat pârâta SC ...... – ...... SA la plata către reclamantă a sumei de 485,03 lei cu titlu de daune materiale; a obligat pârâta SC ...... – ...... SA la plata către reclamantă a sumei de 35.000 lei cu titlu de daune morale; a respins cererea reclamantei în ceea ce priveşte diferenţa de bani dintre sumele solicitate şi sumele acordate; a luat act că reclamanta a arătat că îşi rezervă dreptul să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată, a respins cererea intervenientei forţate B.E. de obligare a pârâtei la plata unor cheltuieli de judecată.

Pentru a se decide astfel, în considerentele hotărârii atacate s-a reţinut că, pe baza documentelor din dosarul penal nr. ...... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc şi a probelor administrate în prezenta cauză, instanţa a reţinut faptul că la data de 10.10.2019, pe DJ 121, între localităţile Catalina şi municipiul Târgu Secuiesc din jud. Covasna a avut loc un accident rutier provocat de intervenientul forţat B.E. care conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare .......... şi care a intrat în coliziune cu autoturismul condus de reclamantă marca Skoda cu numărul de înmatriculare ............ Evenimentul rutier menţionat s-a produs din culpa intervenientul forţat B.E. care a ieşit dintr-o curte pe drumul judeţean fără a se asigura corespunzător şi a intrat în coliziune cu autoturismul condus de reclamantă. Reclamanta a suferit vătămări corporale în urma accidentului şi a fost transportată la Spitalul Municipal Târgu Secuiesc unde a rămas internată 4 zile în perioada 10.10.2019 – 14.10.2019.

În dosarul penal nr. ...... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, prin ordonanţa din data de 18.12.2020, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul comiterii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

Ca urmare a soluţiei de clasare, reclamanta a iniţiat acţiunea civilă ce face obiectul prezentului dosar civil.

Prin raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. 163/A1-25/19.02.2020 emis de către Serviciul Medicina Legala Covasna, s-a stabilit că reclamanta prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier din data de 10.10.2019. Leziunile necesită cca. 25 zile de îngrijiri medicale şi nu au pus în primejdie viaţa victimei.

În cuprinsul aceluiaşi raport de expertiză medico - legală sunt descrise leziunile constatate de către personalul medical de la Unitatea Primiri Urgenţe imediat după accident. Instanţa constată că în urm accidentului reclamanta a suferit leziuni la nivelul capului şi a toracelui, având şi fracturi la vertebrele toracice. A rămas internată în spital în perioada 10.10.2019 – 14.10.2019.

Din declaraţia martorei audiate în cauză reiese că reclamanta a avut dureri fizice ca urmare a leziunilor corporale cauzate de accident. De asemenea, reclamanta are şi în prezent dureri fizice atunci când se schimbă vremea. Martorul a mai arătat că accidentul i-a schimbat viaţa reclamantei prin faptul că i-a restrâns posibilitatea de mişcare atât pentru o perioadă de trei luni în care reclamanta a lipsit de la serviciu cât şi în prezent. După accident reclamanta a avut nevoie de sprijinul altor persoane pentru activităţile cotidiene şi a avut coşmaruri. Martorul a mai precizat că reclamanta nu a revenit la forma fizică pe care o avea înainte de accident.

Tot din declaraţia martorului reiese că reclamanta a fost afectată şi la nivel psihic, aspect care s-a manifestat prin faptul că s-a temut o vreme să se urce în maşină şi a devenit mai nervoasă când are de făcut un drum lung.

Pe baza celor arătate, instanţa a reţinut că reclamanta a suferit un prejudiciu moral în urma accidentului rutier din data de 10.10.2019 ce constă în: suferinţa fizică şi psihică generată de rănile produse de accident cu privire la care s-a stabilit că au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, suferinţa fizică şi psihică generată de intervenţiile medicale efectuate pentru tratarea rănilor, suferinţa fizică şi psihică generată de faptul că a petrecut o vreme cu mobilitatea redusă până la vindecarea rănilor, restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială care s-a manifestat cel puţin în perioada imediată a accidentului.

