Contestaţie la execeutare

Titlu. Contestaţie la executare

Tip speta Decizie civilă

Nr.108

 Data 11 Noiembrie 2021

Domeniu asociat Contestaţie la executare

Continut speta  . Deşi prin cererea de executare silită s-a solicitat executarea silită nu numai sub forma popririi, ci şi executarea silită indirectă mobiliară şi imobiliară, în concret, executarea silită s-a făcut doar prin poprire, înfiinţându-se mai multe popriri de-a lungul timpului.

Or, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 390 din Codul de procedură civilă, dispoziţiile art. 387 şi 389, care reglementează poprirea executării silite, nu se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea fără somaţie, cum este cazul popririi, astfel că sancţiunea invocată de contestator nu poate interveni în dosarul de executare atacat în prezenta contestaţie.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria Brezoi la data de 15.02.2021, sub nr. /198/2021, contestatorul DC a formulat contestaţie la executare privitor la dosarul execuțional nr. /2012 al B.E.J. GE, solicitând instanţei:

1. admiterea excepţiei perimării şi constatarea perimării de drept a executării silite;

2. admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită cu privire la Contractul de credit nr. /13.04.2007;

3. admiterea contestaţiei la executare, anularea tuturor formelor de executare silită şi dispunerea încetării executării silite.

În motivarea contestaţiei la executare, contestatorul arată, în esenţă, că executarea silită a fost iniţiată în dosarul nr. /2012 prin cererea formulata de creditoarea N S.A. Prin încheierea nr. /31.10.2012 a fost încuviinţată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr.  din data de 13.04.2007.

Prin Adresa din data de 25.01.2021, emisă în dosarul de executare nr. /2012 al BEJ GE, în baza Contractului de credit nr.  din data de 13.04.2007, arată că i s-a comunicat faptul că a fost înfiinţată poprire asupra conturilor deţinute şi asupra veniturilor salariale pe care le obţine de la angajatorul KLG T S.R.L., până la încasarea sumei de 32.246,73 lei, la solicitarea creditoarei Invest Capital LTD, conform titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 54 din data de 13.04.2007.

Contractul de credit nr. 54 din data de 13.04.2007 a fost încheiat cu creditoarea N Bank pentru suma de 25.000 lei, pentru o perioadă de 120 de luni. Ultima rată a fost achitată la data de 7.08.2009, fiind declarată scadenţa anticipată la data de 25.09.2012, prin Notificarea nr. 68264.

Se mai arată că executarea silită împotriva acestuia a fost începută prin Somaţia nr. 607/16.11.2012, emisă de BEJ GE şi s-a procedat la înfiinţarea popririi asupra conturilor sale şi asupra veniturilor salariale obţinute de la angajatorul său de la acea dată, SC SS SRL. La data de 23.04.2014, i-a fost comunicate un număr de 7 procese-verbale încheiate de executorul Judecătoresc la data de 22.04.2014, privind distribuirea sumelor consemnate, din care rezultă că, la data de 12.02.2014, a fost consemnată suma de 182 lei, aceasta fiind ultima plată efectuată şi ultimul act de executare silită întocmit în dosarul nr. 607/2012. Ulterior, SC SS SRL a comunicat executorului încetarea raporturilor de muncă cu acesta.

Astfel, se concluzionează că procesele-verbale din data de 22.04.2014, privind distribuirea sumelor consemnate, au fost ultimele acte de executare silită întocmite şi comunicate legal în dosarul de executare silită în dosarul nr. /2012.

La aproape 7 ani de la ultimul act de executare silită întocmit, prin adresa din data de 25.01.2021, emisă în dosarul de executare nr. /2012 al BEJ GE, i s-a comunicat faptul că a fost înfiinţată poprire asupra conturilor deţinute şi asupra veniturilor salariale pe care acesta le obţine de la angajatorul actual, KLG T S.R.L., până la încasarea sumei de 32.246,73 lei.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 389, art. 399 şi urm., art. 403 şi art. 405 şi urm. VCPC, celelalte dispoziţii legale invocate în prezenta contestaţie.

La data de 17.03.2021, intimata Investcapital Ltd a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 158-159), prin care solicită respingerea ca nelegală şi neîntemeiată a contestaţiei la executare formulate împotriva executării silite înseși şi a actelor de executare încheiate de executorul judecătoresc BEJ GE în dosarul execuțional nr. /2012.

În apărare, intimata arată că, la data de 13.04.2007, a fost încheiat Contractul nr. 54, între bancă, în calitate de împrumutător şi contestatorul din prezenta cauză, în calitate de împrumutat, prin care banca i-a acordat acestuia din urmă un împrumut. Întrucât debitorul a încetat să mai achite ratele, instituţia financiar bancară a declarat creditul scadent anticipat şi, ulterior, a cesionat întreagă creanţa către creditorul cesionar actual. Totodată, au fost efectuate formalităţile de înscriere a Contractului de cesiune creanţe în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, sub avizul nr. 2018-.

Se mai arată că încercările creditorului de a oferi consiliere şi posibilitatea rambursării creanţei în mai multe rate avantajoase au fost ignorate de către contestator, motiv pentru care s-au început formalităţile de executare silită prin intermediul BEJ Gigoi Emil.

Mai precizează intimata că toate cererile şi susţinerile debitorului sunt însă neîntemeiate, cu consecinţa respingerii în totalitate a cererii sale, după cum înţelege să demonstreze în continuare. Aplicarea de către instanţa de judecată a unei masuri de natura anularii executării silite înseși, a tuturor formelor de executare sau a unui act de executare este condiţionată de dovedirea de către contestator a încălcării dispoziţiilor legale aplicabile în materia executării silite, condiţie ce nu este îndeplinită în prezenta cauză. Simplul fapt al invocării unor "motive" lipsite de suport real nu sunt de natură a proba existenţa unor vicii de procedură care să îl fi prejudiciat pe contestator. Executarea silita însăși, cât şi toate actele de executare ce au fost întocmite de către executorul judecătoresc au respectat toate regulile de fond şi de formă impuse de dispoziţiile Codului de procedură civilă, motiv pentru care anularea acestora este lipsită de temei legal.

Astfel, solicită intimata să se observe faptul că niciunul dintre motivele invocate de contestator nu pot fi reţinute de către instanţa de judecată drept motive de anulare a executării silite sau a vreunui act de executare silită, astfel că atât executarea silită pornită împotriva acestuia, cât şi toate actele de executare silită efectuate de BEJ Gigoi Emil respectă toate prevederile legale impuse de legiuitor.

