Efectele hotărârii judecătoreşti

Hotărârea judecătorească produce drepturi şi obligaţii doar faţă de părţi şi succesorii acestora, obligativitatea hotărârii fiind cea care impune ca părţile să se supună efectelor lucrului judecat şi să îşi conformeze conduita corespunzător.

Relativitatea efectelor hotărârii judecătoreşti reprezintă o transpunere în plan procesual a raportului de drept substanţial, fiind just şi echitabil ca hotărârea judecătorească să producă efecte numai între părţile litigante, căci ea nu trebuie să creeze situaţii avantajoase pentru terţi, dar nici să dăuneze acestora. În acest context, în doctrină, se menţionează dubla relativitate a hotărârii judecătoreşti: aceea  a lucrului judecat şi aceea a efectului obligatoriu.

Prin cererea formulată la data de …….., înregistrată sub nr. de dosar ……., reclamanta B.D.E. cu domiciliul procesual ales la avocat …….. cu sediul în mun. S. …….., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul S.D. cu domiciliul în oraş H.  şi A.B. - sucursala H.  să constate că:

1. prin sentința Judecătoriei ……..pronunțată în dosarul ………. s-a luat act de faptul ca “Subsemnata, B.D.E., sunt de acord ca paratul S.D., să preia doar el ratele ce mai sunt de achitat la contractul de facilitare de credit nr. ………., în care figurez ca împrumutat și eu, fosta S.E., urmând ca și eu să înştiinţez banca despre aceasta înţelegere intervenita între noi, cât și de faptul că am convenit ca eu sa nu mai am calitatea de împrumutat.“

2. prin sentința Judecătoriei ……… pronunțată în dosar ……… s-a luat act de faptul ca “Numitul S.D. este de acord sa preia doar el ratele ce mai sunt de achitat la contractul de facilitare de credit nr. ………, încheiat cu A.B. ROMANIA-Sucursala ……., în care figurează ca împrumutat şi B.D.E., fosta S.E., obligandu-se și el să înştiinţeze banca despre această înţelegere intervenita între noi, cât și de faptul că am convenit ca subsemnata să nu mai am calitatea de împrumutat.”

De asemenea a solicitat obligarea pârâtului S.D. la încheierea actului adiţional la contractul de credit nr……. prin care acesta se obligă la preluarea ratelor de credit rămase de achitat şi a pârâtei A.B. SA. Sucursala………. să ia act de faptul că pârâta nu are calitatea de debitor in contractul de facilitare de credit nr. ……...

A solicitat cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a susținut că în calitate de reclamantă-pârâtă, în dosarul nr. …….. al Judecătoriei ……., a convenit împreuna cu S.D. în calitate de pârât reclamant să stingă, pe cale amiabilă litigiul intervenit cu privire la bunurile dobândite în timpul căsătoriei. Conform tranzacţiei încheiată în data de ………, la sediul Judecătoriei …….de care s-a luat act prin sentința Judecătoriei ……. pronunțată în dosar …….., părţile au convenit ca numitul S.D. să preia în mod exclusiv ratele rămase de achitat la contractul de facilitare de credit nr. ……… din ……. încheiat cu Alpha Bank România - Sucursala Rm. Vâlcea.

Arată că deşi i-a notificat pe ambii pârâţi niciunul nu a dat curs dispoziţiilor sentinţei de judecată.

În probaţiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, testimonială şi cea cu interogatoriul pârâţilor.

În drept au fost invocate prevederile art. 14-15, 603, 1516 şi 1528 c. civ., respectiv art. 451-453 c. proc. Civ.

În data de 11.06.2020 au fost depuse note scrise de către pârâta Alpha Bank prin care solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii în privinţa primelor doua capete de cerere, privind acțiunea în constatare, în temeiul dispozițiilor art. 35 din Codul de procedura civilă.

Pe fondul cauzei, se solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, având în vedere inopozabilitatea faţă de bancă a sentinței civile nr……., pronunțată de Judecătoria ………, prin care s-a consfinţit tranzacţia judiciara intervenita intre părţi şi menţinerea calităţii de debitoare a numitei B.D.E., cu cheltuieli de judecată.