Cu privire la daunele morale solicitate, instanţa a reţinut că orice suferinţă fizică se repercutează inevitabil în planul afectivităţii şi al psihicului persoanei vătămate, care suportă astfel, în mod automat şi o suferinţă psihică, aşa cum este şi cazul reclamantei.

Instanţa a reţinut că, oricât de dificilă ar fi operaţiunea de estimare a intensităţii acestei suferinţe cu consecinţe directe în stabilirea nivelului dezdăunărilor morale, instanţa nu statuează însă în mod arbitrar asupra acestei chestiuni ci are la îndemână drept criterii orientative o serie de aspecte. Astfel, instanţa se raportează la gravitatea suferinţei de ordin fizic suportată de către reclamantă, care a fost stabilită în mod obiectiv, prin certificatul medico-legal şi celelalte acte medicale depuse la dosar.

Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanţa a avut în vedere ca suma de bani ce urmează a se acorda cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victimă şi să nu constituie plăţi excesive pentru pârâta care are calitatea de asigurator al autoturismului implicat în accident conform poliţei de asigurare emise la data de 01.06.2011.

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferinţelor fizice şi psihice ale victimei, suferinţe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestaţii băneşti, nu se pot constitui în sursă de îmbogăţire fără just temei a  reclamantului.

Instanţa a constatat că reclamanta a solicitat daune morale în cuantum de 70.000 lei.

Având în vedere suferinţa fizică şi psihică pe care reclamanta a îndurat-o, instanţa a reţinut că suma de 35.000 lei (aproximativ 7.000 euro) este potrivită pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial pe care reclamanta l-a suportat în urma accidentului şi de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite pentru care este răspunzătoare pârâta.

Instanţa a avut în vedere şi faptul că acordarea de despăgubiri civile reprezentând daune morale are un caracter pur afectiv, rolul unor astfel de despăgubiri fiind acela de a da o compensare victimei pentru vătămările fizice şi psihice suferite ca urmare a agresiunii fizice exercitate asupra acesteia şi pentru alterarea condiţiilor sale de viaţă ulterioare momentului când a avut loc accidentul.

Cu privire la prejudiciul patrimonial produs reclamantei instanţa a constatat că este constituit din costul unor investigaţii medicale şi costul deplasării la unităţile medicale. Totodată, instanţa constată că este dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.

Potrivit art. 1357 C. civ.  cel care  cauzează altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Din prevederile legale menţionate rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ, următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Prejudiciul ca element esenţial al răspunderii delictuale constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o alta persoană.

Dacă prejudiciul nu este susceptibil de evaluare bănească, el este un prejudiciu moral.

Având în vedere cele anterior menţionate, instanţa a constatat producerea unui prejudiciu reclamantei prin accidentul rutier amintit pentru compensarea căruia au fost stabilite daune morale în cuantum de 35.000 lei.

Pentru obligarea la plata despăgubirilor este necesar ca prejudiciul să fi fost produs printr-o faptă ilicită.

Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane.

Instanţa a reţinut, având în vedere actele dosarului penal ataşat, că numita B.E. a săvârşit o faptă ilicită prin aceea că a ieşit dintr-o curte pe drumul judeţean fără a se asigura corespunzător cu autoturismul pe care-l conducea în data de 10.10.2019 nerespectând regulile de circulaţie rutieră după cum s-a stabilit prin expertizele efectuate pe parcursul urmăririi penale. Instanţa a constatat că în cauza penală s-a dispus clasarea cauzei.

Pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur şi simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită şi un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă şi prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul ca acea faptă a provocat acel prejudiciu.

Instanţa a reţinut că între fapta numitei B.E. anterior descrisă şi prejudiciul cauzat reclamantei există legătură de cauzalitate. 

Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârşirii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior săvârşirii acesteia faţă de faptă si urmările acesteia şi exprimă, cu alte cuvinte, imputabilitatea acelei fapte.

Aşa fiind instanţa a constatat că, în cauză sunt întrunite condiţiile generale pentru angajarea  răspunderii delictuale, raportat la împrejurările din speţă, respectiv, există o faptă ilicită săvârşită de către numita B.E. care a produs accidentul rutier în urma căruia reclamantul a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale, există culpa acesteia care reiese din nerespectarea regulilor de circulaţie rutieră, există prejudiciul ce a fost anterior detaliat şi există un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Instanţa a reţinut că vehiculul condus de numita B.E. avea poliţă de asigurare eliberată de pârâtă, astfel era asigurat la data producerii accidentului.

