Procedura insolvenţei. Contestaţie formulată împotriva tabelului preliminar al creanţelor asupra averii debitoarei. Decăderea din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor. Încălcarea dreptului la apărare.

Potrivit art.76 din Legea nr.85/2006, decăderea din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor intervine în situaţia în care titularul creanţei nu depune cererea de admitere a creanţei în termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii, cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, situaţie ce nu se verifică în cauză.

Regula este ca notificarea creditorilor să se facă în conformitate cu normele generale stabilite de Codul de procedură civilă şi, în mod excepţional, atunci când creditorii nu pot fi identificaţi în lista prevăzută la art.28 alin.1 lit. c, procedura de comunicare să fie considerată îndeplinită doar prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Curtea a reţinut că citarea şi comunicarea actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă îşi găsesc justificarea în însuşi specificul acestei proceduri şi au drept scop asigurarea desfăşurării cu celeritate a acesteia. Obligaţiile corelative ce decurg pentru părţi în acest caz nu pot fi privite ca aducând o restrângere a dreptului de proprietate ori a dreptului la apărare, atât timp cât părţile au posibilitatea să participe la termenele fixate de judecătorul-sindic şi să consulte dosarul în vederea cunoaşterii tuturor actelor de procedură depuse la acesta.

În speţă, hotărârea de deschidere a procedurii a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr.10119/16.07.2012, termenul limită pentru depunerea cererii de creanţă fiind 27.07.2012, în timp ce recurenta a depus cererea la data de 09.10.2013, fiind astfel decăzută din dreptul de a se înscrie la masa credală a debitoarei.

Art. 76 din Legea nr. 85/2006

Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.453 din 3 noiembrie 2011,

nr. 564 din 29 aprilie 2010 şi nr. 367 din 17 martie 2009

Prin cererea adresată judecătorului sindic la data de 05.03.2013, înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. 6752/110/2011/a1, creditoarea SC [...] SA a formulat, în temeiul art.73 din Legea 85/2006, contestaţie împotriva tabelului preliminar al creanţelor asupra averii debitoarei SC [...] SRL, pentru motivul respingerii creanţei sale ca tardiv formulată.

Prin Sentinţa civilă nr.2028/02.07.2013, Tribunalul Constanţa – Secţia a II-a a respins contestaţia ca neîntemeiată, judecătorul sindic reţinând că prin Sentinţa civilă nr.2260/12.06.2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a dispus intrarea în faliment în procedură simplificată faţă de debitoarea SC [...] SRL, în calitate de lichidator judiciar fiind desemnat [...].

În cauză, procedura notificării deschiderii procedurii către creditorii debitoarei este prezumată îndeplinită prin publicarea ei în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr.10119/16.07.2012, contestatoarea fiind notificată în mod legal asupra deschiderii procedurii insolvenţei, astfel că cererea sa de admitere a creanţei înregistrată la 09.01.2013, depăşeşte cu mult termenul limită stabilit pentru declararea creanţelor, iar din această perspectivă măsura lichidatorului judiciar de înlăturare a creanţei contestatoarei este corectă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea S.C. [...] S.A., care a criticat-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

Recurenta contestatoare arată că a formulat cerere de înscriere a creanţei, solicitând instanţei de judecată admiterea acesteia cu repunerea in termen, motivând decăderea din termenul de declarare a creanţei, situaţie cauzată de fapte, operaţiuni de omisiune desfăşurate de reprezentantul debitoarei respectiv de lichidatorul judiciar, însă judecătorul sindic nu a analizat veridicitatea decăderii, ci a soluţionat contestaţia in sensul respingerii cererii ca tardiv introdusă, fără a motiva in nici un fel respingerea susţinerilor, apărărilor contestatoarei recurente.

Consideră recurenta că prin hotărârea pronunţată este lipsită de dreptul de a declara creanţa şi de a o înscrie in tabelul rectificat al creditorilor, situaţie ce nu îi poate fi imputabilă deoarece nu s-a aflat in lista creditorilor prevăzuţi de art.28 alin.1 lit.c ce trebuia depusă de debitoare, nu a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii falimentului debitoarei de către lichidatorul judiciar conform art.61 din Legea nr.85/2006 şi deţine un titlu valabil, necunoscut la data deschiderii falimentului.

Arată recurenta că, potrivit art.76 din legea nr.85/2006, in situaţia in care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art.7 titularului unei creanţe, nu i se poate opune decăderea.

Învederează recurenta că lichidatorul judiciar a invocat instituţia decăderii, aplicând sancţiunea privind respingerea dreptului de a declara si înscrie creanţa in valoare de 205.584,55 lei in tabelul definitiv rectificat, pentru care deţine titlu valabil respectiv hotărârea nr.3007/2011 a Judecătoriei Moineşti definitivă si irevocabilă.

Susţine recurenta că instanţa de fond nu a analizat existenta decăderii pentru a proceda la soluţionarea cererii, ci s-a mulţumit să menţină soluţia comunicată de lichidatorul judiciar prin notificarea nr.78/07.03.2013, respingând contestaţia pentru tardivitate, fără a analiza si soluţiona existenţa decăderii ca situaţie de fapt concretă incidenţă cauzei.

Mai arată că instanţa nu a verificat respectiv nu a motivat in nici un fel înlăturarea apărărilor, susţinerilor sale referitoare la existenta omisiunilor, a operaţiunilor de ascundere a debitului datorat [...], prin neînscrierea acesteia in lista creditorilor, fapt ce a cauzat lezarea, eliminarea drepturilor sale.