În fapt, pârâta a susținut că între ea în calitate de creditor şi numiţii S.E., în calitate de împrumutat și garant real și S.D., în calitate de codebitor şi garant real există raporturi juridice întemeiate pe Contractul de facilitate de credit nr. ……., având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de 28.120 Euro, pentru refinanţarea creditelor acordate debitorilor de către B. SA-Agenția ….., respectiv de către C. S.A.-Sucursala ……..

În vederea garantării restituirii împrumutului acordat, între părți a fost încheiat contractul de garanție imobiliară nr. ………., având ca obiect constituirea și intabularea dreptului de ipoteca de rang I asupra bunului imobil, situat în intravilanul orașului H., constând în teren intravilan în suprafață de ……mp, din care ……. mp teren construcții și … mp teren arabil împreună cu construcția situată pe acest teren.

Prin sentința civilă nr. ……, pronunțată de Judecătoria …….., în dosarul nr……… a fost desfăcută căsătoria dintre debitorii S.E. și S.D., prin divorț.

Prin cererea înregistrată sub nr. ………., pe rolul Judecătoriei ………., reclamanta B.D.E. (fosta S.) a solicitat, în contradictoriu cu paratul S.D., încetarea regimului matrimonial, începând cu data de…… și stabilirea unei cote majoritare de contribuție, la dobândirea bunurilor comune de 80%, în favoarea reclamantei.

Prin sentința civilă nr. …….., pronunțată de Judecătoria ………, în dosarul nr……, instanța a luat act de înțelegerea intervenită între părți și a consfintit tranzactia judiciara prin care, între altele s-a convenit ca pârâtul S.D. să preia ratele ce mai sunt de achitat la contractul de facilitate de credit nr. ………, în care figureaza ca împrumutat și acesta urmând să înștiințeze banca despre aceasta înțelegere intervenită între părţi, precum şi faptul că reclamanta nu mai are calitatea de împrumutată.

De asemenea, arată pârâta în cuprinsul notelor de şedinţă că sunt inadmisibile primele două capete de cerere întrucât reclamanta avea posibilitatea formulării unei pretinse acţiuni în realizare, împotriva pârâţilor din prezenta cauză, având ca obiect obligaţia de a face.

Tranzacţia realizată între reclamantă şi celălalt pârât este inopozabilă pârâtei întrucât nu a fost parte în litigiu, iar contractele pot fi modificate numai prin acordul părţilor ori din alte cauze autorizate de lege.

În virtutea principiului forței obligatorii a contractelor, “pacta sunt servanda”, care este acea regula de drept potrivit căreia actul juridic civil legal încheiat se impune părților întocmai ca legea, executarea contractului este obligatorie pentru părți și nu facultativă. În consecință, din principiul forței obligatorii a contractului decurge și principiul irevocabilităţii actelor juridice, ceea ce înseamnă ca, în cazul actului juridic bilateral sau plurilateral, nu se poate înceta executarea contractului cu privire la una dintre parti prin simpla manifestare de vointa în sens contrar a acesteia.

Mai arată pârâta că solidaritatea celor doi debitori a reprezentat o condiție esențială în vederea încheierii contractului de credit, sens în care, se opune pretențiilor reclamantei cu privire la modificarea clauzelor contractuale.

În analiza financiară care a stat la baza acordării împrumutului, pârâta a avut în vedere veniturile obținute de cei doi soți, împreună, considerând ca numai veniturile cumulate ale celor doi soţi pot asigura capacitatea de executare corespunzătoare obligațiilor ce decurg din contractul de credit.

În dovedirea cererii se solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În drept, notele scrise sunt întemeiate pe dispozițiile art. 35 din Codul de procedura civilă.

Prin sentința civilă nr. …….., Judecătoria ………a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de către pârâta A.B.  cu sediul în mun. R.V. cu privire la primele două capete de cerere.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta B.D.E. cu domiciliul procesual ales la avocat ………. cu sediul în mun. S. , în contradictoriu cu pârâţii S.D. cu domiciliul în oraş H.  şi A.B.  - sucursala H., cu sediul în mun. R.  ca inadmisibilă în privinţa primelor două capete de cerere şi ca neîntemeiată în privinţa ultimelor două.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâtei A.B. privind obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței, prima instanță a reținut mai întâi că potrivit art. 208 privind sancţiunea nedepunerii întâmpinării  instanţa reţine că “(2) Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.”..

Cu privire la susţinerile reclamantei privind decăderea din dreptul de a propune probe instanţa a reținut că şi în acest caz acesta va avea dreptul de a discuta probele şi temeinicia susţinerilor reclamantei, precum şi de a invoca excepţii absolute cum este ce a inadmisibilităţii.

Tranzacţia reprezintă un contract prin care părţile termină un proces început sau preîntâmpină un proces care se poate naşte prin concesii reciproce, constând în renunţări reciproce la pretenţii sau în prestaţii noi săvârşite ori promise de o parte în schimbul renunţării de către cealaltă parte la dreptul care este litigios ori îndoielnic.

Astfel, în cadrul tranzacţiei de care s-a luat act prin sentinţa civilă nr. ………….de către Judecătoria ……… în dosarul ……… instanţa a constatat că pârâtul S.D.  s-a obligat să preia ratele ce mai sunt de achitat la contractul  de facilitare de credit nr. ……, încheiat cu A. B… – Sucursala ……., în care figurează ca împrumutat şi B.D.E., fostă S.E.,  obligându-se  să înştiinţeze banca despre această înţelegere intervenită, cât şi de faptul că s-a convenit cu aceasta să nu mai aibă calitatea de împrumutat, nemaiavând nici un fel de pretenţii băneşti de la reclamanta B.D.E..

În prezenta speţă, prima instanță a apreciat că reclamanta putea cere realizarea dreptului, după caz, pe calea unei acţiuni în executarea sau neexecutarea contractului, în daune contractuale sau în rezoluţiune, sau în executarea unor obligaţii de a face generate de contractul de tranzacţie, pe care şi-a întemeiat acţiunea în constatare.

Drept urmare, constatarea învestirii cu o acţiune în constatare, atrage pentru instanţă obligaţia verificării dacă cererea poate fi primită sau dacă ea nu poate fi primită, caz în care sancţiunea inclusă în ipoteza normei este inadmisibilitatea.

Pentru aceste motive, întrucât există posibilitatea unei acţiuni în realizare, instanţa a constatat ca fiind inadmisibilă acţiunea reclamantei cu privire la primele două capete din cererea introductivă.

Cu privire la celelalte două capete de cerere, privind încheierea actului adiţional la contractul de credit nr….. de către pârâtul S.D. şi obligarea pârâtei A. Bank SA să ia act că reclamant nu are calitate de debitor, instanţa a reținut că prin aceste două capete de cerere se solicită modificarea contractului de credit din perspectiva părţilor contractuale.

Conform art. 1243 C.civ “Modificarea contractului: Dacă prin lege nu se prevede altfel, orice modificare a contractului este supusă condiţiilor de formă cerute de lege pentru încheierea sa.”

Conform art. 1270 C.civ “ Forţa obligatorie (1)Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. (2)Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege.”

Astfel, articolul recunoaşte puterea unei legi, adică forţă obligatorie între părţi, tuturor contractelor încheiate cu respectarea condiţiilor de valabilitate, de fond şi de formă (aspecte necontestate de părţile din dosar).

Rod al consensului juridic, contractul nu poate fi desfiinţat sau revocat doar printr-o manifestare de voinţă unilaterală, care să emane de la o singură parte contractantă, când şi cum doreşte aceasta. Contractul poate fi însă modificat sau revocat prin consimţământ mutual al părţilor sale (distractus), care reprezintă, în fond, un nou contract, prin care se modifică sau se pune capăt efectelor contractului iniţial, după cum denunţarea unilaterală a contractului mai poate fi autorizată şi prin lege.

Prin urmare, pentru modificarea părţilor contractului, trebuie să existe consimțământul tuturor cocontractanţilor, fapt neîntrunit având în vedere poziţia pârâtei A. Bank.

Nu există o dispoziţie legală care să-i confere instanţei posibilitatea de a proceda la modificarea părţilor contractuale în cazul din speţă , motivele invocate de către reclamantă nefiind întemeiate.

Nici atribuirea bunului cu care s-a garantat executarea contractului, ca urmare a partajului, uneia dintre părţile contractante nu poate avea ca efect modificarea contractului de credit în lipsa acordului expres al tuturor părţilor , acord ce trebuie să respecte aceleași condiţii precum contractul iniţial încheiat .

Pierderea calităţii de proprietar asupra unui bun nu o poate exonera pe reclamantă de obligaţiile contractuale asumate în lipsa modificării contractului de credit în acest sens, modificare ce, aşa cum s-a arătat , nu poate fi dispusă de către instanţă .