Potrivit art. 2223 alin. 1 C. civ. „în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil”.

Aşadar, prin poliţa de asigurare amintită, pârâta în calitate de asigurător s-a obligat să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate. 

Ca atare, numita B.E. care a condus autoturismul asigurat este răspunzătoare de prejudiciu cauzat reclamantei, dar plata despăgubirii o face asigurătorul, adică pârâta.

Faţă de considerentele arătate, instanţa a admis în parte cererea formulată de reclamanta G.A. în contradictoriu cu pârâta SC ........... ...... SA şi cu intervenientul forţat B.E., având ca obiect acţiune în răspundere delictuală.  A obligat pârâta SC .......... ...... SA la plata către reclamantă a sumei de 485,03 lei cu titlu de daune materiale, a obligat pârâta SC Euroins Asigurare ...... SA la plata către reclamantă a sumei de 35.000 lei cu titlu de daune morale, a respins cererea reclamantei în ceea ce priveşte diferenţa de bani dintre sumele solicitate şi sumele acordate, a luat act că reclamanta a arătat că îşi rezervă dreptul să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată, a respins cererea intervenientului forţat B.E. de obligare a pârâtei la plata unor cheltuieli de judecată întrucât nu a făcut dovada acestora.

Împotriva hotărârii apelanta SC ...... SA a formulat apel, înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc la data de 29.07.2022 solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul reducerii cuantumului daunelor morale în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

În motivarea cererii de apel s-a arătat că partea contestă suma de 22.000 lei reprezentând daune morale, prima instanţă neanalizând în mod obiectiv cauza şi nu a avut în vedere practica, jurisprudenţa şi echitatea din România.

Stabilirea daunelor morale se impune a fi făcută în mod echitabil şi proporţional cu urmarea accidentului, ţinându-se seama de faptul că ele au rolul de a compensa pierderea produsă, fără să poată constitui o sursă de îmbogăţire. Astfel, partea critică hotărârea în ceea ce priveşte daunele morale, suma acordată fiind exagerată, depăşeşte media jurisprudenţei şi nu ţine seama de criteriile echităţii şi proporţionalităţii cu urmările accidentului, daunele morale având rolul de a compensa pierderea produsă, fără să poată constitui o sursă de îmbogăţire, aspecte stabilite.

În jurisprudenţă prin decizia nr. 1387/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că raportat la vătămările produse, la consecinţele accidentului rutier şi la nevoia ca daunele morale să rămână în limite rezonabile suma de 500 lei/zi de îngrijire medicală corespunde tuturor acestor cerinţe.

Prima instanţă a acordat suma de 35.000 lei, adică 1400 lei pe zi, deşi în motivarea hotărârii nu se reţin argumente în sensul acordării unor daune peste medie. Evaluând superficial probatoriul, instanţa de fond nu a ţinut seama de raportul de expertiză medico – legală care a concluzionat că reclamanta a necesitat 25 de zile îngrijire medicale şi nu a suferit o invaliditate/infirmitate permanentă.

Sumele acordate nu trebuie să depăşească graniţele unor daune morale rezonabile şi funcţia pe care acestea le au.

La acordarea daunelor morale instanţa trebuie să aibă în vedere şi unele criterii obiective, astfel încât stabilirea unui cuantum al despăgubirilor să aibă o susţinere obiectivă.

În dovedire s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi alte probe necesare şi utile cauzei, fiind ataşată copie de pe jurisprudenţă.

În drept cererea de apel a fost întemeiată pe 466 şi următoare C. proc. civ., Legea nr. 132/2017, Normele nr. 20/2017

Conform art. 411 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ. apelanta a solicitat judecarea în lipsă.

La data de 18.08.2022 apelanta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 50 lei.

Intimata B.E. a depus întâmpinare la data de 05.09.2022, apreciind că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, impunându-se respingerea apelului.

În motivare s-a arătat că intimata, la data producerii accidentului având asigurare de răspundere civilă auto valabilă, instanţa de fond corect a soluţionat acţiunea în sensul că partea nu a fost obligată la despăgubiri, SC ...... ...... SA fiind singura obligată la plata despăgubirilor.

În raport cu urmele vizibile la faţa locului şi constatate medico –legal, în principiu, reclamanta este îndreptăţită la acoperirea prejudiciilor suferite. Pretenţiile formulate prin acţiune au fost apreciate ca vădit exagerate, însă, partea este de părete că prin sentinţă instanţa de fond s-a oprit la o sumă echitabilă sub aspectul daunelor morale.

De asemenea, s-a solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

În dovedire s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În drept au fost invocate prevederile art. 205 şi următoarele, art. 471 alin. 5 C. proc. civ.

Intimata G.A. a formulat întâmpinare şi apel incident la data de 28.09.2022, solicitând schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul majorării cuantumului daunelor morale solicitate, respectiv suma de 70.000 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat, în esenţă, că în urma accidentului rutier din data de 10.10.2019, din cercetările efectuate de Poliţia municipiului Târgu Secuiesc rezultă că vinovat de producerea accidentului este şoferul autoutilitarei, partea necesitând 25 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Intimata, conform biletului de externare nr. 4927 a suferit politraumatism prin accident rutier, leziune superficială la nivelul scalpului, contuzie a toracelui, contuzie a trunchiului, nivel nespecificat, fracturi de vertebre toracice nivelul T7 şi T8.

S-a dispus clasare în dosarul nr. ...... sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 196 alin. 2 şi 3 C. pen, iar la data accidentului exista asigurare obligatorie pentru vehiculul condus pe intimata B.E..

Sub aspectul prejudiciului nepatrimonial suferit de parte prima instanţă a pronunţat o hotărâre netemeinică, cenzurând în mod nejustificat cuantumul pretenţiilor solicitate cu titlu de daune morale.

Daunele morale sunt justificate de durerile fizice suferite de reclamantă, atât în momentul producerii accidentului, cât şi ulterior ca urmare a diagnosticului stabilit de medici. Din declaraţia martorei T.M. reiese că nici acum partea nu este ca înainte. Parte, după producerea accidentului a suferit o traumă, anterior nefiind implicată în accident rutier.

Intimata a suferit stres post traumatic, având coşmaruri în fiecare seară, rămânând cu o temere de maşini, indiferent dacă conduce ea sau altă persoană.

Durerile în zona toracică subzistă, iar anterior accidentului partea era o persoană activă, sportivă, însă în prezent oboseşte repede, traseele montane urcate înainte, acum sunt imposibile.

Urmările accidentului continuă să producă efecte şi în prezent, fără a oferi şansa părţii să se dedice sportului şi unei vieţi mai sănătoase. Astfel, prin tabel au fost indicate activităţile practicate anterior şi devenit imposibil ulterior accidentului.

Împrejurarea producerii accidentului este de natură a conduce prin însuşi rezultatul acestuia la încălcarea gravă a unor drepturi personal nepatrimoniale, fiecare persoană preţuind valoarea lezată în raport de mai mulţi factori.

Astfel, au fost prezentate argumente privitoare la repercusiunile prejudiciului asupra situaţiei sociale a victimei, inclusiv în plan profesional şi familial.

Daunele morale solicitate sunt perfect justificate, solicitându-se a se avea în vedere şi prevederile art. 12 alin. 2 lit. b din Norma 20/2017, dispoziţiile art. 10 din Direcţia nr. 14/2005/CE, precum şi practica recentă a instanţelor de judecată.

Apărarea apelantei cu privire la faptul că majorarea cuantumului despăgubirilor ar reprezenta o îmbogăţire fără justă cauză nu poate fi primită, nefiind întrunite condiţiile stabilite de art. 1346 C. civ.

De asemenea, au fost evidenţiate hotărârile pronunţate în speţe similare, invocându-se şi dispoziţiile art. 49 alin. 2 lit. d din Ordinul nr. 14/2011.

În consecinţă, s-a solicitat admiterea apelului incident.

În dovedire s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În drept cererea de apel incident a fost întemeiat pe art. 4711 şi art. 472 C. proc. civ.

Conform art. 223 coroborat cu art. 411 C. proc. civ. partea a solicitat judecarea în lipsă.

Cererea de apel incident a fost timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru.

Pe parcursul soluţionării cererilor de apel nu au fost administrate noi probe.

Analizând actele şi lucrările existente la dosarul cauzei, instanţa reţine că prin cererea care formează obiectul prezentei cauze reclamanta G.A. a solicitat obligare societăţii se asigurare ...... – ...... SA la plata daunelor materiale şi morale pentru prejudiciul suferit de parte ca urmare a producerii accidentului rutier din data de 10.10.2019.

Prima instanţă a admis în parte cererea, acordând daune materiale în sumă de 485,03 lei şi daune morale în cuantum de 35.000 lei.

Atât societatea de asigurare, cât şi reclamanta au exercitat cale de atac, contestând, suma daunelor morale, apelanta SC ...... – ...... SA solicitând diminuarea acestora, iar intimata G.A. majorarea contravalorii daunelor.

Potrivit art. 479 alin. 1 C. proc. civ. „instanţa de apel va verifica în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu”.

Având în vedere aceste prevederi, precum și criticile prezentate prin cererea de apel şi cererea de apel incident, tribunalul urmează a analiza cauza în limitele indicate de părţile apelante, respectiv cu privire la soluția pronunțată cu privire cuantumul daunelor morale.

Astfel, se reţine că potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 132/2017 „despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA (...)”.

În ceea ce priveşte daunele morale trebuie avut în vedere că prin acordarea despăgubirilor pentru prejudiciu nepatrimonial suferit este vizată strict alinarea suferinţei victimei pricinuite prin vătămarea integrităţii corporale a sănătăţii şi nu conferirea unui grad de satisfacţie persoanei prejudiciate prin sancţionarea pe calea acţiunii civile a persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului.

Astfel cum s-a arătat şi în practica judiciară, la stabilirea existenţei prejudiciului moral trebuie luat în calcul caracterul şi importanţa valorilor nepatrimoniale cărora le-a fost cauza prejudiciul, situaţia victimei, ţinând cont de mediul social din care victima face parte, educaţia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea şi psihologia victimei, circumstanţele săvârşirii faptei, statutul social, etc. Fiind vorba de lezarea unor valori fără conţinut economic şi de protejarea unor drepturi personale existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

Tot astfel s-a reţinut că prejudiciul moral reprezintă atingerea adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau/şi morală pe care le resimte victima. Prejudiciile care alterează sănătatea şi imaginea fizică aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane – dreptul la sănătatea, integritate fizică şi psihică ca şi componente ale dreptului la viaţă apărat de Convenţie Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului şi trebuie să fie reparate. Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferinţele morale (psihice) fiind frica, durerea, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative.

Din probele administrate în cauză, respectiv raportul de primă expertiză medico – legală cu examinarea persoanei nr. 163/A1/25.02.2020 rezultă că intimata G.A. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în cadrul accidentului rutier din data de 10.10.2019, leziunile traumatice necesitând aproximativ 25 zile de îngrijire medicală. Din scrisoarea medicală nr. 4927/14.10.2019 rezultă că partea a fost internată în cadrul Spitalului municipal Târgu Secuiesc în perioada 10.10.2019 – 14.10.2019, iar în urma investigaţiilor medicale realizate s-a evidenţiat fractură la nivelul procesului spinos vertebre toracice 6, 7, 8, recomandându-se consult ortopedie şi neurologie, constatându-se evoluţie favorabilă cu mobilizare activă.

În ceea ce priveşte starea intimatei ulterior externării din unitatea sanitară, martorul T.M. E., colegă cu intimata, a arătat că partea trei luni nu a venit la muncă. Martora a confirmat faptul că intimata a stat 3 – 4 zile în spital, iar imediat ulterior producerii accidentului a rămas imobilizată în salvare, arăta foarte rău, avea câteva zgârieturi, neputându-se mişca.

În continuare depoziţiei, martora a învederat că intimata, înainte, făcea mult sport, ture prin munţi, trecând mult timp până ce a putut să meargă din nou în drumeţii, însă actualmente nu poate participa la ture lungi, obosind foarte repede.

Tot în legătură cu situaţia părţii, aceeaşi martoră a relatat că partea a fost traumatizată, având coşmaruri, fiindu-i frică să urce din nu în maşină.

Aşadar, la stabilirea cuantumului daunelor urmează a se în vedere suferinţele efectiv cauzate şi suportate de către intimată pe perioada spitalizării şi recuperării ulterioare. În acelaşi timp vor fi avut în vedere concluziile raportului de expertiză prin care s-a determinat numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, reţinându-se, în acelaşi timp, că în cauză nu s-a efectuat dovada existenţei vreunei infirmităţi sau invalidităţi permanente.

Probele administrate au evidenţiat şi impactul evenimentului rutier asupra stării psiho – emoţionale a intimatei, dovezile administrate atestând faptul că aceasta a avut coşmaruri, prezentând reticenţă în ceea ce priveşte circulaţia cu vehiculele, o perioadă de timp neputând practica activităţi sportive şi recreative.

Însă, astfel cum s-a arătat, determinarea cuantumului despăgubirilor trebuie să se raporteze la principiile anunţate şi care stau la baza acordării daunelor morale. Aşadar, în raport de circumstanţele concrete ale cauzei prezentate în precedente şi deduse din administrarea probelor, precum şi de recomandările stabilite privitoare la determinarea cuantumului daunelor acordate pentru prejudicii morale atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional, instanţa apreciază că despăgubiri ce urmează a fi acordate întrunesc cerinţele de proporţionalitate şi sunt justificate în limita sumei de 25.000 lei.

Potrivit art. 480 alin. 2 C. proc. civ. „în caz de admitere a apelului, instanţa poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea apelată”.

Având în vedere aceste dispoziţii, apreciindu-se ca întemeiate criticile apelante SC ...... – ...... SA, reţinându-se că este întemeiată calea de atac exercitată, instanţa va admite apelul şi pe cale de consecinţă va schimba în parte hotărârea obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 25.000 lei reprezentând daune morale, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În raport de acelaşi considerente, precum şi dispoziţiile art. 480 alin. 1 C. proc. civ. urmează a se dispune respingerea apelului incident ca nefondat.

În ceea ce priveşte solicitările de acordare a cheltuielilor de judecată, vor fi avute în vedere prevederile art. 453 alin. 1 C. proc. civ. conform cărora „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească cheltuieli de judecată”.

Astfel, constatând că apelul formulat de apelanta SC ...... – ...... SA urmează a fi admisă, instanţa va obliga intimata G.A. la plata cheltuielilor de judecată în apel, în sumă de 50 lei.

Culpa procesuală aparţinând intimatei, instanţa urmând a dispune respingerea apelului incident, solicitarea intimatei G.A. de acordare a cheltuielilor de judecată în calea de atac este neîntemeiată.

Aceeaşi soluţie urmează a se avea în vedere şi în raport de solicitarea intimatei B.E. de acordare a cheltuielilor de judecată, cererea nefiind justificată, instanţa urmând a admite calea de atac formulată de apelantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul formulat de către apelanta SC ...... SA cu sediul în ..........................., CUI .............., înmatriculată în registrul comerţului sub nr. ............. în contradictoriu cu intimatele G.A. CNP ............. cu domiciliul ales la ................................. şi B.E. CNP .............. cu domiciliul ales la ............................... împotriva sentinţei civile nr. 474 pronunţată la data de 21.06.2022 de Judecătoria Târgu Secuiesc, pe care o schimbă în parte în sensul celor ce urmează:

Obligă pârâta SC ...... SA la plata către reclamanta G.A. a sumei de 25.000 lei reprezentând daune morale.

Menţine restul dispoziţiilor din sentinţa atacată.

Obligă intimata G.A. la plata către apelanta SC ...... SA a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Respinge ca nefondat apelul incident formulat de către apelanta G.A. în contradictoriu cu intimatele SC ...... SA şi B.E..

Definitivă.

Pronunţată la data de 15.11.2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Preşedinte Judecător  Grefier

Domenii speta

Spete similare