Nulitatea operaţiunii de compensare realizată în perioada de reorganizare judiciară

Sentinţă civilă 156 din 04.12.2020


Nulitatea operaţiunii de compensare realizată în perioada de reorganizare judiciară

(sentinţa nr. 156/ 04 decembrie 2020  pronunţată de Tribunalul Mehedinţi – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, reclamanta SC R SRL, prin lichidator judiciar , a chemat în judecată pârâţii H SRL, SC R SRL,prin administrator special, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, în temeiul art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, constatarea nulităţii absolute a operațiunii de compensare în sumă totală de 34.118 lei efectuate între SC R SRL şi H SRL prin ordinul de compensare seria C nr. 3928217 din 12.08.2016 în sumă de 34.118 lei, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară operațiunii materializate prin ordinul de compensare seria C nr. 3928217 din 12.08.2016 în sumă de 34.118 lei.

Tribunalului Mehedinți, prin sentinţa nr. 156/ 04 decembrie 2020, a admis cererea formulată de reclamantă, a constatat nulitatea absolută a operațiunii de compensare în sumă de 34118 lei efectuată între SC R SRL şi H SRL prin ordinul de compensare seria C nr.3928217/12.08.2016 şi a repus părţile în situaţia anterioară operațiunii de compensare.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 18.12.2013 Tribunalul Mehedinţi a dispus deschiderea procedurii insolvenței faţă de debitoarea  R  SRL.

Prin sentinţa nr. 5/22.01.2016 a fost confirmat planul de reorganizare al debitoarei R SRL, pentru ca prin sentinţa nr.102/13.12.2019 să se dispună deschiderea procedurii falimentului faţă de aceeași debitoare.

Conform înscrisurilor depuse la dosar , între H SRL, în calitate de cumpărător, şi R SRL, aflată în perioada de observație, în calitate de vânzător , s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare și prestări servicii înregistrat sub nr. 599 din data de 01.08.2015 având ca obiect vânzarea- cumpărarea de deșeuri de ambalaje reciclabile (deșeu carton balotat, cod EWC 15 01 01).

Ulterior, între R SRL, aflată în perioada de observație, în calitate de cumpărător, şi H SRL, în calitate de vânzător , s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare deșeuri reciclabile  nr. 65/20.09.2015 având ca obiect  deșeuri industriale reciclabile din mase plastice , hârtie – carton , lemn şi/sau deșeuri de ambalaje.Se constată că pe perioada derulării raporturilor comerciale dintre cele două societăți comerciale, debitoarea R SRL nu a avut ridicat dreptul de administrare.Între H SRL , în calitate de agent economic inițiator , şi R SRL, aflată în perioada derulării planului de reorganizare, în calitate de agent economic destinatar, s-a încheiat operațiunea de compensare concretizată prin  ordinul de compensare seria C nr.3928217 /12.08.2016, pentru suma de 34.118 lei.

Facturile fiscale emise de R  SRL ce au făcut obiectul compensării sunt: factura fiscală nr. 1895 din data de 24.06.2016, în valoare de 13.131,72 lei, emisă în baza Anexei nr. 3 (conform HG nr. 1061/2008 — formular de încărcare-descărcare) și a tichetului de cântar nr. 4057 din data de 27.06.2016,factura fiscală nr. 1911 din data de 04.07.2016, în valoare de 13.363,81 lei, emisă în baza Anexei nr. 3 (conform HG nr. 1061/2008 — formular de încărcare-descărcare), a tichetului de cântar nr. 4105 din data de 05.07.2016 și a avizului de însoțire a mărfii seria MHRO nr. 1303 din data de 04.07.2016, factura fiscală nr.1916 din data de 11.07.2016, în valoare totala de 13.468,02 lei, din care doar pentru suma de 7.622.47 lei a operat compensarea (așa cum reiese din ordinul de compensare mai sus menţionat unde, la poziția 3 în borderoul datoriilor stinse pentru justificarea prin ordinul de compensare, reiese compensarea pentru suma de 7.622,47 lei). Diferența (13.468,02 — 7.622,47) în cuantum de 5.845,55 lei, a fost achitată la data de 27.02.2017, cu OP nr. 115873, în valoare totală de 30.610,07 lei (30.610,07 - 5.845,55 = 24.764 52).Această factură fiscală a fost emisă în baza Anexei nr. 3 (conform HG nr.1061/2008 — formular de încărcare-descărcare) și a tichetului de cântar nr. 4151 din data de 12.07.2016.