Prin urmare, având în vedere motivele de mai sus, instanţa a respins capetele privind obligarea pârâtului S.D. la încheierea actului adiţional la contractul de credit nr…… prin care acesta se obligă la preluarea ratelor de credit rămase de achitat şi a pârâtei A.B. SA. Sucursala …. să ia act de faptul că pârâta nu are calitatea de debitor in contractul de facilitare de credit nr. …….  din cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii , ca neîntemeiată.

Faţă de soluţia pronunţată în cauză, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare la cheltuieli de judecată a pârâţilor.

Cu privire la capătul de cerere prin care A. Bank solicită cheltuieli de judecată instanţa a reținut că cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege, iar în prezenta cauză nu au fost depuse înscrisuri în acest sens, motiv pentru care  cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr…….., pronunţată  de Judecătoria ……. în dosarul nr……… a  declarat apel reclamanta B.D.E..

Apelul a fost declarat și motivat în termenele prevăzute de art. 468, 470 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

În  motivarea apelului a  susţinut că, în calitate de reclamantă-parata, in dosarul nr…….. al Judecatoriei ……., a convenit împreună cu S.D., in calitate de parat-reclamant să stingă pe cale amiabila, litigiul intervenit intre aceştia cu privire la bunurile dobândite în timpul căsătoriei, conform tranzacţiei încheiată în data de …….., la sediul Judecătoriei …… de care s-a luat act prin sentinţa Judecatoriei …….. pronunţată în dosar ……..

Ca atare, apelanta susţine că i-a notificat pe ambii pârâţi, respectiv A.B. ROMANIA-Sucursala ……… şi S.D., că nu mai are calitatea de împrumutat, însă nu s-a dat curs dispoziţiilor sentinţei de judecată şi drept urmare este hărţuită în permanenţă de către angajaţii băncii, deoarece pârâtul S.D. nu îşi îndeplineşte obligaţiile de plată.

Prin sentinţa Judecătoriei Horezu, pronunţată in dosarul nr. ………, s-a lichidat regimul matrimonial de bunuri, fiind stabilite modalităţile de lichidare atât a activelor, cat si a pasivelor bunurilor respective. Indiferent de regimul matrimonial concret aplicabil, dar în special în cazul regimurilor de comunitate, problematica privind încetarea și lichidarea regimului matrimonial prezintă aspecte complexe, care nu se reduc la mecanismul împărțirii bunurilor comune ale soților. Astfel, în cadrul lichidării propriu-zise, pe lângă partajul bunurilor comune, trebuie avute în vedere problemele legate de lichidarea pasivului matrimonial. În cazul regimurilor convenționale soților le este permis să stabilească modalități concrete privind lichidarea regimului, precum: determinarea cotelor de contribuție; modalitatea de atribuire a bunurilor comune; distribuirea pasivului. Mecanismele lichidării regimului matrimonial se articulează armonios cu regulile specifice din materia divorțului și cea succesorală.

Obligativitatea hotărârilor judecătorești este obiectul unor dispute doctrinare aprinse, îndeosebi referitor la limitele subiective ale obligativității hotărârilor judecătorești. În primul rând, caracterul obligatoriu al hotărârii judecătorești se extinde asupra participanților la proces. Aceștia trebuie să-și conformeze conduita după cum autoritatea judecătorească s-a expus în hotărâre: fie că se referă la recunoașterea unui drept, la executarea unei obligații ori la modificarea unui raport juridic. Persoanele care nu au fost atrase la examinarea și soluționarea unei pricini civile, dar au fost lezate în drepturi prin hotărâri judecătorești, se pot adresa judecății pentru a-și apăra drepturile, libertățile sau interesele legitime (art. 16 alin.3 C.proc.civ.). Evident că o bună ordine de drept exclude încălcarea drepturilor altor persoane prin hotărâri judecătorești, a căror menire este să apere și nu să încalce drepturi, libertăți și interese legitime. Dar, în contextul realității actuale, se poate afirma că hotărârea judecătorească obligatorie prin care se încalcă drepturile altor persoane neatrase în proces nu va fi opozabilă față de acestea, dacă ele se vor adresa în judecată cu o acțiune civilă separată. Apelanta consideră, totuși, că instanţa care va examina acțiunea civilă depusă conform art. 16 alin.(3) C.proc.civ. nu va putea schimba conținutul hotărârii judecătorești obligatorii prin care se încalcă drepturi.

Hotărârea produce drepturi și obligații față de părți și succesorii acestora, obligativitatea hotărârii judecătorești fiind cea care impune ca părțile să se supună efectelor lucrului judecat și să își conformeze conduita corespunzător. Relativitatea efectelor hotărârii judecătorești reprezintă o transpunere în plan procesual a raportului de drept substanțial, fiind just și echitabil ca hotărârea judecătorească să producă efecte numai între părțile litigante; ea nu trebuie să creeze situații avantajoase pentru terți, dar nici să dăuneze acestora; în acest context, în doctrină, se menționează dubla relativitate a hotărârii judecătorești: aceea a lucrului judecat și aceea a efectului obligatoriu (comună convențiilor).

In ceea ce priveste obligarea paratului S.D. ca sa se prezinte la A.B.Romania, Sucursala …… in vederea efectuării demersurilor pentru încheierea unui act adiţional,  aşa cum s-a consfinţit prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria …. in dosar ….., acest capăt de cerere este perfect admisibil si in conformitate cu obligativitatea hotărârilor judecătoreşti.

Apelanta arată că a  spune ca o astfel de cerere este inadmisibila, înseamnă să lipseşti de efecte o hotărâre judecătorească. Este absurd să se susţină că reclamanta rămâne obligată in solidar la plata ratelor chiar daca imobilul din litigiu a fost atribuit pârâtului, deoarece acesta a fost atribuit paratului sub o condiţie, si anume aceea de a se prezenta la banca si de a prelua prin act adiţional plata ratelor restante. Se creează astfel o situaţie periculoasa si disproporţionată prin care este lipsita de eficienta o hotărâre judecătorească si mai mult decât atât o situaţie inechitabila pentru reclamanta care a renunţat la un bun dobândit in timpul căsătoriei tocmai sub condiţia ca ratele de credit sa fie preluate de către cel care dobândeşte acest bun.

Intimata  A.B. ROMÂNIA S.A., în temeiul art. 205 coroborat cu art. 471/1 alin. (3) Cod procedura civila, a  formulat întâmpinare faţă  de cererea de apel promovata de către apelanta B.D.E. împotriva sentinţei civile nr. ……. pronunţată de Judecătoria ….., şi, pe cale de excepţie, a invocat lipsa calităţii de reprezentant, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat şi, pe cale de consecinţa, menţinerea hotărârii civile atacate ca legala si temeinica, precum şi obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de purtarea prezentului litigiu.

 În  ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant, intimata susţine că, atât cererea de apel, cat si împuternicirea avocaţială nu poarta semnătura reprezentantului convenţional al apelantei sau sunt într-un format ilizibil, care nu poate certifica semnătura olografa a acesteia. Or, in acest caz, apreciază că nu este probată calitatea de reprezentant convenţional pentru apelanta B.D.E., fapt pentru care se impune admiterea excepţiei invocate si anularea cererii de apel.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat deoarece în mod legitim a admis instanţa de fond excepţia inadmisibilităţii formulării primelor doua capete de cerere formulate de către reclamanta, întrucât avea la dispoziţie o acţiune in realizare, deoarece reclamanta nu putea deduce judecăţii o acţiune in constatare, înainte de a uza de dreptul său, recunoscut de lege, privind acţiunea in realizare.

Totodată, s-a arătat că în mod corect a constatat instanţa de fond faptul ca nu poate interveni in raporturile juridice contractuale dintre părţi în baza principiului consensualismului

Prin considerentele hotărârii civile atacate, instanţa de fond a subliniat faptul ca, în virtutea principiului forţei obligatorii a contractelor, „pacta sunt servanda”, modificarea unui contract poate fi făcuta numai prin acordul părţilor ori din alte cauze autorizate de lege, si nicidecum prin manifestarea unilaterala de voinţa a unei singure părţi contractante.

Or, in prezenta cauză, apelanta B.D.E. doreşte sa se exonereze de toate obligaţiile contractuale asumate, in mod expres, fata de apelanta creditoare, prin invocarea unui act juridic încheiat între aceasta si fostul soţ, sens în care a invocat prin cererea de apel opozabilitatea hotărârii judecătoreşti si fata de terţe persoane, care nu au fost parte in litigiu.

