Contestaţie la executare. Terţul poprit nu datorează sume de bani debitoarei.

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03.08.2020 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 23469/299/2020, contestatoarea A.  în contradictoriu cu intimata S.I. S.A. și cu terțul poprit H. S.A., a formulat contestație la executare, prin care a solicitat anularea adresei de înființare a popririi asupra tuturor sumelor reprezentând dividende datorate de terțul poprit, emise la data de 24.07.2020 de B.E.J. U. în dosarul de executare nr. 417/2019. De asemenea, a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare, întoarcerea executării silite și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de suspendare a executării, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 719 alin. 1 și următoarele C.pr.civ. și a susținut că poprirea a fost înființată în mod nelegal, iar prejudiciul este iminent. Referitor la acest aspect, a invocat dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 88/1997, precum și cele ale art. 4 din O.U.G. nr. 68/2019, coroborat cu anexa nr. 2, poziția 49 din H.G. nr. 44/2020.

Aceasta a precizat că în cazul continuării executării silite, există probabilitatea ca întoarcerea executării silite să nu poată fi realizată din cauza imposibilității intimatei de a restitui sumele încasate, prin prisma unei posibile stări de insolvabilitate. Pe de altă parte, A. este o instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, solvabilitatea statului fiind de notorietate.

De asemenea, a susținut că poprirea înființată în dosarul de executare nr. 417/2019 este nelegală și abuzivă, sens în care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit H. S.A.,

În primul rând, H. S.A. nu se află în portofoliul A.. Conform art. 4 din O.U.G. nr. 68/2019 coroborat cu anexa nr. 2, poziția 49 din H.G. nr. 44/2020, H. S.A. se află în subordinea, coordonarea și sub autoritatea Ministerului EEEMA. Prin urmare, calitatea de administrator al acțiunilor Hidroelectrica S.A. o are Ministerul EEMA, nu AAAS.

În al doilea rând, terțul poprit nu are față de AAAS nicio obligație legală cu obiect sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale, așadar, executarea silită este nelegală.

Prin titlul executoriu s-a dispus obligarea AAAS la plata sumelor de bani, nu a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Prin încheierea pronunțată la data de 31.05.2019, prin care s-a încuviințat executarea silită, instanța de executare nu a menționat Statul Român prin MFP în calitate de debitor, ci doar pe AAAS, pentru simplul fapt că nici în momentul încuviințării executării silite, nici în prezent, creditorul nu deține un titlu executoriu împotriva Statului Român, acesta putând fi obținut în faza de judecată, în procedura de drept comun, și nicidecum în faza de executare silită.

Aceasta a precizat că limitele executării silite sunt stabilite exclusiv prin titlul executoriu și prin încheierea de încuviințare, nici executorul judecătoresc și nici instanța de executare neavând posibilitatea modificării dispozitivului titlului executoriu.

În concluzie, poprirea este ilegală atât timp cât a fost înființată asupra sumelor datorate de către terțul poprit unuia care nu este debitor al creditoarei, poprirea putând avea efect doar în condițiile în care deținea un titlu executoriu împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

În al treilea rând, a susținut că poprirea înființată nu este legală nici prin raportare la dispozițiile art. 781 alin. 5 lit. a C.pr.civ..

Conform susținerilor contestatoarei, prin Decizia civilă nr. 1246/18.04.2019 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 21125/299/2018, instanța a reținut, în mod corect și legal, că H. nu se află în portofoliul A. și nu are obligația de a plăti către A. sume de bani reprezentând dividende.

Este de esența popririi existența unui raport juridic între debitor și terțul poprit la data înființării acesteia, în virtutea căruia terțul poprit să datoreze în prezent sau în viitor o sumă de bani debitorului. Or, în cauză, nu se dovedește existența unui astfel de raport juridic între terțul poprit și A..

Având în vedere prevederile legale invocate, contestatoarea a apreciat că poprirea înființată în baza art. 781 C.pr.civ., asupra dividendelor datorate de societatea comercială la care Ministerul EEMA este administrator, este nelegală deoarece proprietarul acțiunilor deținute în capitalul social al acestei societăți este Statul Român, iar calitatea de administrator o are MEEMA.

Contestatoarea a mai arătat că titlurile executorii pe care terții le obțin față de A. nu pot fi executate prin poprirea dividendelor datorate de diverse societăți comerciale, întrucât este contrară dispozițiilor legale.

În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, contestatoarea a solicitat să fie restabilită situația anterioară demarării procedurii de executare silită.

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 712 și următoarele C.pr.civ.

În probațiune, contestatoarea a depus un set de înscrisuri (f. 8-14 vol. I).

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a cauțiunii, conform art. 7 din O.G. nr. 22/2002.

La data de 01.10.2020, terțul poprit a depus întâmpinare (f. 23-28 vol. I), prin care a solicitat admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată. De asemenea, a solicitat introducerea în cauză a Statului Român prin MFP, în calitate de acționar majoritar al H. și titular al dreptului de proprietate asupra dividendelor aferente anului 2019, precum și a Ministerului EEEMA, în calitate de persoană juridică de drept public care înregistrează în contabilitate proprie sumele reprezentând dividende repartizate Statului Român de societățile la care acesta este acționar majoritar.

În drept, a invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ., ale Codului civil, art. II alin. 1 din Legea nr. 113/2013, Legea nr. 137/2002, art. 3 alin. 1 și 4 ind. 1 O.G. nr. 64/2001, art. 2 din O.U.G. nr. 111/2003, art. 9 din O.U.G. nr. 88/1997, art. 24 din O.U.G. nr. 51/1998, art. 4 alin. 1-2 din O.U.G. nr. 23/2004.

În probațiune, terțul poprit a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La data de 01.10.2020, intimata a depus întâmpinare (f. 30-41 vol. I), prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal și convențional al contestatoarei, excepția lipsei de interes, excepția lipsei calității de reprezentant a Statului Român și excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea excepției lipsei calității de reprezentant, intimata a arătat, în esență, că semnatarul contestației la executare, CCN, nu are calitatea de reprezentant legal al A. și nu poate semna în numele acestei instituții cereri de chemare în judecată. Acest aspect rezultă în mod direct din prevederile legale care reglementează funcționarea A., respectiv art. 9 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 23/2004, care stabilește principale atribuții ale președintelui A..

Atribuțiile președintelui fiind stabilite de lege, tot legea trebuie să permită delegarea acestor atribuții către alte persoane. Legea reglementează doar ipoteza în care președintele este în mod temporar în imposibilitate de a exercita atribuțiile prevăzute de lege, situație care nu este însă incidentă în cauză.

Deoarece singurul desemnat de lege să reprezinte A. în raporturile cu instanța de judecată este președintele, orice altă persoană care acționează în baza unui mandat care provine de la acesta este un simplu mandatar, fără a dobândi calitatea de reprezentant legal al A..

Raportat la art. 9 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 23/2004, vicepreședintele A. nu poate să-și aroge drepturi pe care legea nu i le conferă. În plus, art. 84 C.pr.civ. prevede că reprezentarea convențională a persoanelor juridice în fața instanței se poate face numai prin avocat sau consilier juridic, semnatarul cererii neavând niciuna dintre aceste calități.

În ceea ce privește lipsa de interes a contestatoarei, intimata a învederat că, prin susținerile formulate, A. relevă lipsa sa de interes în a formula prezenta cerere deoarece nu prezintă care este interesul său determinat în cauză, care este legitimarea sa de a iniția o astfel de procedură, în ce constă interesul său personal, născut și actual. Cum prin toate afirmațiile sale, A. invocă faptul că nu este afectată de această executare silită, rezultă că nu are nici interes să o conteste.

În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a Statului Român, intimata a arătat că A., deși este o instituție a Statului Român aflată în subordonarea Ministerului EEEMA, este abilitată doar să reprezinte Statul Român în raporturile cu debitorii din procesul de privatizare, precum și să reprezinte interesele statului în cadrul Adunării Generale de la societățile ce i-au fost date în portofoliu.

În lipsa unei abilitări legale, A. nu are interes propriu în prezenta contestație și nici nu are calitatea de reprezentant legal sau convențional al Statului Român.

