Acţiune în constatare

Dosar nr. XXXXX/193/2011 Acţiune în constatare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Şedinţa publică din  xx.xx.xxxx

Completul compus din:

 Preşedinte – 

Judecător – 

Judecător – 

Grefier – 

DECIZIA NR. XXX

Pe rol pronunţarea asupra recursului  declarat de  recurenta – reclamantă  P. R., împotriva sentinţei civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx, pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. XXXXX/193/2011, în contradictoriu cu BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ,având ca obiect  acţiune în constatare.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din xx.xx.xxxx, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie şi întrucât pentru deliberare este necesar de un timp mai îndelungat, s-a amânat pronunţarea cauzei pentru data de xx.xx.xxxx şi apoi pentru astăzi, xx.xx.xxxx, când s-a pronunţat următoarea decizie.

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului civil de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani sub nr. XXXXX/193/2011 la data de xx.xx.xxxx, reclamanta P. R. a chemat în judecată pe pârâta Banca Comercială Română solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate ca fiind abuzive clauzele contractuale inserate la pct. 9 lit. c şi lit. f din contractul de credit nr. XXXXXXXXX/xx.xx.xxxx, şi restituirea plăţilor efectuate ulterior datei de xx.xx.xxxx cu titlu de comision de risc. Mai solicită reclamanta a se constata că pârâta a mărit fără justificare, comisionul de administrare, de la suma de 10 euro stabilită iniţial la suma de 66 euro. Prin precizările formulate ulterior, reclamanta solicită anularea contractului de credit nr. XXXXXXXXX/xx.xx.xxxx.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, deşi a plătit mai mult de trei sferturi din suma de 20.000 euro obţinută cu titlu de împrumut în baza contractului de credit nr. XXXXXXXXX/xx.xx.xxxx, pârâta Banca Comercială Română încasează în mod abuziv un comision de risc, perceput la suma iniţială, încălcând astfel dispoziţiile O.U.G. 50/2010 Susţine reclamanta că nu a avut posibilitatea de a negocia clauzele contractuale aşa cum prevede Legea 193/2000.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile Legii nr. 193/2000 şi O.U.G. nr. 50/2010.

Legal citată, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia prematurităţii cererii faţă de neefectuarea procedurii prealabile a concilierii directe, excepţia lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, şi excepţia inadmisibilităţii cererii de restituire a prestaţiilor efectuate cu titlu de comision de risc. Cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Cu privire la excepţia prematurităţii, pârâta a arătat că, dat fiind faptul că litigiul este unul evaluabil în bani, care derivă din raporturi contractuale, reclamanta avea obligaţia de a efectua procedura concilierii directe prevăzută de art. 720 indice 1 C.proc.civ., înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, că reclamanta nu a făcut dovada convocării pârâtei, comunicării pretenţiilor sale, temeiul legal şi actele doveditoare şi nici nu a anexat cererii de chemare în judecată procesul verbal despre rezultatul concilierii şi nici dovada că de la data primirii convocării au trecut 30 zile.

Cu privire la excepţia lipsei de interes pârâta evocă dispoziţiile art. 39 din Legea 288/2010 potrivit cărora prevederile O.U.G. nr. 50/2010 nu se aplică contractelor aflate în curs de derulare la data de xx.xx.xxxx

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de restituire a sumelor plătite cu titlu de comision de risc, pârâta arată că anularea/modificarea unei clauze dintr-un contract cu executare succesivă nu poate produce efecte retroactive, pentru că într-o atare ipoteză s-ar crea o situaţie inechitabilă caracterizată juridic de îmbogăţirea fără justă cauză a reclamantei.