Într-adevăr, unul dintre efectele hotărârii judecătoreşti îl reprezintă opozabilitatea si fata de terţe persoane, însă intimata susţine că apelanta face o gravă confuzie intre noţiunea de opozabilitate si cea de obligativitate. Astfel, prevederile art. 435 alin. (1) Cod procedura civila sunt clare si previzibile si stabilesc faptul ca, „Hotărârea judecătoreasca este obligatorie si produce efecte numai între părţi si succesorii acestora”.

Ca atare, nu exista nicio norma legala expresa care sa stabilească ca o hotărâre judecătoreasca produce efecte juridice fata de o terţa persoana, care nu a fost parte in litigiu. Fata de terţi, precum subscrisa A.B. România SA, hotărârea judecătoreasca este opozabila, in sensul ca nu pot fi criticate aspectele deja statuate de către instanţa de judecata.

Pe de alta parte, astfel cum a reţinut si instanţa de fond, nu există o prevedere legala expresa, care sa-i confere instanţei de judecata dreptul sa intervină in raporturile juridice dintre parti, fapt pentru care instanţa nu poate stabili cadrul contractual, respectiv modifica contractul, in lipsa voinţei tuturor părţilor implicate. Astfel, in virtutea principiului forţei obligatorii a contractelor, "pacta sunt servanda", care este acea regula de drept potrivit căreia actul juridic civil legal încheiat se impune părţilor întocmai ca legea, executarea contractului este obligatorie pentru părţi si nu facultativa. In consecinţa, din principiul forţei obligatorii a contractului decurge si principiul irevocabilităţii actelor juridice, ceea ce înseamnă că, in cazul actului juridic bilateral sau plurilateral, nu se poate înceta executarea contractului cu privire la una dintre părţi prin simpla manifestare de voinţa in sens contrara acesteia.

In plus, intimata arată  faptul ca, la momentul iniţierii raporturilor contractuale, solidaritatea celor doi debitori a reprezentat o condiţie esenţială în vederea încheierii contractului de credit, sens in care, se opune pretenţiilor reclamantei cu privire la modificarea clauzelor contractuale.

Partajarea bunurilor aflate in proprietatea foştilor soţi produce efecte doar in raporturile dintre aceştia, iar nu si fata de instituţia bancara, care rămâne un terţ, iar raporturile dintre A.B. România SA şi foştii soţi, din prezenta cauza, rămân guvernate de clauzele contractului de credit încheiat si care poate fi modificat doar prin acordul de voinţa al semnatarilor, contractul valabil încheiat având putere de lege intre părţile contractante.

Având in vedere ca asupra unui bun imobil, din masa partajabila, intimata deţine un drept de ipoteca legala, nu este suficient ca bunul sa fie atribuit unuia dintre foştii soţi pentru ca celălalt  soţ sa nu mai aibă nicio obligaţie fata de bancă, obligaţie izvorâta din contractul de credit.

Într-adevăr, nimic nu împiedică părţile contractante sa convină cu fostul soţ, căreia i s-a atribuit bunul in proprietate, ca ulterior pronunţării hotărârii de partaj, aceasta sa rămână unicul debitor al contractului, însă situaţia menţionată anterior este posibila numai prin consimţământul expres al subscrisei A.B.România SA in calitate de parte contractanta.

Chiar daca s-ar considera ca, garanţia aferenta contractului de credit ar fi suficienta, capătul de cerere referitor la obligarea in totalitate a paratului la plata creditului contractat, cu exonerarea reclamantei B.D.E. de la plata acestuia, tot nu ar fi întemeiat, întrucât la acordarea unui credit se ia in considerare, în primul rând, capacitatea de rambursare a debitorilor si in al doilea rând, valoarea garanţiilor.

In alta ordine de idei, intimata apreciază că bunurile atribuite in Lotul nr. 1, in favoarea reclamantei B.D.E. au o valoare vădit superioara fata de bunurile atribuite in favoarea paratului S.D., prin Lotul nr. 2, iar in ipoteza in care instanţa ar aprecia ca este admisibila solicitarea reclamantei, privind exonerarea acesteia de la obligaţiile asumate fata de banca, intimata ar fi prejudiciata, in mod evident, prin micşorarea şanselor de a recupera creanţa, deţinuta, împotriva debitorilor, in integralitate.

În ședința publică din 12 octombrie 2021, tribunalul a respins excepția lipsei calității de reprezentant, invocată de banca intimată, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată.

Analizând apelul în raport de motivele invocate care stabilesc limitele efectului devolutiv în această cale de atac, potrivit art. 476, 477 din Codul de procedură civilă, precum ți în raport de probele administrate și de dispozițiile legale aplicabile, tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Examinând sentinţa  apelată în raport de motivele invocate, tribunalul constată că apelul  este neîntemeiat, având în vedere următoarele considerente de fapt şi de drept:

În primul rând, tribunalul constată că motivul esenţial de apel se referă la obligativitatea şi opozabilitatea hotărârii judecătoreşti reprezentate de sentinţa civilă nr…….pronunţată de Judecătoria …….în dosarul nr. ….., prin care s-a luat act de înţelegerea intervenită între părţi, în calitate de foşti soţi, şi s-a consfinţit tranzacţia judiciară dintre aceştia.

În acest sens, tribunalul reține că potrivit dispoziţiilor art. 435 alin. 1 C.pr.civ., hotărârea judecătorească produce drepturi şi obligaţii doar faţă de părţi şi succesorii acestora, obligativitatea hotărârii fiind cea care impune ca părţile să se supună efectelor lucrului judecat şi să îşi conformeze conduita corespunzător.

Relativitatea efectelor hotărârii judecătoreşti reprezintă o transpunere în plan procesual a raportului de drept substanţial, fiind just şi echitabil ca hotărârea judecătorească să producă efecte numai între părţile litigante, căci ea nu trebuie să creeze situaţii avantajoase pentru terţi, dar nici să dăuneze acestora. În acest context, în doctrină, se menţionează dubla relativitate a hotărârii judecătoreşti: aceea  a lucrului judecat şi aceea a efectului obligatoriu.

Articolul 435 alin. 2 C.pr.civ. reglementează opozabilitatea hotărârii judecătoreşti faţă de terţi, şi anume până la dovada contrară. Opozabilitatea unui act, convenţional sau jurisdicţional, precum hotărârea judecătorească, nu presupune extinderea efectelor sale obligatorii asupra terţilor, însă terţii vor respecta hotărârea în mod indirect, respectiv cu privire la efectele legate de modificarea ordinii juridice pe care pronunţarea acesteia a determinat-o. De aceea, acest text legal are în vedere distincţia între opozabilitatea efectelor obligatorii şi forţa probantă a actului (instrumentum) care consemnează rezultatul final al judecăţii şi care se manifestă nu numai între părţi, ci şi faţă de terţi. Însă, faţă de terţi hotărârea judecătorească nu este decât un mijloc de probă şi, ca atare, li se opune cu valoarea unui fapt juridic, susceptibil de probă contrară. Soluţia este pe deplin justificată, întrucât terţii sunt străini de acel proces, nu au participat la judecată şi nu şi-au putut prezenta, în condiţiile de contradictorialitate şi cu respectarea dreptului lor la apărare, propria poziţie faţă de situaţia juridică litigioasă soluţionată prin hotărârea  judecătorească cu care sunt confruntaţi.

În speţa dedusă judecăţii, instanţa de apel reţine că prin sentința civilă nr……… pronunţată de Judecătoria ……. în dosarul nr……, printre alte dispoziţii,  s-a luat act de faptul că apelanta reclamantă  B.D.E. a fost de acord ca intimatul  parat S.D. să preia în exclusivitate ratele ce mai sunt de achitat la contractul de facilitare de credit nr……….în care figurau împrumutaţi ambii soţi,  urmând ca și apelanta să înştiinţeze banca pârâtă  despre aceasta înţelegere intervenita între părţi, cât și de faptul că apelanta nu mai are calitatea de împrumutat. Totodată, s-a luat act de împrejurarea că intimatul pârât S.D. este de acord sa preia doar el ratele ce mai sunt de achitat la acelaşi contract încheiat cu A.B.ROMANIA-Sucursala Rm.Vâlcea, obligându-se și acesta să înştiinţeze banca despre această înţelegere intervenita între părţi.

În al doilea rând, tribunalul constată că în privința soluției de respingere ca inadmisibile a primelor două capete ale acțiunii, respectiv cele referitoare la acțiunea în constatare a unor aspecte din dispozitivul sentinței civile nr. ….., pronunțată de Judecătoria ………, în dosarul nr. …… (dispozitiv care potrivit art. 272 din vechiul cod de procedură civilă – aplicabil acelei cauze – cuprinde învoiala părților), apelanta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate sau de netemeinicie. Cum judecata apelului se realizează în limitele motivelor de apel invocate, potrivit art. 476, 477 din Codul de procedură civilă, tribunalul va reține că soluția adoptată de prima instanță, cu privire la cele două pretenții, este legală și temeinică. În acest sens, considerentele decisive expuse în cuprinsul sentinței, întemeiate pe aplicarea art. 35 din Codul de procedură civilă care reglementează raportul dintre acțiunea în constatare și acțiunea în realizare, sunt corecte.

În continuare, tribunalul constată că prin cererea de apel, apelanta susține că în ceea ce privește obligarea paratului S.D. ca sa se prezinte la A.B.Romania, Sucursala …. in vederea efectuării demersurilor pentru încheierea unui act adiţional,  aşa cum s-a consfinţit prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Horezu in dosar ….., acest capăt de cerere este perfect admisibil si in conformitate cu obligativitatea hotărârilor judecătoreşti.

Acest motiv de apel este neîntemeiat, întrucât, pe de o parte, apelanta reclamantă nu a învestit instanța cu această pretenție, iar pe de altă parte, prima instanță a respins celelalte două capete ale acțiunii ca neîntemeiate. În acest sens, tribunalul, văzând limitele învestirii primei instanțe și dispozițiile legale aplicabile judecății în apel, potrivit art. 22 alin. 6 și 478 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtului S.D. să încheie act adițional la contractul de credit nr. ………, prin care acesta să se oblige la preluarea ratelor rămase de achitat și să fie obligată banca pârâtă să ia act de faptul că reclamanta nu are calitatea de debitor în acel contract de credit.

Rezultă fără echivoc din dosarul nr. ……, nefiind contestat în prezenta cauză,  faptul că în dosarul menționat, prin care s-a sistat starea de devălmăşie a părţilor, urmare a tranzacţiei încheiate de părţi, intimata A.B.ROMANIA-Sucursala …. nu a fost parte şi nu a fost citată în cauză. 

Potrivit dispoziţiilor art.11, 111 -115 din Regulamentul nr. 17/12.12.2012 privind unele condiţii de creditare adoptat de BNR, creditul nu poate fi preluat doar de unul dintre soți, fără acordul băncii, în lipsa unui astfel de acord, ipoteca asupra locuinței se păstrează până în momentul rambursării creditului, iar soții rămân împreună obligați față de bancă, chiar dacă între timp au divorțat, astfel încât obligaţiile contractuale faţă de bancă nu se sting nici prin convenția soților și nici ca efect al hotărârii de divorț.

Aceste dispoziții cu caracter special se adaugă celor de ordin general, din materia forței obligatorii a contractului, reținut legal și temeinic de către prima instanță, prin sentința apelată.

Finalitatea urmărită de reclamantă prin pretenția din capătul 3 al cererii de chemare în judecată constă tocmai în încheierea unui act adițional, respectiv modificarea contractului de credit sub aspectul părților care au calitatea de debitor. Or, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, pe baza principiului forței obligatorii a contractului și a efectelor acestuia, consacrate de  art. 969 și 973 din vechiul Cod civil (sub imperiul căruia a fost încheiat contractul de credit), modificarea contractului nu se poate face decât cu acordul tuturor părților actului sau din cauze autorizate de lege (ceea ce nu s-a invocat în cauză). Practic, se tinde a impune învoiala foștilor soți, debitori în contractul de credit, celeilalte părți, banca, fără ca prin sentința civilă din partaj să se fi impus în sarcina acesteia vreo obligație în acest sens.

De asemenea, tribunalul mai reține că necesitatea acordului tuturor părților la modificarea contractului impune o conlucrare activă a acestora, posibilitatea de a-și exprima sau nu acordul în sensul modificării și nu o atitudine pasivă, respectiv numai de a lua act de un aspect convenit numai de unele dintre părți, astfel cum solicită reclamanta.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul.

Cererea băncii intimate de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 451, 453 din codul de procedură civilă, în condițiile în care intimata nu a făcut dovada cheltuielilor ocazionate de judecarea cauzei în apel.

Domenii speta

Spete similare