Ca urmare, A. nu-și justifică calitatea în a formula prezenta contestație.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit, intimata a învederat că părți în raportul juridic execuțional sunt creditorul urmăritor și debitorul urmărit. În contestația la executare se pune în discuție legalitatea actelor de executare, nu existența drepturilor și a obligațiilor debitorului sau ale terțului poprit. Hotărârea pronunțată este opozabilă terțului poprit în temeiul legii, nefiind necesar ca acesta să figureze în proces ori să formuleze apărări proprii.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, intimata a susținut că nu sunt invocate și dovedite niciunul dintre motivele de suspendare prevăzute de art. 719 C.pr.civ.

Intimata a apreciat că nu există o urgență justificată în fapt și în drept, urgență care să fie reală și pertinentă, de natură a împiedica producerea unui prejudiciu care nu poate fi recuperat altfel.

De asemenea, a apreciat că plata cauțiunii este o obligație absolut obligatorie o oricărei persoane care apelează la această procedură specială.

În privința fondului cauzei, intimata a apreciat că este irelevant dacă acțiunile sunt sau nu în portofoliul A., atât timp cât acțiunile sunt în patrimoniul Statului Român care a delegat doar dreptul de administrare către A..

Conform susținerilor contestatoarei, sumele plătite cu titlu de dividende se plătesc direct Statului Român, acestea neconstituind resurse pentru patrimoniul A..

Prin urmare, faptul că A. are dreptul de a efectua diferite acte de reprezentare a Statului Român în raport cu societățile din portofoliu este irelevant din perspectiva prezentei contestații, dar relevă lipsa totală de interes și de legitimitate procesuală.

Atât timp cât deține un titlu executoriu împotriva unei instituții a Statului Român, instituție în subordinea structurilor reprezentative ale Statului Român, deține un titlu împotriva Statului Român.

Potrivit susținerilor intimatei, Ministerul EEEMA este reprezentantul Statului Român în domeniile sale de activitate – art. 2 alin. 1 lit. e din H.G. nr. 44/2020. Sunt în subordinea acestui minister atât A. (art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 23/2004 și pct. III poziția 2 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 44/2000), cât și H. S.A., conform pct. IV poziția 2 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 44/2020.

Prin urmare, debitorul său este Statul Român, indiferent de structura administrativă care îl reprezintă și debitele pe care le urmărește sunt debite datorate de terți către Statul Român.

Intimata a invocat dispozițiile art. 12 alin. 1 lit. e din O.U.G. nr. 51/1998 și a susținut că AAAS, în exercitarea drepturilor Statului Român, are dreptul de a încasa dividendele pe care societățile la care Statul Român deține acțiuni le plătesc acționarilor.

Argumentul A. cu privire la răspunderea strictă doar a A. deoarece titlu este împotriva sa ar fi fost valabil dacă A. ar fi fost o structură independentă de Statul Român care să nu țină de structura Statului.

Raportându-se la prevederile CEDO, intimata a apreciat că din dispozițiile legale care stabilesc în sarcina Ministerului Economiei obligația de a reprezenta Statul Român în raporturile cu creditorii, raportat și la situația de fapt și de drept din care reiese că Statul Român urmează să încaseze o sumă de la terțul poprit, prin intermediul instituțiilor sale – A., rezultă că sumele sunt datorate A. în calitate de exponent al Statului Român.

În opinia intimatei, nu sunt întemeiate nici susținerile A. cu privire la intangibilitatea sumelor deoarece acestea au o destinație specială, în condițiile în care orice sumă datorată statului are o destinație precis determinată prin lege, respectiv contul în care respectiva sumă urmează a fi plătită.

Singurele sume datorate Statului Român și care nu sunt supuse urmăririi, fiind intangibile, sunt sumele plătite cu titlu de taxe și impozite și care se urmăresc conform dispozițiilor speciale din Codul Fiscal și Codul de procedură fiscală.

În concluzie, susținerile privind nelegalitatea urmăririi dividendelor sunt nefondate atât timp cât destinatarul lor este Statul Român.

Referitor la cererea având ca obiect întoarcerea executării silite, intimata a apreciat că este nefondată, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 723 C.pr.civ., respectiv nu s-a desființat titlul executoriu și nu s-a desființat însăși executarea silită.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 712 și următoarele C.pr.civ.

