Anulare proces-verbal de contravenție - petentul nu a făcut dovada faptului că, la data întocmirii procesului-verbal, ar fi suferit de o boală care îi afecta capacitatea de oxigenare, astfel încât să fie scutit de a purta mască de protecție în spațiul pub

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data 28.04.2021, sub nr. ..../299/2021, petentul A a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal seria PBY nr. 0347711/11.04.2021, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în principal, anularea procesului-verbal și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 2.500 lei, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, petentul a arătat că, la data de 11.04.2021, în jurul orei 15:20, în timp ce se afla pe str. Episcop Vulcan nr. 24-26, sector 1, a fost legitimat de către un agent de constatator care i-a adus la cunoștință faptul că va fi sancționat pentru nerespectarea obligației de a purta mască de protecție în locuri publice. Petentul a menționat că a încercat să explice agentului constatator că este exceptat de obligația de a purta mască din cauza problemelor de sănătate de care suferă, însă acesta l-a ignorat. Totodată, a prezentat adeverința medicală eliberată de medicul de familie la data de 18.11.2020, care atestă faptul că suferă de astm bronșic, că este alergic și are crize frecvente, rinită alergică în tratament și i se recomandă renunțarea la purtarea măștii din cauza faptului că-i produce o criză astmatică, fiindu-i contraindicată purtarea măștii, însă agentul nu a luat în considerare acest act medical. Pe lângă adeverința medicală eliberată de medicul de familie, în susținerea apărărilor sale, petentul a arătat că înțelege să depună și rapoarte medicale care confirmă diagnosticele de care suferă și în baza cărora a fost eliberată adeverința medicală.

Petentul a invocat prevederile Ordinului nr. 23/15/2021 pentru modificarea Ordinului Ministrului Sănătății și al Ministrului Afacerilor Interne nr. 874/81/2020, menționând că este scutit de la obligativitatea purtării măștii de protecție din cauza afecțiunilor medicale de care suferă. Așadar, a considerat că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, motiv pentru care procesul-verbal contestat este netemeinic și se impune anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii.

În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii cu avertisment pentru aceleași motive pentru care a solicitat anularea acestuia.

În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001, ale Ordinului nr. 23/15/2021.

În susținerea cererii, petentul a depus, în copie: carte de identitate (fila 4), adeverință medicală din 18.11.2020 (fila 4 verso), plic poștal (fila 5), proces-verbal seria PBY nr. 0347711/11.04.2021 (fila 6), raport medical (filele 7-8).

La data de 17.05.2021, prin serviciul registratură, petentul a depus cererea de chemare în judecată semnată în original, la care a atașat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: carte de identitate (fila 16), adeverință medicală din 18.11.2020 (fila 17), rapoarte medicale (filele 18-20), proces-verbal seria PBY nr. 0347711/11.04.2021 (fila 21), plic poștal (filele 22-23).

Cererea a fost legal timbrată, conform ordinului de plată depus la dosar (fila 24).

La data de 25.05.2021 și 03.06.2021, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată şi menţinerea procesului-verbal de contravenţie ca legal şi temeinic întocmit.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că, prin procesul-verbal contestat, a fost reţinută în sarcina petentului săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 65 lit. h coroborat cu art. 1 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 293/2021.

Potrivit art. 65 lit. h din Legea nr. 55/2020, „Constituie contravenții, în măsura în care nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate potrivit legii penale infracțiuni, următoarele fapte săvârșite pe durata stării de alertă: h) nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d).”

De asemenea, art. 1 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 293/2021 prevede că, „În aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020, purtarea măștii de protecție, astfel încât să acopere nasul și gura, este obligatorie pentru toate persoanele care au împlinit vârsta de 5 ani, în toate spațiile publice deschise.”

Prin urmare, fapta reţinută în sarcina petentului întrunește toate elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute în textul legal anterior menţionat.

Analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întruneşte condiţiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, respectiv dispoziţiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute. Astfel, actul constatator al contravenţiei cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condiţiile de formă cerute de lege.

De asemenea, intimata a menţionat că Decizia nr. XXII din 19.03.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prevede că „...situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanţă... În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act".

Intimata a menţionat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 269 C.pr.civ, actul constatator al contravenţiei are valoare de înscris autentic, iar conform dispoziţiilor art. 270 din acelaşi act normativ „înscrisul autentic face deplină dovadă, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condiţiile legii”. De asemenea, conform art. 249 C.pr.civ., „cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească.”

Mai mult decât atât, fapta contravenţională descrisă în procesul - verbal contestat a fost probată cu ajutorul prezumţiei de legalitate a actului administrativ - actul fiind emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumţia de autenticitate - actul emanând de la instituţia emitentă cât şi cu prezumţia de veridicitate.