Cu privire la fondul cauzei, pârâta a arătat că adresându-se instanţei ulterior intrării în vigoare a Legii 288/2010, raporturile dintre părţi sunt guvernate de dispoziţiile contractuale la care s-a convenit iniţial, nefiind aplicabile speţei prevederile O.U.G. nr. 50/2010. Mai susţine pârâta că, dreptul său de a percepe comisionul de risc nu este o clauză abuzivă în înţelesul Legii nr. 193/2000, comisionul de risc fiind un element al preţului băncii, costurile aferente riscului urmând a fi suportate de beneficiarul final, respectiv de client, costul ce cuprinde riscul denumit comision de risc devenind parte importantă a preţului contractului. De asemenea, pârâta mai arată că dreptul său de a percepe comisionul de risc reprezintă parte integrantă a preţului contractului de credit şi nu poate fi anulată de instanţa de judecată, ca fiind clauză abuzivă în lipsa unui temei legal care să-i confere autoritate de a interveni în această sferă.

Prin sentinţa civilă nr. XXXX/xx.xx.xxxx Judecătoria Botoşani a respins cererea  reclamantei, având ca obiect acţiune în constatare şi a obligat pe aceasta să plătească pârâtei suma de 5.476,83 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Spre a se pronunţa în acest sens, Judecătoria a rezolvat mai întâi excepţiile ridicate de pârâtă, încât:

-  a respins ca neîntemeiată excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, reţinând că prin cererea nr. XXXX/xx.xx.xxxx reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii de conciliere conformă art. 7201  Cod procedură civilă;

 - a respins excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, reţinând că reclamanta are legitimare procesuală activă, în considerarea prevederilor art. 109 Cod procedură civilă, şi în baza Legii nr. 193/2000;

- a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru că reclamanta nu solicită modificarea preţului contractului, ci cere să se constate că sumele pe care le-a achitat ulterior datei de xx.xx.xxxx cu titlu de comision de risc nu mai erau datorate, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 35 al. 1  lit. c şi art. 36 din OUG nr. 50/2010.

Asupra fondului cauzei, prima instanţă a apreciat că ceea ce solicită reclamanta în acţiune este să intervină în raport juridic contractual, încât să modifice clauza privind compunerea şi variaţia comisionului de risc şi a comisionului de administrare, ţinând seama de prevederile OUG nr. 50/2010.

În acest cadru, Judecătoria a reţinut că nu poate nesocoti principiul „pacta  sunt servanda” şi că nu poate aplica retroactiv dispoziţiile OUG nr. 50/2010, ce nu sunt edictate spre a influenţa contractele de credit aflate în vigoare.

Prima instanţă a reţinut, în continuare, că nu pot fi considerate drept clauze abuzive acele clauze care se referă la plata comisionului de risc  şi a comisionului de administrare, deoarece acestea reprezintă elemente ce determină costul total al creditului şi, împreună au marja de profit, formează preţul contractului, ce nu poate intra sub incidenţa clauzei abuzive, conform art. 4 al. 6 din Legea nr. 193/2006.

Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, stăruind în a solicita constatarea ca fiind clauze abuzive prevederile  pct. 9 lit. c şi f din contractul de credit nr. XXXXXXXXX/xx.xx.xxxx.

În subsidiar, a solicitat diminuarea cheltuielilor de judecată stabilite de prima  instanţă în sarcina sa, în exercitarea dreptului  acordat de art. 274 pct. 3 Cod procedură civilă.

A solicitat să fie luată în dezbatere excepţia conformă dispoziţiilor art.66  din OUG nr.50/2010, omisă de prima instanţă.

Motivându-şi cererea de recurs, recurenta a arătat că a restituit cu titlu anticipat, în două rânduri (august 2010 şi septembrie 2011), parte din creditul pe care l-a contractat prin contractul nr. XXXXXXXXX/xx.xx.xxxx (10.000 Euro, respectiv 4.000 Euro), iar că, în timp ce banca a recalculat dobânda la suma rămasă de plată, cele două comisioane  la care se referă pct. 9 lit. e şi f din contract nu au fost recalculate, similar, ci s-au păstrat în acelaşi procent, calculat în raport de suma iniţială de 20.000 Euro, împrumutată.

 Recurenta – reclamantă a arătat că ea consideră că menţinerea celor două comisioane la acelaşi nivel, chiar în situaţia rambursărilor anticipate, a prejudiciat-o, iar clauzele respective sunt abuzive.

 A menţionat, în acest sens, că banca nu i-a adus la cunoştinţă, la  momentul încheierii contractului, că la achitarea în avans a unei sume de bani nu se modifică cuantumul comisionului, în acelaşi sens cum se modifică dobânda, în pofida faptului că în contract s-a stipulat că toate comisioanele sunt variabile.

Societatea Comercială – Banca Comercială Română S.A. a depus întâmpinare la recurs, prin care a solicitat respingerea cererii recurentei – reclamante ca fiind nefondată.

În acest sens, intimata – pârâtă a invocat, în primul rând, că P. R. nu a contestat că, din redactarea dată clauzelor art. 9 lit. c  şi f  din  contractul de credit nr. XXXXXXXXX/xx.xx.xxxx, reieşea , încă de la momentul semnării, că va trebui să plătească lunar suma de 10 Euro cu titlu de  comision de administrare şi suma de 56 Euro cu titlu de comision de  urmărire riscuri.

De asemenea, intimata – pârâtă a arătat că cererea de recurs aduce  susţineri noi ale lui P. R., ce face trimitere la împrejurarea rambursării anticipate a două sume importante, cu consecinţa recalculării doar a dobânzii, nu şi a comisioanelor în discuţie, dar că asemenea  motive nu pot determina  admiterea acţiunii, câtă vreme – după cum s-a arătat  - s-a cunoscut la momentul contractului că părţile s-au înţeles să aplice procentele de 0,05 %, respectiv de 0,28 %, la suma împrumutată, ci nu la soldul creditului.

 Drept urmare, se concluzionează că, din  capul locului, recurenta – reclamantă a cunoscut existenţa şi întinderea obligaţiilor sale cu privire la comisionul de administrare şi la comisionul de risc, încât  clauzele care le prevăd nu pot fi calificate ca fiind abuzive.

S.C. Banca Comercială Română S.A. a susţinut că Judecătoria a reţinut corect că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 4 din Legea nr. 193/2000 şi a ţinut să facă o distincţie clară între dobânzi şi comisioane, arătând că în spatele fiecărui comision stă câte o contraprestaţie a băncii, în timp ce dobânda este percepută  ca un simplu fruct al sumei împrumutate.

 A stăruit în a afirma că art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000 trebuie să oprească instanţa de la a face analiza caracterului abuziv al clauzelor privind cele două tipuri de comision, explicitând această interdicţie, ca şi nerealizarea fiecăreia dintre condiţiile art. 4  din Legea nr. 193/2000, într-o dezvoltare amplă, voit exhaustivă.

Intimata – pârâtă a opinat, în final, că anularea unor clauze contractuale ar conduce la nerespectarea  dreptului ei la proprietate privată şi la libertate economică.

Analizând recursul reclamantei, tribunalul va stabili mai întâi că ceea ce a solicitat aceasta prin acţiune (fila 1,9 , 51- 52 ds. judecătorie), chiar dacă nu a fost exprimat explicit, este de a se constata natura abuzivă a clauzelor privind plata comisioanelor de administrare şi de risc, în contextul particular al rambursărilor anticipate.

Astfel, reclamanta a relevat că, în  contrast cu scăderea dobânzii, la momentul rambursărilor anticipate pe care le-a efectuat, comisioanele de risc şi de administrare au rămas la acelaşi nivel, ca şi cum  restituirile în avans, respective, nu ar fi existat.

Susţinerile din recurs ale reclamantei nu sunt critici noi ale acesteia, aspect care a fost reţinut şi în considerentele hotărârii de fond, în care s-a consemnat că „pârâta BCR încasează în mod abuziv un comision de risc, perceput la suma iniţială”.

În continuare, tribunalul reţine că, într-adevăr, clauzele pct. 9 lit. c şi f din contractul de credit bancar nr. XXXXXXXXX trebuie socotite ca fiind negociate cu reclamanta , dar că situaţia comisioanelor prevăzute de acestea, în cazul unei rambursări anticipate, nu a fost avută în vedere la momentul încheierii contractului.

Astfel, în capitolul „Rambursarea împrumutului şi plata dobânzilor” din Condiţiile Generale de creditare, anexă la contractul de credit bancar, nu se  arată ce se întâmplă cu aceste comisioane în cazul restituirii în avans a creditului, în contrast cu situaţia dobânzii, pentru care se arată că împrumutatul beneficiază de „reducerea echitabilă  a costului creditului prin recalcularea dobânzii aferente…”.