Pe de alta parte, facturile fiscale emise de societatea HAMBURGER RECYCLING ROMANIA SRL şi avute în vedere pentru compensare sunt :factura fiscală nr. 14-211 din data de 07.06.2016, în valoare de 11.536 lei, emisă în baza avizului de însoțire a mărfii seria HRR-TM nr. 141-267 din data de 03.06.2016 și a Procesului Verbal Recepție deșeuri nr. 123 din data de 04.06.2016,factura fiscală nr.14-212 din data de 07.06.2016, în valoare de 11.172 lei, emisă în baza avizului de însoțire a mărfii seria HRR-TM nr. 141-259 din data de 01.06.2016 și a Procesului Verbal Recepție deșeuri nr. 120 din data de 02.06.2016 și factura fiscală nr. 14-219 din data de 15.06.2016, în valoare de 11.410 lei, emisă în baza avizului de însoțire a mărfii seria HRR-TM nr. 141-280 din data de 10.06.2016, a Procesului Verbal Recepție deșeuri nr. 133 din data de 11.06.2016, a tichetului de cântar nr.3893 din data de 10.06.2016, a Anexei nr. 3 (conform HG nr. 1061/2008 — formular de încărcare descărcare) și Bon de Cântărire nr. 1846 din data de 11.06.2016, emis de pârâta Robsylv Com SRL.

Prin prezentul demers judiciar , reclamanta SC R SRL, prin lichidator judiciar, a solicitat  să se dispună, în temeiul art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, constatarea nulității absolute a operațiunii de compensare în sumă totală de 34.118 lei efectuate între SC R SRL şi H SRL prin ordinul de compensare seria C nr. 3928217 din 12.08.2016 în sumă de 34.118 lei, cu repunerea părților în situaţia anterioară operațiunii materializate prin ordinul de compensare seria C nr. 3928217 din 12.08.2016 în sumă de 34.118 lei, susținând , în esenţă, că  pentru  realizarea operațiunii de compensare nu a existat autorizarea administratorului judiciar al debitoarei  SC R SRL.

Judecătorul sindic reține că, potrivit art.46 alin. 1,2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile şi plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule. (2) Debitorul şi/sau, după caz, administratorul judiciar sunt obligați să întocmească şi să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plățile şi compensările efectuate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii şi valorii acestora şi a datelor de identificare a cocontractanților.

Totodată, în condițiile art. 49 alin. 1,2,3 din  Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente şi poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează: a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare ;b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.(2) Actele, operațiunile şi plățile care depășesc condițiile menționate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.(3) În cazul propunerilor de înstrăinare a bunurilor din averea debitorului grevate de garanții, se va ţine seama de prevederile art. 39 referitoare la acordarea unei protecții corespunzătoare creanței garantate.

Prin art.  3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, legiuitorul a definit activitățile curente ca fiind  acele fapte de comerț şi operațiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observație, în cursul normal al comerțului său, cum ar fi: a) continuarea activităților contractate, conform obiectului de activitate ;b) efectuarea operațiunilor de încasări şi plăți aferente acestora  ;c) asigurarea finanțării capitalului de lucru în limite curente.

Din interpretarea acestor prevederi legale se deduce că  încheierea unor contracte noi, care presupun cheltuieli suplimentare  din averea debitoarei,  nu face parte din desfășurarea activității  curente  şi necesită aprobarea administratorului  judiciar , ceea ce nu s-a realizat în cauza de faţă.

Oricât de necesare sau utile ar fi contractele ce depășesc activitatea curentă, trebuie aduse la cunoștința administratorului judiciar, administratorul special  neputându-se  prevala de faptul că se impunea încheierea lor .

Legea insolvenței este guvernată de principiul  legalităţii, ori încheierea unor contracte  noi, fără avizul administratorului judiciar şi crearea, în acest context, a unor obligații financiare  noi, cu consecinţa creșterii pasivului debitoarei, este de natură să încalce  dispozițiile  art. 49 din Legea 85/2006.

Totodată, judecătorul sindic reamintește că, în condițiile art. 18 alin. 2 din Legea  nr. 85/2006 privind procedura insolvenței , atribuţiile administratorului special sunt stricte  şi  limitate, respectiv : a) exprimă intenția debitorului de a propune un plan, potrivit art. 28 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 33 alin. (2);b) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acțiunilor prevăzute la art. 79 şi 80;c) formulează contestații în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;d) propune un plan de reorganizare; e) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului; f) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primește raportul final şi bilanțul de închidere şi participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea obiecțiunilor şi aprobarea raportului; g) primește notificarea închiderii procedurii.

Şi din acest text rezultă că administrarea debitorului  se face numai sub supravegherea  administratorului judiciar, ceea ce presupune aducerea la cunoștință acestuia a necesității oricăror operațiuni noi care  ar afecta  în mod negativ patrimoniul debitorului şi interesele creditorilor.

Din actele dosarului a rezultat că operațiunea de compensare concretizată prin  ordinul de compensare seria C nr.3928217 /12.08.2016, pentru suma de 34.118 lei  a fost aprobată de administratorul special, dar nu a fost  autorizată de  judecătorul sindic şi nu a fost  avizată de administratorul judiciar al debitoarei SC R SRL.

Art. 103  din Legea nr.85/2006  privind procedura insolvenței prevede  că în urma confirmării unui plan de reorganizare, debitorul își va conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar şi în conformitate cu planul confirmat, până când judecătorul-sindic va dispune, motivat, fie încheierea procedurii insolvenței şi luarea tuturor măsurilor pentru reinserţia debitorului în activitatea comercială, fie încetarea reorganizării şi trecerea la faliment, în condițiile art. 107 şi următoarele.

Pe parcursul derulării planului de reorganizare , debitorul va fi condus de administratorul special, sub supravegherea administratorului judiciar. Acționarii, asociații şi membrii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activității ori în administrarea averii debitorului, cu excepția şi în limita cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege şi în planul de reorganizare.

Art. 3 pct. 30 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței stipulează  că  mandatul administratorilor statutari încetează de la data ridicării dreptului de administrare sau de la data desemnării administratorului special. Mandatul administratorului special se limitează la reprezentarea intereselor acționarilor/asociaților de la data ridicării dreptului de administrare. Încetarea mandatului impune  obligația  predării gestiunii.

Așa  cum rezultă din  dispozițiile legale mai sus  citate, actele, operațiunile şi plățile  efectuate  de debitor, ulterior  deschiderii procedurii generale de insolvență, fără a distinge natura lor,  trebuie  făcute sub  supravegherea  administratorului judiciar dacă nu s-a  ridicat  dreptul de administrare al debitorului, așa cum este cazul în speță,  sau  autorizate de judecătorul sindic.

Nu subzistă apărarea pârâtei H SRL în sensul că , potrivit rapoartelor întocmite de administratorul judiciar nr. 53/08.09.2016, nr. 58/08.12.2016 , acesta a fost în măsură să  cunoască situaţia economică- financiară a debitoarei din anii 2015, 2016  , deci şi despre relațiile comerciale derulate între SC R SRL şi H SRL.Astfel, actele  puse la dispoziția administratorului judiciar (balanțe de verificare )  cuprind înregistrări contabile din punct de vedere sintetic şi analitic , pe clase de conturi , fără mențiuni privind atributele de identificare ale partenerilor de afaceri ai debitoarei SC R SRL.

Mai mult, în cauză nu s-a probat că debitorul şi-a îndeplinit  obligația întocmirii  şi păstrării  unei  liste cuprinzând toate încasările, plățile şi compensările efectuate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii şi valorii acestora şi a datelor de identificare a cocontractanților, conform art.46 alin. 2 din  Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Cum în cauză este vorba de  o operațiune de compensare concretizată prin  ordinul de compensare seria C nr.3928217 /12.08.2016,realizată  în cursul perioadei de  reorganizare judiciară, când derularea planului se face  sub  supravegherea  administratorului judiciar, pentru care  nu există  avizare din partea administratorului judiciar, sau aprobare din partea judecătorului sindic, operațiunea  de compensare concretizată prin  ordinul de compensare seria C nr.3928217 /12.08.2016 este lovită  de nulitate  absolută.

Ca atare, în baza dispozițiilor art. 46 alin. 1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, se va admite cererea în sensul constatării nulității  absolute  a operațiunii de compensare şi se va dispune repunerea  părților în situaţia anterioară operațiunii de compensare

Recursul formulat de pârâta H împotriva sentinței Tribunalului Mehedinți a fost respins  prin Decizia nr. 358/ 09 Iunie 2021  pronunțată de Curtea de Apel Craiova- Secţia a II-a Civilă.