Obligaţie de a face. Excepţia tardivităţii

Obligaţie de a face. Excepţia tardivităţii – inexistenţa unui termen de contestare. Obligativitatea emiterii, de către casa de pensii, a unei decizii de soluţionare a cererii de recalculare a pensiei. Principiul disponibilității.

Prin Sentinţa  Nr. 7/14 Ianuarie 2022 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi:

 A fost respinsă excepţia tardivităţii.

A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant BP în contradictoriu cu pârâta CJPM.

Obligă pârâta CJPM să emită o decizie de soluţionare a cererii nr. xxxx/ 2021 prin care s-a solicitat recalcularea pensiei pentru limită de vârstă.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul BP a chemat în judecată pe pârâta CJPM solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată să valorifice adeverinţa  nr.xxx/2021  cu veniturile realizate în perioada 1990-2001, în acord global ca formă de retribuire a muncii.

În fapt, reclamantul a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. xxx/2021 a solicitat casei de pensii  să-i comunice motivul pentru care nu a fost respectat principiul contributivităţii  şi decizia emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

 Ca urmare, casa de pensii i-a comunicat că decizia nr. xxx/2021 a fost motivată, iar motivul pentru care adeverinţa în litigiu nu a fost luată în considerare este faptul că sporurile nu au caracter permanent  conform HG nr.257/2011.

Referitor la adeverinţa a cărei valorificare se solicită, reclamantul a învederat că  veniturile  sunt realizate în acord global ca formă de retribuire a muncii conform Legii nr. 57/1974 şi deciziei nr.09/2011.

Pârâta CJPM care  a formulat întâmpinare, prin care a invocat  excepţia tardivităţii contestaţiei  depusă în data de 22.10.2021 împotriva deciziei de recalculare nr. xxx/2021, iar pe fond, a solicitat  respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Referitor la sumele  realizate în regim de acord global, pârâta a arătat că acţiunea este lipsită de temei legal, deoarece acestea intră sub incidenţa Legii nr.263/2010, iar cât priveşte valorificarea sporurilor sumelor cu caracter permanent, s-a  învederat că se pot valorifica numai cele care intră sub incidenţa  art. 165 din lege şi în art. 127 din HG nr. 257/2011 privind Normele de aplicare a legii.

Cât priveşte invocarea de către reclamant  a deciziei nr. 19/2011 emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pârâta a susţinut că din dispozitivul deciziei  şi din conţinut, rezultă că  soluţia dată se bazează  pe interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 19/2000 şi OUG nr. 4/2005, acte normative care au fost abrogate prin Legea nr.263/2010 începând cu 01.01.2011, astfel că dispoziţiile  deciziei invocate în speţa dedusă judecăţii nu operează în prezenta cauză.

Prin întâmpinare, s-a mai învederat că începând cu 01.01.2011, prin Legea nr. 263/2010 legiuitorul a acoperit această lacună  legislativă şi a reglementat nu numai sporurile ce pot fi luate în calcul, cât şi sumele şi sporurile  care nu se valorifică la pensie.

Analizând actele şi lucrări dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamantul BT  este pensionar potrivit  deciziei nr.xxx/2021.

Prin decizia nr.xxx/2021 reclamantului i-a fost respinsă cererea de recalculare a drepturilor de pensie nr. xxx/2021 cu motivarea că veniturile brute prezentate în adeverinţa nr. xxx/2021 emisă de SC  TBRCM SA Sucursala B. nu sunt sporuri cu caracter permanent prevăzute de anexa 15 din HG nr. 257/2011 privind Normele de aplicare a Legii nr.263/2010.

Prin prezenta acţiune, reclamantul solicită să fie obligată să fie obligată pârâta Casa  Judeţeană de  Pensii  Mehedinţi să valorifice adeverinţa nr.xxx/2021 cu veniturile realizate în perioada 1990-2001, în acord global ca formă de retribuire a muncii.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, se reţine:

Intimata invocă excepţia tardivităţii prin raportare la Decizia nr. xxx/2021 – filele 21 şi 28.

Din motivarea Deciziei nr. xxx/2021 rezultă că a fost respinsă cererea de recalculare a drepturilor de pensie, cerere înregistrată sub nr. xxx/2021 cu motivarea că veniturile brute din adeverinţa nr. xxx/2021 nu sunt sporuri cu caracter permanent prevăzute de Anexa nr. 15 di HG nr. 257/2011 – filele 29-30.

Instanţa observă că, ulterior emiterii acestei decizii, reclamantul formulează o nouă cerere de recalculare înregistrată sub nr. xxx/2021, prin care solicită recalcularea pensiei – „În temeiul celor precitate rog a-mi aproba recalcularea pensiei” – fila 26.

Prin urmare, reclamantul a înţeles să învestească pârâta cu o nouă solicitare de recalculare a pensiei, cerere care nu a fost soluţionată prin emiterea unei decizii, ci doar a generat un răspuns administrativ, aşa cum se va arăta mai jos,

Aşadar, prin cererea înregistrată sub nr. xxx/ 2021 reclamantul nu a înţeles să conteste Deciziei nr. xxxx/2021, ci a înţeles să formuleze o nouă cerere de recalculare.

Neformulând o contestaţia împotriva unui act administrativ, contestaţie ce este supusă unui termen de contestare de decădere, nu se poate afirma că prezenta cerere de chemare în judecată având ca obiect „obligaţie de a face” este supusă unui termen de contestare.

Prin urmare, atunci când pretenţiile reclamantului nu derivă dintr-un act administrativ, ci vizează obligarea pârâtei de a soluţiona o cerere, admisibilitatea cererii de chemare în judecată cu care reclamantul a învestit instanţa specializată în asigurări sociale nu este condiţionată de respectarea unui termen de contestare.

În concluzie, în condiţiile în care obiectul litigiului este reprezentat de acţiuni având ca obiect „obligaţie de a face” şi nu derivă dintr-un act emis de pârâtă, urmează a se interpreta în sensul că o astfel de cerere nu instituie un termen de contestare, neexistând nicio dispoziţie în acest sens.

În concluzie, instanţa apreciază că excepţia tardivităţii este neîntemeiată, acţiunea fiind admisibilă întrucât nu este obligatorie respectarea unui termen de contestare.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, excepţia tardivităţii.

Pe fondul cauzei,

Faţă de solicitările reclamantului şi apărările formulate în cauză, analizând probatoriul administrat, instanţa constată cererea reclamantului ca fiind întemeiată.

Astfel, instanţa reţine că în cauză este vorba despre o recalculare a drepturilor de pensie.

Drepturile la pensie stabilite iniţial se pot modifica fie prin decizie de revizuire dacă ulterior acordării sau plăţii pensiei se constată existenţa unor erori care nu au fost înlăturate în procedura contestaţiei, respectiv au fost identificate elemente noi ce nu au fost avute în vedere la calculul pensiei, astfel că se impune o altă operaţie de calcul.

De subliniat că din modul de redactare a acţiunii, reclamantul are credinţa că nu i s-a soluţionat  cererea nr.xxx/2021.

Instanţa reţine că prin cererea nr. xxx/2021  reclamantul s-a adresat pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, solicitând recalcularea pensiei conform adeverinţei nr.xxx/2021.

Deşi adeverinţa menţionată anterior a fost depusă la Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, aceasta nu a fost valorificată de către casa de pensii, întrucât pârâta, conform notelor scrise formulate (fila 25 dosar) a reţinut că adeverinţa din cauza de faţă nu conţine salariile brute realizate, ci cuprinde doar sumele brute, fără a fi individualizate sporurile  care se includ în aceste bruturi pentru a se constata  dacă au sau nu caracter permanent, sens în care pârâta a emis răspunsul administrativ cuprins în înscrisul înregistrat sub nr. xxx/2021 – fila 27.

Faţă de această stare de fapt, instanţa constată că cererea formulată de reclamant cu  xxx/2021 nu a fost soluţionată, context în care instanţa subliniază că principiul disponibilității se manifesta, atât înainte de sesizarea instanței, cât şi în cursul procesului civil, în sensul că persoana interesată poate hotărî sau nu declanșarea procedurii civile, iar in cadrul acesteia, stabilește limitele procesului prin cereri si apărări.

În acest sens se reţin disp. art.106 alin.1 din aceeaşi lege care prevede: „Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii.”. De asemenea, potrivit art.139 al. 1 din Legea nr.127/2019, deciziile emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 45 de zile de la comunicare, la instanţa judecătorească competentă.

Potrivit art.134 (1) din HG nr.257/2011 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010, ”Pensia poate fi recalculată, la cerere, prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia.”

În raport de textele de lege enunţate, se reţine că, în speţă, contestatorul s-a adresat pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi cu cerere de recalculare, cerere care a fost  înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi sub nr. xxx/2021, însă  reclamantului nu i s-a comunicat modul de soluţionare a cererii sale printr-o decizie, conform art.106 din Legea nr.263/2010, decizie care să fie contestată în instanţă de partea nemulţumită.

Instanţa subliniază procedura specifică în materie, ce presupune controlul judiciar asupra deciziilor organismelor jurisdicţionale,  control exercitat pe calea contestaţiei.

În acest context, rolul instanţei de judecată este acela de a raporta decizia contestată la solicitările beneficiarului dreptului la pensie, urmând ca din probatoriul administrat să se stabilească în ce măsură argumentele avute în adoptarea unei soluţii îşi găsesc sau nu suport în actele dosarului.

Neemițând o decizie în soluţionarea cererii contestatorului, intimata nu a analizat şi cercetat, în mod efectiv, motivele cererii  nr.xxxx/2021, motive ce necesitau un răspuns specific şi explicit cuprins într-o decizie de soluţionare, ceea ce nu s-a făcut în speţă.

O astfel de abordare face imposibilă analiza, în cadrul procesului, a legalității procedurii jurisdicţionale, devenind astfel aplicabile în speţă şi prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât toate aspectele evidențiate prin cererea nr. 20737/03.08.2021 trebuia să treacă prin filtrul intimatei, care să emită o decizie în acest sens, decizie care să poată fi atacată pe cale judecătorească, în caz contrar, fiind încălcat accesul liber la instanţă.

Aşadar, aspectele evidenţiate de contestator prin cererea nr.xxx/2021 trebuia să fie clarificate de intimată, neputând fi analizate direct de instanţă, cu consecinţe asupra justei soluţionări a cauzei şi pronunţării unei hotărâri judecătoreşti legale şi temeinice, ca act final al dezbaterii judiciare.

Având în vedere cererea de recalculare formulată de reclamant  şi faptul că pârâta  nu a emis o decizie cu privire la această cerere nici pe parcursul soluţionării cauzei, se apreciază că se impune obligarea Casei Judeţene de Pensii M. să emită o decizie de soluţionare a cererii de recalculare.

Ca atare, având în vedere disp. art. 106, 107 alin.1 din Legea nr. 263/2010, modificată, urmează să fie obligată intimata să emită o decizie de soluţionare a cererii de recalculare formulată de contestator, înregistrată sub nr. xxx/2021.

În cadrul analizei cererii reclamantului cu nr. xxx/2021, pârâta  va proceda la analizarea dreptului contestatorului la recalcularea pensiei sale, conform cererii sale.

În situaţia reclamantului, instanţa reţine că acestuia îi sunt aplicabile prevederile legale arătate anterior, acesta solicitând recalcularea pensiei odată cu depunerea adeverinţei.

Casa Judeţeană de Pensii M., trebuia conform art.107(1) din Legea nr.263/2010 să emită acestuia o decizie prin care să se pronunţe asupra cererii nr. xxx/2021  prin care s-a solicitat recalcularea pensiei pentru limită de vârstă.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse se constată că este întemeiată acţiunea, urmând să fie admisă în sensul că se va dispune obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi  să emită o decizie de soluţionare a cererii nr. xxxx/ 2021 prin care s-a solicitat recalcularea pensiei pentru limită de vârstă.

Această sentinţă a rămas definitivă prin neapelare.

Domenii speta

Spete similare