De asemenea, contestatorul nu indică şi nu dovedeşte în niciun fel încălcarea legii în ceea ce priveşte procedura de executare silită pornită împotriva lui, o contestaţie la executare prin care se invocă simple motive ce ţin de aprecierea sau conduita pe care acesta o doreşte a o avea ea, fără a indica vreun temei legal, sunt de natură atât a şicana creditorul, cât şi a încărca instanţa de judecată cu „false” cauze de judecată. Astfel, contestatorul, prin contestaţia formulată, doreşte să se sustragă de la plata datoriei. Procedura de executare silită a început întrucât contestatorul nu a dorit în niciun fel să-şi achite obligaţiile asumate prin semnarea contractului.

De asemenea, prin întâmpinare, intimata a înţeles să invoce excepţia netimbrării acţiunii şi tardivităţii formulării contestaţiei la executare

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 115 CPC şi orice alte dispoziţii menţionate în cadrul întâmpinării.

La data de 02.03.2021, contestatorul a depus la dosarul cauzei un înscris, intitulat motive suplimentare (f. 170-172), prin care a arătat că nu i-a fost comunicată cesionarea creanţei rezultate din contractul de credit nr. /13.04.2007 de la NBank SA la Investcapital Ltd.

La data de 19.05.2021, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 204-2015) cu privire la cererea completatoare formulată de contestator, prin care a solicitat respingerea acesteia ca nelegală şi netemeinică.

Prin încheierea pronunţată la data de 24.03.2021 (f. 173), instanţa de judecată a respins excepţia netimbrării contestaţiei la executare şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare ca neîntemeiate.

Prin încheierea nr. , pronunţată la data de 25.03.2021 (f. 175-176), instanţa de judecată a dispus suspendarea executării silite efectuată în dosarul execuțional nr. /2012 al BEJ GE până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Prin sentinţa civilă numărul din data de 2 iunie 2021 s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul DC, în contradictoriu cu intimata Investcapital Ltd şi s-a constatat că a intervenit perimarea executării silită în dosarul de executare nr. /2012 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc GE, s-a constatat că a intervenit prescripţia dreptului de a se cere executarea silită a creanţei cuprinse în titlul executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. /13.04.2007, s-a anulat executarea silită începută dosarul de executare nr. /2012 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc GE şi a fost obligată intimata la plata către contestator a sumei totale de 4.192,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:

În data de 28.09.2021, la solicitarea instituţiei bancare, NBank SA, a început executarea silită în cadrul dosarului execuțional nr. /2012, înregistrând cererea împotriva contestatorului DC (f. 34).

Prin încheierea nr.  din data de 31.10.2012, pronunţată de Judecătoria Brezoi în dosarul nr. /198/2012 (f. 44), a fost încuviinţată executarea silită formulată de instituţia bancară, NBank SA, cu privire la titlul executoriu reprezentat de contractul de credit nr. /13.04.2007 (f. 37-38), împotriva debitorului DC.

La data de 16.11.2012, a fost emis de către executorul judecătoresc procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită (f. 45). Somaţia a fost comunicată contestatorului la dat de 21.12.2012 (f. 47).

De asemenea, la data de 16.11.2012, a fost emisă somaţia prin care i-a fost pus în vedere debitorului să achite creditoarei suma totală de 34.385,13 lei (f. 46).

În cadrul dosarului execuțional, executorul judecătoresc a efectuat verificări cu privire la bunurile debitorului (f. 48-49).

Prin adresa din data de 21.12.2012 (f. 51, 52), executorul judecătoresc GE a dispus înfiinţarea popririi, în cotă de 1/3 din venitul net lunar, asupra sumelor de bani datorate debitorului DC de către terţul poprit SS SRL, până la concurenţa sumei de 34.385,13 lei. Relaţiile contractuală de muncă dintre contestator şi terţul poprit au încetat la data de 29.03.2014 (f. 185).

Prin adresa din data de 27.03.2013 (f. 61-62), executorul judecătoresc GE a dispus înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor pe care debitorul le are deschise la BRD GSG, până la concurenţa sumei de 34.385,13 lei. Contul deschis de către contestator la această instituţie bancară a fost închis la data de 31.05.2013 (f. 184).

La data de 01.07.2013 (f. 69), executorul judecătoresc GE a încheiat procesul-verbal de eliberare/distribuire la sumelor consemnate, ca urmare a sumelor intrate în contul acestuia.

La data de 22.04.2014 (f. 82-101), executorul judecătoresc GE a încheiat un număr de 7 procese-verbal de distribuire a sumelor consemnate în contul de consemnări al executorului.

La data de 24.06.2015, executorul judecătoresc GE a solicitat Casei Naţionale de Pensii Publice (f. 109) informaţii cu privire la angajatorul debitorului.

La data de 12.08.2015, Casa Naţională de Pensii Publice (f. 112) a comunicat executorului judecătoresc relaţiile solicitate.

La data de 17.09.2015 (f. 113), a fost înregistrată în dosarul execuțional, de către creditoarea NBank SA, o cerere de stăruinţă în executarea silită.

La data de 09.02.2017, executorul judecătoresc GE, a încheiat procesul-verbal suplimentar de stabilire a cheltuielilor de executare, somaţia de plată mobiliară, precum şi adresa de înştiinţare înfiinţare poprire conturi şi salariu (f. 115, 116, 118), acestea fiind comunicate contestatorului la data de 14.02.2017.

Prin adresa din data de 09.02.2017 (f. 118), executorul judecătoresc GE, a dispus înfiinţarea popririi, în cotă de 1/3 din venitul net lunar, asupra sumelor de bani datorate debitorului DC de către terţul poprit V Trans SRL, până la concurenţa sumei de 32.246,73 lei. Relaţiile contractuală de muncă dintre contestator şi terţul poprit au încetat la data de 29.03.2014 (f. 181, 182).

La data de 21.03.2019, creditorul InvestCapital Ltd, a depus în dosarul execuțional o cerere de stăruire în executarea silită şi de actualizare a debitului (f. 125).

De asemenea, la data de 25.01.2021, executorul judecătoresc GE a dispus înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor pe care debitorul le are deschise la ING Bank, până la concurenţa sumei de 32.246,73 lei (f. 143). Tot la aceeaşi dată, executorul judecătoresc GE a dispus înfiinţarea popririi, în cotă de 1/3 din venitul net lunar, asupra sumelor de bani datorate debitorului DC de către terţul poprit KLG T SRL, până la concurenţa sumei de 32.246,73 lei (f. 146 – comunicată la data de 03.02.2021 – f. 147).

La data de 16.02.2021 (f. 150), executorul judecătoresc GE a încheiat procesul-verbal de eliberare/distribuire la sumelor consemnate, ca urmare a sumelor intrate în contul acestuia.