 Drept urmare, clauza pretinsă de bancă, după care ambele comisioane se menţin la aceeaşi valoare, indiferent de rambursări anticipate ale creditului, nu reprezintă o clauză negociată cu  beneficiarul creditului, în speţă recurenta – reclamantă.

 Pe de altă parte, tribunalul reţine că lipsa reglementării prin  contract a unei asemenea situaţii reprezintă o manifestare contrară cerinţelor bunei – credinţe  - lăsând la latitudinea  împrumutatorului rezolvarea ei  - şi creează un dezechilibru contractual semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului.

 În acest sens, trebuie relevat, pe calea raţionamentului reducerii la absurd, că dacă situaţia comisioanelor respective ar fi lăsată  la interpretarea pârâtei şi dacă s-ar restitui anticipat creditul, ar însemna că, vreme de ani de zile, poate, împrumutatul să rămână să achite numai comisioanele, fără să datoreze nimic din credite şi dobânzi, ceea ce este de neacceptat.

Aşadar, tribunalul va reţine că păstrarea nivelului comisioanelor de  administrare şi de risc la cel de la momentul semnării contractului, fără să se ţină seama de rambursările anticipate efectuate, constituie o exprimare a unor clauze abuzive, în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000.

Astfel, se impune anularea clauzei abuzive ce s-ar interpreta  de o asemenea manieră, spre restabilirea echilibrului contractual dintre părţi.

Drept urmare, tribunalul va reţine că cererea de recurs introdusă de reclamanta P. R. este fondată, încât se impune admiterea  ei ca atare, conform art. 312 al. 1, 3 Cod procedură civilă 1865, coroborat cu art.- 304 pct. 9 Cod procedură civilă 1865.

Tribunalul va modifica, deci, hotărârea primei instanţe, încât va admite cererea reclamantei, în sensul că va constata drept clauze abuzive stipulaţiile contractuale de la pct. 9 lit. c şi f a contractului de credit în discuţie, în măsura în care comisioanele reglementate de acestea se calculează prin raportare la împrumutul acordat chiar şi în situaţia existenţei rambursărilor anticipate, şi nu prin raportare la soldul rămas al creditului, în mod similar cu situaţia dobânzilor.

 Pe cale de consecinţă, tribunalul va acorda recurentei – reclamante daune – interese, în baza art. 13 din Legea nr. 193/2006, obligând pe intimata – pârâtă la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare şi de risc, calculate în modul socotit ca abuziv, conform celor ce preced.

 PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

 D E C I D E :

Admite recursul declarat de reclamanta P. R., domiciliată în municipiul Botoşani, str. X, nr. Y, sc.Z, ap. U, judeţul Botoşani,  în contradictoriu cu intimata  BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, sector 3, Bucureşti, Bd.Regina Elisabeta, nr.5, şi cu sediul procesual ales la SCA „Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen” – sector 1, Bucureşti,  Şos.Bucureşti – Ploieşti- Buchares Business Par” nr. 1 A, bl.INTR.A, et.4, împotriva sentinţei civile nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani.

Modifică hotărârea recurată, încât admite în parte acţiunea, în sensul  de a  constata drept clauze abuzive clauzele înscrise  la art. 9 lit. c şi f din contractul de credit bancar nr. XXXXXXXXX din xx.xx.xxxx, în măsura în care comisionul de administrare şi comisionul  de urmărire riscuri se raportează  la valoarea creditului contactat şi în situaţia  rambursării anticipate, în loc  de a se  raporta la soldul creditului, rămas după rambursarea anticipată.

Obligă pe pârâtă să restituie  reclamantei sumele încasate cu titlu de comision de administrare şi de comision urmărire riscuri după efectuarea rambursărilor anticipate, care reprezintă diferenţa  dintre modul de calcul bazat pe clauzele abuzive şi  modul corect de calcul,  sume ce se vor actualiza cu rata inflaţiei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE,  JUDECĂTORI

Domenii speta

Spete similare