În probațiune, intimata a depus un set de înscrisuri (f. 42-43 vol. I).

La data de 21.10.2020, respectiv la data de 23.10.2020, terțul poprit și contestatoarea au depus precizări referitoare la cererea de intervenție formulată (f. 63-70 vol. I).

La data de 23.10.2020, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare (f. 71-79 vol. I), prin care a solicitat înlăturarea apărărilor intimatei și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

La data de 26.10.2020, B.E.J. U. a depus, în copie, dosarul de executare nr. 417/2019 (f. 85-117 vol. I).

La data de 29.10.2020, intimata a depus răspuns la întâmpinarea formulată de terțul poprit (f. 118-122 vol. I).

La data de 24.11.2020, contestatoarea a depus concluzii scrise, precum și un set de înscrisuri (f. 124-165 vol. I).

La data de 13.01.2021, Ministerul Energiei a depus întâmpinare (f. 18-20 vol. II), prin care a solicitat admiterea contestației la executare.

La termenul din data de 27.01.2021, instanța a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de intimată, a admis excepția lipsei calității procesuale a terțului poprit, invocată de intimată, a calificat excepția lipsei calității de reprezentant al Statului Român, invocată de intimată și excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit, invocată de contestatoare, ca fiind apărări de fond, a unit cu fondul cauzei excepția lipsei de interes, invocată de intimată, a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie forţată formulată de contestatoare cu privire la MF şi Ministerul EEEMA și a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de părți.

Ulterior reținerii cauzei în pronunțare, la data de 27.01.2021, Ministerul F. a depus întâmpinare.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin Sentința civilă nr. 8826/2017 pronunțată la data de 17.11.2017 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 22013/299/2017, instanța a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de intimată prin întâmpinare, a anulat contestația la executare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata SI S.A. și cu terții popriți TMB și BE S.A., ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant și a obligat contestatoarea să plătească intimatei suma de 1.637,56 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat (f. 90-91 vol. I).

Prin Decizia civilă nr. 201 R pronunțată la data de 05.06.2018 de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr. 22013/299/2017, instanța a admis recursul formulat de recurenta-contestatoare A. în contradictoriu cu intimata Societatea de Investiții Financiare M. S.A. și cu terții popriți, a modificat, în parte, sentința recurată, în sensul că a obligat contestatoarea la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu de avocat, astfel cum acesta a fost redus, și a menținut, în rest, dispozițiile sentinței civile recurate (f. 92-96 vol. I).

Prin cererea înregistrată la data de 23.05.2019 pe rolul B.E.J. U.,  creditoarea Societatea de I.M S.A. a solicitat începerea procedurii de executare silită împotriva debitoarei AAAS, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 8826/2017 pronunțată la data de 17.11.2017 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 22013/299/2017, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 201 R pronunțată la data de 05.06.2018 de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr. 22013/299/2017, în vederea recuperării creanței în cuantum de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (f. 86 vol. I).

Astfel, prin încheierea din data de 23.05.2019, B.E.J. U. a deschis dosarul de executare nr. 417/2019 (f. 97 vol. I).

Prin încheierea pronunțată la data de 31.05.2019 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 15282/299/2019, instanța a admis cererea formulată de B.E.J. U., privind pe creditoarea Societatea de Investiții Financiare M. S.A. și pe debitoarea A. și a încuviințat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 417/2019, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 8826/2017 pronunțată la data de 17.11.2017 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 22013/299/2017, definitivă prin Decizia civilă nr. 201 R pronunțată la data de 05.06.2018 de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr. 22013/299/2017, pentru recuperarea sumei totale prevăzute în titlul executoriu, precum și a oricăror accesorii, actualizări și cheltuieli de executare silită ce ar putea rezulta sau calcula în cursul executării silite, prin toate modalitățile prevăzute de lege (f. 117 vol. I).

Prin încheierea emisă la data de 01.07.2019, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare silită în valoare totală de 808,03 lei (f. 98 vol. I).

La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis o somație, prin care i-a pus în vedere debitoarei obligația de a se conforma dispozițiilor titlului executoriu anterior menționat, în sensul de a achita suma totală de 1.608,03 lei, din care 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată și 808,03 lei reprezentând cheltuieli de executare silită (f. 100 vol. I).

Prin adresa emisă la data de 20.07.2020, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra sumelor datorate de către terțul poprit S.P.E.E.H. H. S.A. debitoarei A., până la concurența sumei de 1.608,03 lei, din care 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată și 808,03 lei, cheltuieli de executare silită (f. 103-104 vol. I).

Cu titlu prealabil, luând în considerare că la termenul din data de 27.01.2021, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu terțul poprit S.C. H. S.A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepţia lipsei de interes (excepţie de fond, absolută, peremptorie), invocată de intimată, instanța reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. 1 lit. d și art. 33 C.pr.civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes, înțeles ca folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, iar acesta trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Totodată, dispozițiile art. 712 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare în termen de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Astfel, având în vedere că, după cum reiese chiar din denumirea contestatoarei, aceasta administrează activele statului și că sumele poprite se află în proprietatea Statului Român, instanța apreciază că partea contestatoare justifică un interes în formularea prezentei contestații formulate în cadrul dosarului de executare în care ea însăși are calitatea de debitor (având astfel legitimitate procesuală), urmărind în acest mod protejarea activelor.

Pe cale de consecință, instanța va respinge excepția lipsei de interes, invocată de intimată, ca neîntemeiată.

Analizând, în continuare, contestaţia la executare, prin prisma susţinerilor contestatoarei, instanța o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 622 alin. 2 C.pr.civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

De asemenea, conform art. 712 alin. 1 și 3 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare în termen de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.

În ceea ce privește adresa de înființare a popririi din data de 20.07.2020, contestată în prezenta cauză, instanța reține că, potrivit art. 781 alin. 1 C.pr.civ., sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, în condițiile art. 733 alin. 1, pot fi poprite și bunurile mobile corporale ale debitorului deținute de un terț în numele său.

Astfel, referitor la existenţa unor raporturi juridice între debitoarea A. şi terţul poprit H. S.A., în temeiul cărora această din urmă societate să datoreze sume de bani debitoarei A.A.A.S., instanţa reţine următoarele:

În temeiul prevederilor art. II din Legea nr. 113/2013 pentru aprobarea O.U.G. nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, AAAS a preluat fără plată toate drepturile şi obligaţiile Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care CNVM a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Naţional de Investiţii. Conform prevederilor alin. 2 al articolului menţionat, A. se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale CNVM şi dobândeşte calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită.

De asemenea, potrivit alin. 3, executarea obligaţiilor de plată ale AAAS prevăzute la alin. 1 se asigură din veniturile bugetului de venituri şi cheltuieli aferente activităţii de privatizare şi de valorificare a activelor statului. Conform O.U.G. nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, atribuţiile Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, stabilite prin actele normative în vigoare în domeniul privatizării, au fost preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (A.V.A.S.), instituţie de specialitate a administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, denumită ulterior, conform Legii nr. 192/2013, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

Conform art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 23/2004, A.V.A.S. (ulterior A.A.A.S) îndeplineşte următoarele atribuţii: (...) b) aplicarea strategiei Guvernului privind finalizarea procesului de privatizare a societăţilor comerciale la care statul deţine acţiuni/părţi sociale, aflate în portofoliul său; c) administrarea participaţiilor statului, în calitate de acţionar/asociat, la societăţile comerciale aflate în portofoliul său; d) vânzarea acţiunilor/părţilor sociale deţinute de stat la societăţile comerciale aflate în portofoliul său, prin metodele prevăzute în O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Legea nr. 137/2002, cu modificările şi completările ulterioare (...).

Din dispoziţiile enunţate anterior reiese faptul că AAAS are ca atribuţii administrarea şi valorificarea activelor statului, exercitarea drepturilor decurgând din calitatea de acţionar/asociat al statului la societăţile comerciale aflate în portofoliul A.A.A.S.

Conform prevederilor art. 2 alin. 2 din H.G. nr. 627/2000 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Electricitate S.A., capitalul social al societăţilor comerciale ce au fost înfiinţate, printre care şi Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale H. S.A., era deţinut de Statul Român în calitate de acţionar unic, reprezentat de Ministerul IC.

Așadar, instanța constată că S. H S.A. nu se află în portofoliul A. , astfel că nu are obligaţia de a plăti A. sume de bani reprezentând dividende şi, deci, nici sumele la care se referă adresa de înfiinţare a popririi din data de 20.07.2020 nu sunt datorate de terţul poprit H. S.A. debitorului A... Nu sunt, prin urmare, îndeplinite cerinţele art. 781 alin. 1 C.pr.civ., în sensul ca terţul poprit să datoreze sume de bani debitorului.

Împrejurarea că A. este o instituție a statului nu echivalează cu faptul că statul a fost cel care a fost obligat prin titlul executoriu la plata unor sume de bani, contrar susținerilor lipsite de fundament juridic ale intimatei. Aceasta deoarece A. este o instituție cu personalitate juridică, cu drepturi și obligații proprii, distincte de drepturile și obligațiile Statului Român, iar titlul executoriu prevede expres subiectul de drept în sarcina căruia s-a stabilit obligația de plată a sumei de bani. Titlul executoriu menționează expres identitatea debitorului, or, executarea silită nu se poate realiza împotriva unui alt subiect de drept.

În consecinţă, observând că terţul poprit nu datorează sume de bani debitoarei, dovada contrară nefiind făcută de intimată, instanţa apreciază că adresa de înființare a popririi din data de 20.07.2020 emisă de B.E.J. U. în dosarul de executare nr. 417/2019 este nelegală, motiv pentru care se impune anularea acesteia.

În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, dispozițiile art. 723 alin. 1 C.pr.civ. prevăd că în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare.

Cu toate acestea, întrucât în cauză nu a fost depusă nicio dovadă în sensul că ar fi fost executată silit vreo sumă de bani până în prezent în temeiul popririi din data de 20.07.2020, instanţa apreciază că cererea privind întoarcerea executării este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța constată că, potrivit art. 719 alin. 1 C.pr.civ., până la soluționarea contestației la executare, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.

Luând în considerare Decizia RIL nr. 2/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit căreia în interpretarea și aplicarea sintagmei „până la soluționarea contestației la executare” din cuprinsul art. 719 alin. 1 C.pr.civ., suspendarea executării silite este limită în timp până la soluționarea în primă instanță a contestației la executare, precum și faptul că prin prezenta hotărâre contestația va fi soluționată, instanţa va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.

Referitor la cheltuielile de judecată, dispozițiile art. 453 alin. 2 C.pr.civ. prevăd că atunci când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Contestatoarea a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 38.08 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor privind fotocopierea dosarului de executare, și a făcut dovada achitării acestei sume, întinderea acestor cheltuieli fiind determinată prin adresa emisă de B.E.J. U. la data de 23.10.2020 (f. 85 vol. I).

Față de culpa procesuală a intimatei, instanța o va obliga pe aceasta la plata către contestatoare a sumei de 38,08 lei, reprezentând cheltuieli privind fotocopierea dosarului de executare, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pe de altă parte, intimata a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat și a făcut dovada achitării sumei de 1.734,38 lei, conform facturii nr. 20074/21.09.2020 și ordinului de plată aferent (f. 42-43 vol. I).

Luând în considerare că cererea de chemare în judecată urmează a fi admisă doar în ceea ce privește contestația la executare, nu și în privința cererii de întoarcere a executării silite, instanța apreciază că pentru acest din urmă petit, contestatoarea se află în culpă procesuală, astfel încât se impune să suporte, proporțional, cheltuielile de judecată efectuate de intimată.

Pe cale de consecință, instanța va obliga contestatoarea la plata către intimată a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu de avocat (proporțional cu pretențiile respinse), cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza art. 453 alin. 2 teza finală C.pr.civ., instanța va compensa cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 38,08 lei și va obliga astfel contestatoarea la plata către intimată a sumei de 161,92 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 720 alin. 4 C.pr.civ., prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, către B.E.J. U., după rămânerea definitivă.

Domenii speta

Spete similare