În drept, din punct de vedere procedural, faţă de dispoziţiile art. 24 Cod procedură civilă, care prevăd că legea nouă se va aplica executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare şi de data începerii executării sili te în prezenta cauză ( 28.09.2012 ), instanţa a constatat că prezentul litigiu este guvernat de dispoziţiile Codului de procedură civilă de la 1865.

Potrivit art. 399 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Executarea silită, ca ultima fază a procesului civil şi una din formele de manifestare a acţiunii civile, este guvernată de principiul disponibilităţii.

Executare silită, precum şi celelalte acte de executare care sunt de competenta executorului judecătoresc, se îndeplinesc la cerere, dacă legea nu dispune altfel. Aceasta înseamnă ca executarea silită se poate declanşa, în principiu, numai la cererea creditorului sau a succesorilor acestuia.

Prin urmare, creditorul va trebui să sesizeze organul de executare printr-o cerere, la care este obligat să depună titlul executoriu în original, în baza căruia urmează să se facă urmărirea.

După obţinerea încuviinţării executării silite, organul de executare va începe executare silită, fiind obligat, conform legii şi contractului încheiat cu creditorul, să facă toate actele de executare cerute de creditorul urmăritor. Conform principiului disponibilităţii, tot creditorul este cel care va alege forma de executare, respectiv dacă va dori ca executorul judecătoresc să facă acte de urmărire mobiliară, imobiliară sau poprire, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor, sau a altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.

Deci, avem de o parte organul de executare, auxiliar al justiţiei, care este investit de stat în scopul de a impune realizarea întocmai a dispoziţiilor cuprinse într-o hotărâre judecătorească sau într-un alt titlu executoriu, iar de cealaltă parte creditorul, acea persoana căreia i s-a eliberat un titlu executoriu şi care doreşte să îşi valorifice creanţa pe care acest înscris o constată.

Atât timp cât creditorul a declanşat procedura execuțională prin cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc, acesta trebuie să fie diligent, deoarece printr-o îndelungată lipsă de stăruinţa în executarea silită, se consideră că a pierdut orice interes în soluţionarea cererii sale, intervenind astfel perimarea executării silite, sancţiune procesuală care constă în desfiinţarea tuturor actelor de executare îndeplinite în dosarul execuțional, considerându-se că partea, printr-o îndelungată lipsă de stăruinţă, a pierdut orice interes în soluţionarea cererii sale, cerere care, ca urmare a perimării, este considerată că nu ar fi fost introdusă.

Potrivit art. 389 alin. 1 Cod procedură civilă, „dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei.”.

Rezultă din textul legii că, pentru a efectua orice act de urmărire, organul de executare trebuie să fie învestit cu o cerere prin care creditorul să-i solicite îndeplinirea actului respectiv. De asemenea, creditorul ia cunoştinţă despre diligenţa de care trebuie să dea dovadă în executarea silită începută şi din cuprinsul contractului pe care îl încheie cu executorul judecătoresc, în sensul că i se aduce la cunoştinţă faptul că organul de executare este împuternicit, în urma cererii făcute de creditor, să procedeze la efectuarea actelor de executare solicitate de creditor.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. 1 C. pr. civ.: „Părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procesuale conform dispoziţiilor art. 723 alin. 1, precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.”

Or, executarea silită este ultima fază a procesului civil şi una din formele de manifestare a acţiunii civile, fiind de asemenea guvernată de principiul disponibilităţii. De asemenea, organul de executare nu poate ordona din oficiu efectuarea unei executării silite, exceptându-se, bineînţeles, situaţiile în care actele procedurale de executare silită se fac din oficiu, acesta nu se poate substitui creditorului sau părţilor din executarea silită, nu poate efectua acte de executare decât dacă creditorul îi va cere.

Actele de executare pe care executorul judecătoresc este obligat să le efectueze urmare a învestirii cu o cerere de executare sunt acele acte procedurale prin care se marchează o etapa în cadrul procedurii execuționale, cum ar fi somația de plată, procesul-verbal de situaţie, procesele-verbale încheiate conform prevederilor art. 388 Cod procedură civilă, comunicarea înfiinţării popririi, publicaţia de vânzare, îndreptarea unei erori materiale etc.

În privinţa rolului activ, executorul judecătoresc şi-l poate manifesta doar în măsura în care a fost sesizat cu o cerere de executare din partea creditorului, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu sau cu o cerere făcută de debitor (numirea unui expert contabil, tehnic, îndreptarea de eroare materială etc.) sau de către alte persoane interesate, rol activ exercitat de către executor în vederea respectării dispoziţiilor legii şi a drepturilor părţilor implicate în executare.

Scopul legii, acela de a realiza grabnic dispoziţiile cuprinse în titlul executoriu, se realizează prin acte fireşti de urmărire. Aceasta înseamnă că, odată declanşată urmărirea, creditorul urmăritor va trebui să se implice în activitatea execuțională, conform prevederilor art. 129 alin. (1) Cod procedură civilă, iar nu să se limiteze doar la a depune cereri de „continuare” a executării silite. Deopotrivă, perpetuarea la nesfârşit a unei situaţii care ar putea fi finalizată, dacă creditorul ar dori cu adevărat realizarea dreptului recunoscut prin titlu ce se execută, prin formularea unei contestaţii la executare conform prevederilor art. 399 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă.

În contextul dispoziţiilor din Codul de procedură civilă referitoare la executarea silită (art. 371 ind. 1 raportat la art. 373 ind. 1 din Cod procedură civilă), instanţa a retinut că cererea de executare silită în baza căreia începe executarea silită are caracter de act de executare silită, iar creditorul are la îndemână un mijloc procesual pentru obligarea executorului să continue executarea silită, în măsura în care acesta ar fi refuzat să o facă.

Deopotrivă, deşi în Codul de procedură civilă nu este prevăzută in terminis o definiţie a noţiunii de „act de executare”, instanţa a retinut că sfera conţinutului acestei noţiuni poate fi stabilită dacă avem în vedere dispoziţiile art. 388 C. pr. civ., conform cărora „Pentru toate actele de executare pe care le efectuează, executorul judecătoresc este obligat sa încheie procese-verbale (…)” . Prin „act de executare” se înţelege orice operaţiune juridică sau înscrisul care o constată, întocmit de către executorul judecătoresc sau de organe sau persoane care îndeplinesc atribuţii în acest sens, cărora legea le conferă consecinţe juridice şi prin care se urmăreşte, în condiţiile legii, realizarea activităţii de executare silită şi se marchează o etapă în cadrul acestei proceduri.