De asemenea, intimata a solicitat să se aibă în vedere şi hotărârea pronunţată la data de 03.04.2012 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Nicoleta Gheorghe (cererea nr. 23470/05) prin care s-a statuat că este „cert că instanţele naţionale aşteaptă ca petenţii să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de agenţii constatatori şi nu este mai puţin adevărat că această abordare este justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravenţională, care se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei revine celui care pretinde ceva în faţa instanţei.” Totodată, intimata a arătat că prezumţia de nevinovăţie a petentului nu are caracter absolut şi, faţă de aceasta, primează prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal: „autorităţile naţionale, dând prioritate prezumţiei de legalitate si validitate a procesului-verbal în defavoarea prezumţiei de nevinovăţie, au respectat garanţiile art.6 din Convenţie, având în vedere că nu există posibilitatea înlocuirii sancţiunii aplicate cu o sentinţă privativă de libertate în caz de neplată” (decizia de inadmisibilitate pronunţată de C.E.D.O. la data de 28.06.2011 în cauza Ioan Pop contra României - cererea 40301/04).

Intimata a menţionat că prin decizia Curţii Constituţionale nr. 183/08.05.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 425/17.06.2003 s-a statuat faptul că prevederile O.G. nr.2/2001 sunt constituţionale şi în deplin acord cu dispoziţiile art. 6 din CEDO, deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiţiei, cât şi să îi fie respectate garanţiile procesuale, generale şi speciale, prevăzute de acest text.

În acest sens, intimata a invocat şi decizia civilă nr. 309A/19.06.2014 şi decizia nr. 877/12.02.2016 conform căreia „contravenientul trebuie să-şi dovedească în faţa judecătorului nevinovăţia, deoarece, deşi i-a aplicat sancţiunea este în poziţia procesuală de intimat, adică de persoană asupra căreia nu apasă sarcina probei".

Intimata a învederat că, de asemenea, au fost respectate de către agentul constatator, atât dispoziţiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi cele ale art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ, care prevăd că sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, în cauză fiind aplicată amenda în cuantum de 12.500 lei pentru faptele săvârșite.

În acest sens, a solicitat să se aibă în vedere necesitatea respectării regulilor minime pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de Covid-19, impunerea acestor măsuri având un scop primoridal de a proteja sănătatea cetățenilor.

Constatarea personală a agentului de poliţie semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acţiunilor şi inacţiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenţiei, a celorlalte împrejurări care ţin de faptă sau persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârşită şi a-i aplica regimul juridic corespunzător.

Intimata a arătat că poliţistul, conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, este învestit cu exerciţiul autorităţii publice pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în limitele competenţelor stabilite prin lege, iar, conform art. 3 din acelaşi act normativ, îşi desfăşoară activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanei, comunității şi instituţiile statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, cu respectarea principiilor imparţialităţii, nediscriminării, proporționalității şi gradualităţii, astfel că atitudinea petentului de la momentul săvârşirii contravenţiei nu poate fi trecută cu vederea.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 C.pr.civ.

În susţinerea întâmpinării, intimata a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: proces-verbal seria PBY nr. 0347711/11.04.2021 (fila 44), confirmare de primire (fila 45) și, în original, raport din 12.05.2021 (fila 46).

Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal seria PBY nr. 0347711/11.04.2021 (fila 44), petentul a fost sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 65 lit. h din Legea nr. 55/2020 și art. 1 din Anexa 2 la H.G. nr. 293/2021, cu amendă în cuantum de 2.500 lei, conform art. 66 lit. a din Legea nr. 55/2020.

În sarcina petentului, a fost reţinut că, la data de 11.04.2021, ora 15:20, pe str. Episcop Vulcan nr. 24-26, aflându-se pe spațiul public, nu a respectat obligația de a purta mască de protecție, având simptome vizibile de răceală prin faptul că „îi curgea nasul și trăgea din el.”

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, instanţa reţine că petentul nu a invocat nici nerespectarea unor condiţii de formă sancţionate cu nulitatea relativă a  procesului-verbal.

Totodată, instanţa constată că faptei, astfel cum a fost reţinută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, în raport de probele administrate în cauză, situaţia de fapt reţinută de agentul constatator este conformă realităţii.

Conform art. 5 alin. 2 lit. d din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, „Măsurile pentru asigurarea rezilienței comunităților sunt: d) măsuri de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu.”

De asemenea, art. 1 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 293/2021 prevede că, „În condițiile art. 5 alin. (2) lit. d) și ale art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, în spațiile publice, spațiile comerciale, mijloacele de transport în comun și la locul de muncă se instituie obligativitatea purtării măștii de protecție, astfel încât să acopere nasul și gura, în condițiile stabilite prin ordinul comun al ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne, emis în temeiul art. 13 și art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu modificările și completările ulterioare.”

Potrivit art. 65 lit. h din Legea nr. 55/2020, „Constituie contravenții, în măsura în care nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate potrivit legii penale infracțiuni, următoarele fapte săvârșite pe durata stării de alertă: h) nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d).”

Conform art. 66 lit. a din același act normativ, contravenție anterior menționată se sancționează cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei.

Instanţa reţine că persoana sancţionată contravenţional se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăţia sa. Această prezumţie nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere raţiunea care stă la baza recunoaşterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumţie de temeinicie, a cărei existenţă nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana sancţionată contravenţional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenţionale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc şi operează cu ajutorul prezumţiilor şi că, în principiu, Convenţia nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depăşească o anumită limită. În funcţie de gravitatea sancţiunii la care este expus acuzatul, se stabileşte şi limita rezonabilă până la care poate opera prezumţia, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franţa, cauza Vastberga Aktiebolag şi Vulic v. Suedia).

Astfel, procesul-verbal de contravenţie nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conţinutul său, prezumţia de temeinicie având caracter relativ, iar persoana sancţionată are posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situaţie de fapt.

Instanţa apreciază că prezumţia de nevinovăţie a persoanei sancţionate nu este încălcată prin recunoaşterea faptului că procesul-verbal de contravenţie, încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, face dovada situaţiei de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, având în vedere şi posibilitatea persoanei sancţionate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, astfel încât se realizează şi un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravenţiilor şi interesul particular.

Instanța reține că petentul a susținut că se află într-o imposibilitate obiectivă de a purta mască de protecție, întrucât suferă de anumite afecțiuni medicale care sunt incompatibile cu portul măștii.

Conform art. 1 din Ordinul nr. 874/81/2020 privind instituirea obligativității purtării măștii de protecție, a triajului epidemiologic și dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2 pe durata stării de alertă, „pe durata stării de alertă, în spațiile publice, spațiile comerciale, mijloace de transport în comun și la locul de muncă se instituie obligativitatea purtării măștii de protecție, în condițiile și cu respectarea Instrucțiunilor generale privind măsurile de igienă, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.”

Potrivit art. I pct. 2 lit. b din Anexa la Ordinul nr. 874/81/2020 (forma în vigoare la data constatării faptei – 11.04.2021), „Masca trebuie purtată în orice spațiu public, spații comerciale, mijloace de transport în comun și la locul de muncă, pe toată durata prezenței în aceste spații. În funcție de evaluarea riscului, efectuată de medicul de medicina muncii al unității, pot exista unele excepții, astfel: b) persoana suferă de boli care afectează capacitatea de oxigenare.”

Din cuprinsul adeverinței medicale depuse la fila 27 rezultă că petentul ar suferi de astm bronșic alergic, crize frecvente și rinită alergică în tratament, acestuia fiindu-i recomandat să renunțe la purtarea măștii de protecție.

Cu  toate acestea, instanța nu poate avea în vedere adeverința depusă la dosar, întrucât aceasta a fost eliberată la data de 18.11.2020, și anume cu aproape jumătate de an înainte de săvârșirea faptei (11.04.2021), existând posibilitatea ca petentul să nu mai fi suferit de aceste boli la momentul încheierii procesului-verbal.

Instanța nu poate avea în vedere nici celelalte rapoarte medicale depuse la dosar (filele 29-30), având în vedere că acestea au fost emise în anul 2018 și în anul 2020, și anume cu mult timp înainte de săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului.

Prin urmare, instanța constată că petentul nu a făcut dovada faptului că, la data de 11.04.2021, ar fi suferit de o boală care îi afecta capacitatea de oxigenare, astfel încât să fie scutit de a purta mască de protecție în spațiul public, deși, potrivit art. 249 C.pr.civ., sarcina probei îi incumbă.

Pe cale de consecinţă, instanţa constată că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că, în mod corect, a fost reţinută în sarcina petentului săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 65 lit. h din Legea nr. 55/2020.

În ceea ce priveşte legalitatea sancţiunii aplicate, instanţa apreciază că amenda contravenţională în cuantum maxim respectă dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal, având în vedere şi necesitatea respectării regulilor minime privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

Instanţa are în vedere faptul că petentul prezenta urme vizibile de răceală, fiind, cu atât mai necesar ca acesta să poartă mască de protecție, existând riscul să contribuie la răspândirea pandemiei de COVID-19.

Prin urmare, instanța apreciază că petentul nu a făcut dovada existenţei unor împrejurări care să justifice diminuarea amenzii sau aplicarea sancţiunii avertismentului, astfel încât se apreciază că amenda aplicată în cauză este necesară pentru prevenirea săvârşirii de noi contravenţii şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile cu privire la limitarea răspândirii pandemiei de COVID-19, având în vedere și gradul extrem de ridicat de pericol social al faptei.

Așadar, în raport de aceste considerente, contrar susținerilor petentului, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie  contestat a fost legal şi temeinic întocmit, motiv pentru care nu se impune anularea acestuia.

Pe cale de consecință, pentru toate aceste motive, instanța va respinge cererea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de petentul A, cu domiciliul în......, în contradictoriu cu intimata B, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 12.07.2021.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare