Obligativitatea achitării cauțiunii pentru analizarea cererii de suspendare provizorie a executării silite

Hotărâre 1955 din 10.09.2019


Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 12.06.2019 sub nr. ..., contestatorul SVA a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa în contradictoriu cu intimaţii RB SA şi BEJA ... să dispună anularea raportului de evaluare, anularea încheierii de stabilire a preţului emisă la data de 23.05.2019 în dosarul nr. 1721/N/2018, constatarea nulităţii publicaţiei de vânzare, anularea preţului stabilit de executor, precum şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În prezenta cauză, contestatorul a solicitat instanței să dispună suspendarea provizorie a executării silite, întrucât prin vânzarea la licitaţie publică a imobilului situat în ..., ar rămâne fără singura locuinţă pe care o deţine în proprietate, fiind aduse grave atingeri dreptului său la domiciliu.

În conformitate cu prevederile art. 719 alin.7 Cod procedură civilă, în cazuri urgente şi dacă s-a plătit cauţiunea prevăzută la alin. 2, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.

Din textul legal menţionat mai sus, rezultă că suspendarea provizorie a executării silite este o măsură vremelnică, cu caracter excepţional, ce poate fi justificată doar prin existenţa unei prejudicieri a debitorului prin continuarea executării silite începute împotriva sa şi care ar fi greu de reparat sau imposibil de reparat în viitor, şi doar în situaţiile în care există urgenţă. Suspendarea acordată în condiţiile art. 719 alin. 7 Cod procedură civilă produce efecte numai până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţa învestită cu judecarea contestaţiei la executare. 

Caracterul admisibil al acţiunii (determinat de existenţa unei contestaţii la executare şi de achitarea cauţiunii) nu determină însă, în mod necesar, şi temeinicia acesteia. De esenţa suspendării provizorii a executării silite este existenţa unor motive întemeiate care să reflecte urgenţa măsurii rezultând din aceea că nu suportă amânare până la soluţionarea cererii de suspendare a executării.

Cu titlu prealabil, analizând solicitarea contestatorului de soluţionarea a prezentei cereri de suspendare provizorie a executării silite, în lipsa depunerii cauţiunii în cuantum de 5444,90 lei, motivat de imposibilitatea acestuia de a o achita, instanţa apreciază că aceasta este întemeiată, în condiţiile în care obligaţia de plată a cauţiunii în prezenta cauză ar putea constitui o îngrădire a dreptului de acces la instanţă, incompatibil cu art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a drepturilor omului (Cauza Micallef împotriva Maltei, Cererea nr. 17056/06, par. 84 şi par. 85, şi Cauza Central Mediterranean Development Corporation Limited v. Malta (No. 2), cererea nr. 18544/08, par. 18-23), cererea de suspendare a executării silite constituie un corolar al fazei de executare, ca fază a procesului civil, ce face parte integrantă din procedurile care determină drepturile și obligațiile civile și implică protecția articolului 6 CEDO, acest articol fiind, prin urmare, aplicabil procedurii suspendării executării silite.

Plecând de la această premisă, şi având în vedere faptul că litigiul de fond priveşte drepturi şi obligaţii de natură civilă, în sensul autonom dat acestei noţiuni, natura măsurii provizorii, obiectul și scopul acesteia, precum și efectele acesteia asupra dreptului în cauză, instanţa apreciază că se impune aplicarea cu prioritate a garanţiilor convenţionale.

Pe de altă parte, deşi necesitatea impunerii plăţii cauţiunii trebuie să rămână regula, în condiţiile în care necesitatea consemnării şi cuantumul cauţiunii sunt impuse de dispoziţiile art. 719 C. proc. civ., fără posibilitatea judecătorului de a aprecia, se impune analizarea normei juridice în discuţie pentru a se stabili, dacă raportat la circumstanţele concrete ale cauzei,  acestea impun o sarcină excesivă debitorului, de natură a conduce la o interzicere a accesului la instanţă, respectiv o limitare din cererea de suspendare a executării silite.

 Raportat la criteriile de analiză avute în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanţa reţine faptul că cerinţa depunerii cauţiunii, drept condiţie de admisibilitate a cererii de suspendare provizorie a executării silite, este impusă de o lege accesibilă şi previzibilă (dispoziţiile art. 719 alin. 2 şi 7 C. proc. civ.), urmăreşte un scop legitim (protejarea intereselor creditorului), fiind necesară într-o societate democratică (pentru repararea prejudiciului cauzat creditorului prin temporizarea cursului procedurii execuţionale), însă raportat la circumstanţele particulare ale cauzei şi situaţia deosebită a contestatorului, instanţa apreciază că este lipsită de proporţionalitate, aducând atingere înseşi esenţei dreptului de acces la o instanţă.

În cauza de faţă, instanţa apreciază că suma de 5444,90 lei stabilită cu titlu de cauţiune, depăşeşte cu mult posibilităţile financiare ale contestatorului şi familiei sale, fiind o măsură mult prea drastică raportat la situaţia sa socio-familială. Din înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine faptul că petentul locuieşte cu mama acestuia în imobilul cu privire la care a început executarea silită în cauză, fiind singura locuinţă pe care o au în proprietate, aceştia obţinând venituri scăzute, de doar 388 lei lunar, pe membru de familie, ambii suferind de diferite afecţiuni medicale ce impun tratamente lunare.

În aceste condiţii, având în vedere miza litigiului (temporizarea vânzării la licitaţie publică a singurei locuinţe deţinute), dar şi impactul executării silite asupra patrimoniului contestatorului şi asupra drepturilor sale fundamentale, obligaţia impusă petentului  de a achita o cauţiune în cuantum de 5444,90 lei pentru a putea supune atenţiei cererea sa de suspendare provizorie a executării silte, îl lipseşte pe acesta de posibilitatea de a obţine examinarea fondului cererii respective şi, prin urmare, de dreptul său de acces la o instanţă.

Pe fondul cererii de suspendare, raportat la motivele invocate de contestator şi înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine faptul că nu este îndeplinită condiţia urgenţei, care să reclame temporizarea cursului procedurii de executare.

Astfel, potrivit actelor din cadrul dosarului de executare silită, prin încheierea din data de 06.08.2018 pronunţată în dosarul de executare silită nr. ... al BEJA ..., executorul judecătoresc a dispus suspendarea executării silite în cadrul acestui dosar, în baza dispoziţiilor art. 5 alin. 3 coroborat cu art. 6 alin. 1 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

Faţă de aceste considerente, reţinând că nu există o urgenţă care să impună suspendarea provizorie a executării silite, executarea fiind deja suspendată ca urmare a declanşării procedurii dării în plată, procedură care de regulă este una de durată, instanţa va respinge ca neîntemeiată prezenta cerere de suspendare provizorie a executării silite.