În speţa dedusă judecăţii, instanţa a reţinut că termenul de 6 luni s-a împlinit în mai multe situaţii:

1. între procesele verbale de a sumelor consemnate în contul de consemnări al executorului din data de 22.04.2014 (f. 82, 84, 86, 89, 91, 93, 96) şi adresa executorului judecătoresc GEdin data de 24.06.2015 (f. 109), prin s-au solicitat Casei Naţionale de Pensii Publice (f. 109), informaţii cu privire la angajatorul debitorului, a trecut o perioadă de 1 an, 2 luni şi 2 zile;

2. între cererea de stăruinţă în executarea silită în toate formele din data de 19.09.2015 (f. 113) şi procesul-verbal suplimentar de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 09.02.2017 (f. 115) a trecut o perioadă de 1 an, 4 luni şi 23 zile;

3. între momentul încetării raporturilor de muncă dintre contestator şi societatea V Trans SRL din data de 15.03.2017 (f. 181-182) şi cererea de stăruire în executare silită şi actualizare debit în data de 21.03.2019 (f. 125), a trecut o perioadă de 2 ani şi 6 zile;

4. între cererea de stăruire în executare silită şi actualizare debit în data de 21.03.2019 (f. 125) şi adrese de înfiinţare a popririi din data de 25.01.2021 (f. 143, 145, 146) a trecut o perioadă de 1 an, 10 luni şi 4 zile.

Pe cale de consecinţă, raportat la motivele de fapt şi drept mai sus expuse, instanţa a reţinut că au trecut mai mult de 6 luni între actele de executare efectuate în cadrul dosarul execuțional, motiv pentru care a constatat incidenţa art. 389 din Codul de procedură civilă, respectiv a intervenit perimarea.

Potrivit art. 391 din Cod de procedură civilă, odată intervenită perimarea, executarea silită nu mai poate continua, orice act ulterior fiind lovit de o nulitate necondiţionată de dovada vreunei vătămări.

Totodată, instanţa a constatat că este întemeiată şi cererea contestatorul de a se constata prescripţia dreptului de a se cere executarea silită a creanţei cuprinse în titlul executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 54/13.04.2007.

Potrivit art. 405 alin. 1 şi alin. 2 Cod procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, iar termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.

Potrivit art. 4052 alin. 3 Cod procedură civilă, prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.

Or, faţă de împrejurarea constatării de către instanţa a faptului că în dosarul execuțional a intervenit perimarea, faţă de data declarării scadenţei anticipate (25.09.2012 – f. 35) şi având în vedere şi dispoziţiile art. 4051 şi 4052 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă, a constatat şi faptul că a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită.

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs intimatul Invest Capital LTD, solicitând admiterea acestuia şi respingerea contestaţiei la executare ca fiind tardivă.

În motivarea recursului, se arată că hotărârea pronunţată de instanţa este netemeinică şi nelegală, contestaţia la executare fiind tardiv formulază.

Potrivit art. 401 alin. 1) lit. a) din Codul procedură civilă de la 1865, termenul în care cel interesat poate face contestaţie este de 15 zile de la data când acesta a primit, după caz, comunicarea ori înştiinţarea privind înfiinţarea popririi, ori momentul în care a luat act efectiv de executarea silită începută împotriva sa.

În ceea ce priveşte calculul acestui termen, art. 101 şi art. 102 Cod procedură civilă de la 1865 reglementează că „termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul”, iar „temenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel”.

Astfel, cererea contestatorului DC a fost înregistrata la Judecătoria Brezoi la data de 15.02.2021, dar aceasta contestă însăși executarea silită din dosarul execuțional nr. /2012.

De la data la care contestatorul în mod legal a luat act de executarea silită - anul 2012, moment în care i-au fost comunicate actele de executare şi până la introducerea contestaţiei la executare (15.02.2021), au trecut mai mult de 15 zile, fiind astfel încălcate prevederile art. 401 alin. (1) Cod procedură civilă.

Executarea silită împotriva recurentului a fost începută prin somaţia nr. 607/16.11.2012, emisă de BEJ GE şi s-a procedat la înfiinţarea popririi asupra conturilor sale şi asupra veniturilor salariale deţinute de la angajatorul său de la acea dată, SC SS SRL.

Însuşi contestatorul afirmă faptul că executarea silită a pornit prin somaţia din 16.11.2012, somaţie care a condus la înfiinţarea popririi asupra conturilor sale, motiv pentru care prezenta contestaţie la executare este formulată depăşind termenul imperativ de 15 zile.

Contestaţia la executare formulată cu depăşirea termenului trebuie respinsă ca tardiv introdusă, întrucât criticile contestatorului au vizat în principal prescripţia de a cere executarea silită şi perimarea executării silite.

Criticile debitorului care afectează valabilitatea întregii executări silite pot fi invocate exclusiv pe calea contestaţiei la însăși executarea silită, iar nu în cadrul unor contestaţii formulate succesiv la actele de executare.

Faţă de aceste aspecte, consideră că în mod greşit instanţa de fond a dispus admiterea prezentei contestaţii la executare, prin nesocotirea dispoziţiilor legale referitoare la termenul de decădere în care debitorul putea formula contestaţie împotriva executării silite însăși.

De asemenea, recurenta mai arată că atacă prezenta hotărâre întrucât consideră că în mod greşit instanţa de fond a constatat faptul că în prezenta cauză a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită.

Poprirea înfiinţată operează continuu şi neîntrerupt, iar indisponibilizarea sumelor de bani va înceta numai dacă debitorul consemnează întreaga valoare a creanţei la dispoziţia creditorului. Fiind vorba despre o formă de executare care se realizează printr-un singur act de executare, respectiv adresa de înfiinţare a popririi şi care ulterior înfiinţării se desfăşoară în mod continuu, fără a mai fi necesară efectuarea altor acte de executare, nu poate interveni prescripţia.

În condiţiile în care executarea silită a fost încuviinţată sub toate formele de executare prevăzute de lege, inclusiv prin poprire, iar executorul judecătoresc a înfiinţat poprirea asupra conturilor debitorului deţinute la mai mulţi terţi popriţi, menţionându-se de către aceştia din urmă că, în momentul alimentării conturilor vor indisponibiliza şi distribui sumele respective, înseamnă că, în realitate, terţii popriţi îşi asumă obligaţia de a indisponibiliza şi vira în contul executorului judecătoresc, la momentul alimentării conturilor de către debitor, sumele de bani poprite, astfel poprirea, odată înfiinţată, produce efecte inclusiv asupra veniturilor viitoare ale debitorului.

În caz contrar, ar însemna ca toţi debitorii cu privire la care s-a încuviinţat executarea silită prin toate formele prevăzute de lege, inclusiv prin poprire, şi s-au emis dispoziţii de poprire asupra conturilor deţinute de aceştia la unul sau mai mulţi terţi popriţi, să nu mai alimenteze niciun cont timp de 3 ani de la data la care au primit cel puţin înştiinţarea de poprire, să nu se mai angajeze în muncă o asemenea perioadă de timp pentru ca, ulterior, să invoce prescripţia executării silite, ceea ce este inadmisibil.

Instanţa urmează să constate ca nu au fost îndeplinite condiţiile privind prescripţia executării silite, având în vedere că s-au efectuat acte de executare silită prin poprire asupra veniturilor debitorului contestator.

De asemenea, recurenta consideră că în mod greşit instanţa de fond a constatat faptul că în prezenta cauză a intervenit perimarea executării silite.

Art. 389 alin. (1) VCPC menţionează: „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei.”. Alin. (2) vine şi cu o circumstanțiere a termenului de la care începe să curgă perimarea în cazul în care aceasta este suspendată: de la încetarea suspendării.

Întrucât în prezenta cauză contestaţia la executare a fost introdusă cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 401 alin. (1) din Codul de procedură civilă de la 1865, iar acest fapt a fost constatat de către prima instanţă, ca urmare a admiterii unei excepţii procedurale nu este permis să se mai judece fondul şi să fie admise în parte anumite capete de cerere, deoarece admiterea excepţiei tardivităţii introducerii unei cereri are drept consecinţă anularea acesteia în tot.

În acest sens, conform prevederillor art. 137 alin. (1) VCPC, „(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.”.

Prin urmare, având în vedere şi dispoziţiile legale precizate mai sus, din interpretarea gramaticală a textului rezultă, fără a putea exista vreo îndoială, faptul că, ulterior admiterii unei excepţii de procedură sau de fond care face inutilă administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei, instanţa nu va mai intra pe fondul cauzei, nemaiputând admite pe fond vreun capăt de cerere invocat.

Se apreciază că termenul de 6 luni începe să curgă de la ultimul act de la care creditorul a rămas inactiv şi nu a mai continuat executarea, iar dacă executarea a fost săvârșită, nu mai poate interveni perimarea, chiar dacă încheierea ultimului act de executare nu intervine în termen de 6 luni de la săvârşirea executării.

În plus, prin cererea de executare, creditorul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3711 alin. (3) CPC, prin care a solicitat executarea silită în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan şi succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, stăruind astfel încă de atunci în vederea continuării executării silite, solicitându-i executorului judecătoresc să stăruie în executarea începută în dosarul execuțional, până la lichidarea debitului datorat.

Mai mult, perimarea nu intervine dacă actul de executare trebuie îndeplinit din oficiu, ceea ce înseamnă că, după primirea adresei de la creditor, executorul era obligat să realizeze actele solicitate de acesta, înţelegând astfel că executorul va da curs solicitării creditorului, ba mai mult, îşi va realiza obligaţia de a interoga instituţiile statului, chiar şi gratuit.

De asemenea, în conformitate cu art. 390 Cod pr. civ., însă, „dispoziţiile art. 387 şi 389 nu se aplică atunci când legea încuviinţează executarea fără somaţie...".

Învederează faptul că, în speţa de faţă, s-a procedat la executarea silită şi prin poprire, forma de executare care se înfiinţează fără somaţie, iar în conformitate cu art. 454 alin. 1 Cod pr. civ., „poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de a treia persoane.

Astfel, deşi creditoarea a solicitat executorului judecătoresc executarea silită prin toate formele prevăzute de lege (prin poprire, executare silită mobiliară) împotriva debitorului DC, executarea silită a fost efectuată şi prin poprire.

Aşadar, astfel cum legiuitorul lasă să se înţeleagă, în baza celor prezentate mai sus, perimarea executării silite nu îşi produce efectele în cazul de faţă.

Astfel, în ceea ce priveşte susţinerea contestatorului potrivit căreia ea se face vinovată de rămânerea în nelucrare a dosarului de executare silită, consideră că nu aceasta ar trebui să fie preocuparea unui debitor care a împrumutat o sumă considerabilă, evitând, ulterior, prin orice modalitate, înapoierea sa.

A accepta susţinerea contestatorului ar însemna, în realitate, o încălcare directă a principiului potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de propria turpitudine.

Totodată, învederează instanţei faptul că debitoarea face confuzie între actul de executare ce se transmite fără somaţie, în speţă adresa de poprire şi efectiv rezultatul acestui act procedural, respectiv îndestularea creanţei creditorului din sumele poprite.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că, odată ce poprirea a fost înfiinţată pe conturile debitorului, terţul poprit are obligaţia să consemneze la dispoziţia executorului nu doar sumele de bani existente în acel moment în conturile debitorului, ci şi sumele pe care debitorul le va deţine în viitor în acele conturi.

Raţionamentul este în concordanta cu voinţa legiuitorului care, chiar şi în vechea reglementare (aplicabilă prezentului dosar execuțional), a prevăzut expres prin disp. art. 390 Cod proc. civ. 1865 faptul că, odată înfiinţată poprirea, dispoziţiile art. 387 şi 389 nu se vor mai aplica.

Dispoziţiile legale au fost aplicate în mod corect în prezenta speţă şi nu se justifică această contestaţie la executare, având în vedere faptul că executorul judecătoresc nu a refuzat continuarea executării silite, dar şi faptul că în privinţa creditorului nu a existat niciun moment în cursul executării din care să reiasă faptul că nu a dorit să mai stăruie în executarea silită sau că nu a dorit să o mai continue.

Instanţa de fond nu a luat în calcul faptul că, în temeiul art. 452 alin. 1 Cod proc. civ. 1865, poprirea se instituie nu doar pe sumele de bani prezente, ci şi pe cele viitoare, motiv pentru care legiuitorul a prevăzut, prin intermediul art. 387 şi 389 Cod proc. civ. 1865, faptul că odată ce s-au efectuat forme de executare prin poprire, prevederile privind perimarea nu se vor mai aplica.

Consideră, de asemenea, că nu este posibil ca un debitor care nu îşi onorează obligaţiile contractuale să fie astfel scutit de la rambursarea creditului pe care l-a contractat şi l-a folosit în interes personal, printr-o decizie a instanţei de judecată care „forţează” în mod vădit dispoziţiile legale în vigoare, urmărind un singur ţel, acela de a-i da câştig de cauză debitorului de rea-credinţă, în detrimentul creditorului care încearcă să evite un prejudiciu.

Recurenta mai arată că în mod greşit instanţa a dispus desfiinţarea tuturor actelor de executare silită, deşi chiar dacă ar presupune, ipotetic, faptul că executarea s-ar fi perimat, soluţia legala şi temeinică era de anulare doar a actelor de procedură efectuate dupa intervenţia perimării.

Soluţia instanţei de fond este nelegală, întrucât perimarea atrage doar anularea actelor de executare ulterioare perimării, şi nu a tuturor actelor de executare silita efectuate în dosar.

Pe cale de consecinţă, în privinţa actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. /2012, anterioare contestaţiei la executare, soluţia pronunţată de instanţa de fond este nelegală.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată pricinuite în dosar şi stabilite în sarcina sa, menţionează că restituirea taxei judiciare de timbru, pentru care instanţa poate dispune restituirea prin hotărâre ce urmează a fi pronunţată, nu se achită de către intimată, ci în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (1) pct. f) din OUG nr. 80/2013.

De asemenea, întrucât a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4192,80 lei, reprezentând: 3000 lei onorariu de avocat, 1050 lei taxă judiciară de timbru, precum şi la 142,90 lei cheltuieli cu fotocopierea dosarului de executare, solicită micşorarea cuantumului cheltuielilor reprezentate de „onorariul avocatului”, având în vedere ca această sumă trebuie să fie proporţională cu circumstanţele cauzei.

Intimatul DC a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului şi, în susbsidiar, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca temeinică şi legală.

Sub aspectul nulităţii recursului, se arată că, potrivit dispoziţiilor art. 302 VCPC, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea, potrivit art. 306 alin. (l) VCPC. Aceeaşi sancţiune se aplică şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 304 din acelaşi cod.

În acest sens, prin cererea de recurs formulată, recurenta nu a indicat niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 VCPC şi nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Întrucât aspectele deduse judecăţii prin intermediul prezentului recurs nu au fost încadrate de recurentă în niciunul dintre cazurile expres prevăzute de art. 304 VCPC şi nici nu se circumscriu în vreunul dintre cazurile expres prevăzute de lege, solicită admiterea excepţiei nulităţii recursului formulat.

Sub aspectul caracterului nefondat al recursului, se menţionează că în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc veritabile critici de nelegalitate ale hotărârii atacate.

Din considerentele hotărârii recurate se poate observa că, în mod judicios şi motivat, instanţa de fond şi-a expus raţionamentul juridic şi elementele care au condus la pronunţarea hotărârii.

Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond situaţia de fapt, în raport cu care a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente.

În mod neîntemeiat susţine recurenta că hotărârea instanţei de fond este greşită sub aspectul soluţionării excepţiei tardivităţi formulării contestaţiei la executare.

Faţă de data la care a fost comunicată Adresa din data de 25.01.2021, emisă în dosarul de executare nr. 607/2012 al BEJ GE, prin care a fost înştiinţat că a fost înfiinţată poprire asupra conturilor deţinute şi asupra veniturilor salariale pe care le obţine de la angajatorul actual, KLG TS.R.L., până la încasarea sumei de 32.246,73 lei, cererea este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 404 alin. (l) VCPC.

De asemenea, excepţia este neîntemeiată şi raportat la motivele contestaţiei la executare, constând în cel privind perimarea executării silite şi cel privind prescripţia dreptului de a mai solicita executarea silită, motive invocate pe calea contestaţiei formulată în termen de 15 zile de la data comunicării adresei de înfiinţare a popririi.

Chestiunea perimării poate fi invocată fie pe calea unei cereri principale când debitorul apreciază că s-a împlinit termenul de perimare, iar executorul nu săvârşeşte acte de executare după împlinirea termenului de perimare, fie pe calea contestaţiei la executare silită când se contestă valabilitatea unor acte de executare tocmai pe considerentul că au fost săvârșite după intervenirea perimării, în ultimul caz fiind el, cererea fiind depusă cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de lege pentru contestarea actului de executare silită.

Aceeaşi este situaţia şi în privinţa prescrierii dreptului de a mai solicita executarea silită a titlului constând în Contractul de credit nr. 54/13.04.2007, neputând invoca prescripţia la data la care s-a comunicat primul act de executare în dosarul nr. 607/2012, întrucât nu se împlinise termenul. Invocarea prescripţiei se poate face de titularul în folosul căruia a curs prescripţia, astfel încât să fie evitată perpetuarea unor situaţii conflictuale, declanşarea unei noi executări silite în condiţiile în care titlul şi-a pierdut puterea executorie.

Prin urmare, faţă de data comunicării actului de executare contestat şi faţă de motivele contestaţiei la executarea, acţiunea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond.

Hotărârea este legală şi sub aspectul constatării prescripţiei dreptului de a mai cere executarea silită, criticile apelantei fiind neîntemeiate.

Singurul argument la recurentei privind prescripţia dreptului de a cere executarea silită este în sensul că poprirea înfiinţată de executorul judecătoresc operează continuii şi neîntrerupt, deci odată înfiinţată o poprire executarea silită nu se mai prescrie.

Poprirea înfiinţată asupra contului intimatului DC deschis BRD - Grup Societe Generale a încetat în data de 31.05.2013, prin închiderea contului. În acest sens, a depus Adeverinţa nr. 53/06.04.2021 emisă de BRD Grup Societe Generale.

Poprirea înfiinţată asupra veniturilor intimatului DC obţinute de la SS SRI a încetat în data de 29.03.2014, prin încetarea raporturilor de muncă. În acest sens a depus Adeverinţa nr. 413/13.04.2021, emisă de SS SRL.

Excepţia prescripţiei este întemeiată, faţă de împrejurarea că, de la data declarării scadenţei anticipate a creditului (25.09.2012) sau de la data îndeplinirii ultimului act de executare întreruptiv de prescripţie (22.04.2014) şi până la data efectuării următoarelor acte în dosarul de executare (25.01.2021) s-au scurs mai mult de 3 ani.

Prin urmare, faţă de împrejurarea constatării faptului că în dosarul execuțional a intervenit perimarea, faţă de data declarării scadenţei anticipate - 25.09.2012 şi având în vedere dispoziţiile art. 4051 şi 4052 alin. (1) şi (2) VCPC, în mod corect instanţa de fond a constatat intervenită prescripţia dreptului de a cere executarea silită.

Este greşită susţinerea recurentei cum că poprirea operează continuu si neîntrerupt, întrucât nu ne aflăm în niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 453 alin. (2) VCPC, prin urmare poprirea a încetat odată cu încetarea raporturilor de muncă, respectiv la data de 29.03.2014.

Se mai precizează că şi criticile privind greşita soluţionare a excepţiei perimării executării silite sunt neîntemeiate.

Contractul de credit nr. 54 din data de 13.04.2007 a fost încheiat cu creditoarea N Bank pentru suma de 25.000 lei, pentru o perioadă de 120 de luni. Ultima rată a fost achitată la data de 7.08.2009, fiind declarată scadenţa anticipată la data de 25.09.2012, prin Notificarea nr. 68264. Executarea silită împotriva sa a fost începută prin Somaţia nr. 607/16.11.2012, emisă de BFJ GE şi s-a procedat la înfiinţarea popririi asupra conturilor sale şi asupra veniturilor salariale obţinute de la angajatorul său de la acea dată, SC SS SRL.

Poprirea înfiinţată a încetat astfel: cea asupra contului său deschis la BRD - Grup Societe Generale la data de 31.05.2013, prin închiderea contului; cea de la angajatorul SC SS SRL la data de 29.03.2014, prin încetarea raporturilor de muncă. Angajatorul a comunicat executorului încetarea raporturilor de muncă cu el.

La data de 23.04.2014 i-au fost comunicate un număr de 7 procese-verbale încheiate de executorul judecătoresc la data de 22.04.2014, privind distribuirea sumelor consemnate, din care rezultă că, la data de 12.02.2014, a fost consemnată suma de 182 lei, aceasta fiind ultima plată efectuată şi ultimul act de executare silită întocmit în dosarul nr. /2012.

În concluzie, procesele-verbale din data de 22.04.2014, privind distribuirea sumelor consemnate, au fost ultimele acte de executare silită întocmite şi comunicate în dosarul de executare silită nr. /2012.

Creditorul a formulat cereri de continuare a executării la data de 19.09.2015 şi 21.03.2019, iar executorul a întocmit Adresa din 24.06.2015, prin care s-a solicitat Casei Naţionale de Pensii Publice informaţii cu privire la debitor şi procesul-verbal suplimentar de stabilire a cheltuielilor de executare din 09.02.2017.

La aproape 7 ani de la ultimul act de executare silită legal întocmit, prin adresa din data de 25.01.2021, emisă în dosarul de executare nr. 607/2012 al BEJ GE, i s-a comunicat faptul că a fost înfiinţată poprire asupra conturilor deţinute şi asupra veniturilor salariale pe care le obţine de la angajatorul actual, KLG T S.R.L., până la încasarea sumei de 32.246,73 lei.

Potrivii art. 389 VCPC, Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei."

Executarea silită este ultima fază a procesului civil şi una din formele de manifestare a acţiunii civile, fiind de asemenea guvernată de principiul disponibilităţii.

În dosarul de executare nr. /2012, executorul nu a mai efectuat acte de executare din data de 22.04.2014, ceea ce echivalează practic cu o desistare a creditorului din urmărirea silită, fiind pe deplin operabilă perimarea executării silite pentru lipsa de diligenţă a creditorului.

În doctrină, s-a apreciat că, „întrucât perimarea operează de drept, la împlinirea termenului de 6 luni de la data săvârşirii unui act de executare, organul de executare nu mai poate continua executarea. Dacă totuşi o face, actele de executare săvârșite după intervenirea perimării pot fi anulate pe calea contestaţiei la executare”.

Perimarea este o instituţie creată pentru sancţionarea lipsei de stăruinţă a creditorului în executare şi are un caracter imperativ, astfel că ea nu poate fi înlăturată.

Or, în speţă, termenul de 6 luni s-a împlinit în mai multe situaţii:

- între procesele-verbale de distribuire a sumelor consemnate în contul de consemnări al executorului din data dc 22.04.2014 (f. 82, 84, 86, 89, 91, 93, 96) şi adresa executorului GE din data de 24.06.2015 (f. 109), prin care s-au solicitat Casei Naţionale de Pensii Publice informaţii cu privire la angajatorul debitorului, trecând o perioadă de 1 an, 2 luni şi 2 zile;

- între cererea de stăruinţă în executarea silită în toate formele din 19.09.2015 (f. 113) şi procesul-verbal suplimentar de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 09.02.2017 (f. 115), a trecut o perioadă de 1 an, 4 luni şi 23 zile;

- între momentul încetării raporturilor de muncă din 29.03.2014, respectiv 15.03.2017 şi cererea de stăruire în executarea silită şi actualizare debit din 21.03.2017 (f. 125), a trecut o perioadă de peste 2 ani;

- între cererea de stăruite în executarea silită şi actualizare debit din 21.03.2019 (f. 125) şi adresa de înfiinţare a popririi din 25.01.2021 (f. 143, 145. 146) a trecut o perioadă de 1 an, 10 luni şi 4 zile.

Referitor la excepţia prevăzută de art. 390 alin. (l) VCPC, arată că executarea silită din litigiu a fost începută printr-o somaţie (nr. 607/16.11.2012), act de executare imperativ pentru declanşarea executării silite în mod legal, întrucât creditorul a solicitat executarea în toate formele de executare, iar nu exclusiv prin poprire.

Prin urmare, nu suntem în cazul unei executări silite pentru care legea încuviinţează executarea fără somaţie, întrucât executarea silită are un caracter unitar şi este irelevant faptul că una dintre formele executării silite pretinse de creditor prin cererea sa de executare silită permite executarea fără somaţie câtă vreme celelalte forme de executare silită invocate nu beneficiază de aceeaşi procedură simplificată, fiind indispensabilă emiterea somaţiei pentru ca executarea silită să poată începe în condiţiile legii procedural civile.

Aşadar, dispoziţiile art. 389 din VCPC sunt aplicabile în cauză.

Ca urmare a constatării perimării executării silite, în mod corect instanţa a dispus desfiinţarea tuturor actelor de executare.

Potrivit art. 389 VCPC, „(l) Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei.”.

Potrivit art. 391 VCPC, „încălcarea dispoziţiilor art. 384, 385, 387 şi 389 atrage anularea executării.

Din moment ce art. 389 alin. (1) VCPC foloseşte expresia „desfiinţarea executării” ca efect al perimării şi nu desfiinţarea unor acte de executare, iar art. 391 vorbeşte despre „anularea executării”, nu a unor acte de executare, este evident că singura soluţie legală pe care instanţa o poate pronunţa în urma constatării perimării executării este desfiinţarea executării în totalitate.

Prin urmare, perimarea lipseşte de efect actele de executare silită anterioare, executarea silită însăşi fiind desfiinţată de instanţă.

Intimatul mai solicită respingerea  criticii privind cheltuielile  de judecată,  în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată, asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 304 VCPC.

Prin Decizia RIL nr. 3/2020, ICCJ a arătat că „stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câştigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanenţă, la circumstanţele cauzei, instanţa de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face (...) Este vorba, aşadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice. În aceste condiţii, proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecinţă, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă”.

Cum prevederilor art.488 alin. (l) pct. 5 şi 8 NCPC le corespund prevederile art. 304 alin. (l) pct. (5) şi (8) VCPC, această interpretare se aplică şi speţei de faţă.

Cheltuielile de judecată sunt justificate, la dosar sunt chitanţele de achitare a taxei de timbru şi a onorariului de avocat.

Potrivit art. 274 alin.(2) VCPC ,,Judecătorii nu pot micşora cheltuielile de timbru”, astfel încât această sumă în mod corect a fost acordată de instanţa de fond în integralitatea sa.

În ce priveşte onorariul de avocat, instanţa a făcut o corectă apreciere a muncii depuse de apărător în cauză. Suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată este justificată şi proporţională cu natura şi complexitatea cauzei, valoarea litigiului, durata procesului, volumul de muncă, experienţa avocatului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115  VCPC şi celelalte dispoziţii legale invocate în prezenta întâmpinare.

Analizând motivele invocate, sentinţa atacată şi probele administrate în cauză, instanţa apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin contestaţia la executare formulată în prezenta cauză, contestatorul DC a invocat două motive de nulitate a actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 607/2012 al BEJ GE: prescripţia dreptului de a solicita executarea silită şi perimarea executării silite. Ambele motive pot fi invocate pe calea unei contestaţii la executare propriu-zise, formulate în conformitate cu dispoziţiile art. 399 alin. 1 fraza I din vechiul Cod de procedură civilă, însă termenul de decădere prevăzut de art. 401 din Codul de procedură civilă, în care poate fi formulată contestaţia la executare, curge din momente diferite.

Astfel, prescripţia dreptului de a solicita executarea silită este un motiv care ţine de executarea silită însăşi şi care trebuie să se raporteze la momentul formulării de către creditor a cererii de executare silită. Drept consecinţă, contestaţia la executare prin care se invocă acest motiv trebuie să fie formulată în termenul de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie (art. 401 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă) sau, dacă executarea silită se face prin poprire, de la data de când cel interesat a primit, după caz, comunicarea sau înştiinţarea privind înfiinţarea popririi sau cel mai târziu la data efectuării primei reţineri de către terţul poprit (art. 401 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă).

Or, în dosarul de executare silită nr. 607/2012 al BEJ GE s-a solicitat executarea silită indirectă atât prin poprire, cât şi asupra bunurilor mobile şi imobile, iar somaţia emisă în cadrul acestuia a fost comunicată contestatorului la data de 21 decembrie 2012. Acesta este momentul în care contestatorul a luat cunoştinţă de declanşarea executării silite şi de când curge termenul de 15 zile pentru formularea unei contestaţii la executare în care să invoce prescripţia dreptului de a se cere executarea silită.

Având în vedere că creditorul DC a formulat contestaţie la executare silită în care a invocat prescripţia dreptului de a se solicita executarea silită abia la data de 15 februarie 2021, la mai bine de 8 ani de la expirarea termenului prevăzut de lege, instanţa apreciază întemeiată excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, invocată de apelanta-intimată, sub aspectul invocării prescripţiei dreptului dreptului de a cere executarea silită. Prima instanţă a respins, deci, în mod greşit această excepţie prin încheierea din data de 24 martie 2021, în ceea ce priveşte motivul invocat anterior.

Contestaţia la executare nu este, însă, tardivă în ceea ce priveşte invocarea perimării executării, sancţiune care intervine în cazul în care executarea silită rămâne în nelucrare, din vina creditorului, 6 luni de la îndeplinirea oricărui act de executare. În acest caz, contestaţia la executare vizează nelegalitatea actelor de executare întocmite după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de lege, deci după îndeplinirea condiţiilor perimării executării, astfel că termenul de 15 zile începe să curgă în condiţiile art. 401 alin. 1 lit. a din Codul de procedură civilă, de la data la care contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă, respectiv de actele de executare prin care s-a reluat executarea silită după împlinirea termenului de perimare.

Aşa cum se poate observa din copia dosarului de executare depusă la dosar, executarea silită a fost reluată la data de 25.01.2021, când s-a dispus înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor pe care debitorul DC le avea deschise la terţul poprit ING Bank N.V. Amsterdam- Sucursala Bucureşti, de care contestatorul a luat cunoştinţă la data de 5 februarie 2021 (fila 149 din dosarul primei instanţe), astfel că cererea formulată de acesta, prin care se contestă această înfiinţare a popririi invocându-se că a intervenit perimarea executării, este în termen.

Însă, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile perimării executării silite.

Astfel deşi prin cererea de executare silită s-a solicitat executarea silită nu numai sub forma popririi, ci şi executarea silită indirectă mobiliară şi imobiliară, în concret, executarea silită s-a făcut doar prin poprire, înfiinţându-se mai multe popriri de-a lungul timpului.

Or, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 390 din Codul de procedură civilă, dispoziţiile art. 387 şi 389, care reglementează poprirea executării silite, nu se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea fără somaţie, cum este cazul popririi, astfel că sancţiunea invocată de contestator nu poate interveni în dosarul de executare atacat în prezenta contestaţie.

Nu poate fi reţinută apărarea intimatului-contestator potrivit căreia popririle înfiinţate asupra contului deschis la BRD – Grup Societe Generale şi asupra drepturile datorate de angajatorul SC SS SRL ar fi încetat prin închiderea contului sau încetarea raporturilor de muncă şi astfel ar fi început să curgă termenul de perimare, întrucât, pe de o parte, dispoziţiile art. 390 din Codul de procedură civilă nu fac nicio distincţie în acest sens, iar pe de altă parte, cele două popriri nu au fost singurele înfiinţate în cauză, existând şi altele, cum ar fi, de exemplu, cea înfiinţată la data de 09.02.2017 asupra veniturilor datorate debitorului de către SC V Trans SRL.

Având în vedere aceste considerente, instanţa apreciază că sunt întemeiate motivele de recurs referitoare la tardivitatea contestaţiei la executare în ceea ce priveşte invocarea prescripţiei dreptului de a solicita executarea silită şi la neîndeplinirea condiţiilor perimării executării.

Drept consecinţă, instanţa urmează ca, potrivit art. 312 din Codul de procedură civilă, să admită recursul, să modifice în parte încheierea din 24 martie 2021, sub aspectul excepţiei tardivităţii, să modifice în tot sentinţa, să admită excepţia tardivităţii contestaţiei sub aspectul invocării prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, să respingă contestaţia la executare întemeiată pe acest motiv, ca tardiv formulată şi să respingă contestaţia la executare întemeiată pe motivul perimării, ca neîntemeiată.

În baza art. 274 din Codul de procedură civilă, intimatul va fi obligat la plata către recurentă a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru conform chitanţei de la fila 33 din dosar).

Domenii speta

Spete similare