Învederează că a solicitat instanţei înscrierea creanţei in tabelul definitiv rectificat, deoarece procedura de soluţionare se află in desfăşurare, iar dreptul său nu ar putea afecta in nici un fel alte drepturi aparţinând celorlalţi participanţi la proces in temeiul unui titlu valabil necunoscut la data deschiderii procedurii simplificate a falimentului debitoare, însă soluţia de respingere a fost data de lichidatorul judiciar, instanţa achiesând la aceasta, fără a analiza situaţia si motiva respingerea apărărilor formulate de contestatoare.

Solicită admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei atacate, admiterea contestaţiei si înscrierea creanţei in valoare de 205.584,55 lei in tabelul rectificat al creanţelor debitoarei.

5. Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă, dar şi potrivit art.3041 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este nefondat, nefiind identificate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate.

Potrivit art.76 din Legea nr.85/2006, decăderea din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor intervine în situaţia în care titularul creanţei nu depune cererea de admitere a creanţei în termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii, cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, situaţie ce nu se verifică în cauză.

Prin notificarea deschiderii procedurii insolvenţei prin publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă s-a schimbat în mod fundamental concepţia legiuitorului în legătură cu citarea părţilor şi comunicarea actelor de procedură, instituindu-se o procedură mult mai simplă şi eficientă întrucât este organizată şi în formă electronică, creditorii diligenţi putând să obţină foarte uşor informaţii despre situaţia juridică a debitorilor, având astfel posibilitatea să participe la procedura concursuală chiar şi în cazul în care debitorul este de rea credinţă şi nu prezintă administratorului judiciar lista creditorilor.

Astfel, potrivit disp. art.61 din Legea nr.85/2006, în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor în condiţiile art.32 alin.(2), notificare ce se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă publicându-se, totodată, într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Prin excepţie, art.7 alin.3 teza a II-a prevede că pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Prin urmare, regula este ca notificarea creditorilor să se facă în conformitate cu normele generale stabilite de Codul de procedură civilă şi, în mod excepţional, atunci când creditorii nu pot fi identificaţi în lista prevăzută la art.28 alin.1 lit. c, procedura de comunicare să fie considerată îndeplinită doar prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Este adevărat că încadrarea unei situaţii în excepţia prevăzută de art.7 alin.3 trebuie să ţină seama de împrejurările concrete ale speţei, precum şi de modul în care administratorul judiciar şi-a îndeplinit propriile atribuţii prevăzute de lege.

În cauză, deşi debitoarea a fost notificată de către administratorul judiciar pentru a prezenta actele contabile ale societăţii şi lista cu numele, adresele şi creanţele creditorilor, administratorul social nu a răspuns în niciun fel notificărilor, situaţie în care s-a procedat la publicarea notificării în Buletinul procedurilor de insolvenţă şi în ziar.

Având în vedere că administratorul judiciar şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege, iar identificarea recurentei nu s-a putut face din motive obiective, în mod corect s-a apreciat de către judecătorul sindic incidenţa excepţiei prevăzute de art.7 alin.3 teza a II-a, procedura notificării fiind considerată îndeplinită prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Nu poate fi reţinută în cauză încălcarea dreptului la apărare, deoarece, astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.453 din 3 noiembrie 2011, potrivit art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 460/2005 privind conţinutul, etapele, condiţiile de finanţare, publicare şi distribuire a Buletinului procedurilor de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 3 iunie 2005, cu modificările şi completările ulterioare: "(5) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului publică săptămânal pe pagina sa de internet, cu titlu gratuit, lista persoanelor supuse procedurii de insolvenţă, care va cuprinde următoarele informaţii: denumirea debitorului, codul de identificare fiscală, numărul de ordine în registrul în care este înregistrat, numărul dosarului de insolvenţă şi instanţa pe rolul căreia este înregistrat dosarul, primul termen de judecată stabilit de instanţa judecătorească după deschiderea procedurii, tipul procedurii şi numerele Buletinului în care sunt publicate actele de procedură referitoare la debitor."

Totodată, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 564 din 29 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 18 iunie 2010, că susţinerile potrivit cărora nu există posibilitatea practică de a lua cunoştinţă de actele de procedură publicate în Buletinul insolvenţei datorită numărului foarte mare de astfel de publicări şi a resurselor umane limitate nu reprezintă motive de neconstituţionalitate a art. 7 din Legea nr. 85/2006.

Mai mult, prin Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, Curtea a statuat că accesul liber la justiţie şi exercitarea dreptului de apărare nu sunt drepturi absolute, legiuitorul putând să prevadă anumite condiţionări în vederea unei bune administrări a justiţiei, condiţionări ce pot îmbrăca şi forma unor obligaţii de ordin financiar. În mod evident, aceste condiţionări trebuie să îşi găsească o justificare rezonabilă şi proporţională cu obiectivul propus şi să nu ducă la imposibilitatea efectivă de exercitare a drepturilor fundamentale mai sus menţionate.

Curtea a reţinut că citarea şi comunicarea actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă îşi găsesc justificarea în însuşi specificul acestei proceduri şi au drept scop asigurarea desfăşurării cu celeritate a acesteia. Obligaţiile corelative ce decurg pentru părţi în acest caz nu pot fi privite ca aducând o restrângere a dreptului de proprietate ori a dreptului la apărare, atât timp cât părţile au posibilitatea să participe la termenele fixate de judecătorul-sindic şi să consulte dosarul în vederea cunoaşterii tuturor actelor de procedură depuse la acesta.

În speţă, hotărârea de deschidere a procedurii a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr.10119/16.07.2012, termenul limită pentru depunerea cererii de creanţă fiind 27.07.2012, în timp ce recurenta a depus cererea la data de 09.10.2013, fiind astfel decăzută din dreptul de a se înscrie la masa credală a debitoarei.

Concluzionând, faţă de considerentele arătate mai sus, Curtea reţine că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia, motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare